Recurs Eminescu

Due imjelmfa iafo*fei

■ ■"

1)1 "" ' . !!!!■■

" * '' ■ " : " :: "NlSlll!lliii is

,.■..■ . ■„■.,■■

:ilsiii --r : -.;;;;;;;;..;. mm: m; ; .. . ■ |i|l; ;.; : mm : :: :+ : :mmmmmmm i

|S ' E ■■:■■■■■-• -.'? ; '.',?,. ...

RECURS (

EMINESCU

Sfytmwm Qwydwwki

Calin L. Cernaianu

Recuw £winedca

Eminescu, detfnut politic

Eminescu este func^ionar in administra^ia de stat,
sufleur si copist in trupele teatrale, director de bibliotecS,
revizor scolar si profesor de geografie si statistics. Aceste
ocupa^ii le practica scurt timp, cu o inalta constiin^a
profesionala, insa nu corespundeau structurii personalita^ii
sale de luptator cu arma cuvantului. Numai gazetaria este
ocupa^ia pentru care simte chemare si din momentul in
care devine ziarist profesionist in 1876 nu o mai paraseste
pana la sfarsitul vie^ii. Avem in vedere si intreruperea
activita^ii sale in presa, in condi^ii impuse, intre iunie 1883
si noiembrie 1888.

Eminescu este redactor la Curierul de Ia§i in 1876
si 1877 si la Timpul intre 1877 si 1880, redactor sef intre
1880 si 1881 si redactor pentru partea politics intre 1882
si 1883. Comentatorii publicisticii sale considers aluzive
criticile sale la adresa liberalilor si a „liberalismului".
Pretutindeni in lume si in toate timpurile guvernele stau in
aten^ia presei si a opiniei publice si sunt criticate, cum face
si Eminescu, pentru promisiuni neindeplinite, care conduc
la demagogic

Conservatorii sunt supusi unui tratament egal cu
eel al liberalilor si pozi^ia intransigents a lui Eminescu in
chestiunea Basarabiei determinS conducerea Timpului sS-1
scoatS din redac^ie si sS-1 trimitS la Floresti, in Oltenia,
mosia lui N. Mandrea, pentru cateva luni. S5 previnS refuzul
poetului i se incredin^eazS traducerea tratatului lui Eudoxiu
Hurmuzachi, Fragmente zur Geschichte der Rumanen, care
se tipareste cu titlul Fragmente din istoria romanilor in
1879. Intors in redac^ie, Eminescu continuS campania de
presS in chestiunea Basarabiei. In articolul [„«Pe arborul

1

"Remu £ntinedctt

tacerii...»"], publicat in Timpulin 6 octombrie 1878 faceun
tablou sumbru asupra politicii interne £ariste pe care o
caracterizeaza o „adanca barbarie". Supune si Parlamentul
Romaniei unei critici necru^atoare pentru instrainarea
Basarabiei fara sa consulte poporul. I. A. Cantacuzino,
responsabil pentru Timpul din partea conducerii Partidului
Conservator apeleaza la Maiorescu sa-1 determine pe
Eminescu sa adopte o atitudine mai moderata in discutarea
problemelor politice. „Tanarul acesta - ii scrie I. A.
Cantacuzino lui Maiorescu in 31 octombrie 1878 - e atat
de patruns de ura impotriva rusilor, incat cu toate sfaturile
mele, ba ce e mai mult, desconsiderand si pe ale D-Voastre,
staruie in a face din Timpul organul personal al
antipatiilor sale." I. A. Cantacuzino insists pentru
prezentarea adevarului „intr-o forma mai domoala" altfel se
vedea silit sa-si impuna fa£a de poet o separate". Nu stim
daca Maiorescu da curs acestei invita^ii, cert este ca venind
in dezbaterea Parlamentului chestiunea evreiasca,
Eminescu il critica pe Maiorescu fara menajamente si il
invinuieste de lipsa de patriotism. Chestiunea evreiasca
era tratata de „o seama de avoca^i buni, cu darul vorbirii"
- scrie Eminescu in articolul [„De ceea ce ne temem..."],
publicat in Timpulin 27 mai 1879 - si „cu fraze umanitare
si cu fine^e de distinc^iuni juridice". Eminescu face §i o
profesiune de credin^a privind identificarea sa cu na^iunea
romana „Noi o iubim asa cum este - declara Eminescu -
cum a facut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferin^e
seculare pana in zilele noastre. O iubim sans phrases".
Maiorescu recunoaste ca Eminescu se situa pe alta pozi^ie
in orientarea politica. „Grea epoca Eminescu" - noteaza
Maiorescu in Insemnari zilnice in 1 / 1 3 iunie 1 879 - „Articol
al lui in chestiunea evreiasca in contra mea." O luna mai
tarziu se pronun^a si impotriva lui P. P. Carp pentru conduita
sa politica. P. P. Carp se facea vinovat, arata Eminescu in
articolul [„Camerele de revizuire... "], publicat in Timpulin
20 iunie 1879 ca intra intr-un „consiliu de familie rosu", cu
alte cuvinte liberal, care sa reglementeze chestiunea
evreiasca in interesul marelui capital si in detrimentul

Recuw £winedca

popula^iei autohtone productive. P. P. Carp adreseaza
Timpului o scrisoare, pe care Eminescu o publica in 22
iunie 1879 si in care fruntasul conservator declara ca
trecutul sau politic il punea la adapost de „insinua£iuni".
Raspunsul lui Eminescu este prompt, fara echivoc. „A
trebuit sa vorbim - declara poetul - ; am facut-o fara
placere, dar fara sovaire."

Eminescu adopta o pozi^ie independents in
raporturile sale si cu al£i fruntasi conservatori. Prin^ul
Alexandru B. §tirbei si G. Gr. Cantacuzino sunt acuza^i ca
participa la infiin^area de institu^ii bancare pentru opera^ii
de specula.

Maiorescu considera ca venise vremea sa se
desolidarizeze de orientarea politics pe care o da
Eminescu cotidianului bucurestean. Adreseaza o scrisoare
deschisa Timpului, pe care Eminescu se grabeste sa o
publice in 17 iulie 1879: „De la finele lui aprilie 1877 -
informeaza Maiorescu cititorii - m-am ab^inut de la orice
participare activa la insasi scrierea «Timpului» si de atunci
incoace nici un singur articol din cele publicate de acest
ziar nu este scris de mine". Sublinierea apar^ine criticului.

Eminescu participa la sedin^ele Junimii
bucurestene, prezidate de T. Maiorescu, citeste din poeziile
sale, insa nu se vede de nicaieri ca se situau pe pozi^ii
identice in orientarea politica.

Partidul conservator se constituie, ca organiza^ie,
in februarie 1880, dupa ce conservatorii activeaza in cursul
anilor ca o forma^iune in cadrul careia se impune
„Junimea" ieseana. Programul Partidului conservator este
intocmit de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu si
la sedin^a de constituire si nici la cele urmatoare Titu
Maiorescu nu participa si nici P. P. Carp, G Gr. Cantacuzino
si al£i fruntasi conservatori. Programul intocmit de Emanoil
(Manolache) Costache Epureanu este criticat deopotriva
de conservatori si de liberali. Maiorescu considera ca la
acest program care propunea numai generalita^i, putea
subscrie si Partidul liberal. Emanoil (Manolache) Costache
Epureanu nu era, pe de alta parte, persoana cea mai

"Remu £ntinedctt

indicata sa reprezinte Partidul conservator. Facuse parte din
guvernul conservator al lui Lascar Catargiu, trecuse la
liberal!, ca sa revina la conservatori si sa intocmeasca
Programul sau politic. Maiorescu aprecia ca o asemenea
conduita nu era admisibila in via£a politica.

Emanoil (Manolache) Costache Epureanu preia si
Timpul, ca organ central de presa si il numeste pe Eminescu
redactor sef, func^ie in care ramane pana la sfarsitul anului
1881. Isi incepe activitatea, in aceasta calitate, cu Studii
asupra situapei, o serie de cinci articole in care isi propune
sa explice Programul intocmit de Emanoil (Manolache)
Costache Epureanu si expune, in realitate, tezele sale
social-politice. Asistam la o desfasurare spectaculoasa a
discursului critic prin care generalitatile din Program sunt
inlocuite cu o expunere sistematica privind teoria statului
si a personalita^ii sale. Eminescu reia teza sa expusa si mai
inainte, potrivit careia statul este un produs al naturii si
face o demarcate categories intre pozi^ia sa si cea a
liberalilor, care priveau statul ca pe o conven^ie dintre
oameni. Statul este prezentat, pe de alta parte, prin cele
doua par^i componente ale sale, „corpul" - spatiul geografic
si spiritual - si „sufletul" - poporul care locuieste in acel
spa^iu geografic. Poetul expune, cu o bogata exemplificare,
important corpului statului in istoria noastra, rolul Constitutiei
in reglementarea mecanismelor statului si misiunea
administratiei, cu alte cuvinte, a organelor puterii. Sus^ine
ca independent nu este „un copil gasit" si „fara capatai",
ce este realizata, in practica de Al. I. Cuza si primeste, prin
Razboiul de Independents si recunoasterea interna^ionala.
Nimic din toate acestea in Programul propus in numele
Partidului conservator pentru lupta politica. Eminescu
merge mai departe si sus^ine ca ..liberal" si ..conservator"
erau vorbe goale. Programul politic al Partidului conser-
vator consta, in opinia sa, in investirea ..formelor fara fond",
cu alte cuvinte, a institutiilor cu un continut real reprezentat
prin oamenii cinsti^i, cu o inalta constiin^a profesionala,
cu dragoste de £ara si popor. Eminescu se situa deasupra
partidelor politice si propunea un program care a ramas - si

Recuw £ntinedca

ramane - un deziderat in progresul societa^ii romanesti.

Eminescu expune concep^ia sa despre stat sub privirea
in^elegatoare a lui Emanoil (Manolache) Costache Epureanu,
personalitate in opinia sa, cu „boga£e de spirit, de sentiment,
de amabilitate". Programul Partidului conservator, asa cum
il prezinta Eminescu, este intampinat cu mari rezerve, in
presa vremii. Emanoil (Manolache) Costache Epureanu
inceteaza din via^a in septembrie 1880. La conducerea
Partidului conservator vine Lascar Catargiu si se formeaza
un nou comitet cu T. Maiorescu, I. Em. Florescu, T. Rosetti,
Gr. Paucescu, Al. Lahovari, M. Ghermani. Se men^in in
rezerva P. P. Carp, G Gr. Cantacuzino si P. Mavrogheni.
Eminescu isi men^ine postul de prim-redactor al Timpului,
insa situa^ia sa devine tot mai critica. Maiorescu intocmeste
un nou program al Partidului conservator, pe care il publica
sub forma de studiu, in germana, Zur politische Lage der
Rumaniens, in care pledeaza pentru apropierea Romaniei
de Imperiul austro-ungar. Eminescu publica in traducere
studiul lui Maiorescu si deschide o campanie de presa
impotriva sa. Se alatura liberalilor care critica tezele lui
Maiorescu, dar si conservatorilor, nemul£umi£i ca nu
fusesera consulta^i inainte de publicarea studiului.
Eminescu respinge programul lui Maiorescu de piano
intrucat ignora, cu buna string, situa^ia romanilor din
Imperiul austro-ungar. Nici o apropiere de imperiul vecin
nu era posibila - avertizeaza Eminescu - si nici
recomandabila - cata vreme guvernele de la Budapesta
nu acordau romanilor deplina libertate in cultivarea limbii
si nu inlaturau ingradirile privind scoala si biserica.

Proclamarea regatului in martie 1881 se face fara
participarea conservatorilor, dar isi dau adeziunea la acest
act istoric. Membrii marcan^i ai Partidului conservator se
apropie de guvernul liberal. P. P. Carp convine sa-1
reprezinte, cu insarcinare oficiala, la Viena, Petre
Mavrogheni la Roma, iar Teodor Rosetti preia presedin^ia
Cur^ii de Casa^ie, eel mai inalt for legislativ din £ara.
Eminescu este indignat de orientarea conservatorilor spre
liberal! si ii critica in termeni duri si ultimativi: „Suntem

"Remu £ntinedctt

papusi - protesteaza Eminescu - , imbracate, cand rosu,
cand alb, care azi pun o eticheta, maine alta, numai sa ne
mearga noua personal bine, numai ambi^iile noastre sa fie
satisfacute. Suntem barba^i noi sau niste fameni, niste
eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti,
saltimbanci de uli^a sa ne schimbam opiniile ca camasile
si partidul ca cizmele."

Presa informa opinia publica in noiembrie 1881
ca Eminescu urma sa fie inlocuit la conducerea
Timpului, pentru orientarea sa politics. Vine in fruntea
ziarului cu data de 1 ianuarie 1882, Gr. G. Paucescu si
Eminescu este trecut redactor cu atribu^ii limitate si i se
pune, pe deasupra si un suplinitor, in realitate un
supraveghetor. Noul redactor-sef deplange in articolul
programatic, din primul numar din 1882 criticile la adresa
liberalilor din coloanele ziarului din anii precedent si
utilizarea unui limbaj „in termeni prea colorati". Eminescu
este denun^at opiniei publice in chiar ziarul pe care il
condusese mai inainte.

Orientarea politica a lui Eminescu il separa de
liberali si conservatori si nimic nu ilustreaza mai bine acest
lucru decat faptul ca se inscrie in Societatea „Carpa£ii",
infiin^ata in 24 ianuarie 1882, de un grup de transilvaneni,
sa vina in sprijinul romanilor de sub stapanirea austro-
ungara. Societatea isi propunea, cum se vede din Statut,
sa sprijine orice „intreprindere romaneasca". Aceste
„intreprinderi" aveau in vedere situa^ia romanilor de sub
stapanirea austro-ungara. Activitatea lui Eminescu la
Societatea „Carpatii" este supravegheata indeaproape de
Biroul de informatii vienez din Bucure§ti.

Eminescu constata, cu surprindere, ca intre
colaboratorii Timpului se afla si N. Bassarabescu,
redactorul ziarului Poporul, despre care avea cele mai rele
pareri, inca din epoca studiilor vieneze, cum se vede si
din manuscrisele sale. Protesteaza intr-o scrisoare catre
Lascar Catargiu, presedintele Partidului conservator si il
avertizeaza cain asemenea condi^ii nu putea colabora
la cotidianul bucurestean. In alta scrisoare catre T. Maiorescu,

Recuw £winedca

il invinuieste pe Gr. G. Paucescu, redactorul-sef, ca accepts
sa se pub lice in ziar toate „insanita£ile".

Gruparea junimista din Partidul conservator
formeaza impreuna cu „liberalii sinceri" o „opozi£ie
coalizata", prin care spera sa castige alegerile din 1883.
Eminescu consacra acestor alegeri mai multe articole si
declara ca in prezentarea lor era stapanit de „sila morala".

Situa^ia lui Eminescu in redac^ia Timpului se
agraveaza si mai mult in urma festivita^ilor de la Iasi la
dezvelirea statuii lui §tefan eel Mare in iunie 1883. Poetul
pregateste pentru ea poezia Doina si califica festivitatea
„serbare guvernamentala". Carol I, regele Romaniei, participant
la ele, este numit „Carol Ingaduitorul" pentru lipsa de
autoritate, iar discursul lui Petre Gradisteanu, marturie a
unui om politic iresponsabil. Eminescu urmareste cu cea
mai mare aten^ie ecoul acestei festivity in presa straina
si intocmeste un tablou al maghiarizarii onomasticii
romanesti in Transilvania. Nimic nu lasa sa se intrevada
in aceste ultime articole pe care le publica in Timpul ca nu
era in deplinatatea faculta^ilor intelectuale.

Condamnarea guvernului liberal pentru politica
interna si externa, denun^area monarhiei pentru lipsa de
autoritate, critica necru^atoare la adresa conservatorilor
pentru apropierea de liberal!, prin care isi schimbau
principiile, precum „camasile si cizmele", faceau cu
neputin^a sa mai ramana in redac^ie. §i motivul indepartarii
sale fu gasit in alienarea mintala, dupa cum in alte epoci se
apela la otrava sau suprimarea fizica pe diferite cai.

O situate neprevazuta favorizeaza luarea acestei
masuri. Slavici pleaca in strainatate, pentru un consult
medical si Catherine Magyarosy Szoke, so^ia sa gasi
momentul, de multa vreme asteptat, sa se scape de
chiriasul incomod, care avea si opinii rele despre ea. „Nu
^i-e rusine madam S[lavici]? - noteaza Eminescu in
carnetul sau 2292, 48 - . Am auzit servitoarea c-ai spart
oglinda din cauza ei, din gelozie contra ei. Bine-^i sta una ca
asta D-tale, femeie serioasa?" So^ia lui Slavici ii trimite lui
Maiorescu, dupa plecarea prozatorului, „cartea de vizita"

7

"Remu £nunedca

prin care il anun^a ca Eminescu „a innebunit" si li cerea sa
intervina sa se scape de el fiindca e „foarte reu". So^ia lui
Slavici este cea dintai care ii pune lui Eminescu diagnosticul
de alienage mintala, explicabil pentru ea, gazda, care nu a
putut lua masuri impotriva chiriasului protejat de so£ul ei.

Eminescu participa la reuniunile Junimii bucurestene
din 30 mai/11 iunie 1883 si 23 iunie 1883 si Maiorescu nu
consemneaza nimic deosebit in comportarea poetului. Mai
tarziu completeaza insa aceste insemnari cu creion rosu
si precizeaza ca poetul dadea semne de alienage mintala.
Sa mai notam ca Slavici se intalneste cu Eminescu in ajunul
plecarii in strainatate „ia in^elegere cu el" sa-i duca o
scrisoare lui Maiorescu intrucat era grabit sa piece in
strainatate. Eminescu era obsedat, cum se vede din
insemnarile din manuscrise de ideea ca se organizau
„cabale impotriva sa". O informeaza pe Veronica Micle
inca din iunie 1882 ca isi crease prin publicistica mul£i
dusmani si se astepta ca acestia sa se razbune impotriva
sa. Poetul este ridicat de la baia publics, dus sub paza
poli^ieneasca, ca un facator de rele si internat in institutul
de sanatate al doctorului Alexandru §u£u.

Cartea de fa£a analizeaza imprejurarile din acea zi
nefasta de 28 iunie 1883 cand Eminescu este internat intr-un
ospiciu de boli mintale, insa statutul sau este de delimit
politic. Autorul intocmeste un recurs in apararea lui Eminescu
si in postura ce si-o asuma, de avocat, apeleaza la limbajul
colorat care se foloseste in instance judecatoresti.
Cititorul are prilejul sa se pronun^e asupra statutului
poetului stabilit de contemporanii sai.

Orientarea politica a lui Eminescu si intransigent
in apararea convingerilor sale conduceau, cum se
desprinde si din prezentarea noastra, la marginalizarea sa
si inlaturarea din presa pentru mai mul^i ani a uneia din
cele mai autorizate si ascultate voci din gazetaria
romaneasca din secolul trecut.

D. Vatamaniuc

Recuw £winedca

ADEVtfflt/L £ IMPRESCRIPTIBIL

Valoare §i prejudecata

Ca tot romanul, si eu am inva|at la scoalfi ca geniul lui
Eminescu ar fi intrat brusc in eclipsa. In clasa, perioada de
asa-zisa „intunecare" nu a facut obiectul unor cat de sumare
discutii explicative. Lucru firesc, daca ne gandim ca, de fapt,
profesorii sunt ei insisi un stadiu evoluat al elevului, informa|iile
pe care le transmit astazi inva|aceilor lor fiind acumulate in
tinere|e, pe cand se mai aflau in banca, nu la catedra. Pentru
majoritatea (totalitatea?) lor, nebunia lui Eminescu este si astazi
la fel de sigura ca teorema lui Pitagora. §i, evident, nu li se
poate face vina, atata vreme cat aceasta prejudecata nu este
contrazisa de nimeni, cu argumente credibile. Daca le poate fi
totusi ceva imputat, aceasta ar fi condescenden|a cu care au
acceptat sa cultive neclaritati asupra carora, poate, ei insisi aveau
firesti semne de intrebare.

Convingerile de astazi privind destinul lui Eminescu
sunt in mare masura efect al diagnosticului creditat de G.
Calinescu: lues; ca sa stim de-o treaba, restul criticii s-a strans
ciorchine in jurul acestui „curajos", sufocandu-1 cu laude, uneori,
jenante. In atare situate, ce putea sa faca dascalul obisnuit,
omul de uzura, lipsit de influenza si de aura generalilor trupelor
romane de critici? Prea micile diferen|e dintre edi|iile Viefii
lui Mihai Eminescu- desi, de la primul tiraj (1932), aparusera
noi documente - precum si preluarea unor fragmente de aici si
transpunerea lor in Istoria literaturii romane arata ca autorul isi
iubea aceasta lucrare dominata de fic|iune mai mult decat
adevarul. Intr-un anume sens, Calinescu a trait, sub acest
aspect, un delir din care nu 1-a putut trezi nimeni, pentru ca, se
pare, el era robit siesi, fiind mult prea indragostit de propria
plasmuire. Respectul lui fa|a de Eminescu? O fi existat, nu zic,
dar nu razbate din aceasta lucrare, in care, uneori, Calinescu il

R«m8 £ntinedctt

priveste cu ironie si chiar cu superioritate: „Inteligen$a ii era
limpede, indreptata numaidecat la pnta, dar mijlocie, ca o apa
curgatoare fara ochiuri adanci (...) Eminescu era un lunatec
sublim, in sufletul caruia visele cre§teau ca nalba, acoperind §i
colorand priveli§tea orizontala. Starea sa normala era cea
vizionara §i acpunea politica a fost, desigur, o latura care, mai
la urma, s-a dovedit alterata de vis si utopie, ramanand nu mai
pupn un protest metaforic impotriva relelor contimporane. "

Lumea profesorala, aratand un instinct mai puternic
decat al lui Calinescu, s-a dovedit mai prudenta decat acesta,
diagnosticul pus de critic nefiind rostit de la catedra. Cum sa
spui elevilor ca mintea cea mai luminata pe care au dat-o peste
3.000 de ani de civiliza|ie certa aici, in poala Carpa^ilor, a sfarsit
macinata de o vulgara spirochete, la care are acces tot prostul?
Cum sa spui asa ceva, cata vreme nimeni nu a vazut macar un
col| din fisele medicale intocmite lui Eminescu in ospiciile din
Jara, iar singurele diagnostice oficiale existente suna complet
diferit? Prinsi intre tot mai multe diagnostice, toate vizand o
din ce in ce mai incerta suferin|a psihica si convinsi ca „nu iese
fum fara foe", dupa cum nu exists mare poet care sa nu fie un pic
zdrenghea, dascalii nu s-au indoit, insa, ca Eminescu ar fi fost
alienat; ba, mul|i cred si azi ca ar fi fost bolnav de sifilis si numai
o pudoare subconstienta ii refine sa explice „prabusirea
intelectuala" ca pe un efect al „bolii rusinoase" de care vorbeste
Calinescu. §i, astfel, de mai bine de-un veac, generate dupa
generate, suntem inva|afi sa credem ca Eminescu este singura
personalitate a neamului nostru, care a sfarsit la balamuc, cu
capul spart de un nebun autentic.

Prezenta ancheta jurnalistica este efect exclusiv al
hazardului: absolut intamplator, am citit articolele scrise de
Eminescu in ultimele luni de libertate si perfecta lor coeren|a,
lipsa oricarui semn prevestitor, cat de mic, care sa anun^e totala
prabusire psihica, de care aflasem la scoala, mi s-aparut ciudata.
Intre cunoscufii mei, de varianta potrivit careia alienarea ar fi
fost, de fapt, o etapa a sifilisului se discuta cu multa sfiiciune,
fiind stiuta ca un adevar neplacut, despre care nu e bine sa
vorbim. §i iata-ma, deodata, in fa|a a doua lucruri care se
excludeau reciproc: de o parte, pretinsa alienare datorata sifilisului

10

Recuw £winedca

- informatie lansata nu se §tie limpede de cine si pe ce temei, dar
in care mi se parea ca trebuie si eu sa cred, pentru ca prea vorbeau
multi de ea. De cealalta parte, niste excelente articole de gazeta;
intrucat ultimul fusese publicat de Eminescu chiar in ziua in
care a fost internat, puteam crede ca sanatatea lui nu a traversat
un proces de degradare progresiva, ci s-a curmat brusc - situate
mai putin plauzibila in cazul unei boli infectioase, ca sifilisul. §i-
atunci, fireste, am vrut sa aflu amanunte despre „intunecarea" lui.

Am cautat raspunsul in Viafa lui Mihai Eminescu, scrisa
de G. Calinescu. Eram convins ca il voi afla aici, lucrarea citata
fiind considerate „de capatai". Am dat insa de cu totul altceva.
Remarcabila ca expresie literara, biografia amintita nu raspundea
nici pe departe nelamuririi mele. Cand am inchis cartea, nu
gasisem nici un argument valid privind pretinsa stare de
nesanatate a victimei, dar parcursesem neasteptate paragrafe
zeflemisitoare, de genul: „Via|a de raspundere morala a poetului
incetase. Eminescu pasi pragul ospiciului ingandurat si sobru
la vorbire. Locurile acestea le mai vazuse, dupa cum cunostea
chiar pe unii bolnavi si, fireste, pe d-rul $ufu, «un batran cu o
barba mare, murdarita de tutun, putreda parca, cu un mozolit
nesuferit de gingii pustii». El sim|ea ca aci are o misiune mare
de implinit, si de aceea cerea mancare si bautura, ca unul care
«nu mancase de mult», si mesteca cu multa pofta alimentele,
asemenea zidarului care e pe cale de a se urea pe schele.
Cercetarile sale stiin|ifice asupra mecanicii lumii trebuiau duse
aici, in liniste, mai departe (...) Pe colimari de hartie, el asternea
sarguincios ecuapi siformule, ca un om care stie ca timpul este
scump. Este evident ca asemenea cercetari nu se pot face decat
prin consulta|iuni vaste, din care pricina Eminescu isi
insemna numele autorilor carora le datora ceva, ca
Shopenhauer, Kant, Laplace, Pythagora, Ueberweg, Goethe,
Tyndall, Robert Mayer, Hartmann etc."

Rauta^i intru totul gratuite. §i de-ar fi singurele! In plus,
viziunea lui Calinescu asupra lui Eminescu atrage aten|ia prin
siguran|a de sine si prin frecven^a cu care nu osteneste sa
vorbeasca de pretinsul sifilis care 1-ar fi ros pe Eminescu. Numai
ca, ulcerele invocate de el drept unica si suprema proba in acest
sens erau de cu totul alta natura. Fiindca, stiu si novicii, sifilisul

11

Rwma £nunedca

lasa adevarate cratere in carnea bolnavului, care nu se vindeca
stand la soare, in Oltenia - cum s-a intamplat cu leziunile
amintite de Calinescu. Or, la autopsie, pe tot trupul lui
Eminescu, nu s-a gasit nici o leziune de natura luetica.

Contrariat, am recitit cartea, de data aceasta, cu creionul
in mana. In final, ob^inusem un prim inventar al neconcordan^elor
si al ciuda|eniilor. Din ce in ce mai incitat, am incercat sa le
verific, dar am avut surpriza sa constat ca, pe masura ce strabat
alte si alte lucrari, nepotrivirile se adancesc si se inmul|esc
continuu. La un moment dat m-am pomenit intr-o fundatura,
asaltat de cele mai incredibile ipoteze. Deschisesem o carte si
nu numai ca nu izbutisem sa-mi raspund, dar parca declansasem
o avalansa de informatii, care ma copleseau. Din autor in autor,
din document in document, in cele din urma, am reusit sa trag o
prima concluzie ferma: simptomele pretinsei boli a lui Eminescu
difera atat de mult de la amic la amic si de la doctor la doctor,
meat putem spune ca, de fapt, se excludl Marturiile privind
faptele pe baza carora, la 28 iunie 1883, acesta a fost internat
prima oara sunt surprinzator de contradictorii si, nu o data,
stupefiant de ilogice.

Un gand mi-a soptit ca la mijloc ar fi un scenariu malefic
si doar cu chiu cu vai mi-am impus sa nu-1 cred. Am refacut
traseul abia incheiat. Acelasi rezultat. Am parcurs din nou
articolele publicate de Eminescu la Timpul in ultimele luni de
libertate, anterioare izolarii in ospiciu, cautand cu lumanarea
sa descopar o cat de mica ezitare a scriiturii ori a logicii. Nimic
de acest fel. In schimb, recitind unele pagini din jurnalistica lui,
incepeam sa in^eleg ca multe din adevarurile enun^ate de
Eminescu sunt tratate de posteritate aproape exclusiv din punct
de vedere tehnic, nu si din eel al viefii autorului. Astfel, nici un
biograf nu se refera, pe larg, la masura in care articolele scrise
la Timpul au legat si au dezlegat autorului amicitii sau dusmanii;
or, via|a lui Eminescu s-a gasit sub semnul acestor - precumpanitor
nefericite - relatii in societatea vremii. Tot pe-atunci am aflat ca
Eminescu a ajuns la ospiciu escortat de poli^ai si ca, ulterior,
procesul-verbal al comisarului insarcinat cu aceasta misiune a fost
facut pierdut. Prin urmare, internarea fusese precedata de o arestare
in toata regula? Suspiciunea pe care cu greu o inabusisem a reaparut

12

Recuw £winedca

si, de data aceasta, nu mi-am mai reprimat-o.

„Degenializare" la comanda"

Pana si dusmanii declara|i ai lui Eminescu recunosc ca
„boala" acestuia a facut doua pauze mari. In aceste intervale,
zic toti, memoria ii era intacta, intelectul asisderea, dar disparuse
geniul. Asa, dintr-o data! Prin urmare, geniul nu e parte a
intelectului, cum ne putem gandi, ci entitate de sine statatoare,
un fel de scula performanta si netransmisibila, atasabila
creierului printr-o mufa de doi |oli? Poate fi ea pierduta pe strada
sau uitata la baie, ori pe noptiera? Da, oamenii pot innebuni
subit, insa. respectiva nebunie are manifestarile ei, care-au lipsit
in cazul Eminescu. Da, poate ca, in unele situajii, geniul se
sleieste, dar, in nici un caz, acest lucru nu se petrece brusc: stai
linistit la masa de lucru, scriind, si, la mijlocul unei fraze, i$i
dai seama ca nu mai po£i continua la fel, pentru ca te-ai
„degenializat"!

Daca intelectul si memoria lui Eminescu ar fi ramas
nealterate, in timp ce scanteia geniului s-ar fi stins, rezultatul ar
fi fost ca toate acumularile lui din vremea sanfitatii depline ar fi
fost recitite, intr-o alta „cheie". Altfel spus, disparitia geniului
ar fi echivalat cu „repersonalizarea" lui, la alt nivel, inferior (dupa
o prealabila „depersonalizare")? Dar, in acest caz, nu ar fi devenit
el, brusc, cu totul altcineva, schimbarea nerezumandu-se doar
la for£a creatoare, ci la intreaga lui personalitate? Dupa
„degenializare", ce se intampla cu profundele perceptii de pana
atunci? Bunaoara, ar mai fi reusit Eminescu-mediocrul sa-1
interpreteze pe Shopenhauer ca atunci cand il privea de la inalfimea
puterii de in|elegere a lui Eminescu-geniul? „Prostindu-se" peste
noapte, opiniile, criteriile, principiile si, in general, intreaga lui
filozofie asupra vie|ii trebuiau sa se schimbe, facandu-1 de
nerecunoscut pentru amici. Or, asa ceva nu s-a intamplat.

Desi nu o spun explicit, atunci cand se refera la perioada
de dupa 1883, multe lucrari creioneaza un Eminescu - mai mult
sau mai putin - retardat, folosind exprimari ce se vor elegante,
de genul „nu a mai creat nimic valoros". Aceasta debilitate nu
putea veni, insa, din senin, ea trebuind sa fie urmare a unor
deteriorari fizice si/sau chimice (leziuni ale creierului, modificari

13

Rwma £ntineflctt

ale lichidului cefalorahidian etc.). Insinuarea ca Eminescu ar fi
murit in culmea... nebuniei nu are, insa, nici un suport, deoarece
autopsierii si bogata lor asisten|a nu au remarcat asemenea
alterari, iar marturiile contemporanilor, repet, confirms ca, dupa
prima si dupa a doua internare, puterea gandirii lui ar fi cunoscut
un spectaculos reviriment, revenind la vechea ei cota.

O indoiala in acest sens pastreaza (indeosebi) Maiorescu
si Caragiale, eel din urma remarcand: Jntaia criza trecuse; nu
mai era acela§i om, dar era un om ca top oamenii, cu mintea
normala, intreaga, si tocmai de aceea nu mai era acela§i om".
Din felurite motive (inclusiv stricarea relatiilor dintre Eminescu
si Caragiale, in urma interven|iei lui Maiorescu), spusele
dramaturgului trebuiau luate asa cum sunt: afirma|ii fara
acoperire, intrucat ele nu precizeaza ce anume il deosebise pana
atunci pe Eminescu de ceilalti. Ce-1 ridicase deasupra tuturor?
Numai faptul ca era „vesel si trist; comunicativ si ursuz;
mulfumindu-se cu nimica si nemulfumit totdeauna de toate;
aci de o abstinenfa depustnic, aci apoi lacom deplacerile viepi;
fugind de oameni §i cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si
iritabil ca o fata nervoasa'l Dar, oare, nu sunt cei mai multi
dintre noi asemenea „ciudate amestecaturi'l (La randu-i, opinia
lui Maiorescu nu este cu nimic mai argumentata. Dimpotriva.)

Dincolo de orice aprecieri, oricat de obiective s-ar dori,
edificatoare ramane activitatea lui Eminescu, roadele productiei
sale intelectuale, din intervalul 1883-1889. In pofida tuturor
asigurarilor ca acesti ultimi sase ani de via|a ar fi seci de vreo
opera semnificativa, i-am luat la scuturat. La inceput, ceea ce
am gasit nu mi s-a parut mul|umitor. Apoi, mi-am dat seama ca
picasem intr-o capcana: cautam ceva similar creatiilor de pana
in 28 iunie 1883, facand abstrac|ie de faptul ca acest lucru nu
mai era posibil, din motive independente de Eminescu. Cum
era sa mai scrie el articole de presa, atata vreme cat nu numai
ca fusese dat afara de la Timpul, dar se si pomenise azvarlit
dupa gratiile ospiciului, la izolare? Noi spunem ca „boala" 1-ar
fi lasat fara „scanteie", dar uitam sa ne intrebam un lucru
elementar: a mai avut Eminescu vreodata ocazia sa isi manifeste
public geniul? Un pictor caruia ii furi culorile nu va mai picta, e
drept, dar isi pierde el si talentul din aceasta cauza?

Un geniu priponit intr-o carcera nu va da in veci

14

Recuw £ntinedca

adevarata sa masura, pentru ca nu are unde sa se exprime; or,
cum aveam sa ma conving, asta se intamplase cu Eminescu.
Zavorat mai bine de o jumatate de an in ospiciu si lipsit in chip
fraudulos de propriile manuscrise, gonit abil din Bucuresti si
Jinut sub observatie la Iasi (ca tot zisese el ca nu mai sufera
orasul!), inchis pentru a doua oara, tot pentru vreo sase luni, la
Manastirea Neam|ului, refugiat la Botosani, dar urmarit si acolo,
spre a fi rapus de un tratament si mai criminal decat cele de
pana atunci, impins iar spre Bucuresti de o ultima speran^a,
Eminescu a mai reusit sa provoace un scandal, in urma caruia a
cazut guvernul, dupa care a fost urgent arestat, internat si,
curand, amicii (?) aveau sa-1 depuna pentru totdeauna la Bellu.
Mai po|i intreba pe cineva cu un asemenea destin de ce nu s-a
refugiat in poezie? Nu cumva, ne imaginam un fals Eminescu,
un fel de masina de facut poezii? Nu cumva, miezul „mitului
Eminescu" aduce, in mintea noastra, mai iute a aparat sau a
statuie, decat a om?

Oare, acel „ceva" pe care, zice Caragiale, 1-ar fi pierdut
Eminescu era curajul naivului, „nebunia" entuziastului, nascuta
si hranita din dragostea si increderea in ceilalti? Ceva se surpase?
Ce anume? De ce?

Fronturi anti-Eminescu

Mi-am amintit ca, intr-o ancheta, pe cand eram la ziar,
niste puscariasi condamnafi pe via|a imi spusesera ca, daca vrei
sa „termini" un delimit, refuza-i cererile de a lucra ceva,
indiferent ce! Dupa internare, Eminescu a fost obligat, adesea,
sa traiasca din banii stransi in numele, dar in pofida voin|ei lui.
Acest aparent serviciu i-a facut un dublu rau: pe de o parte, i-a
ranit mandria si, pe de alta parte, 1-a facut sa se simta inutil si
impovarator. Un vultur in colivie, care nici macar nu era din
aur! Cu toate ca primea ceva parale, Eminescu se ferea sa le
cheltuiasca. Maiorescu zice ca devenise zgarcit peste noapte.
Missir ii transmitea lui Maiorescu opinia sa: Eminescu „sejeneaza
sa cheltuiasca" acei bani. Precum se va vedea, exists motive sa
ne intrebam daca, nu cumva, stiind exact ce pustiu de bine ii
facuse „filantropul" care patrona milogeala centralizata,
Eminescu evita orice risipa, sperand ca, odata si odata, sa poata
returna acesti bani. Situafia lui se asemana dramatic de mult cu
aceea a bolnavului care, ^intuit fara voie intr-un pat de spi-

15

"Remu £ntineflctt

tal, devine dependent de asistenta care ii reinnoieste ciclic
perfuziile ce tin loc de via£a.

Cum critica cuantifica adeseori excesiv operele scrise,
ca pe un fel de bunuri de uz casnic, scoase pe banda rulanta,
doar ca sa aiba dumneaei ce masura si judeca, multi titani din
plastic s-au aratat deceptionati de numarul finit al poeziilor date
la tipar de Eminescu, personal. In cor, ei au constatat plini de
jale ca, dupa revenirea la Iasi, Eminescu nu ar mai fi avut „verb".
Nici unul nu si-a pierdut vremea, analizand via|a celui pe care,
iaca, unii mai ca regreta c-au apucat sa-1 numeasca geniu. Starea
lui de spirit? Cui, ce i-a pasat vreodata ca lipsa unei slujbe cat
de marunte, care sa-i asigure un minimum necesar, ii perpetua
o stare de umilin|a? Cui, ce i-a pasat ca Eminescu se sim|ea ca
un exponat, pentru a carui intretinere lumea dadea bani, dar nu
si suflet? Cui, ce i-a pasat ca lui Eminescu nu i s-a dat din inima,
ci din calcul, „darnicia" semanand a investitie (ca sa nu spun
„cumparare")?

Eminescu n-a fost menajat nici in timpul vietii, dar dupa
moartea lui atacurile razle|e din presa au fost inlocuite cu brosuri
sau carti (unele, culmea, declarate a fi in favoarea sa). Intre alji
asemenea autori, si ardeleanul Al. Grama. Atunci cand i-a gazduit
studiul „Mihai Eminescu" (1891), redac|ia gazetei Unirea a
precizat: „Simpm ca prin publicarea lui facem un serviciu
neprefuit iubitului nostru popor, care, prin ideile cuprinse in
poeziile lui Eminescu este ameninfat in averea sa cea mai
scumpa, in credinfa sa. " Apoi au urmat, in serie, asalturile lui
Grama, suparat foe ca luptele din timpul Razboiului de
independents „pe Eminescu nu 1-au miscat deloc" si ca „Pe
Rosetti si alp barbap cari au lucrat mai mult ca oricine spre a
elibera si inalfa Romania acolo unde este, in Satira a Ill-a
[Eminescu] ii numeste: mincinosi fara suflet, pocituri, broaste".
Socotind ca Eminescu era un „aventurier", care adusese doar
„ stricaciun e " si c a „ via fa luinu are absolut nimic demn de imita t
pentru tinerime", Grama avertizeaza natia ca, ferea!, a fost si
„plagiator". Intr-un cuvant, pentru romani, acest aducator de
„dezastre" a fost Prapadul, a fost Potopul national, drept dovada
stand si faptul ca, „La iubirea dezinteresata si eroica depatrie si
napune, poeziile lui Eminescu sunt in stare a seduce Tinerimea

16

Recuw £winedca

sa 7e disprefuiasca §i sa le urasca". Pentru pozitia exprimata,
unii zic ca Grama ar fi de o imbecilate divina, altii ii aduc osanale.
„C-o fi una, c-o fi alta", patosul tardivelor lui injuraturi mi-a trezit
suspiciune: se teme cineva de Eminescu?

Atunci am in^eles ca, de fapt, exista doua fronturi
anti-Eminescu. Unul, deschis de fartati ca aide Grama, neaga
total sau aproape total opera eminesciana. Altul contests
jurnalistica lui si, fara vreun argument concret, sustine ideea
potrivit careia Eminescu s-ar fi alienat brusc si ar fi ramas fara
geniu. Daca detractorii din prima grupa erau lesne de combatut,
cu ceilalji era ceva mai complicat: in mod normal, venerabilii
care au afirmat ca Eminescu si-ar fi pierdut geniul trebuiau sa si
demonstreze acest lucru, pentru a putea fi luati in serios. Cum
ei nu numai ca nu o facusera, dar mai si murisera intre timp,
lasandu-ne mostenire o prejudecata bine infipta in neuronii
publicului cititor, ajunsesem in situafia in care repetitia si inerfia
au inclus „degenializarea" si „nebunia" lui Eminescu in categoria
adevarurilor indubitabile. Oricat de suspicios as fi fost, atunci
nu ma gandeam ca o asemenea teza, imprudent - dar unanim! -
asimilata, ar putea fi negata. Neconcordan^a si lipsa unor
informa|ii ridicau neasteptate semne de intrebare, dar nu
eliminau complet riscul ca, dupa indelungi cautari, sa sfarsesc
prin a admite ca varianta „oficiala" este cea adevarata. Ei, si? N-ar
fi fost nici prima, nici ultima oara, cand o verificare se incheia
constatand zadarnicia ei! Nestiind nici eu prea bine ce caut, am
reluat lectura produc|iilor intelectuale eminesciene din perioada
1883 - 1889.

Initial, trecusem peste intervalul in care Eminescu a
functionat (din nou) ca bibliotecar la Iasi, functia neavand nimic
spectaculos in sine. Mai apoi, am aflat insa ca, pe cand era
angajatul bibliotecii, lui Eminescu ii revenea, intre altele, sarcina
intocmirii statelor de plata si, mai ales, el se ocupa, personal,
de... corespondent oficiala. Ar fi riscat cineva sa dea astfel de
sarcini unuia cu mintea ratacita? De altminteri, documentele
din categoriile invocate arata o gandire nealterata. Probabil ca
acei domni critici, care vorbesc de disparitia geniului lui
Eminescu, incepand cu data de 28 iunie 1883, ora 18.30, se
asteptau ca si adresele catre minister sa fie concepute de acesta

17

Rwma £ntinedctt

in versuri si, mai ales, sa fie strfibatute de un fior poetic suficient
de puternic ca sa zbarleasca parul.

Dovezi de cuget limpede am gasit si in scrisorile
expediate de la Odessa, sau in cele trimise Corneliei Emilian,
pe cand Eminescu locuia la Botosani. Vasta lume a specialistilor
nu le prea ia in seama, deoarece sunt doar ceea ce sunt: niste
scrisori, care or denota ele normalitatea gandirii autorului, dar
pacatuiesc prin faptul ca au un banal con|inut informativ,
nicidecum filozofic. Acest soi de critici pare oricand gata sa-si
infiga mana in reverul scriitorului defunct, si sa-1 scuture furios:
„Unde-i geniul, ma, unde 1-ai pus?" Cerand obsedant si aberant
permanenta manifestare a geniului, aratam ca, de fapt, nu prea
pricepem ce-i acesta si ca nu ne interezeaza geniul in sine, ci
exclusiv produsele lui. Via|a tinde sa devina o imensa pia|a, in
care totul se vinde si totul se cumpara, omul insusi fiind o banala
ustensila sau, si mai rau, o marfa. Zilele nu sunt altceva decat
afaceri mai bune sau mai proaste, in care sentimentul piere,
inghe|at de raceala calculului aritmetic. In asemenea univers,
omul apare ca o pierdere de timp si de sine, o eroare, care a
facut posibil ca valori precum Eminescu sa sufere de foame in
atat de bogata lui Tarfi.

Tot pe cand lucra la biblioteca, Eminescu a intocmit o
gramatica a limbii sanscrite. Ca|i au auzit de ea? Tree peste
aspectul cantitav, paginile acestei lucrari ample alcatuind trei
volume groase de-o palma, si ma intreb: ce alienat mintal si-ar
propune acest proiect, dar, mai ales, ce alienat mintal 1-ar putea
duce la capat? Nu cred ca efortul intelectual necesar elaborarii
lui a fost cu mult mai mic decat eel depus la Timpul, de pilda.
Truda in salturi si dependent de stirile zilei a fost inlocuita de
o munca mai monotona, dar si mai putin stresanta, in special,
pentru ca nu se derula permanent sub semnul imprevizibilului.
Pe de alta parte, insa, disparuse posibilitatea de a dialoga; or,
polemica fusese un stimulent serios pentru Eminescu,
ramanandu-i, sub un anume aspect, mai necesara decat painea.

Arma de ridicare in masa §i samanfa a Romaniei Man

Sunt convins ca majoritatea oamenilor de buna-
credin|a, pe care i-ai intreba astazi daca socotesc sau nu posibil
ca Eminescu sa fi cazut victima unui complot, intai de toate ar

18

Recuw £winedca

rfimane interzisi. Apoi, fie ar raspunde negativ, cu gura intreaga,
fie, poate, te-ar privi cu scepticism.

Sigur ca, dupa ce, timp de 116 ani, lumea a stiut ca
Eminescu ar fi innebunit din senin, datorita epuizarii, sifilisului
si/sau unor factori ereditari, este riscant sa incerci sa demonstrezi
netemeinicia acestei convingeri. Omul renun^a mai usor la
intrebare, decat la certitudini; chiar daca sunt complet eronate,
vechimea le da stabilitate, pentru ca fiecare dintre ele a
contribuit la conturarea credin|elor personale, care formeaza
micul univers individual. In ce masura este acesta cladit pe
aberatii nu mai conteaza deloc, atata vreme cat aberatia nu iese
pregnant la iveala ca atare. §i, tocmai de aceea, descoperirea
erorilor, in loc sa bucure, creeaza un cumplit disconfort. In gen-
eral, cand un astfel de seism interior are amplitudine mare,
deruta e pe masura, subiectul cautand cu disperare probe care,
fie si pur formal, sa-i sustina. vechea opinie, scutindu-1 de truda
„reconstructiei" pe noi temelii.

§tiu bine ca a combate, brusc si de pe o pozitie
ireconciliabila, unanim acceptata idee ca Eminescu ar fi innebunit
subit la 28 iunie 1883 si ca, dupa aceea, ar fi fost pana la moarte
un fel de leguma care stia tabla inmultirii, poate sa apara drept
adevarata „agresiune" impotriva linistii prejudecatii existente.
Imaginea sablon a lui Eminescu face de nein|eles motivul pentru
care un poet pierdut in visuri ar fi fost intr-atat de dusmanit. §i
de-ar fi doar atat! Problema e ca trebuie atent revizuit contextul
istoric de atunci. Lucrurile se complica. Nume pe care, pana
acum, le-am respectat fara rezerve, pentru ca asa am fost
inva|ati, pentru ca am avut incredere in probitatea celor ce ne
indrumau si, poate, si pentru ca noua ne-a fost lene sa gandim,
pot sa apara dintr-o data in cu totul alta lumina. Nu e vorba,
neaparat, de asasini pitiji in umbra, cu stiletul intre dinfi, pentru
ca moartea vine pe multe cai (unele, preferabile stiletului): exista
momente in care dezinformarea, inertia si inactiunea pot fi mult
mai criminale.

De ce a ajuns tocmai Eminescu inamicul unora? Istoria
dovedeste ca nu trebuie neaparat sa pui mana pe pusca, pentru
a deveni indezirabil puterii politice. Ideile au fost totdeauna
mai pertinente decat glon|ul. Pentru oricine ii citeste intreaga

19

"Remu £nunedca

opera, reiese limpede ca Eminescu a fost, prin esen^a atitudinii
si crea^iei sale, o adevarata arma de ridicare in masa si, lucru
chiar mai suparator, saman|a a Romaniei Mari. Concret: el nu
numai ca demasca furtisagurile, minciunile si tradarile de la eel
mai inalt nivel, dar prezinta, in contradic|ie cu oferta Puterii,
criterii si principii proprii romanilor, pe baza carora, de-am
avea voin|a necesara, ne-am putea structura un model de
societate potrivita noua. In cealalta ordine de idei, referitor la
spa|iul marginit de Dunare, Nistru si Tisa, el scrie: „Constatam
maiinainte de toate ca romaniinu suntnicairi coloni§ti, venituri,
oamenii nimarui, ci pretutindenea unde loeuiese sint autohtoni,
populate nepomenit de veche, mai veche decat top conlocuitorii
lor".

Din punctul lui de vedere, politicienii nu numai ca nu
sunt vitali pentru neam, dar pot prezenta chiar un pericol („De
cate ori partidele politice s-au unit, nu s-au unit decat spre a
face un mare rau napei. Daca nu 1-ar fi rasturnat [pe Al. I. Cuza],
niciodata unirea Ardealului cu Ungarianu se facea "- mss. 2276).
Faptul ca pana astazi nu putem vorbi de un „guvern de aur" din
istoria Romaniei, un guvern de care sa ne amintim oricand cu
placere, este dramatic si confirms rezervele lui Eminescu. Ce
folos ca am avut mul|i dregatori inteligen|i sau talenta^i, oameni
plini de vorbe si de stiin|a ca patulele toamna, daca ei fie nu s-au
priceput sa administreze T ara . f" ie §i-au pus marile lor calitaji in
slujba oricui, numai in a mul|imii care-i platea, nu? Pe cat de
sclipitori in via|a civila, pe atat de margini^i la tribuna politicii.
Splendizi in carfile lor de memorii si in profesiile lor, dar tragici
prin faptele politice. Umili inaintea celor ce vorbesc alta limba,
demnitarii fara voca|ie au facut ca Statul sa nu fie produs organic
al societa^ii, ci un client al ei (dejure) si un stapan (de facto). Lor
le-a convenit ca, in pofida aparen|elor, Statul sa fie alipit societa|ii,
nicidecum inclus ei.

De ce nu a avut Eminescu mereu sus|inatori intre alji
romani cu carte? Poate, si unde credea ca „Prasirea culturei
intelectuale insa prin cei culp se intampla intotdeauna intr-o
masura numai mica si adesea intr-un mod intors, daca nu
s-asociaza stiinfa. Unde numai cei cul|i singuri vor sa produca
si sa praseasca fie-n educa|iunea copiilor ori in influenza literara
asupra publicului, acolo semidoctismul si secaciunea (fraza

20

Recuw £winedca

goala) e aproape; orice rasad al culture! trebuie sa pomeasca
insasi de la stiinfa; nu se poate semana faina ci numai grau din
care se face faina" (manuscrisul 2258, fila 182).

Eminescu, o problems de stat

Spirit aflat in continua framantare si evolutie, Eminescu
nu este absolut. El a exprimat pareri, nu a emis legi universal
valabile. Eminescu e un creator, nu un apostol - chiar daca, in
raport cu neamul romanesc, destinul lui ne poate face sa spunem
ca a avut si aceasta calitate. Eminescu a corectat, a taiat si a
adaugat, adica a muncit, a trudit din greu, nu a fost inspirat de
Divinitate. Daca nu ar fi avut si slabiciuni, daca nu ar fi trebuit
sa alerge neintrerupt dupa „cuvantul ce exprima adevarul" si
daca toate ideile lui se inlan|uiau intr-un rotund perfect, n-ar mai
fi fost ceea ce este, ci intemeietor de religie.

Respectul fa|a de Eminescu nu e idolatrie sau surclasare
a altor valori, ci pre|uirea celui ce, in permanentul dialog cu
celelalte neamuri ale lumii, ne suspne cauza, opera lui girand
intregul nostru popor. Pentru noi, romanii, Eminescu este, in
egala masura, simbol si sfetnic, in plan universal. Deocamdata,
eel mai inalt.

Din motive pe care nu le discutam, in general, grija
noastra pentru valorile nationale e extrem de subreda si, un-doi,
lauda se transforms in rechizitoriu. Daca bunurile materiale
furate din vitrina patrimoniului national ar mai putea fi recuper-
ate, imaginea inaintasilor, pe care unii o intuneca plini de
voluptate, sub pretextul ca, numai in felul acesta, ne-am dovedi
noua si celorlalti cat de obiectivi suntem, cu greu mai poate fi
refacuta. O bascalie paguboasa si agresiva, care te face sa te
intrebi daca nu este si planificata, se arata gata oricand sa
murdareasca orice. In alta tonalitate, sobre luari de pozitie,
aparent bine fundamentate, au acelasi efect, de distrugere a
propriei temelii.

Cum Statul Roman nu-i incurajeaza pe cei care
mediatizeaza valorile nationale si nici nu-i pune la punct pe cei
ce le batjocoresc, el se afla in ciudata situatie de a nu sti pe cine
slujeste. Inaltei functionarimi ii lipseste prea des constiin|a
faptului ca reprezinta un popor, ca demnitarii merg la Parlament

21

"Remu £ntinedctt

sau la Guvern nu doar pentru salariu, girofar si stearpa mandrie
ori, si mai rau, pentru a evita puscaria. La oameni mici, realizari
pe masura. Idealuri? Principii? Criterii? Tot atatea nimicuri, care
nu aduc nici a suta parte din profitul pe care-1 ofera cateva minute
de slugarnicie, cat sa semnezi, de exemplu, un tratat, prin care
vinzi la ordin intreprinderi sau chiar capete de Jara. Mereu inediji,
reusim sa fim o din ce in ce mai moderna „colonie independents".

Prin ministere de resort, Statul Roman nu numai ca
accepts ca Eminescu sa fie infStisat drept geniu strivit de
nebunie, dar si propagS, de mai bine de un secol, acest sfruntat
neadevSr. Nimeni nu s-a simtit si nu se simte lezat, iar Eminescu
este mort si, stirpea lui fiind stinsa, cine sa-i apere interesele?
Statu tul de „poet naponal" nu face doi bani, in lipsa unei legislatii
care, protejand expres valorile romanesti, sa-1 apere de otrava
minciunii. Ce folos ca il socotim pe Eminescu genial sau il mai
numim pe §tefan eel Mare si „ celSfant", daca oricine u poate calomnia
dupa bunul plac? Situatia este cu atat mai compromi|atoare pentru
noi, cu cat Legea actuals nu numai ca permite pana si unui
golan sa acceada la inalte functii, dar ne si obliga sa-1 respectam
necondi^ionat pe individ. O fi normal ca un prezent gaunos sa
fie pazit de legi si de garzi de corp, iar luminile trecutului sa fie
abandonate aleatoriului si tot mai rar intalnitului bun-simf?

Pentru mul|i din fruntea Statului, prezentul nu e o
prelungire a trecutului. Istoria nationals si personajele ei sunt
tratate mai mult ca un fel de piesa de teatru, in care Matei
Basarab, de pilda, atat de drag si lui Eminescu, ramane in judecata
lor doar un fel de actor acceptat de patronul temporar al teatrului
- un turc. Fara pete clare de umbra si de lumina, istoria noastra
curge pentru ei uniform si plictisitor. Pana cand toti acestia nu
vor demonstra ca Eminescu a fost suferindul pe care-1 propun
memoriei neamului, cine si pe ce considerent ne-ar putea acuza
daca, la randu-ne, am pune sub semnul intrebarii propria lor
stare de sanatate?

Cred ca, macar acum, este cazul ca Statul sa ia in serios
„dosarul Eminescu". Adica, sa-1 (re)deschida si sa-1 abordeze
ca document prioritar de dezbatere si educatie civica romaneasca.

22

Recuw £winedca

„Insulta, minciuna, vorbirea de
rau despre alfii si vorbirea de ran atunci
cand nu este timp potrivit sunt cele patru
rele ale cuvantului" (Legea lui Manu<D>,
cartea XII, stanza 6)

ARESTAREA

Multfi lume dezechilibrata a umblat si continua sa umble
libera pe strazi, din simplul motiv ca majoritatea "bolilor nervoase"
nu-1 transforms pe suferind in pericol social si nu-i pun in pericol
nici propria fiin^a. Cat despre numarul celor care au suferin^e
psihice, acesta este aproape imposibil de estimat, atat vreme
cat nebunia (termen curent folosit - cu temei sau fara - pentru
o multitudine de afectiuni) nu are o definite unanim acceptata.
Esti sau nu nebun daca vinzi (ori cumperi) o Jara, cu popor cu
tot? Esti sau nu nebun daca dezvalui escrocheriile celor care te
conduc? Se exprima normalitatea psihica exclusiv in fapte
comune, sterse? Esti sau nu nebun daca furi o suta de miliarde?
Poate avea si infrac|iunea stralucire? Sunt ac|iunile si atitudinile
majorita|ii intotdeauna normale? Iar daca apar clipe de
intunecare colectiva, inseamna caintreaga lume e nebuna? Daca
da, cine pe cine mai are drept si rost sa judece?

Tot romanul inva|a inca din scoala ca Mihai Eminescu
ar fi innebunit brusc, fara a se preciza in ce au constat
manifestarile respectivei nebunii ori care a fost cauza. Totul a
inceput (si, sub multe aspecte, s-a si incheiat) in ziua de 28
iunie 1883. In cateva ceasuri, unul dintre ziaristii cei mai
comple|i, mai combativi, mai onesti si mai profunzi pe care i-am
avut vreodatfi a fost redus la tacere. Cateva luni dupa aceea,
imaginea luptatorului ce apucase a se contura in mintea tot
mai multor oameni, avea sa fie inlocuita prin aceea a poetului
visator lovit de nebunie. De atunci, el n-a mai fost atat Eminescu,

23

"Remu £ntinedctt

cat Poetul (ulterior, devenit national). In mod automat, poeziile
lui au fost scoase in fa|a si inramate (cu temei, nu zic!) in aur, in
vreme ce demersul lui publicistic si studiile in multiple domenii
- in care avem indrepta|irea sa credem ca pusese mult mai mult
suflet decat in poezii - au fost trecute la „si altele". Textele
articolelor sale, neluate serios in seama, au avut o soarta
asemanatoare multor lucrari neterminate, uitate prin arhive si
pomenite doar formal, in cuvantari si sesiuni omagiale. Este ca
si cum am spune: Eminescu este Poetul National, este
Inegalabilul, dar nu ne intereseaza modul in care a gandit!

Decizia in acest sens este, vadit, una politica. Cauza?
Lumea imaginata de Eminescu pentru romani nu concorda decat
partial cu ideologia si cu interesele zecilor de guverne care au
calarit Tara in ultimele 12-13 decenii. Eminescu reprezinta una
dintre rarele situajii in care, din motive diferite, e drept,
capitalismul si socialismul ajung la consens. Respectat de
politicieni doar de ochii targului, folosit fara rusine de ei,
Eminescu ramane insa. inamicul lor comun, omul care, desi nu
a spus-o explicit, te face sa te intrebi in ce masura clasa politica
este necesara organismului social si daca nu ar fi mai folositor
pentru toti ca locul ei sa fie luat de profesionisti, al caror orizont
sa nu fie limitat si intunecat de rigorile stupidei discipline de
partid, dictata de o biata doctrina, ridicata la rang de religie.

Desigur, men|inerea in umbra a publicisticii eminesciene
nu s-a realizat pe baza de decret ori hotarare de guvern. Ea
exista insa de facto, gratie si acelor „oameni de gust" numi|i
critici literari, care i|i recomanda ce scrieri sa citesti si de care
sa te feresti. In cazul lui Eminescu, osteniti sa tot mestece sensuri
si interpretari partizane date versurilor acestuia, n-au mai avut
energia necesara spre a se arata entuziasmati de jurnalistica lui,
dar le-a lipsit si curajul de a recunoaste franc ca nici nu le-ar
place. Ba, adesea, in referiri globale, chiar o elogiaza, dar numai
din mers.

Ogospodina 'spaimantata pune diagnostice

Cine incearca astazi sa reconstituie intamplarile
petrecute in acea nefasta zi de iunie 1883 (luna plina de
ghinioane pentru Eminescu), trebuie sa se rezume la a analiza

24

Recuw £ntinedca

extrem de putinele marturii existente in acest sens. In plus, mai
bine de jumatate din ele sunt indirecte, unicul document oficial
ce pare a fi fost intocmit in sau cu privire la acea zi, fund in mod
sistematic trecut cu vederea. Practic, datele existente ne certifies
(?) doar faptul ca, dupa ce a plecat de la Slavici (unde statea in
gazda), Eminescu ar fi zabovit, in ordine cronologica, prin
urmatoarele locuri: casa lui Maiorescu, cofetaria Capsa si baia
Mitrasevski, de unde a ajuns la Institutul de alienati Caritatea.
Avem un posibil fir rosu, dar nimic mai mult.

Privitor la drumul parcurs intre locuin|a lui Slavici si
cea a lui Maiorescu, am intalnit doua variante. Una ii apartine
lui G. Calinescu: „D-na Catinca Slavici, n. Szoke, in casa caruia,
din Piafa Amzei nr. 6, locuia poetul, inspaimantata de turbulenfa
lui, scrisese, in zorii zilei de marfi, 28 iunie/10 iulie 1883, lui
Titu Maiorescu un bilet care tradeaza o sila indelung stapanita
si o oroare burgheza, lipsita de orice eufemism: «D-1 Eminescu
a innebunit Va rog facep ceva sa ma scap de el, caci e foarte
rau». "

Foarte plauzibil ca doamna Slavici-Szoke Magyarosy
sa nu-si fi privit tocmai duios chiriasul ziarist. Mai putin poeta,
dar catolica zeloasa, posibil sa i se fi parut culmea nerusinarii
ca Eminescu sa-si apere propria credin|a - motiv prea destul
pentru unele dialoguri nu tocmai placute. Calinescu sustine insa
ca turbulen|a lui Eminescu (constand in ce anume?) ar fi
inspaimantat-o. A amenin|at-o cu cufitul de bucatarie, i-a promis
c-o spanzura de hornul casei, daca nu trece la ortodoxie? Daca
ar fi fost asa, chema jandarmul, nu pe Maiorescu. „D-1 Eminescu
a innebunit", ar fi zis Szoke-Magyarosy si Calinescu ii ia de
bune cuvintele, acordandu-i tot atat incredere ca si unui medic.

In mod evident, doamna Szoke nu a scris biletul sub
fusta, cu un ochi ingrozit holbat la cumplitul Eminescu si cu
celalalt la calimara, atenta sa n-o verse, tot dardaind de frica.
Iar daca ipoteticul scandal se incheiase atunci cand s-a apucat
dumneaei sa compuna fipatu-i de alarma, surprinde ca autoarea,
cu toate ca se presupune a fi fost nijel infierbantata de ceea ce
tocmai ii auzisera urechile si-i vazusera ochii, nua pus pe hartie
nici unul dintre gesturile, cuvintele sau faptele lui Eminescu,
pe baza carora trasese concluzia ca acesta innebunise. Cum nu s-
a lasat cu morti si cu raniti, ba, nici macar cu trantit bezmetic

25

"Remu £ntineflctt

de usi ori cu o insulta cat de mica, cat sa ai ce umfla, in ce,
Doamne pazeste, a constat nebunia lui Eminescu? In mod
absolut curios, nici un biograf celebru nu a intrebat, insa,
vreodata ce anume facuse Eminescu, de a determinat-o sa scrie
acea misiva.

„Va rog facefi ceva sa ma scap de el" nu suna
imperativ si nu arata in nici un caz ca semnatara s-ar astepta
ca Maiorescu sa ac|ioneze pe loc - de altminteri, nici nu
avea vreo garan|ie ca Maiorescu e acasa la acea ora, putand
fi plecat chiar din localitate. Prin urmare, nebun-nebun, dar
nu atat de periculos incat dumneaei sa cheme polijia ori
pompierii, ca s-o smulga din mainile violentului. Daca biletul
este autentic, el pare sa exprime o dorin^a mai veche, reprimata
un timp, si pentru indeplinirea careia nu are argumente suficient
de puternice. Nu poate fi exclusa nici ipoteza ca doamna Slavici
pur si simplu il antipatiza pe Eminescu, ori ca socotea prea mica
chiria platita de acesta. Poate ca, daca Eminescu nu ar fi fost
un prieten al so|ului ei, i-ar fi spus-o de mult de la obraz si, in
caz ca domnul chirias ii in|elegea si-i rezolva apasarea, tensiunile
s-ar fi dezamorsat, indiferent cate atacuri la adresa papei ar mai
fi lansat Eminescu.

Cat despre ultimele cuvinte, „...e foarte rau", ele pot
insemna orice nu e rau, bine sau foarte bine in optica unei
anumite persoane, scopul lor fiind acela de a-1 convinge pe
Maiorescu sa-i caute lui Eminescu o alta gazda.

Faptul ca biletul a ajuns la destinatar inaintea lui
Eminescu, arata ca acesta nu a plecat direct spre Maiorescu,
intarziind fie in casa (lucru mai pu|in plauzibil in cazul in care
ar fi avut loc o cearta atat de mare), fie pe drum. Curios este
faptul ca, atunci cand 1-a intalnit (patru ceasuri mai tarziu),
Maiorescu nu a incercat, nici macar sa-1 traga de limba spre a
afla ce se petrecuse. §i, mai mult, nu o intreaba nici pe
reclamanta. §tia el ce stia? Ce stia?

In fine, nu putem face abstrac|ie de faptul ca, in limbajul
uzual, cuvintele „nebun" sau „nebunie" nu presupun neaparat
o avarie psihica, in anumite situa|ii ele putand fi folosite cu
simpatie sau chiar cu dragoste. Evident, nu este cazul nostru.
Mai stim, insa, cat de usor este taxat drept nebun acela care, de

26

Recuw £winedca

pilda, are curajul sa isi apere drepturile in fa|a superiorilor
ierarhici, gradul de „nebunie" crescand o data cu func|ia celui
pe care se incumeta a-1 contrazice sau comenta critic. Dar, rostit
cu mirare sau dezaprobare, in nici una dintre asemenea situajii,
cuvantul „nebunie" nu defineste o stare patologica. Iar in cazul
de fa|a, se poate banui ca doamna Slavici il antipatiza profund
pe Eminescu, intre parerile lor fiind o nepotrivire totala.
Lucrurile au fost agravate, probabil, de faptul ca Eminescu nu a
reusit sa se ab|ina de la incercarea de a o convinge ca el are
dreptate.

Aspect important, in jurnalul sau, in ziua de 28 iunie
1883, Maiorescu a consemnat: „primit carte [de vizita] de la d-na
Slavici la care locuie§te Eminescu", dupa care sunt reproduse
cuvintele apelului mai sus citat. Cum Eminescu statea de
multisor la Slavici, cum pentru Maiorescu nu exista o puzderie
de Slavici, precizarea subliniata pare a avea un rost doar pentru
posteritate. Se va vedea de ce.

Un alt detaliu ce merita re^inut este faptul ca doamna
Slavici i s-a adresat lui Maiorescu, ca unui arbitru suprem, un fel
de institute cu puteri depline. Destinul lui Eminescu ne
convinge ca Maiorescu a fost mult mai mult decat un politician
si un estet, ce conducea o organiza|ie numita „literara" (titulatura
destul de preten^ioasa, daca ne gandim ca, exceptandu-1 pe
Maiorescu, aproape doua decenii dupainfiin|are, pana la apari|ia
lui Eminescu, Caragiale si Creanga, aceasta a fost dominata de
o mediocritate prodigioasa, pe care nici geniul celor trei nu va
reusi sa o domoleasca). El insusi silit, uneori, sa ac|ioneze
impotriva propriei voin^e, Maiorescu nu stiu daca avea putere
atat prin ceea ce reprezenta persoana sa, cat prin faptul ca era
exponentul unei anume grupari, despre care Negruzzi ne spune
ca si-ar avea adevaratele origini ascunse, undeva, in negurile
timpului.

Aceasta ar fi - pe scurt - prima variants, asupra careia
voi reveni.

Fafa necunoscuti a lui Slavici

Cu totul altceva afirmainsa loan, so|ul doamnei Slavici,
in Amintiri, despre acea diminea|a de iunie. Ca o pregatire a

27

"Remu £ntinedctt

momentului mai important, acesta se refera succint la
evenimentele anterioare zilei de 28 iunie 1883, ce ar fi putut
- sugereaza el - sa influen|eze starea de spirit si de sanatate a
lui Eminescu si/sau sa o explice: „Doi dintre frafii lui pierisera
de aceea§i boala („de nervi"), iar al treilea, eel ce traise la Sibiu
si la Timisoara, cazuse acum bolnav si se afla acasa. «Mi s-a
urat cu via fa - ii scrisese batranul -; fa ce faci si vino de-1 ia, ca
sa-1 duciin vreo casa de sanatate». Eminescu a inceput sa caute
bani de cheltuiala. . . A adunat, precum mi s-a spus mai tarziu,
vreo doua mil de lei, darn-a plecat. " Slavici incearca sa spuria,
nu prea pe ocolite, ca pretinsa nebunie a lui Eminescu era boala
ereditara, atata vreme cat in familia sa existasera ataxia „nebuni".
El nu sesizeaza, sau nu vrea sa sesizeze, ca frajii la care se refera
din auzite reprezentau o prima si unica generate de deregla|i
mintal, aparuta brusc in arborele genealogic al familiei, el
neavand nici o informa^ie de acest gen despre mosii lui
Eminescu. Acest amanunt nu reprezinta, in sine, o dovada
peremtorie ca Eminescu nu ar fi putut suferi vreo alienare psihica,
dar obliga la mai multa pruden|a atunci cand dam de afirma|ii
prea categorice, potrivit carora el ar fi fost victima ereditfitii.

In ceea ce priveste strict ziua de 28 iunie 1883, Slavici
scrie: „Cand era insa sa-mi iau ramas bun de la dansul, el a
inceput sa-mi faca imputari pline de amaraciune ca profit de
ocaziune ca sa-1 parasescm niste imprejurari atat de grele pentru
el (premonitie sau altceva? - n.n.). In zadar ii spuneam ca sunt
alfii care fin la el si pot sa-i fie de mai mare ajutor decat mine; el
nu ma lasa sa plec.

Un singur mijloc imi ramanea ca sa-1 linistesc: sa-i cer
un serviciu prietenesc, o dovada de dragoste:

- Uite, i-am zis, am sa-1 rog pe d-1 T. Maiorescu ceva si
nu pot sa ma due acum pe la dansul, te rog sa-i duci un Met din
partea mea.

Rugam in biletpe d-1 T. Maiorescu sa-1 observe bine pe
Eminescu, caci mie mi se pare greu bolnav

Era prea tarziu.

La d-1 T. Maiorescu el s-a stapanit, dar s-a dus apoi sa
ieie o bale ca sa-si potoleasca nervii si de la bale a fost dus la
casa de sanatate. "

28

Recuw £winedca

Asadar, in prezen|a lui, „greu bolnavul" Eminescu s-a
comportat anormal, dar, o data ajuns acasa la Maiorescu, „s-a
stapanit". Ce sa in|elegem? Ca, daca voia, Eminescu isi putea
controla purtarea sau ca rolul mentiunii e acela de a transmite,
evitand sa prezinte fapte concrete, ca manifestarea de la
Maiorescu a fost incomparabil mai fireasca decat aceea din
prezen|a lui? Rememorand noi ca, in scoli, Slavici este prezentat
drept unul dintre adevaratii prieteni ai lui Eminescu, ne intrebam:
cum a fost cu putin|a ca Slavici sa-1 paraseasca fie si doar o clipa
pe Eminescu, din secunda in care era convins de alienarea lui?
Exagerat sau nu, inventat sau nu, acest pasaj are un fundament
afectiv, reprezentand manifestarea unui sentiment pe care fiecare
dintre noi il apreciaza in felul sau.

Cand citesti fragmentul din "amintirea" de mai sus,
parca si vezi geamantanele scoase pe prispa si pe Slavici
indreptandu-se spre odai|a lui Eminescu, in vreme ce se cauta
prin buzunare, nu cumva sa fi uitat sa ia ceva. Dar acolo,
leopardul! Ca turbat, Eminescu se propteste in usa si incepe sa-
i Jina prelegeri, intrerupte ici-colo cu rugi fierbin|i. Slavici
ofteaza tot mai resemnat, se uita cu disperare la ceas, dar
Eminescu, nimic! Slavici incearca sa-i explice frumos si cursiv,
Eminescu - nimic! Aproape ca-i venea sa se repeada la el si sa-
1 arunce din usa ca pe-o papusa, dar se temea ca-si rupe vreo
unghie sau isi deranjeaza tinuta, impecabil aranjata intre oglinzi.
In sfarsit, cand sim|ea ca-i plezneste minimum o vena la cap, i-
a dat Domnul gandul eel bun: asezat la masa lui Eminescu,
scrie un bilet, pe care i-1 da acestuia, rugandu-1 sa i-1 duca lui
Maiorescu. In bilet, o rugaminte: „sa-l observe bine" pe
aducatorul misivei. Coplesit de importan|a misiunii ce-i fusese
incredin|ata, Eminescu cedeaza, se da oleaca la o parte din tocul
usii, si Slavici, tremurand (usor!) de furie, pleaca plin de
sentimentul iubirii pentru aproapele. Abia in tren, avea sa-si
dea seama ca, biletul nefiind nici pus in plic, nici sigilat, naibii,
cumva, erau toate sansele ca Eminescu, ca sa-si treaca timpul
in drum spre Maiorescu, putea sa-1 citeasca. I-a venit sa faca
precum locomotiva, dar s-a ab|inut. Oricum, moldoveanul asta
ii stricase ziua total si ireversibil!

Diferen|a fundamentals dintre versiunile feminina si

29

"Remu £ntinedctt

masculina ale familiei Slavici consta in faptul ca prima porneste
de la premisa ca barbatul se gasea in strfiinatate la acea ora,
acasa fiind doar muierea, cu clan|a-i de pomina, in vreme ce a
doua prezinta lucrurile taman pe dos. A mintit I. Slavici, sau au
mintit nevasta sa si Maiorescu? Oricare ar fi adevarul, acesta e
unul trist: nici una dintre variante nu convinge deplin. Biletul
scris de madam Szoke nu convinge prin continut, dar nici Slavici
nu sta mai bine, el - se va vedea - contrariind prin pretinsele-i fapte.

Trebuie subliniate doua lucruri. Primul este acela ca nu
avem de ales intre doua variante, cum poate parea (intre Slavici si
nevasta-sa), ci intre trei versiuni, ultima fiind aceea ca amandoi
mint. Nu trebuie sa uitam ca, inainte de orice, simpla existen|a
a unui bilet nu dovedeste ca el a fost scris de sotia lui Slavici,
persoana a carei caligrafie cine o cunoaste? Ba, mai mult, nu
exista nici cea mai vaga proba ca ea, Szoke, ar fi recunoscut
vreodata ca 1-a formulat, acest episod aparand foarte tarziu,
odatfi cu publicarea jurnalului lui Maiorescu. Al doilea fapt
important: Slavici nu contests biletul trimis de nevasta-sa, dar
vorbeste de unul care i-ar apartine. Sa-si fi dat el in mod constient
cu stangu-n dreptul, sau (mai plauzibil) nu a stiut nici o clipa
ca, formal, internarea lui Eminescu s-a facut plecand de la cele
cateva cuvinte scrise de consoarta lui? Ce-i drept, suna a scenariu
complicat, dar exista argumente care sa inlature asemenea
ipoteze?

Ne aflam, cred, in fa|a primului moment delicat al
investigatiei noastre jurnalistice, in care autoritatea morala a
lui Slavici si cea a lui Maiorescu se exclud reciproc. O prima (si
relativa) evaluare a situa^iei arata cam ce prej pot pune
psihanalistii si biografii care-1 studiaza pe Eminescu pe doua
dintre „sursele" lor de baza. Indiferent de marea rezonan^a a
unor nume, opiniile lor neverificabile trebuie preluate cu aceeasi
pruden^a cu care tratam spusele anonimilor, pentru ca, inainte
de a se naste cea mai mica suspiciune, ramane o realitate
incontestabila: si unii, si ceilalfi sunt oameni, iar oamenii au
slabiciuni, care, din pacate, nu Jin cont nici de nivelul
intelectual, nici de numarul de licence, nici de vastitatea ori de
valoarea crea^iei.

Faptul ca Slavici a scris tarziu volumul de Amintiri nu

30

Recuw £winedca

scuza denaturarea in asa hal a realitajii, dar, poate, o explica.
De pilda, te-ai putea gandi ca Slavici o fi confundat biletul de
care vorbeste in Amintiri cu scrisoarea trimisa cu trei zile mai
devreme, in 25 iunie 1883, lui Maiorescu si despre care acesta
scrie in jurnalul personal, o zi mai tarziu: „ Vrednica de insemnat
scrisoare a lui Slavici, care a plecat ieri la Hall, despre afafarile
lui Rosettacki si ale polifiei in contra Austro-Ungariei la
societatea «Carpafi», pe cand ministrul Sturdza vrea sa
potoleasca lucrurile." Numai ca aici nu e vorba de o simpla
confuzie, ci de un intreg lan|. Anii puteau, eventual, sa-i stearga
din memorie unele date, dar nu sa-i si aseze altele in loc, intr-o
perfects inlan|uire logica. Exista erori imposibile: de exemplu,
cineva nu poate crede ca a vizitat Luvrul, daca stie bine ca nici
macar nu a ajuns in Franca. Asta nu-1 poate impiedica, insa, sa
se laude ca a fost acolo de mai multe ori.

Sa zicem ca discu|ia relatata de Slavici a avut loc cu
cateva zile inainte de plecare - de unde si confuzia lui.
Problema ramane biletul: cum putea el sa greseasca atat de mult,
incat sa se confunde pe sine cu so|ia si sa-si imagineze, al naibii
de coerent, fapte ireale, dar, e drept, asemanatoare versiunii
celei mai mediatizate, aceea ca, totusi, se pare ca de la familia
Slavici a plecat un bilet catre Maiorescu? A amestecat Slavici
datele existente? Posibil, dar ma indoiesc. Unul dintre
argumentele care lipsesc de veridicitate ipoteza este acela ca
participarea sau neparticiparea cuiva la asemenea momente-
cheie nu se pot confunda in mintea omului sanatos, cu usurin|a
care face, uneori, ca pe un Escu fara rezonan|a sa il substitui
unui Eanu, la fel de pu|in interesant. Un alt argument este faptul
ca, in mod normal, Slavici trebuia sa ceara de la nevasta-sa
amanunte privind derularea faptelor. De ce a tacut asupra lor?
Si iar ajungem la intrebarea daca Slavici a stiut sau nu de biletul
trimis de madam Nevasta-sa lui Maiorescu.

Daca so|ia lui a trimis biletul, Slavici trebuia sa afle
acest lucru. Daca el nu a avut habar de bilejelul nevestei, rezulta
ca acest lucru i-a fost ascuns - de unde deducem ca o min|i el
Slavici, dar nici Maiorescu nu era vreun monument de
sinceritate. Intrebarea e: ce castiga nevasta-sa ascunzandu-i
acest fapt? Neavand obligajii fa|a de Junimea, ori fa|a de vreun

31

"Remu £ntinedctt

alt sistem ierarhic, cine ar fi riscat sa-i ceara un lucru atat de
delicat, precum mintirea propriului so|? Cum era clar ca o atare
cerere i-ar fi dat de gandit, cine s-ar fi lasat pe mana hormonilor
ei?

Mergand pe aceeasi idee, putem concluziona ca, daca
Slavici, apropiat al casei Maiorescu si so| al emitentei, nu a
stiut nimic de bilejelul care motiveaza (cum poate) arestarea
lui Eminescu, restul lumii nici atat nu avea cum sa afle acest
lucru. Si, totusi, o explicate trebuie sa fi fost! Disparea un om,
sufletul unei gazete! Dupa cum se va vedea, la date neprecizate
si din surse anonime au aparut urmatoarele variante, de natura
sa motiveze demersurile facute de Maiorescu pentru a-1 inchide
pe Eminescu intr-un ospiciu:

1. a innebunit acasa la Slavici, unde a vrut sa darame
locuin^a;

2. a innebunit la baia publica, unde, se zice, s-ar fi
incuiat pe dinauntru, intr-o cabina;

3. a innebunit la cofetaria Cap§a, unde a amenin^at cu
revolverul ca-1 impusca pe rege;

4. a innebunit intr-un loc nedeterminat, unde a vrut sa-si
impuste „unul dintre cei mai devotafi ai lui amici";

5. a innebunit intr-un loc nedeterminat, unde isi
manifesta inten|ia de a impusca o cunostin^a, persoana
neimportanta pentru el.

In fapt, biografii n-au sesizat (sau n-au vrut sa observe)
ca ultimele patru variante au fost, in primul rand, ulterioare
deciziei de a-1 interna la ospiciu - prin urmare, nu pot fi incluse
intre motivele justificative ale acestei ac|iuni. Cat despre
amenin|area cu arma, este stupida: nimeni n-a vazut acel pistol
sau revolver de care vorbesc, insa, to|i! O asemenea arma nu e
consemnata nici in procesul-verbal al Polijiei, nici in actele
emise de doctorul §u|u, nici in scrisorile amicilor! Zvonul ca
Eminescu ar fi fost inarmat si pus pe crime in serie nu are alt
scop decat sa insinueze ca era agresiv, violent. Cum ar zice
Maiorescu, sa probeze ca ajunsese sa fie „degenerat in forma
lui etica §i intelectuala" .

Cine a inventat toate variantele de mai sus? Dumnezeu
stie! Sigur ramane ca ele au fost intens mediatizate.
Deocamdata, nu intram in amanunte. Datele de pana acum

32

Recuw £winedca

impun mai multe intrebari: 1) de ce au fost necesare atatea
variante? 2) Cum de amicii lui Eminescu nu au sesizat ca exista
contradic^ii intre versiunile existente, iar daca le-au observat,
din ce cauze nu au incercat sa separe adevarul de minciuna? 3)
Din ce motiv Maiorescu, persoana publica respectata, dar, mai
ales, persoana extrem de bine informata asupra realitajii
privindu-1 pe Eminescu nu a facut nimic pentru a restabili
adevarul?

Daca in aceasta istorie, de un dramatism greu de cantarit
astazi, nimic nu ar mirosi urat, de ce lipseste desfasurarea ei
integrals, episod cu episod? De ce exista contradic^ii flagrante
inca de la inceput?

Slavici - in slujba lui Maiorescu

Dar daca Slavici a spus adevarul, inseamna ca Maiorescu
a min|it si ca fie biletul atribuit sotiei sale a fost scris la alta
data, fie el reprezinta un fals; in acest caz, noti|a lui Maiorescu
s-ar gasi intr-o situate chiar si mai rea, ea avand rolul de a
justifica implicarea criticului intr-o ac|iune (arestarea si
internarea lui Eminescu) planuita dinainte, din cu totul alte
motive decat cele privitoare la starea de sanatate a lui Eminescu.
Indiferent cine minte, inseamna ca a existat si exista Cineva
interesat sa intareasca versiunea potrivit careia Eminescu ar fi
fost victima declansarii naturale a unor subite manifestari de
nebunie. Daca ne gandim ca, la acea data, toata informarea
publicului s-a rezumat la cateva notice vagi si la un munte de
tacere, spart pe ici, pe colo de zvonuri, faptul ca timp de decenii
nu s-a stiut nimic despre amintitele consemnari pare sa arate ca
acestea aduc mai iute a masuri asiguratorii, pentru cazul in
care lucrurile se terminau prost. Din moment ce tot s-a facut
atata tam-tam cu ideea alienarii lui Eminescu, de ce nu a fost
prezentat „filmul" exact al ultimei lui zile, ca persoana publica?
Exista si un alt raspuns in afara de acela ca, in realitate, Eminescu
nu s-a comportat in 28 iunie 1883 ca un nebun si, prin urmare,
nu trebuia arestat si internat la stabilimentul doctorului §u|u?

Cam acestea cred ca pot fi gandurile care-1 framanta pe
cititorul obisnuit, atunci cand lectureaza Amintirile lui Slavici

33

R«m8 £nuneflca

si le conexeaza cu putinele elemente oficial prezentate despre
via|a lui Eminescu de biografi mai mult sau mai putin „oficiali".
Cu niscai consum de nervi si timp si, desigur, cu multa sansa,
reusesti sa objii si documente mai rare, pe care, de unsprezece
decenii, Statul Roman nu s-a invrednicit sa le publice intr-o
culegere cuprinzandtoate actele care fac referire (si) la Eminescu,
omul pe care dumnealui, Statul, il consacra drept „poet national".
Intre ele, o lunga scrisoare pe care Slavici i-o trimite lui
Maiorescu la 17 iulie 1883, din Viena, si din care citez doar
frazele care au legatura cu Eminescu:

Jnnainte de plecare Vi-am scris o epistola, pe care
aveam degandsa Vi-olasa casa. Intalnindu-1 insa pe Eminescu,
m-am speriat de el; cu toate acestea nu ma lasa firea sa cred c'a
sosit nenorocirea, de care ma temeam de mult acum. Am luat
numai infelegere cu el sa mearga la D-Voastra, sigur fiind ca-1
veti observa cu mai multa atentiune decat mine, care eram
anient de boala mea. Spre a fi si mai sigur, ca va merge, i-am
predat scrisoarea, rugandu-1 s'o duca neintarziat, pentru ca
lucruri mari atarna de aceasta.

Nu stiu daca V-a [ajdus oh nu scrisoarea; asta-zi am
primitinsa stirea, ca s'a intamplat. Va rog, Domnule Maiorescu,
sa binevoip a ma vesti despre starea in care se afla acum si daca
mai e speranfa sa ne mai putem bucura de dansul.

Eu sunt nemangaiat. "

Sa o luam de la inceput. „Sa vi-o las acasa" nu-i totuna
cu „sa v-o inmanez", de unde deducem ca Slavici nu prea avea
speran|e sa-1 gaseasca pe Maiorescu la domiciliu. De altminteri,
daca ar fi avut o asemenea certitudine, ce rost mai avea sa-i
scrie, cand ii putea transmite mesajul pe care orala? Prin urmare,
el nu avea cum sa fie sigur ca Maiorescu il va „observa cu mai
multa atenpune" pe Eminescu, din simplul motiv ca ii lipsea
garantia ca respectivii se vor intalni.

Din text poti pricepe ca Slavici inten|iona sa mearga la
Maiorescu, dar ca a renun|at la idee, in urma intalnirii
(accidentale, s-ar zice) cu Eminescu. Unde s-au gasit cei doi si,
mai ales, ce anume facea ori spunea Eminescu de s-a „speriat
de el", Slavici nu mai zice, lasandu-ne sa credem orice, inclusiv

34

Recuw £winedca

ca 1-a asteptat la col| si i-a facut „bau!".

O precizare importanta: acest moment, din 17 iulie
1883, constituie cea dintai menpune scrisa a lui Slavici, prin
care acesta se refera la sanatatea lui Eminescul Numai ca, din
vorbele lui nu pricepi mare lucru. Bun, s-o fi speriat, nu zic nu,
dar din ce cauza? Simplul fapt ca 1-a trimis la Maiorescu, si nu
oricum, ci cu o scrisoare confidentiala din partea sa, arata ca nu
se temea ca Eminescu nu va ajunge la destina^ie. Mai mult, el
spera ca Maiorescu il va „observa cu mai multa atenpune" -
precizare care subliniaza ca s-o fi speriat el de Eminescu, dar
motivul sperieturii nu era chiar atat de evident precum ne-am
gandi, dupa ce citim primele cuvinte. In plus, ce pre| se poate
pune pe acuitatea si obiectivitatea observa^iei lui, cata vreme
el se recunoaste a fi fost „amept"de propria boala? Cam sperios
Slavici asta!

Fraza urmatoare („nu ma lasa firea sa cred c'a sosit
nenorocirea, de care ma temeam de mult acum") este extrem
de derutantfi, deoarece, inainte de acel moment, temerea de
care vorbeste nu a mai fost niciodata exprimata de Slavici. Din
formulare, reiese ca el prevazuse de mai multa vreme ca
Eminescu va innebuni. Orice e posibil, dar si de asta data lipsesc
argumentele. De obicei, cand unul dintre prietenii Cuiva are
impresia ca n-ar fi ceva in regula cu respectivul, chiar daca nu-si
noteaza acest lucru in agenda, il discuta cu ceilaUji amici,
sfatuindu-se cu ei. Nu a fost cazul. In schimb, trebuie sa ne
amintim ca tot Slavici, in Amintiri, vorbeste de tensionarea
relatiilor lui cu Eminescu. Incordarea a aparut pe fondul unor
probleme de ordin medical ale lui Slavici, dar acesta apreciaza
ca vina i-ar fi apar|inut exclusiv lui Eminescu - disparutul
ramanand etern vinovat.

De asemenea, daca pe Slavici nu il „lasa firea" sa creada
„c'a sosit nenorocirea", de care zice ca-i era atat de frica, inseamna
ca el stia mai exact chiar decat Maiorescu insusi, ce avea sa se
intample. Oare? Avea Slavici, intr-adevar, motive reale sa-1
suspecteze pe Eminescu ca s-ar apropia de nebunie? Raspunsul
ni-1 da chiar scrisoarea pe care, zice el, i-a trimis-o lui Maiorescu
prin Eminescu, pentru ca acesta sa-1 studieze pe mesager „cu
mai multa atenfiune". Pentru deplina clarificare a cititorului,

35

"Remu £ntinedctt

voi prezenta integral primele fraze - singurele in care se face,
intamplator, vorbire si de Eminescu: „Mai inainte de a pleca (la
Halle - n.n.) cred ca trebuie sa va spun ce treaba s-a facut ieri la
societatea «Carpap». Precum vep fi stiind, eu am intrat abia
sunt acum cateva saptamani in aceasta societate si nu prea am
relapuni cu membri ei, care sunt oameni mai tineri decat mine.
Am cerut, ce-i drept, de multe ori sa fiu primit in societate, insa,
precum se vede, cu intenpe s-a amanat raspunsul la cererea mea.
Ceea ce m-a hotarat sa intru in societate a fost tocmai hotararea
de a combate tendinfele manifestate intr-insa si mai inainte de
a fi cerut sa fiu primit intre membri ei, am luat infelegere cu
amicii mei mai aseza|i ca: Fagarasanu, Eminescu, Densuseanu,
Babes si ceilalp, care si-au facut studiile la Viena si care top
dezaproba manifestapile societapi «Carpap»."

Cum randurile de mai sus au fost scrise in ziua de 25
iunie 1883 (repet, cu numai trei zile inainte ca Eminescu sa fie
arestat!) si cum, in aceeasi zi, Slavici a plecat in strainatate,
rezulta destul de clar ca, in acel moment, Eminescu se numara,
in sinea lui Slavici, printre amicii lui „mai asezap". Prin urmare,
nici vorba de temerea privind o iminenta „nenorocire". Nu vreau
sa vorbesc cu pacat, dar, in atare context, „nemangaierea" lui
Slavici parca nu suna tocmai sincer.

Maiorescu consemneaza in jurnalul sau primirea scrisorii
din 25 iunie, dar nu pomeneste de Eminescu si, implicit, nici nu
face vreo noua apreciere privind starea de sanatate a acestuia.
Sa nu fi fost acasa la venirea lui Eminescu? Dar daca s-au intalnit,
po|i sa mai deduci si altceva decat ca, potrivit parerii lui
Maiorescu, Eminescu era perfect sanatos si ca Slavici era,
intr-adevar, „amept "rau de tot? Da: i|i poti spune ca nu-i exclus
ca rostul paragrafului lui Slavici sa fie acela de a-i oferi lui
Maiorescu un pretext pentru a-1 interna pe Eminescu la §u|u
si, de ce nu?, de a scuza propria inactiune.

„Nu stiu daca V-a [a]dus ori nu scrisoarea; asta-zi am
primit insa stirea, ca s'a intamplat" (17 iulie 1883). Ciudata
exprimare! Sectionarea frazei prin punct si virgula determina
formarea a doua unitati, relativ independente si al caror con|inut
de idei poate fi asemanator, dar care, la fel de bine, poate fi si
complet diferit, in stilul oracolului de la Delfi. Sa presupunem

36

Recuw £winedca

ca propozitiile acestei fraze se aseamana prin continutul de idei.
La prima vedere, prezen|a lui Jnsa" poate pleda pentru acelasi
accept: „nu stiu daca ati primit scrisoarea, dar astazi am aflat ca
v-a adus-o Cutare". Numai ca, in acest caz, rostul logic al
intregului citat devine discutabil, fiind ca si cum ai scrie: „nu
stiu daca te cunosc, dar mi-am amintit ca te-am cunoscut".

Timpul prezent al primului verb („nu stiu") se afla in
contradic^ie cu urmarea din partea a doua a frazei. In mod
evident, scrisoarea a fost conceputa dupa ce Slavici aflase
„§tirea ca s-a intamplat". Daca informatia privea ajungerea sau
neajungerea scrisorii lui la Maiorescu, rezulta ca, atunci cand a
pus mana pe pana, el „stia" ca misiva ajunsese la destinatar
- situate in care „nu §tiu" devine complet ilogic. De aceea,
intre cele doua unitati ale frazei in discutie nu cred ca exists o
legatura de idei. Se ridica intrebarea perfect legitima: despre ce
stire e vorba? „§tirea ca s'a intamplat"... ce anume?

„S-a intamplat" ramane atat de evaziv... Cum nicaieri
altundeva in scrisoare Slavici nu pomeneste ca ar fi aflat ca
Eminescu s-a alienat si cum acest „s-a intamplat" se leaga de
continuare („ Va rog, Domnule Maiorescu, sa binevoip a ma vest!
despre starea in care se afla acum si daca mai e speranfa sa ne
mai putem bucura de dansul'), putem deduce ca „stirea ca s-a
intamplat" se refera la Eminescu. Intrebarea e: vroia Slavici sa
spuna ca „s-a intamplat" 'sa se imbolnaveasca? Nu era mult mai
simplu si mai transant „s-a alienat"?

§i-apoi, sensurile verbului „a se intampla" sunt: a se
realiza (a se implini), a se petrece (a avea loc) si a se brodi (a se
nimeri sa fie intr-un anume fel). In general, boala vine in mod
intamplfitor, dar nu „se intampla". Poti spune ca a avut loc o
hepatita, de pilda? Po|i zice ca s-a brodit o tuberculoza, ori
ca s-a realizat sau implinit alienarea cuiva? Desigur, intr-un
anume context, o formulare precum „s-a intamplat ca Popescu
sa innebuneasca" poate fi coerenta, fiind explicitata prin „sa
innebuneasca" - clarificare care lipseste din fraza lui Slavici. Se
mai poate spune si ca, de fapt, Slavici se referea la „nenorocirea"
despre care a scris cu cateva randuri mai sus. Ar putea fi si asta
o posibila explicate, cu condi|ia sa fi lipsit Jnsa". Reamintesc
fraza: „Nu stiu daca V-a [a]dus orinu scrisoarea; asta-zi am primit

37

Rewito £ntinedctt

insa §tirea, ca s'a intamplat". Daca partea a doua a textului se
refera la „nenorocirea" (deja uitata), suna ca si cum am zice:
„nu stiu daca Ji-a dat banii; astazi insa e senin".

Fara a exista o certitudine in acest sens, „s-a intamplat"
poate trimite cu gandul la o actiune asteptata. Intrucat contextul
il privea pe Eminescu, am deduce ca Slavici se referea la
arestarea si internarea acestuia. Daca acesta este sensul real,
rezulta fara dubii premeditarea unui plan ticluit impotriva lui
Eminescu. Ba, ar fi de luat in considerare chiar si ipoteza
prezen|ei unei legaturi cauzale intre ducerea scrisorii la
Maiorescu si internarea lui Eminescu (singura variants care
explica urmarea lui „nu stiu" de „insa"). Ipoteza e intarita de
secretele care invaluie si astazi acest caz, de inadvertence mai
mult decat suspecte, de minciunile dovedite ca sfruntate si, nu
in ultimul rand, de faptul ca Slavici era spionul infiltrat de
Maiorescu in Societatea „Carpapi", societate din care facea parte
Eminescu si care pare sa fi fost implicate in arestarea lui. In
acest caz, „s-a intamplat" capata sensul de „s-a rezolvat
problema", iar plecarea lui Slavici la bai, cu doar trei zile inainte
de arestarea lui Eminescu, poate sa nu mai fie chiar
intamplatoare. Mai clar spus, fraza poate fi interpretata si astfel:
„nu stiu daca a ajuns la dv. cu scrisoarea; am aflat insa ca l-a£i
internat[, asa ca m-am linistit]."

Pe langa amintirile referitoare la biletul pe care pretinde
ca i 1-ar fi trimis lui Maiorescu in ziua de 28 iunie 1883, Slavici
mai scrie, cu alta ocazie, referindu-se tot la Eminescu: „E deci
lucru firesc ca foarte mulp dintre oamenii normali sau asa-zisi
«cuminp» il socoteau «facnit», «intr-o ureche», daca nu chiar
nebun. Judecat insa dupa adevaratul sau fel de a fi (fel pe care
Slavici pretinde ca il cunostea foarte bine - n.n.), el a fost in
toate imprejurarile eel mai cuminte om." Prin urmare, spre
deosebire de restul semenilor, Slavici stia - in cazul lui Eminescu,
eel pu|in - sa separe starea patologica de nesanatatea aparenta.
Cu toate acestea, Slavici afirma, pe rand: 1) ca Eminescu se
numara printre amicii „mai asezap" (25 iunie 1883), 2) ca „s-
a speriat" de Eminescu (17 iulie 1883) si 3) pretinde ca acesta
i s-ar fi parut „greu bolnav" in ziua de 28 iunie 1883, cand,
oricat ar fi vrut, nu-1 putea intalni, deoarece se gasea la Viena.

38

Recuw £winedca

Ce sa in|elegem: ca a avut numai impresia ca 1-ar cunoaste pe
adevaratul Eminescu, sau ca a simtit nevoia (obliga|ia?) de a-1
sustine pe Maiorescu, motivandu-i actiunea?

Teoretic, Slavici nu avea nici un interes sa minta. De
ce sa fi inventat dramatica - reiese - despar|ire de Eminescu?
Sa fi scris la comanda? Sa fi vrut sa para posterita|ii mai frumos
si mai destept decat era in realitate? A reusit contrariul. Sa fi
fost el mai legat de Maiorescu si de ceea ce reprezenta acesta
decat ni se pare noua, astazi? Oricum ar fi, situatia este ciudata.
In mod normal, „innebunirea" lui Eminescu trebuia sa fi
constituit pentru el, indiferent de ce parte a baricadei s-ar fi
aflat, un eveniment suficient de important pentru a nu uita toata
via|a elementele sale fundamentale. Nu numai ca Eminescu nu
era oricine, dar el ramane singurul dintre amicii lui Slavici, care
a innebunit! In mod neasteptat, Slavici incearca sa ne convinga
ca vestea nu numai ca nu a venit ca un traznet din senin, dar el
o si prevazuse atat datorita anumitor atitudini sau fapte ale lui
Eminescu (pe care le |ine, insa, secrete), cat si datorita ereditatii
acestuia - pe care o ingroasa mult si tot fara a prezenta date
concrete. Suspecta insistent lui asupra ideii ca nebunia lui
Eminescu era previzibila! Cu alte cuvinte, deliberat sau fara voie,
Slavici nu face decat sa sus|ina din rasputeri pozi|ia lui
Maiorescu, justificand - intr-un mod mai mult sau mai pu|in
veridic - actiunea in for|a a acestuia impotriva lui Eminescu.

Daca Slavici minte in scrisori, spre a crea atmosfera,
putem fi siguri ca e unicat? In plus, si la Societatea „Carpapi",
sarcina lui Slavici, recunoscuta de acesta in scrisoarea trimisa
lui Maiorescu la 25 iunie, era aceea de„a produce un curent in
sensul ideilor noastre". Prin urmare, in joe se aflau ideile (si
interesele) mai multor persoane neidentificate. Din fericire,
cunoscand destinatarul (Maiorescu) si stiind prea bine pe cine
reprezenta acesta, putem deduce cam cui apartineau respectivele
idei. Cum conservatorii nu pot fi luati global in calcul, datorita
marilor disensiuni din sanul partidului, cum exista frac|iunea
junimista („opozipa miluita", cum a numit-o Lahovari si, mai
apoi, intreaga presa) si cum Junimea era condusa de Maiorescu,
tabloul se contureaza tot mai clar, asupra Junimii planand un
semn de intrebare aflat in continua crestere.

39

R«m8 £ntineflctt

Sa recapitulam: prin urmare, Titu Maiorescu a fost
instiin|at ca Eminescu ar parea „greu bolnav" (loan Slavici) sau
chiar ca „a innebunit" (so|ia lui Slavici). In mod absolut straniu,
biografii nu pun fa|a in fa|a cele doua variante, macar cu titlu
informativ. Oare, bilejelul cu pricina exista, in principal, pentru
a legitima actiunea lui Maiorescu? Oare, chiar nu mira pe nimeni
ca, asemenea lui Calinescu, peste o jumatate de veac, Maiorescu
a acordat incredere absoluta diagnosticului pus de o gospodina,
despre care se stia ca nu se gaseste in raporturi tocmai prietenesti
cu Eminescu si care nici macar nu avea darul de a fi prea
cumsecade? (De altfel, Slavici insusi avea sa divor|eze, ulte-
rior.) Oare, nu-Ji trebuie un pic de |acaneala pentru a duce „la
nebuni" pe cineva, doar pentru ca o muierusca opineaza-n scris
ca respectivul s-ar fi alienat? Oare, faptul ca, inainte de a proceda
asa, Maiorescu nici macar nu a incercat sa discute cu femeia
respectiva, spre a afla amanunte, ba, maimult, nicipe Eminescu
nu 1-a chestionat, fie si pe departe, nu-i lipsa de buna-credin|a
fa|a de acest om, impotriva caruia a tocmit malaci specializati,
care sa-1 ia pe sus si sa-1 predea lui §u|u, ca pe o jucarie?

Maiorescu aranjeazi internarea

Slavici ne asigura ca, in 28 iunie 1883, spre a-i indeplini
rugamintea, Eminescu a plecat acolo unde il trimisese. Asa cum
am aratat, marturia lui e falsa. Dar se pare ca Eminescu chiar a
ajuns in acea zi acasa la Maiorescu. Despre apari|ia lui la
destinatie relateaza si fiica gazdei, Livia Maiorescu-Dymsza:

„Cand a innebunit [Eminescu] a venit la noi la 10, 1-
a imbrapsat pe D. Maiorescu tremurand, ne-a dus inaintea
statuei lui Hermes si a lui Jupiter din salonasul D-lui M,
(I. Radulescu-Pogoneanu ne asigura ca statuetele se aflau
pe biroul lui Maiorescu - n.n.) cu lacrimile in ochi, cu mainile
intinse ca de binecuvantare a rostit cu glas natural: ^inep
minte. Ei se vor intoarce pe pamant si se va renaste fericirea».
Saracul de el, apoi a cerut 2 lei pentru birja, a plecat si de acolo
1-au dus la Soup." Hermes fiind mesagerul zeilor, iar Jupiter -
zeul suprem, sa se fi gandit Eminescu atunci la Dumnezeu si la

40

Recuw £winedca

Iisus Hristos, in egala masura Fiu si trimis al Domnului? Sa fi
folosit el simbolurile pagane doar pentru ca acestea ii erau la
indemana? Putin plauzibil si, oricum, nesemnificativ, deoarece
tatal Liviei indica alte zeitati si, mai ales, spune ca nu Eminescu
1-ar fi dus la acele statui, ci ca el i le-ar fi aratat - nu se stie de
ce; de asemenea, vorbele puse in gura lui Eminescu sunt unele
la fiica si altele la tata. Pe cine sa crezi? Sa crezi pe vreunul?

Imi imaginez ca, daca Eminescu ar fi tremurat vizibil si
continuu, Livia Maiorescu ar fi mentionat acest aspect de-a
dreptul socant. Ca si taticul dumisale, ea se refera la tremurandul
Eminescu doar cand evoca momentul in care acesta 1-a
imbrfitisat pe Titus - clipa in care ii era ni£el mai dificil sa
perceata amintita vibratie eminesciana, dar despre care i-a oferit,
probabil, date tehnice parintele ei („§tii ce tremura, draga?").

„A plecat si de acolo 1-au dus la Soufo"... Precisa si
binevenita informatie! Ce ne-am fi facut daca am fi crezut ca 1-au
luat „de dincolo", cand, e clar, e vorba de „acolo"? In fine, ca sa
incheiem cu doamna Dymsza, merits observat ca tremuratul si
emofia puternica invocate de ea nu prea lasa glasul „natural".

In cartea doctorului Ion Nica, Eminescu - structura
somato-psihica, este amintit ca, in fatala zi de 28 iunie 1883,
Maiorescu a mentionat primirea biletului de la doamna Slavici.
Apoi, medicul intrerupe citatul, pentru a scrie: „Eminescu
devenise deja un caz medico-legal, fiind «cu mintea ratacita si
vrand sa darame casa, ca-i urata si umeda»" De ce „Eminescu
devenise deja un caz medico-legal", nu ne mai explica, dar
deducem ca principalul argument ar fi acela ca doctorul Nica ii
acorda credit nelimitat lui Maiorescu, acesta, la randul lui,
crezand-o orbeste pe madam Slavici. Respectabilul medic leaga,
paradoxal, ceea ce Maiorescu a scris la 28 iunie 1883 cu
informa|ii neverificabile, ulterioare internarii lui Eminescu
(Eminescu dorea „sa darame casa, ca-i urata si umeda"). Cu
alte cuvinte, ridica „gura lumii" la nivelul sentin|ei profesionale.

In continuare, dr. Nica reia citarea lui Maiorescu, oferind
propria sa variants (incompleta, dar nu fundamental diferita de
original): „Curand dupa aceea, Simfion (prieten al lui Eminescu

41

"Remu £ntinedctt

de la Viena, ardelean) vine la mine intaia oara. M-am dus cu el
la dr. Su$u §i am pus sa se pregateasca in «Casa de sanatate» o
camera p. Eminescu, am luat asupra mea plata, 300 lei pe luna.
Pe la 10 veni cu trasura la mine Eminescu, binecuvanta cu
privirea pe sopa mea sipe Ilie Nicolescu-Dorobanfu, care pleca,
ma imbrapsa tremurand. Eu ii aratai pe Hermes si Venus din
Melos, la care el zise cu privirea in extaz: «Lasa, ca va reinvia
arta antica». Potrivit infelegerii cu Simpon, i-am spus ca trebuie
sa se duca la Simpon p. societatea «Carpapi». Mi-a cerut sa-i
dau 5 lei p. trasura si a plecat cu trasura cu Simpon. De acolo e
vorba sa fie dus la dr. Sufu. Numai de s-arface asta fara greutate.
A venit apoi la mine Caragiale, a izbucnit in lacrimi cand a
auzit ce e cu Eminescu."

Chiar asa: ce era, dom'le, cu Eminescu? Se certase cu
madam Slavici. Ei, si? De-asta „a izbucnit in lacrimi" Caragiale,
eel caruia Eminescu ii zicea „cinicul"? Sa fim seriosi! I s-a
prezentat cine stie ce grozavie? Ar insemna ca Maiorescu a
fabulat de inghe|au apele! Precizarea reac|iei lui Caragiale suna
format, te face sa te intrebi nu numai daca a plans, cu adevarat,
ci chiar si daca a trecut pe la Maiorescu. Sau crede cineva ca ar
fi inceput Caragiale sa planga doar din cauza ca Maiorescu i-ar
fi spus ca, in opinia lui, Eminescu era ni|el alienat? Adica el,
Caragiale, nu era capabil sa distinga nebunia de starea de
sanatate?

Cand il invoca pe Maiorescu, dr. Nica nu pare sa fie
interesat de faptele punctate de critic, lasandu-se furat de
mentiunile acestuia legate de starea de sanatate a lui Eminescu.
Precum se va vedea, el face, astfel, greseli mari, care schimba
cu totul sensul lucrurilor si trimit pe piste false, infundate.
Referitor la sosirea lui Caragiale in casa lui Maiorescu, medicul
a sarit doua cuvinte, precum si o fraza care plaseaza faptele in
timp. Maiorescu scrie urmatoarele: „A venit apoi la mine
Caragiali, la masa; a izbucnit in lacrami, cand a auzit ce e cu
Eminescu. - Eu a trebuit sa ma due sa pledez la Curtea de
Casape. " In mod evident, este vorba de masa de pranz, nu de
cina, deoarece Curtea de Casatie nu functiona noaptea nici chiar
pentru Maiorescu (asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in

42

Recuw £winedca

aceeasi zi, la ora 17,30, Maiorescu se afla in tren: incepuse
concediul!). Prin urmare, momentul la care i-au dat lacrimile
lui Caragiale era pe la vremea amiezii.

Motivul acestor lacrimi este si el foarte important. El
deschide mai multe ipoteze. Unu: Caragiale a fost mintit cu talent,
spunandu-i-se cine stie ce bazaconii; cum acestea trebuiau sa
fie legate de coana Slavici si cum el nu numai ca stia persoana
in cauza si relele ei relatii cu Eminescu, dar, in general, nu se
prea lasa furat de aprecierile femeilor, ar insemna ca in cazul de
fa|a sa fi avut alta atitudine decat de obicei. Faptul este cu atat
mai putin plauzibil, cu cat tocmai el, observatorul profund, nu
pare sa fi pus nici o clipa la indoiala spusele acelei femei.

Doi: Caragiale a plans pentru ca a intrezarit „lucratura",
urzeala careia i-a cazut victima Eminescu. Poate, atunci cand a
spus ca va scrie o serie de amintiri despre Eminescu („Am de
mult intenpa sa dan publicului o suma de note asupra viepi lui
Eminescu - fiindca inexactitafile, nimicurile nascocite,
neadevarurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe seama
lui ma revolta'), avea in vedere si acest aspect, dar a renun|at
spre a nu-si complica si mai mult propria via|a (reamintesc ca
el s-a expatriat in 1904).

Trei: la masa, lui Caragiale i s-a spus ca Eminescu a
fost, deja, internat la balamucul lui §u|u. Mi se pare ipoteza
care explica in modul eel mai plauzibil plansul lui Caragiale,
numai ca, daca la ora amiezii Eminescu era deja legat de unul
dintre paturile ospiciului, ar insemna ca mai toate documentele
si declaratiile formulate in legatura cu momentul internarii ar fi
false (masluirea lor facandu-se, desigur, cu stiin|a lui Maiorescu,
omul implicat pana peste cap in aceasta urata si tragica poveste).
Cum, pe de o parte, versiunea nu poate fi demonstrata si cum,
spre cat mai completa documentare, cred oportuna analizarea
tuturor „probelor" existente, voi continua, facand abstractie,
deocamdata, de amintita posibilitate.

Safta contra Maiorescu

Asa cum am mai spus, e greu de admis ca, daca doamna
Slavici s-ar fi sim|it amenin|ata, ar fi apelat la Maiorescu, si nu
la un om al legii sau, daca lucrurile luau o turnura cu adevarat

43

"Remu £ntinedctt

periculoasa, chiar la vecini sau la trecatori. Ce se intamplase,
de fapt, in casa din Pia|a Amzei? Daduse Eminescu buzna peste
biata femeie? O amenin|ase sau o agresase? Nimeni nu a limpezit
vreodata acest aspect - dovada fie ca nu a interesat, fie ca
adevarul nu convenea celor mai importanti si nu putea fi spus
de cei mai marun^i. Si, totusi, la prima vedere, eel pu|in, numai
datorita acestui (pretins?) conflict a ajuns Eminescu la ospiciu!
Numai datorita lui a platit Maiorescu, in avans, internarea!

In concluzie, atunci cand s-a deplasat la stabilimentul
condus de §u|u, pentru a-i pregati o camera lui Eminescu,
Maiorescu nu avea alt argument decat biletul ravasitei doamne
Slavici - care, de ce nu?, putea fi ea insasi nebuna sau isterizata.
Impresia finals este aceea ca lui Maiorescu i-a convenit de
minune acest bilet, despre care se spune ca ar fi venit de la sotia
lui Slavici. Varianta prezentata de loan Slavici in Amintiri ramane
posibila, dar numai cu condi|ia renun|arii la versiunea
Maiorescu. In mod evident, cineva a min|it grosolan. Dar
grosolan de tot! Cert este doar ca, atunci cand Eminescu a ajuns
la Maiorescu, ploile cu §u|u fusesera aranjate.

Oricine incearca sa refaca, pe cat se poate, principalele
fapte petrecute in acea zi de vara fierbinte trebuie sa piece de la
prima mentiune. Iar aceasta apare in Insemnarile zilnice ale lui
Maiorescu. Sa analizam textul autentic: „Astazi, Marp [28 iunie
1883], la ora 6 dimineafa, o carte [de vizita] de la d-na Slavici, la
care locueste Eminescu, cu aceste randuri scrise: «Domnu
Eminescu a innebunit Va rogfacep ceva sa ma scap de el ca foarte
reu». Curand dupa aceea Simpon la mine, intaia oara. " Inainte de
orice, e vorba de asa-numita „carte", cu care pare sa fi inceput ziua
lui Maiorescu si care, in mod sigur, n-a zburat singura. Cine a
adus-o? In casa din Amzei 6 era gazduit, gratis, si tanarul
Ion Russu-§irianu, o ruda de-a lui Slavici. Cum nu era tratat cu
onoruri (ba, povesteste ca, in unele nopti red, Eminescu il chema
sa doarma in odaia lui, in care se facea focul), nu ar fi fost nimic
anormal ca, in acea zi, tusa-sa sa-1 trimita la Maiorescu, in strada
Mercur, spre a-i duce mesajul de pe cartea ei de vizita - mesaj
care, evident, nu ii putea ramane secret.

Pentru cititorul obisnuit, care nu are in sufragerie
Biblioteaca Nationals pe un perete si Biblioteca Academiei pe
altul, apar doua nelamuriri: daca eviden|a innebunirii lui

44

Recuw £ntinedca

Eminescu sarea atat de strident in pupila si-n timpan, cum se
face ca acest baiat, traitor in aceeasi casa si povestitor al unor
amintiri legate de Eminescu, nu pare sa fi vazut si auzit nimic?
Daca a citit textul de pe „carte", chiar nu si-a pus, o secunda,
barem, intrebarea ce-o fi cu matusa-sa, de scrie... vorbind in
dodii? Ba, mai mult, o inexplicabila intamplare va face ca acelasi
nepot al lui Slavici sa fie martor la urcarea lui Eminescu in
duba - de unde si intrebarea daca, nu cumva, prezen|a lui la
locul potrivit si la momentul potrivit s-a datorat faptului ca
trasese cu urechea la unele discutii din casa. Daca „da", de ce
nu a suflat nici un cuvant, macar, despre acest lucru? §i-apoi,
cu cine sa fi vorbit tusa? Cu Simeon?

Daca nu prin nepot, prin cine sa fi fost trimis biletul?
Cititorul obisnuit are la indemana nenumarate variante. Intre
mul|ii posibili candidal la rolul de mesager pare sa se numere
si o grasulie slujnica, pe nume Safta. Intr-una dintre povestirile
literaturizate privind via|a lui Eminescu, Vintila Russu-§irianu,
fiul lui Ion Russu-§irianu, „nepot de sora al lui Slavici", aflat,
repet, in gazda la unchiul din Bucuresti, in perioada asa-numitei
„innebuniri" a lui Eminescu si, zice dumnealui, martor ocular al
momentului in care Eminescu a fost ridicat de police spre
a fi predat ospiciului, ei bine, acest Vintila Russu-§irianu
evoca din cele povestite de tatane-sau Ion:

„Fusesem, in ziua aceea, la Bolintin, dupa targuieli. M-am
intors pe la pranz. Cobor. Incep sa descarc carufa. Aud glasul
infeglat (ascutit - n.n.) al Saftei, care vine spre mine ca un butoi
rostogolit:

- Domnu' Nifa!... Domnu' Nifa!... Bine c-ai venit.
Era cu spaima pe chip.

- Ei, ce-i? zic.

- E de rau, domnu' Nifa... Rau de tot.

- Ce s-a intamplat?

- Domnu' Eminescu.
(...)

- ...a vrut sa darame casa, ca-i «urata si umeda...» Erau,
domnu' Nifa, conasu Eminescu se pierde! Ii e mintea ratacita.
Coana mare s-a inspaimantat, m-a trimis cu un ravas la domnu'
Maiorescu, dar nu-1 aflai acas'."

45

R«m8 £ntineflctt

Vintila Russu-Sirianu este sursa folosita de mul|i
biografi, pentru afirmatia Saftei, potrivit careia, Eminescu ar fi
„vrut sa darame casa, ca-i «urata si umeda...»", fapt care ar fi
inspaimantat-o pe „coana mare". In biografiile lui Eminescu nu
este amintita insa si cea de a doua afirmatie a Saftei: „m-a trimis
cu un ravas la domnu' Maiorescu, dar nu-1 aflai acas'". De ce?
Probabil, pentru ca nu convenea, dand complet peste cap
scenariul oferit de dumnealor, biografii. Nici unul dintre
„analistii" pe care i-am parcurs n-a avut profesionalismul (ca sa
nu spun „probitatea") de a prezenta integral textul lui §irianu,
subliniind prezenta acestei contradictii. Eu nu spun ca, in mod
cert, §irianu nu minte, dar daca minte, cu ce obraz il folosim,
totusi, pe bucati, atunci cand ne cade bine? Folosirea unui frag-
ment, fara a preciza ca acesta constituie un adevar intamplator
intr-o mare de minciuni si/sau exagerari, nu reprezinta o atestare
indirecta a intregului din care a fost extras?

In privin|a credibilitatii, daca e sa aleaga intre spusele
lui Maiorescu si cele ale lui Sirianu, majoritatea il prefera pe eel
dintai, din motive pur subiective si, nu in cele din urma, tactice:
global vorbind, Maiorescu e socotit o valoare a culturii romane,
Sirianu - nu. Desi nici talentul, nici cunostin|ele nu garanteaza
existen|a unui profil moral pe masura, elitelor le place sa creada
ca, totusi, lucrurile ar sta pe dos. §i, judecand noi mereu asa
destept de tot (!), am avut modele sociale pe masura si, usor-usor,
am ajuns in dulcele prezent.

Daca e sa luam de adevarate spusele Saftei, cum ca s-a
dus cu ravasul la Maiorescu, dar nu 1-a gasit acasa pe destinatar,
apar alte mari complicatii - cea mai evidenta constand in faptul
ca ar trebui sa admitem, din nou, ca Maiorescu minte. Sa citam
chiar din jurnalul lui Maiorescu: „Marfi 28 Iunie/10 Iulie 1883,
Bucure§ti... Astazi, Marfi, la ora 6 dimineafa, o carte [de vizita]
de la d-na Slavic!, la care locuie§te Eminescu, cu aceste randuri
scrise: «Domnu Eminescu a innebunit. Va rog facefi ceva sa ma
scap de el ca foarte reu». Curand dupa aceea Simfion la mine,
intaia oara." Din acest text, reiese fara dubii ca, potrivit lui
Maiorescu, „Marfi, la ora 6 dimineafa, [a primit] o carte [de vizita]
de la d-na Slavic!" , precizarea „curand dupa aceea Simpon la
mine"nefacand decat sa intareasca afirmatia ca a primit respectiva

46

Recuw £winedca

carte de vizita la ora 6 diminea|a. Or, Safta sustine ca Maiorescu
n-ar fi fost acasa.

A ajuns biletul la Maiorescu inainte de ora 6 diminea|a?
Nu prea cred, pentru ca, in aceasta variants, Safta ar fi
comunicat despre conu' Maiorescu fie ca nu era acasa intrucat
absentase toata noaptea, fie ca nu se trezise inca, fie ca deja
plecase (unde sa se fi dus Maiorescu mai devreme de 6
diminea^a?, la pescuit?). Si-apoi, la acea ora, inca mai era posibil
ca nepotul Sirianu sa se fi aflat acasa.

Daca biletul a ajuns la Maiorescu abia dupa ce acesta
plecase, impreuna cu Simeon, sa aranjeze internarea lui
Eminescu la stabilimentul lui Su|u, rezulta ca petecu|ul de hartie
a fost scris si trimis, eel mai devreme, in jurul orei 6,30 diminea|a,
cam in acelasi timp in care Maiorescu pretinde ca tocmai pleca
si el, impreuna cu Simtion, sa cada la invoiala cu Su|u. In atare
versiune, insa, rezulta fara putin|a de tagada ca relatarea din
jurnalul lui Maiorescu reprezinta o mistificare. Totodata,
deducem ca internarea lui Eminescu a fost aranjata in lipsa
oricaror argumente de ordin medical. Cu alte cuvinte, Eminescu
nu a fost imobilizat in camasa de for|a si „ascuns" la §u|u datorita
faptelor sale nebunesti, ci pentru ca asa au vrut Unii, pe care ii
deranja libertatea lui.

In relatarea lui Sirianu frapeaza absen|aunei clare plasari
in timp a clipei in care „Domnu Eminescu a innebunit". Safta se
arata emo|ionata si da mult din gura, dar nu este prea precisa.
Dar, si mai curios e faptul ca girianu nici macar nu intreaba de
matusa-sa, spre a incerca sa afle de la ea mai multe amanunte,
privind cauza (eventual si modul) in care Eminescu ar fi „vrut
sa darame casa, ca-i «urata si umeda,,,»", Totodata, daca
Eminescu chiar ar fi pus in pericol locuin|a familiei Slavici, se
ridica, iarasi si iarasi, intrebarea de ce matroana nu a apelat la
politie, socotind mai oportun sa-i scrie lui Maiorescu.

In fine, trebuie recunoscut urmatorul lucru: daca Sirianu
este acceptat ca martor, atunci se impune si revizuirea
afirmatiilor lui Maiorescu. Daca, dimpotriva, §irianu este tratat
cu indiferen|a, considerandu-se ca fabuleaza, suntem obliga^i
sa renun|am la (si asa) palidu|ul argument privind manifestarea
nebuniei lui Eminescu (incercarea de a darama - cum si cu

47

R«m8 £ntineflctt

ce? - locuin|a lui Slavici) si sa admitem ca nu exista absolut
nici un indiciu credibil privind faptele lui pretins nebunesti.
Adica, trebuie sa recunoastem ca, in lipsa unor dovezi (inca
inexistente), „nebunia" lui a fost doar un pretext fabricat si folosit
abil de mai mul^i „apropia|i", dintre care nu putea lipsi
Maiorescu.

Modul atat de diferit in care oamenii percep acelasi lucru
este numai una dintre cauzele care fac extrem de dificila (daca
nu imposibila) delimitarea ferma a minciunii de exagerare si de
adevar. Ca mai toate marturiile, si relatarea lui Sirianu poate fi
pusa la indoialfi, dar - astazi, eel pu|in - nu se poate dovedi ca
ar fi neadevarata. Prea multele contradictii existente in acest
caz si dispari^ia stranie a documentelor palpabile sus|in
concluzia ca, in mod deliberat si ocult, adevarul despre Eminescu
este ascuns publicului. Ca aceasta mistificare ce dureaza de peste
un veac nu slujeste cauza lui Eminescu este dovedit prin faptul
ca nici cele mai ticaloase afirma|ii facute la adresa lui nu au fost
infirmate de „amicii" care, desi cunosteau prea bine care era
adevarul, au pregetat sa-1 spuna. Practic, in ultimii sase ani de
via|a, Eminescu nu a avut nici un „aparator" decis sa lupte pentru
el. Din acest punct de vedere, el a fost, se pare, un mare
singuratic. §i, macar, de-ar fi avut fire de pustnic!

O alta problema: indiferent cine ar fi fost mesagerul, nu
trebuia acesta sa astepte raspuns? Logic ar fi sa credem ca da,
deoarece, altminteri, de ce 1-ar mai fi deranjat madam Szoke pe
Maiorescu la o ora atat de matinala? Numai ca mesajul nu este
nici interogativ, nici imperativ In plus, madam Slavici trebuia
sa ceara mesagerului sa-i predea misiva „lui Maiorescu, per-
sonal" si sa ramana la usa pana i se spune ce sa-i comunice ei -
sau, daca nu avea ce „pozi£ii" sa apere acasa, putea veni per-
sonal. De nicaieri nu rezulta ca lucrurile ar fi fost atat de com-
plicate. Fapt firesc, caci textul confine o rugaminte banala, la
care te poti astepta sa ti se raspunda maine, poimaine sau peste
o luna, dar mai pu|in astazi. De altfel, mesajul ramane atat de
vag, incat, pe de o parte, e greu de in|eles ce anume putea
Szoke sa spere de la Maiorescu si, pe de alta parte, in mod nor-
mal, e si mai improbabil ca ea sa-si fi imaginat, barem, ca

48

Recuw £winedca

Maiorescu va intra in priza imediat ce-o aude scancind.

Biletul e scris, zice-se, la doua zile de la plecarea lui
Slavici. Poate, sofia acestuia a asteptat sa piece „seful", ca sa se
descotoroseasca de enervantul chirias. La fel de bine, insa, e
posibil ca in familia Slavici sa fi avut loc si un dialog de genul:
„Draga, Eminescu asta al tau ma calca pe nervi. Nu mai pot,
crede-ma! Ai cuvantul meu ca, daca tu nu-1 dai afara, il dau eu,
sa stii!" „Bine, scumpete, dar asteapta sa plec la bai." §i ea,
cuminte, a asteptat. Numai ca, fara o garantie prealabila,
dinamica femeie se putea trezi ca e obligata sa raspunda - poate,
chiar in prezen|a nesuferitului ghimpe - in ce consta, dupa ea,
nebunia acestuia. Ce sa fi spus, atunci? Sau, si mai rau, ce facea
daca Maiorescu, cuprins de un anume elan specific, fie venea
personal la ea, fie ii trimitea doi-trei polifisti?

Tandemul misterios: Maiorescu - Simtfon

Dar nu poate fi exclusa nici varianta potrivit careia,
stiindu-se antipatia doamnei Slavici fa|a de Eminescu, un ter|
amabil sa-i fi propus sa apeleze la vasta in^elegere si la si mai
intinsele relajii ale lui Maiorescu, pe considerentul ca, in fond,
Eminescu era protejatul acestuia, nu al ei, asa ca, daca el fine
morfis sa-1 aiba in Bucuresti, sa se descurce intr-un fel sau altul.
Ea, biata femeie Szoke, nu avea decat sa puna pe hartie cateva
cuvinte, pe care i le va duce chiar dumnealui, Ter|ul. Ter| si mai
cum? ^inand cont de faptul ca, in diminea|a de 28 iunie '83,
pufin dupa ora 6, la locuin|a lui Maiorescu si-a facut aparifia,
ca din neant, Simfion inginerul, si amintindu-ne ca Simfion si
Maiorescu au pus la cale un plan de „salvare" a lui Eminescu,
prin internarea in balamuc, de ce nu ne-am gandi ca tot Simfion,
venit atunci pentru prima oara in casa lui Maiorescu, a fost si
necunoscutul mesager al coanei Slavici? Pentru ca Maiorescu
prezinta o alta ordine cronologica, in care biletul apare mai intai?
Sau din teama ca lui Slavici i-ar cadea musta^a, afland ca, la ore
mici, nevasta-sa se afla in compania lui Simfion, compunand
ravase? Nici, nici. In fond, nu era deloc musai ca biletul sa fie
scris inainte de ora 6 diminea^a. Ba, nici macar in aceeasi zi nu
era musai sa fie. Mergea si dupa!

49

"Remu £nunedca

Una peste alta, cred ca putem refine: doamna Slavici a
tulburat linistea lui Maiorescu, trimi|andu-i, la o ora complet
nepotrivita, un bilet alcatuit dintr-o constatare lipsita de orice
argument si dintr-o rugaminte care, in mod uzual, nu se
indeplineste peste noapte. Altfel spus, 'mneaei s-a dovedit si
spaimoasa pana la isterie si lipsita de bun-sim|; pentru lumea
sublimului Maiorescu ea nu putea fi decat o maiestuoasa |oapa.
Daca deranjezi intr-un moment at at de neobisnuit al zilei,
inseamna ca te afli intr-un mare pericol si astep|i o interven^ie
imediata (or, nu era cazul), iar daca nu esti amenin|at de nimic,
dar totusi ac|ionezi asa, inseamna ca tu esti eel care necesita
consult medical. De ce a procedat doamna Slavici precum
ziceam? Probabil, pentru ca destinul hotarase ca la Maiorescu
sa se intalneasca Titus, Simeon si... biletul madamei. Ce urma,
n-o mai interesa pe dumneaei. Ea-si facuse treaba.

Dupa cum se vede, Maiorescu a men|ionat in jurnal ca
e vorba de acea doamna Slavici „la care locue§te Eminescu";
precizarea este bizara si pentru ca se abate de la stilul
ultra-concis al jurnalului , dar si pentru ca in cercul lui Maiorescu
nu existau doi Slavici - ca sa nu mai vorbim de faptul ca,
din context, reiese limpede ca nebunia lui Eminescu s-ar fi
manifestat la locuinja reclamantei. Sa nu te intrebi daca
Maiorescu a facut men|iunea pentru uzul personal, sau, mai
plauzibil pentru cei care ii vor parcurge notele personale?
Oricum, cand a facut aceste insemnari, Maiorescu nu pare sa se
fi lasat nici o clipa furat de afect, din texte razbatand o
permanenta pruden|a. Dovada, si lipsa oricarei menfiuni privind
lumea sa intima.

„Curand dupa aceea Sim | ion la mine, intaia oar a."

Precum ziceam, Maiorescu nu spune cum si de ce o fi
ajuns si Simeon la el in acea zi si la acea ora matinala (repet,
abia trecuse de sase!), cu toate ca era pentru Jntaia oara" cand
il vizita. Critic care-a vazut multe, el nici macar nu se mini. Ne
lasa sa alegem una dintre cele trei variante posibile: Simeon a
venit din proprie impuls, a fost chemat in acea diminea|a sau
intalnirea era aranjata de mai multa vreme. Indiferent de variants,
Simeon trebuia sa aiba un motiv Cum Maiorescu nu scrie ca
inginerul venise pentru una, dar a trebuit sa faca alta, rezulta

50

Recuw £winedca

ca scopul vizitei era legat de Eminescu.

Putem crede, deci, ca problema pentru care 1-a vizitat
Simfion pe Maiorescu se numea Eminescu.

In prima ipoteza, ne-am putea gandi ca, intr-un fel sau
altul, Simtion ar fi aflat de la madam Slavici ca Eminescu „a
innebunit". Intervalul foarte scurt dintre momentul in care lui
Maiorescu i-ar fi parvenit biletul-carte de vizita si eel in care a
aparut Simtion elimina cu totul posibilitatea ca Simeon sa fi
aparut la casa Slavici imediat dupa ce plecase biletul, deoarece,
in mod firesc, el ar fi intarziat pe langa Eminescu, incercand,
intr-o prima faza, sa-1 domoleasca, sa-1 trezeasca la realitate
sau, in functie de starea acestuia, sa actioneze cumva pentru a-
1 ajuta s-o depaseasca. La fel, daca Simtion ar fi trecut acciden-
tal pe la ea, doamna Slavici ar fi discutat in primul rand cu el,
biletul catre Maiorescu pierzandu-si rostul - daca nu in intregime,
macar la acea ora. In fond, ce fel de ajutor putea fi cerut lui
Maiorescu la 6 diminea|a? Ce putea doamna Slavici spera ca va
face acesta?

In consecin^a, cred ca se poate deduce cu destul temei
ca Simfion nu a trecut pe la familia Slavici in acea dimineafa.

A doua varianta: Simeon a raspuns apelului lui
Maiorescu, urmare primirii biletului. Nu numai ca Maiorescu
nu scrie ca 1-ar fi chemat, dar, presupunand ca stia unde
locuieste acesta, e putin plauzibil ca Simtion sa fi venit intr-un
timp atat de scurt. §i, chiar admi|and ca acest lucru ar fi fost
posibil, ramanea fondul problemei: cu ce il convingea Maiorescu
sa participe la internarea lui Eminescu in ospiciu? Cu biet biletul
lui Szoke-Slavici?

Asadar, e greu de admis ca Simfion ar fi venit chemat
de Maiorescu.

Argumentele de pana aici par a conduce spre o unica
explicatie: Simtion si Maiorescu au convenit din timp ca, in
ziua de 28 iunie 1883, Eminescu sa fie (cu sila?) internat in
spitalul de alienati al doctorului Su|u. Daca asa au stat lucrurile,
faptul ca, in ultimele zile, Simtion s-a apropiat mai mult de
Eminescu poate fi privit cu alti ochi; intr-un atare context,
inclusiv pariul lor, folosit de multi biografi ca dovada a alienarii
lui Eminescu, poate deveni altceva decat intamplare.

51

"Remu £ntinedctt

De ce 1-a ales Maiorescu pe Simeon, drept tovaras intr-o
asemenea misiune? Poate, fiindca se stia ca se afla in bune relajii
cu Eminescu, dar, poate, si din alte motive. Oricum, e ciudat ca
Simeon i-a facut jocul fara sa stie exact care era starea amicului,
la a carui definitive excludere din via|a publica avea sa
contribuie constient sau nu. Si toate acestea aveau loc la nu
mai mult de trei zile dupa ce Simeon petrecuse cu Eminescu,
intinzandu-se cu polemica amicala pana spre diminea|a!

Despre C. Simeon nu se stiu prea multe lucruri: inginer
cu „atestat din Zurich", a fost unul dintre primii ingineri romani,
el ocupandu-se, alaturi de D. Matac, de urmarirea lucrarilor de
scurtare a cursului Dambovi|ei prin Bucuresti. Potrivit lui
Bacalbasa, numele lui figura printre pu|inele inscrise pe lopata
cu care, cu ocazia inceperii lucrarilor de rectificare a cursului
raului (1880), „Domnitorul [Carol I] ridica cea dintai bucata de
pamant"; pe acest „obiect de arta: limba era de argint si coada
de abanos, de care era incovoiata o lama iara§i de argint",
Simeon figura drept Jnginer §ef".

De ce 28 iunie 1883? Maiorescu noteaza in jurnalul lui
ca o pledoarie: „Ciudat ca §i in acest an intru in calatoria de
vacanfa cu o scena de alienage; in anul trecut, scena de noapte
cu Hella Herrmann, la Iasi."De acord: ciudat, extrem de ciudat,
ca in chiar ziua plecarii in vacan|a sa aranjezi arestarea si
internarea „la nebuni" a unui „protejat", fara a verifica macar
daca este sau nu bolnav! Cum Maiorescu, plecat cu trenul, la
ora 17,30, a ajuns in aceeasi zi la Brasov, adica in... strainatate,
el putea dovedi ca in ziua respective nici nu fusese in
"Tara - deci, ce amestec sa aiba?! Ciudat, extrem de ciudat, ca
si Slavici, alt nume legat de aceasta poveste, tocmai a plecat si
dansul din "TarS, trimi|andu-i o scrisoare cu un con|inut deosebit
de interesant, pe care, din ce motive, oare?, nu i 1-a transmis
oral, pe cand mai era in Capitals! Ciudat, extrem de ciudat ca
societatea despre care Slavici spune ca ar fi folosita de Police in
scopuri politice este aceeasi spre care il indeamna Maiorescu
pe Eminescu! Tensiune mare! Stres al naibii, care explica de ce
s-a apucat Maiorescu iar de fumat!

Sa continuam discutarea celor scrise in continuare de
Maiorescu in jurnal, reluand ultima fraza citata anterior: „ Curand

52

Recuw £winedca

dupa aceea Simtion la mine, intaia oara. M'am dus cu el la
Dr. §u$u si am pus sa se pregateasca in a sa «Casa de sanatate»
o camera pentru Eminescu; am luat asupra mea nota de plata
pentru aceasta, 300 de lei pe luna; apoi am venit acasa, am
instiinfat inca pe Th. Rosetti despre aceasta.' 1 'Prin urmare, inca
de la primele ore ale dimine^ii de 28 iunie, Maiorescu si Simeon
sar in trasura si pornesc spre Caritatea. Ei nu au ce impresii sa
schimbe, pentru ca lucrurile sunt deja stabilite?

La Caritatea, dr. §u|u - care cere pentru spitalizarea pe
o luna fix 300 de lei (mai mult decat primea Eminescu salariu).
Faptul ca s-a stabilit „chiria" pe luna este de natura sa denun^e
ca s-a stiut de la bun inceput ca Eminescu nu va iesi prea curand
din balamuc, cu toate ca, in acel moment, Maiorescu nu avea
nici un argument medical in favoarea spitalizarii (§u|u punand
primul diagnostic abia peste o saptamana). In nici un caz, nu se
poate spune ca Maiorescu a apelat la un amic, pentru un consult:
„Hei, doctore, scuza-ma ca te inoportunez, dar am, domnule,
un baiat nijel mai zdrenghea, nu vrei sa te m\\ m\e\ la el?
Regleaza-1 un pic, dar da-i drumul repede, ca ramanem fara
gazeta, domnule!" De ce a acceptat §u|u internarea inainte de
a-si consulta pacientul si, mai ales, cum a putut apela la metoda
de for|a impotriva cuiva care, din punct de vedere medical, ii
era ca si necunoscut? Poate, pentru ca §u£u era amic cu
Maiorescu, poate, pentru ca ii convenea plata, poate, pentru ca
si el era conservator, poate...

Referitor la costurile internarii, se impune o precizare.
Deci, Maiorescu spune: „am luat asupra mea plata, 300 lei pe
luna". Cata generozitate! Initial, mai ca-Ji vine sa-Ji tragi o palma
pe motiv ca de ce nu te-apuca si pe tine darnicii de-astea, dar
apoi te felici|i pentru pruden^a ta: intr-o scrisoare, datata 12
iulie 1883 (alcatuita, prin urmare, la doua saptamani dupa
internarea la Caritatea), Simeon il informeaza pe Maiorescu
asupra starii proaste a sanata|ii lui Eminescu, dupa care il anun|a
ca, impreuna cu a\\\ tineri vigurosi, a luat decizia sa organizeze
o colecta pentru sprijinirea acestuia. Oricine isi da seama ca,
atata vreme cat costurile spitalizarii erau sus|inute de Maiorescu,
iar Eminescu, „dus" fiind, nu necesita cheltuieli suplimentare,
colecta nu facea decat sa impinga paralele lui Maiorescu,

53

R«m8 £ntinedctt

indarat, in buzunar. De ce a simtit Simtion nevoia irezistibila
de a pune pe hartie toate acestea, cand, pe de o parte, stia ca,
daca doreste, Maiorescu poate afla direct de la §uju cum evolueaza
noul pacient si, pe de alta parte, fusese martor cand Maiorescu
amenin|ase pe patru voci ca plateste tot ce e de platit? §i-apoi,
cum nu locuia la Baia Mare sau langa Baltica, si, in plus, tot
avusese prilejul sa afle unde sade „Excelen|a", de ce i-ar fi scris,
in loc sa-i spuna prin viu si placut grai?

Odatfi aranjatfi problema „cazarii", Maiorescu si Simeon
o iau agale spre casa. Pe drum, pun la cale ori rememoreaza o
strategie menita sa-1 duca Jara greutate"pe Eminescu in camera
de ospiciu pe care tocmai o arvunisera. Tactica asupra careia
au cazut de acord nu e cunoscuta, dupa cum nu se stie daca a
dat sau nu roade. Interesanta e linistea cu care 1-au asteptat pe
Eminescu, ei §tiind ca acesta avea sa vina sa ponteze acasa la
Maiorescu, desi, aparent, le lipsea orice garan|ie ca va trece pe
acolo. Iar daca nu erau siguri ca va veni, ce sa faci cu strategia
tocmai stability?

Arta de a inventa trecutul

Referindu-se la acelasi moment, consemnat in
acelasi jurnal maiorescian, §. Cioculescu citeaza altceva:
Eminescu „a binecuvantat cu ochii apntifi in zid pe nevasta §i
pe fiica mea, iarpe mine m-a strans in brafe tremurand in toata
firea..." La sediul familiei Maiorescu trebuie sa se fi petrecut
lucruri cu totul aparte, de-a putut avea Eminescu „ochii afintip
in zidpe nevasta sipe fiica mea"; care va sa zica, dilema-i mare:
ori nevasta si fiica formau un zid, ori zidul le forma pe dansele,
ori lui Eminescu ii fugeau ochii, de binecuvanta intr-o parte si
privea intr-alta! Dar, mai ales, ne trage Cioculescu de-o maneca,
a binecuvantat Eminescu de binecuvantat, dar nu pe Hie
Nicolescu-Doroban|u, ca in varianta lui Nica, ci pe Livia, care
era ni|el diferita - banuiesc. §i n-a binecuvantat „cu privirea",
ci altminteri, adica probabil cu alte cele, dar ceva-ceva poate pre-
cis a fost si cu privirea asta, ca nu numa' ca si-a-nfipt-o-n perete,
da' a mai si uitat-o acolo, d-a trebuit sa fuga slujnica a mai
tanara dupa el sa i-o dea... De unde ne-om gasi unii pe altii noi,

54

Recuw £winedca

romanii fistia cu stil? In dictionary Cioculescu e dat cu ochelari
cu tot, si ni se zice c-a fost „om de stiinfa emerit". Iti trece orice
chef de bascalie: pai, daca unul ca dansul, care-a fost si om de
stiin^a si emerit, nu-i in stare nici macar sa copieze corect, ce sa
mai astepti de la ceilalji? Nu poti sa speri nici macar ca, jurnalul
lui Maiorescu fiind scris, in buna masura, in germana, Cioculescu
o fi tradus direct din caiete - decat daca, in germana, Ilie
Nicolescu inseamna „fiica mea". (Nicolescu asta o fi neam cu
comisarul Nicolescu, eel care 1-a arestat pe Eminescu?)

Volumele de Insemnari zilnice au fost publicate inainte
de intrarea in tura a comunistilor, editorul avand amabilitatea
sa le si traduca. Ulterior, s-a incercat reeditarea lucrarii, dar nu
s-a ajuns decat pana la anul 1878, cand s-au terminat - se pare
- paralele. Astazi, chiar in biblioteci cu un anumit prestigiu,
daca intrebi de Insemnarile zilnice ale lui Maiorescu, ti se
raspunde clipind des ca da, exists, trebuie sa existe, dar, cand
ceri sa le pipai, din cautare in cautare, na, ca afla si bibliotecaru'
ca, de fapt, stai sa vezi, ca Maiorescu asta a fost, ca adica mai si
este, dar nu se gaseste, intrucat lipseste. In consecin|a, lumea
te priveste din ce in ce mai intrigata, de parca le-ai fi cerut
autorul, nu opera. Noroc cu fondul de manuscrise al
Bibliotecii Na|ionale si cu Biblioteca Academiei, da-le-ar
Dumnezeu parale! Iote-Originalul! Apuci caietele infrigurat
si-ncepi sa le rasfoiesti cu viteza si cu furia lui El Nino, dar,
daca nu esti facut cu §coala germana, pricepi de te doare capul.
Ogorul de litere ascutite, facute parca cu patentul, iti dezvaluie
si citatul: „Pe la 10 veni cu trasura la mine Eminescu,
binecuvanta, cu privirea fixa, pe sopa mea si pe Ilie Nicolescu
care tocmai pleca, ma imbrafisa tremurand. Eu ii arataiu pe
Hermes si pe Venus din Melos, la care el zise, cu privirea in
extaz: «Lasa, ca va reinvia arta antica!». "

§i, totusi, domnilor boieri, conservatori sau nu: de ce
Eminescu, cunoscut ca foarte punctual, a aparut la Maiorescu
taman la ora 10 fix? Sa fi cazut intr-o capcana? Sa fi ajuns la
Maiorescu, trimis fiind de unul dintre mai multii amici care,
dupa cateva ore, 1-au internat la §u|u? Sau (pentru a fi sigur ca
nu-1 pierde prin Bucuresti?) Maiorescu i-o fi trimis vorba,

55

"Remu £ntinedctt

rugandu-1 sa-1 viziteze, pentru a-i da o „misiune", cu speran|a
ca Eminescu (care, se pare, il incanta pe Maiorescu cu ceea ce
estetul numea „naivitatea sa ca de copil") avea sa o ia in serios
si s-o execute? Ambele ipoteze suna plauzibil, daca ne gandim
ca Maiorescu marturiseste existen|a unui plan in acest sens.
Neplacut de ciudat ramane faptul ca nici familia Maiorescu, nici
Simeon sau altcineva nu au lasat un indiciu cat de mic privind
discu|iile care s-au purtat la Maiorescu, dupa sosirea
„nebunului". Putem presupune, insa, ca to|i 1-au primit ca pe
un biet dezaxat genial, pe care dumnealor, echilibrati, sensibili
si generosi, tocmai aranjasera sa-1 dea la reparat.

ffLtELSELf Ca...

In fond, ce e atat de anormal in faptele lui Eminescu,
relatate de Maiorescu? Asadar, Eminescu vine si, cu „privire
fixa"-i se pare lui Maiorescu - o binecuvanteaza pe matroana.
Sa trecem peste faptul ca Maiorescu, bun gimnast, sare peste
cuvintele (mistice, deducem) ale binecuvantarii; asupra cui se
abatuse acea cautatura imobila ca un cui batut pana dincolo de
floare? Cu ajutorul cui si cand s-a desprins fixa privire si ce-a
facut ea dupa aceea? Se pare ca a alunecat, cazand in extaz.
Oricum, fixitatea privirii era precara, din vreme ce a fost suficient
ca Maiorescu sa intinda un deget spre statuetele de pe birou,
pentru ca ochii lui Eminescu sa-i urmareasca gestul, iar gura-i
sa mai si comenteze.

Deci, Maiorescu ii arata „pe Hermes si Venus din Melos,
la care el zise cu privirea in extaz: «Lasa, ca va reinvia arta
antica»". Unde e acea demen|a care a impus legarea lui
Eminescu? In faptul ca Maiorescu a avut impresia ca ar avea
„privirea in extaz'l Cum tot el vorbeste si de „privirea fixa", n-ar fi
mai prudent sa ne intrebam daca, nu cumva, lui Maiorescu i s-au
si parut unele lucruri ori daca, mai rau, a incercat sa creeze
o falsa imagine? La urma urmei, el ii arata - de ce, oare? -
doua statuete, Eminescu recunoaste pe cine simbolizau acestea
si continua ideea pe care Maiorescu o exprimase fie si numai
prin gestica. Unde e alienarea? Asa cum se va vedea, Maiorescu
a stiut sa-si apere interesele, chiar cu pre|ul duplicitatii (pretinsa
lui munca intensa pentru pregatirea volumului de Poesii sau

56

Recuw £winedca

afirma|iile de genul: pe Eminescu „grijile existenfei nu 1-au
cuprins niciodata in vremea puterii lui intelectuale" sunt doar
doua exemple, dar ele arata ca, in mod constient, Maiorescu
putea fi si altfel decat imaculat).

„Lasa, ca..." rep rezinta o exprimare din limbajul curent,
folosita la pia|a sau la cafenea, si la care e greu de imaginat cum
ar apela cineva cazut „in extaz"- stare care „sepoate compara
cu o visare cu ochii deschi§i, intrucat persoana se detaseaza de
ambianfa proiectandu-si sfera de interese mai mult intr-o lume
imaginara" si despre care R Janet afirma ca, sub raport afectiv,
constituie „un sentiment de fericire, de bucurie inexprimabila,
care fuzioneaza cu toate aspirapile sufletului". Deoarece unul
dintre rosturile cele mai frecvente ale lui „Lasa, ca... "este acela
de a linisti pe cineva, putem banui ca, atunci cand i-a aratat
cele doua statuete, Maiorescu a facut o apreciere la arta vremii,
iar Eminescu 1-a consolat cu o fraza dintre cele mai banale, dar
care arata tocmai ca era perfect lucid.

§i-apoi, daca Eminescu ar fi fost Jn extaz", ar mai fi
cerut el, imediat dupa aceea si dovedind un spirit extrem de
pragmatic, „5 lei p. trasura", ca sa piece acolo unde-1 trimisese
Maiorescu? Un Eminescu „extaziat", care blagoslovea in stanga
si-n dreapta si-si plimba irisii pe pere^i, mai era capabil sa
reac|ioneze prompt si eficient la cererea lui Maiorescu? Ba, mai
putea sa priceapa ce i se cerea? Criticul nu spune ce anume stia
Eminescu ca ar trebui sa faca la Simfion acasa „pentru societatea
«Carpapi»", si nu precizeaza nici daca ori cum a comentat
Eminescu solicitarea. In loc sa transmits rezultatul unei
conversa|ii, care ar fi edificat fara prea multe specula^ii,
Maiorescu reda pufin semnificativa si mult interpretabila „scena
cu statuetele" (in mod curios, fiica sa va prelua - exclusiv! -
acelasi moment, ca si cum in casa Maiorescu nu s-ar fi purtat
nici o discutie pe marginea societatii „Carpa\ii").

Daca ne intoarcem la pretinsa stare de extaz spre a-i
cauta cauza, ne amintim ca diminea|a debutase prost de tot:
Eminescu isi ingrozise gazda. Cum a reusit, nu mai spune nimeni,
omul care stie multe avand via|a scurta. Intrucat orice cititor
cumsecade e caracterizat prin incapa|anarea cu care cauta sa
afle din carte ceea ce nici autorul nu stie, vom respecta re|eta,

57

Rwma £ntinedctt

impar|ind nebunia in doua categorii monopoliste: violenta si
pasnica. Prima grupa o ocupa tipii mereu trepidant, oricand
gata sa rastoarne o masina, doua, sa dea foe la case, sa arunce
in poli|isti cu bombe artizanale sau sa faca revolutii. Dinamici,
se dezmor|esc in fiecare diminea|a cu un scandal pe cinste,
in care cauta sa atraga tot micro-raionul in care cu stima
locuiesc. Alaturi, ne imaginam insul care bolboroseste continuu,
cotrobaind incrancenat dupa ceva inexistent, sau amicul care
isi arunca privirea intr-o direc|ie si uita s-o mai cheme acasa
Pentru asemenea linistite tipuri umane, gerurile, guvernele s:
carnetele de cecuri sunt cam acelasi lucru, total neimportant
Via|a trece peste ele si ele tree peste via|a - armonia e perfecta
nimeni nu le baga-n seama.

Una peste alta, ne facem socoteala ca spaima doamnei
Slavici nu s-o fi tras de la faptul ca Eminescu prea contempla
indelung un „ceva" pe care pusese si dumneaei ochii, concurand-o,
vasazica, la domiciliu si la lumina zilei. De aceea, pare mai
plauzibil ca doamna Slavici sa fi fost convinsa sa afirme ca
Eminescu ar fi innebunit, doar dupa directa 'mneaei participare
la un scandal de pomina, in egala masura cumplit si seducator
pentru specialisti. Cum am mai spus, nimeni n-a reusit sa-i
smulga amanunte, din bunul motiv ca nici nu s-a incercat asa
ceva. Daca la familia Slavici au avut loc scene nu prea tandre,
era de asteptat ca tensiunea acumulata sa-1 innoureze pe
Eminescu; de obicei, incidentele neplacute „strica ziua" celor
mai mulfi oameni, fara a se finaliza, insa, e drept, cu internarea
lor in spitale pentru aliena|i mintal. Or, din insemnarile lui
Maiorescu nu reiese nici o clipa ca Eminescu ar fi fost „ciudat".
Nici macar suparat, pesimist sau iritat, cum aveam dreptul sa
ne asteptam dupa o ipotetica, dar vioaie rapaiala de replici, trasa
bilateral in casoiul lui Slavici. „Lasa, ca... "poate inversa termenii
frac|iei prezentate, schimband caracteristicile personajelor:
Eminescu nu are nevoie de alinare, ci, din contra, el insusi alina!
Cine si cum convinge ca sensul cuvintelor nu a fost, sa zicem,
urmatorul: „Lasa, [domnule Maiorescu, nu te mai amari atata,
pentru prezentul asta searbad, dar ticalosit si sec] ca [nu
mai e mult si] va reinvia [ea] arta antica" [cu grandoarea si
splendorile ei]?

58

Recuw £ntinedca

Pentru cititorul care descopera variante ale acelorasi
fapte sau, oricat ar parea de incredibil, versiuni ale acelorasi
documente, de la fraza la fraza, „cea|a" devine tot mai densa.
Maiorescu, adevarat epicentru al funestei dimineti, ne obliga,
prin omisiunile lui, sa-1 credem pe cuvant si sa ne lasam intru
totul pe mana lui. Dar, daca o atare atitudine mai putea fi
explicabila in cazul unor evenimente aflate in derulare, ea isi
pierde orice suport logic o data cu internarea (ca sa nu mai
vorbim de clipa mortii personajului central!). Secretomania
prelungita la nesfarsit incepe sa miroasa urat.

In varianta doctorului Nica, Maiorescu ar fi scris in
}umal: „Potrivit infelegerii cu Simpon, i-am spus ca trebuie sa
se duca la Simpon p. societatea «Carpapi». Mi-a cerut sa-i
dau 5 lei p. trasura si a plecat cu trasura cu Simfion. De
acolo e vorba sa fie dus la dr. §u$u. Numai de s-ar face asta
fara greutate. "Confuza exprimare, sensul lui „i-am spus"nefiind
deloc clar: „i-am spus" eu, Maiorescu sau „i-am spus" noi,
Maiorescu si Simeon? Doctorul Nica comite o eroare extrem
de grava: potrivit Insemnarilor zilnice, Eminescu nu a plecat
„cu Simpon", asa cum afirma el, ci „la Simpon", ceea ce e cu
totul si cu totul altceva, nu numai pentru secven|a din casa lui
Maiorescu, ci si pentru ceea ce va urma. Drept e ca textul nu
spune explicit nici ca nu s-ar fi dus la Simtion impreuna cu
acesta, nici ca ar fi facut acest drum singur. Din context, se
poate deduce, insa, ca nu a plecat de la Maiorescu intovarasit de
Simtion; in plus, in original, fraza este urmatoarea: „Mi-a cerut
sa-i dau 5 lei pentru trasura si a plecat cu trasura acolo", prin
„acolo" in|elegandu-se "la Simtion" (Pogoneanu, eel care a ingrijit
aparitia jurnalului lui Maiorescu, trece destinatia intre paranteze
drepte).

Citatul este inca o dovada ca, apeland la diverse izvoare
din epoca, biografii nu au cautat sa reconstituie evenimentele
din viafa lui Eminescu, ci au fost interesati doar de marturiile si
supozitiile privind simptomele bolii, simptomele unei boli pe
care nu au contestat-o nici o clipa. Ideile preconcepute au fost
mai puternice decat profesionalismul, care te obliga, inainte de
toate, sa verifici absolut toate informatiile.

Din spusele lui Maiorescu putem deduce ca, dupa ce a

59

"Remu £ntinedctt

aflat ce se doreste de la el, Eminescu a iesit din extaz ca din
cada, adica brusc. Dinamizat dintr-o data, a cerut si a ob^inut
banii necesari transportului, dupa care a sarit in trasura. Altfel
spus, nu a actionat nici ca un visator, nici ca un melancolic, ci
asemenea oricarui om care stie ce vrea. De ce a cerut cei 5 lei?
In orice caz, nu ca sa-si legene visurile in tropotul domol al
calului. Poate, pentru ca, atunci cand fusese trimis la Maiorescu
i se spusese sa ia trasura, ca „arde", iar el o luase, dar nu avea cu
ce s-o plateasca. Intr-o atare ipoteza, in|elegem ca trasura 1-a
asteptat - deci, Eminescu nu a stat la Maiorescu decat cateva
minute. Daca timpul a fost atat de scurt, fiind, banuiesc, ocupat
cu explicable privind misiunea sa legata de societatea Carpapi,
starea lui de extaz devine si mai pu|in verosimila, intrucat
plecarea rapida dovedeste ca a priceput foarte bine ce anume i
se cerea, fiind, adica, perfect lucid. Dar, sigur, poate ca a cerut
banii de trasura din alte cauze: poate, pentru ca Maiorescu ii
spusese ca trebuie sa actioneze rapid, iar drumul era lung, poate,
pentru ca stia ca banii vor fi recuperati de la societate, poate,
din cine stie ce motiv, care astazi si-a pierdut orice sansa de
identificare. In orice caz, faptul ca a plecat cu trasura arata ca
nu avea de gand sa-i foloseasca in alte interese. Totodata, acest
detaliu convinge ca, in acele momente, departe de a fi fost o
prezen^a pur decorativa, Eminescu era activ. Era normal.

„De acolo [de la locuin|a lui Simtion] e vorba sa fie dus
la dr. §u$u" - probabil, ca sa-i ia tensiunea! Oricum ar sta alte
amanunte, inten|ia lui Maiorescu de a muta ac^iunea de
capturare a lui Eminescu la alta adresa decat a lui ramane
neindoielnica. La fel, premeditarea ac^iunii, impreuna cu
Simeon si §u|u (si, foarte probabil, si al|ii, cu care Maiorescu n-
a discutat personal). De aceea, Maiorescu poate fi suspectat de
faptul ca a aranjat o adevarata rapire, avand grija sa-si asigure
un alibi: actiunea se petrecea, repet, cu numai cateva ceasuri
inainte ca el saparaseasca Romania. Tacerea cu care Maiorescu,
Simeon si §u|u au raspuns zvonurilor iscate dupa internare pare
sa elimine orice dubiu, aratandu-i ca pe niste gangsteri in toata
puterea cuvantului, care opereaza cu ceea ce astazi numim com-
mando.

60

Recuw £winedca

Aio, dom' doktor!

Daca putem trece peste Simeon, care nu pare sa fi fost
decat executant, nu la fel stau lucrurile si cu doctorul §u|u. Din
motive care nu ne intereseaza acum, acesta a consim|it sa
participe la ridicarea cu for|a si internarea intr-unul dintre
stabilimentele conduse de el a unei persoane care nu avusese
atitudine neconforma moralei, nu comisese nici un fapt de natura
sa pericliteze siguran|a proprie sau a altora, intr-un cuvant, era
normals. Singura vina a victimei era aceea de a acuza pactizarea
junimistilor cu liberalii si de a-1 nominaliza pe Maiorescu, omul
pe care 1-a „servit" §u|u. Acesta din urma nu a pus diagnosticul
de „manie acuta" decat la o saptamana dupa arestare, si, chiar
si atunci, pe un act de 5-6 randuri, fara a preciza simptomele
sau tratamentul:

„Certificat medical

Subsemnatul doctor in medicina attest prin aceasta ca
dl. Eminescu adus in cautarea Institutului «Caritatea» din
Bucuresti la 28 Iunie 1883 de catre Onor Prefectura Capitalei
este atins de alienage mintala in forma «manie acuta», stare
care reclama o cautare serioasa in un stabiliment special.

Bucuresti, 5 lulie 1883

Dr. §u{u"

Actul eliberat de el este mai vag decat eel mai succint
decont formal, iar data tarzie la care a fost eliberat ridica
intrebarea: sub ce temei legal a fost, pana atunci, Eminescu
repnut in stabiliment? In plus, din hartia mai sus invocata, nu
reiese deloc implicarea ospiciului in internarea lui Eminescu,
desi amestecul este probat atat de jurnalul lui Maiorescu (acesta
stabilind pana si tariful, inainte de sosirea pacientului), cat si de
marturia lui Ion Russu-§irianu (pe care, de altfel, o voi prezenta
pe larg, asa cum e relatata de fiul acestuia, Vintila). Din certificat
pricepi doar ca Institutul s-a trezit cu Polijia la poarta, aducandu-
i un nou pacient, de parca nu oamenii sai il imbracasera pe
acesta in camasa de for|a (la baia Mitrasevski, zice-se).

Totodata, textul certificatului mai atrage aten|ia asupra
unui amanunt: Maiorescu nu a aranjat „treaba" numai cu §u|u,
ci si cu „Onor Prefectura Capitalei", care, sa ne amintim, era

61

"Remu £nunedca

sub conducere liberals. A crede ca Maiorescu (si junimistii, pe
care-i reprezenta, desigur) a mobilizat Politia Capitalei, fara sa
aiba suportul lui Bratianu ar fi absolut naiv. Cum Maiorescu
noteaza in jurnalul intim ca 1-a „in§tiin$at inca pe Th. Rosetti
despre aceasta" (Rosetti avand sa devina prim-ministru in 1888,
cand si Maiorescu va recapata portofoliul ministerial) apare
limpede ca el, saracuttil, nu a fost deloc singurel si nici nu a
acfionat datorita celebrului bilet trimis de madam Slavici, acesta
fiind doar un jalnic pretext pentru prea curiosi si pentru amagirea
posteritafii. Iar daca s-a produs atata agitate, Puterea si Opozifia
(jumatate din ea?) tragand cot la cot aceleasi sfori si odgoane,
nu ajungem la o concluzie unica: aceea ca „turbulentul"
Eminescu nu putea fi domolit cu vorba si ispita, sau „aga|at"
prin vreun tertip cat de cat legal? Iar daca-i asa, nu rezulta si ca
era perfect sanatos psihic?

De altminteri, in jurnalul lui Maiorescu mai scrie ca „De
acolo [de la Simeon] e vorba sa fie dus la Dr. §u$u". Adica, de
buna-credin|a fiind, Eminescu se ducea la o adresa, crezand ca,
intre altele, ii face un serviciu si lui Maiorescu, omul care il
trimisese la punct fix, dar ajungand acolo, avea sa aiba surpriza
de a da peste insi specializati, trimisi si ei de cineva, dar pentru
a-1 lega si „duce" pe el, Eminescu, la balamuc si a-1 fine acolo
pana-i vor veni minfile la cap si nu va mai sta contra curentului?
Modul in care urma Eminescu sa fie ridicat de la locuin|a lui
Simfion nu prea lasa loc de dubii, chiar daca Maiorescu nu scrie
nimic de camasa de for|a, inva|andu-ne cum s-o manevram.
Personal, inainte de a fi revoltat de faptele lui Maiorescu, sunt
cumplit de trist. Calculele lui Maiorescu imi par un fel de viclenie
odioasa, ce poate fi aranjata de oricine cu o gasca de derbedei
tembeli, pusi sa „dea la cap" cuiva, la colj de strada, noaptea.
Desi in scoala nimeni nu i-a spus asa, aveam impresia ca
Maiorescu era un „domn". Acum, tarziu, am ajuns sa ma intreb
daca, nu cumva, a fost mai degraba puternic... Om de cultura?
Ce-i aia?

De ce 1-au sacrificat junimistii pe Eminescu? Poate,
pentru ca Bratianu le-a cerut acest lucru, drept dovada de
loialitate. Poate, pentru ca s-au convins ca e o piatra tare, un
recalcitrant care nu accepts inregimentarea. Poate, pentru ca,

62

Recuw £winedca

stiind ca au de gand sa-si schimbe principiile si criteriile, au
inceput sa vada in el un posibil viitor inamic. Poate, pentru ca-
1 urau pe insul „mereu carpit si cu ciubotele sparte", dar care
gandea, al naibii, atat de limpede si le scria ganduri care placeau
atat de mult romanului. Poate, din ploconire in fa|a puterilor
straine, dusmane Tarii. Poate, din prostie. Poate, din toate acestea
la un loc, poate...

Maiorescu, un medic pentru du§manii no§tri

Dincolo de nenumaratele speculatii ce se pot face pe
tema de mai sus, un lucru ramane indubitabil: Maiorescu este
singura persoana care, inainte de arestarea si internarea lui
Eminescu, mentioneaza in scris parerea ca acesta s-ar aliena,
dar se sfieste sa aduca argumente intr-adevar serioase. Concret:

*„Luni 30 Maiu / 11 Iunie 83. Prea cald! Astazi la 6
V2 la cina la mine ministrul american E,. Schuyler, Beldimano,
Gane, Jacques [Negruzzi] si doamna, al-de Kremnitz,
Annette, Eminescu. Ramas cu topi in cea mai placuta
atmosfera pana la 11 'A. [La] Eminescu, inceput de alienage
mintala dupa impresia mea.

Nota, adaosa cu creion rosu, mai tarziu: «Vezi maijos
23 Iunie»."

Cu toata bunavoin|a, ramane dificil de explicat cum a
reusit manifestarea alienapei mintale sa menpna „ cea mai placuta
atmosfera". Iar daca Eminescu a tacut, de unde si-a dat seama
ca s-ar gasi la un Jnceput de alienage mintala'l Chiar
exprimarea, Jnceput de", este ciudata, tenden|ioasa, te
pregateste pentru ceea ce va urma. Lipsa oricarei motiva|ii ridica
semne de intrebare in privin|a corectitudinii observa|iei, cu atat
mai mult cu cat, asa cum prezinta Maiorescu lucrurile, e ca si
cum ar da un start: „aten|ie, fix in aceasta clipa, nu in alta, este
asezata prima caramida a edificiului alienarii; daca nu credeti,
punefi mana si pipai|i!" Totusi, pentru a vorbi de alienarea cuiva,
trebuia ca respectivul sa faca ceva deosebit. Ce putea Eminescu
sa comita, in cursul a „cea mai placuta atmosfera" de grup?

Reamintesc ca, in aceasta zi, Eminescu a scris un articol
in care, referindu-se la Maiorescu si la junimistii din cadrul
Partidului conservator, afirma: „Bine zice romanul: sa te fereasca

63

R«m8 £ntinedctt

Dumnezeu nu de turc, ci de romanul turcit!"

* „Joi 23 Iunie 83. Foarte cald. Alergatura pentru
declarapa ceruta de Hormuzachi de la Ministerul de externe.
Seara Th. Rosetti cu doamna si tanarul Beldimano la noi la
masa. §i Eminescu, care devine, din cein ce mai evident, alienat.
Foarte excitat, sentiment al personalitafii exagerat (sa invefe
acum albapeza!), vrea sa se calugareasca, dar sa ramana in
Bucuresti .

Nota mai tarziu, cu creion rosu: «Vezi mai sus 30
Maiu» (pentru impresia despre inceputul de alienage a lui
Eminescu). Intreg pasajul acestei zile subliniat de pe margine,
la lectura de mai tarziu a caietului. "

„Eminescu, care devine, din ce in ce mai evident,
alienat." Trebuie precizat ca, potrivit jurnalului sau, in intervalul
30 mai - 23 iunie, Maiorescu nu 1-a mai intalnit pe Eminescu.
Daca in 30 mai Maiorescu constatase un posibil Jnceput de
alienage mintala", e greu de acceptat ca aceasta devenise, la
urmatoarea intalnire, „din ce in ce mai evidenta". Cand medicul
vede pentru a doua oara un pacient, el poate constata doar ca
starea acestuia este „mai" grava/buna; „din ce in ce mai"
grava/buna poate spune fie dupa mai mult de doua sedin^e, fie
atunci cand evolu|ia se petrece sub ochii lui. N-a fost cazul.

„Foarte excitat'1 Aceste cuvinte, singure, nu spun, de
fapt, nimic, excitatia fiind un proces nervos care se poate datora
unui imens numar de stimuli. Daca Maiorescu s-o fi referit la o
„supra-activitate psihica", este regretabil ca nu spune in ce a
constat, ce anume a provocat-o si, eventual, ce a intretinut-o.

„Sentiment al personalitafii exagerat (sa invefe acum
albaneza!), vrea sa se calugareasca, darsa ramana in Bucuresti. "
Poate, specialists gasesc in asemenea afirmatii semnele nebuniei.
Eu unul, nu pot decat sa ma mir ca intentia de a inva^a albaneza
se inscrie intre simptomele de alienare mintala, fie si numai
pentru ca albanezii formeaza un popor de neam tracic, ca si
noi. §i am toate motivele sa cred ca Ambasada Albaniei s-ar
sim|i lezata, daca autoritfitile romane ar afirma una ca asta. §i-
apoi, Eminescu inten|iona sa inve^e limba unui popor de care
(ca profesor de istorie, Maiorescu trebuia s-o stie) ne leaga multe
lucruri, nu ca in cazul nem|ilor - in a caror limba Maiorescu

64

Recuw £ntinedca

scria frecvent, fara a se mai socoti alienat. De asemenea, trebuie
rememorat ca, inca din 1877, Al. Lahovari scria despre „Les
formes dangereuses de Mr. Maioresco ne m'imposent pas sur
son esprit absolument dominateur et exclusif " (vezi scrisoarea
catre N. Filipescu). Daca Lahovari avea dreptate, si Maiorescu
era un „spirit absolut dominator si exclusivist" cine-1 judeca pe
Eminescu? Un ins care nu admitea sa i se iasa din cuvant?

Cat priveste inten|ia lui Eminescu de a se calugari,
tare ma tern ca lui Maiorescu i-a lipsit in^elegerea corecta,
ori, mult mai grav, s-a prefacut a nu pricepe: intr-o scrisoare
trimisa de la Iasi, Missir, care nu avea de unde sa stie ce scrisese
Maiorescu in jurnal, la 23 iunie 1883, ii comunica acestuia,
despre Eminescu: „Dealtmintrelea tot glumeste, ba ca vrea sa
se faca calugar, ba ca nugaseste stricnina, ca sa-si curme zilele"
(30 august 1884). Aceleasi vorbe, alta interpretare! Dar, chiar
si serios sa fi vorbit Eminescu, era op|iunea lui semn de nebunie?
Adica, toate ordinele calugaresti, toate manastirile de la noi si
de aiurea sunt locuite de nebuni? Nu este, adesea, calugarirea
un pas pe care omul il face spre a scapa de relele lumii - rele
provocate, preponderent, de oameni politici, intre care si
Maiorescu?

In lucrarea doctorului Nica, citatul apare usor modificat:
„Era o caldura cumplita la Bucuresti, la 23 iunie/ 5 iulie 1883.
D-nul si d-na Theodor Rosetti, tanarul Beldimano si Eminescu
[erau invitafii lui Maiorescu la masa]. Acest din urma, noteaza
Maiorescu, dupa parerea mea, e din cein ce mai nebun. Efoarte
excitat, are o mare «suffisance», cu totul nenaturala pentru
caracterul lui. Vrea sa invefe limba albaneza, chiar acum vrea
sa se faca calugar, fara sa piece din Bucuresti." De unde,
Doamne, atatea diferen|e fa|a de original?

25 iunie este o zi amintita de mai mul|i biografi si
cercetatori, toji amintind ca, la aceasta data, Eminescu si
Simjion auincheiatun contract socotit suspect: „Astazi, 25 iunie
1883 la una ora si 23 de minute dupa miezul-noppi, subsemnapi
Mihai Eminescu si Constantin Simpon s-au revazut impreuna.
Mihai Eminescu a suspnut ca amandoi viefuind inca, Simpon
va lucra la podul care se va dura intre Giurgiu si Rusciuc, intr-
un timp in care Carol I, rege al Romaniei, va fi ales de bulgari

65

"Remu £ntinedctt

principele Bulgariei. Simfion a tagaduit aceasta. Cine pierde
ramasagul plateste doua sticle de Iohannesberger, care se vor
bea impreuna de cei doi subsemnap la Rusciuc. Bucure§ti,
25 iunie 1883. M. Eminescu, Const. Simfion" (manuscrisul
numarul 2292). Primul lucru care se observa este numele lui
Simeon, eel care - trei zile mai tarziu - va aparea, alaturi de
Maiorescu, la ospiciul lui §u|u, spre a „rezerva" un pat pentru
Eminescu, si eel care, doar cateva ore dupa aceea, va semna
alaturi de Ocasanu, de Siderescu si de comisarul Nicolescu,
procesul-verbal referitor la arestarea lui Eminescu la baia
Mitrasevski. Al doilea aspect: nu in|eleg de ce mira atat acest
act, care nu mi se pare a spune mare lucru, afara de eventuala
incredere pe care Eminescu i-o acorda lui Simeon. Precum se
vede, contractul este un simplu pariu, care a incununat, probabil,
o polemics de natura politics, intaratata de un nevinovat
spri| de vara - posibil sa fi fost tot „sticle de Iohannesberger".
Faptul ca textul este consemnat in agenda lui Eminescu si
„semnat frumos, caligrafic" (Nica) nu contrazice posibilitatea
ca respectivul contract sa fi fost intocmai mai mult in gluma
(de altfel, nici textul lui nu este defel sobru).

Cat priveste tema pariului, aceasta suna azi a gluma.
La vremea lui Eminescu, insa, situa|ia nu era aceeasi. Pe scurt:
inca din vara lui 1868, trupele pregatite de H. Dimitar si §. Caradgea
in Romania tree Dunarea, incercand sa provoace o miscare
de eliberare a bulgarilor. Un an mai tarziu, la Bucuresti ia
fiin|a Comitetul central revolu|ionar bulgar si L. Karavelov
editeaza saptamanalul Libertatea, iar la Braila se constituie o
societate stiintifica bulgara, pe ale carei temelii se va cladi, in
1991, Academia de §tiin£e. In 1874, Hristo Botev scoate la
Bucuresti ziarul Steagul, in 1875, tot la Bucuresti, liderii
Comitetului revolu|ionar bulgar decid inceperea rascoalei
anti-otomane, iar in 1876 bulgarii comandati de H. Botev tree
Dunarea. In 1879, cneaz al Principatului bulgar este adus, ca si
in Romania, un neam|: Alexandru Battenberg. Spre deosebire
de „Carol Ingaduitorul ", la doi ani dupa inscaunare, Battenberg
introduce dictatura, bulgarii putand spune c-au scapat de-un drac,
ca sa dea de taica-sau. Altoiji astfel si cu |ara rupta in doua (din
1877, partea de nord ramane sub suzeranitatea Portii, dar nu

66

Recuw £winedca

mai apar|ine Imperiului), bulgarii gasesc sprijin constant in
Romania lui Carol I. Aceasta stare de lucruri, precum si existen|a
unei puternice comunitati romanesti la sud de Dunare erau,
probabil, intre motivele pentru care Eminescu considera ca
Dunarea ar putea deveni un alt Milcov, ipoteticul principat
romano-bulgar fiind, in plus, o mai serioasa pavaza in fa|a turcilor.

Dar sa reluam lectura jurnalului: „Dumineca 26 Iunie /
8 Iulie 1883. La ora 4 dimineafa, inainte de rasaritul soarelui,
15° R. - Eminescu e vorba sa piece astazi la Botosani, ieri era
insa molesit (cuvantul „molesit" e subliniat - n.n.) si mult mai
linistit. - Vrednica de insemnat scrisoare a lui Slavici, care a
plecat ieri la Hall, despre afafarile lui Rosettacki si ale polipei
in contra Austro-Ungariei la societatea «Carpafi», pe cand
ministrul Sturdza vrea sa potoleasca lucrurile. "

„Marfi 28 lunie / 10 lulie 1883. Bucuresti....

[Urmeaza cateva cuvinte ale unei telegrame scrise
in germana; trimisa lui Kremnitz, ea este semnata „ Titus".
Din motive necunoscute (poate, spre a mari impactul
randurilor ce urmeaza asupra cititorului), con|inutul
telegramei a fost eliminat din volumul editat de „Socec",
sub ingrijirea lui Radulescu-Pogoneanu - o fi neam cu acel
Radulescu-Pogoneanu, despre care Pamfil §eicaru nu are o parere
tocmai buna, inscriindu-1 intre fruntasii patrimoniului de Jepre",
de „la externe'l

Astazi, Marfi, la ora 6 dimineafa, o carte [de vizita] de
la d-na Slavici..." etc. etc. Pentru a incheia comentariile pe
marginea celor notate de Maiorescu in ziua de 28 iunie 1883,
fac cateva precizari tehnice, a caror important in economia
faptelor pare sa fie minima, dar care, poate, vor folosi altora:
aceasta este singura zi pe care Maiorescu o prezinta dupa
modelul unui proces-verbal („Astazi, Marp...'), repetand una
dintre informatii (ziua saptamanii). O alta exceptie o constituie
faptul ca, daca pe celelalte pagini distan^a dintre sirurile de
cuvinte scade pe masura ce se apropie de baza caietului, pe
pagina cuprinzand citatul in discutie lucrurile se petrec pe dos;
rarirea randurilor incepe de la sirul care aminteste sosirea lui
Caragiale. Asemanarea fiind foarte mare cu scrisul de pe pagina
urmatoare, completata dupa intoarcerea din vacan|a, este posibil

67

"Remu fiwineflctt

ca ultimele fraze citate sa fi fost adaugate ulterior datei de 28
iunie. Nu ar fi o excep|ie.

Cel mai important aspect este insa acela ca acpunea
relatata in aceasta zi ramane singura care nu are finalitate.
Maiorescu nu spune nici ca ar fi reusit sa-1 interneze pe
Eminescu, nici ca tentativa s-ar fi soldat cu un esec. Prin urmare,
lipsesc si informatiile referitoare la modul de derulare al faptelor.
In ce-1 priveste pe Eminescu, nimic! Liniste! Multa liniste. Nici
un cuvant despre Ventura, Siderescu, Ocasanu sau despre
comisarul Nicolescu - personaje care, se va vedea, au avut un
mare rol, eel putin, la prima vedere. In Insemnari zilnice, uriasul
scandal declansat de epigrama lui Macedonski nu este nici
macar pomenit, desi el, Maiorescu, putea cantari adevarul si
minciuna. Sau, tocmai de-aia o fi tacut?

Oricat ar parea de incredibil, observafiile lui Maiorescu,
mai sus citate dinjurnalul sau, precum si biletul doamnei Slavici
au constituit singurele elemente ale „anamnezei" pe baza careia
Eminescu a fost declarat apt de a fi aruncat si uitat la balamuc!

Spaima de Eminescu si iubirea de Poet

Un alt aspect care cred ca trebuie punctat, fiind deosebit
de important si de neasteptat: cand se refera la Eminescu, diversi
autori povestesc ori doar isi imagineaza mai mari si mai mici
fluctua|ii in planul lui afectiv. Dar, desi toti le pun cu obstinatie
pe seama nebuniei, nu exista nici o demonstrate concreta
privind o afecfiune a intelectului lui Eminescu. Familiile Slavici
si Maiorescu vorbesc cu detasare de alienare, ca despre un fel
de stare pe care ele o recepteaza cu maxima precizie, dar pe
care nu o pot relata concret. Numai ca, in aceeasi sacosa cu
marturii, se gasesc, in mod cert, si descrieri ale unor Jucruri
n'esistente" - prezentate, insa, drept foarte reale. Denaturarea
adevarului nu-i tot alienare, sau, ca sa-1 citez pe Maiorescu, nu
este exemplu de „degenerare etica"?

In Critice, Maiorescu prezinta extrem de sec cei sase
ani de nemasurat chin din finalul vietii lui Eminescu: Jovit in
iunie 1883 de izbucnirea nebuniei, al carei germen era din
nastere, indreptat intrucatva la inceputul anului 1884 (pe cand
se afla la sanatoriul de la Viena - n.n.), dar degenerat in forma

68

Recuw £winedca

7ui efr'ca £i intelectuala, apucat din nou de nemiloasa fatalitate
ereditara, Eminescu moare la 15 iunie 1889 intr-un institut de
alienap". Dupa care urmeaza o trimitere in subsolul paginii:
„Amanunte exacte asupra fazelor din urma ale viefei lui
Eminescu le da un articol al d-lui G. Kirileanu, publicat in
Convorbiri literare, la 1907". Nu ramai gura-cascata? Ai jura
ca, in toata perioada 1883-1889, Maiorescu nici n-a fost in
|ara! Spre informare completa, tu, marele mentor si protector al
geniului eminescian, indici „un articol" mai bine sau mai prost
documentat, dintr-o gazeta in care, chiar daca (sau tocmai pentru
ca) era condusa de amicul Iacob Negruzzi, nu se publica nimic
care sa te afecteze, cand tu insu|i, nu altul, ai fost implicat pana
peste cap in toata povestea respective? De ce paseaza Maiorescu
responsabilitatea? De ce se teme de propriile fapte, apeland la
„avocati" precum Kirileanu?

Lucru stiut, Maiorescu a fost principalul sus|inator al
teoriei care pune nebunia lui Eminescu in seama „fatalitapi
ereditare". Tot el a fost primul care a spus ca Eminescu nu a mai
creat nimic important dupa ce a fost Jovit in iunie 1883 de
izbucnirea nebuniei,, (degenerarea lui „in forma lui etica si
intelectuala" ce altcevapresupune?). Pe de alta parte, Maiorescu
pomeneste „degenerarea intelectuala", dar nu da vreun exemplu
de ipotetica incoeren|a, de ilogica insiruire a ideilor ori de
altceva asemanator. „Degenerarea intelectuala si etica" nu este
formulare inventata de Maiorescu, dupa cum, poate, cred unii,
ci simptom al sifilisului (si, poate, si ale unor afec|iuni pur
psihice). De unde insistent criticului de a convinge ca are
dreptate? Sa fi fost logica lui Maiorescu una de genul: ca sa
scapi definitiv de cineva, acesta fie trebuie sa intre in vizorul
Poli^iei (usurand expulzarea), fie trebuie sa „sufere cu capul",
adica sa „degenereze intelectual" si, aproape automat, si etic?
In al doilea caz, diagnosticul „popular" era acela de nebunie;
stiintific, un exemplu sigur, fara intoarcere in medicina de-atunci,
il reprezenta sifilisul, a carui ultima faza producea leziuni ale
creierului si, implicit, alterari ale intelectului. Sifilisul putea fi
un pretext ideal pentru a-1 anihila pe Eminescu, fara a trezi
suspiciuni. Numai ca, o data incarcerat cu acest diagnostic,
pacientul trebuia, era obligatoriu sa degenereze intelectual si

69

Rwma £ntinedctt

etic, altminteri, nebunia nemaifiind nebunie, iar internarea
devenind re|inere abuziva. Oare, incapa|anarea cu care se
sustine ca Eminescu nu a mai creat nimic dupa vara lui 1883
aici sa-si afle explica^ia?

Nu cunosc cum gandeau Maiorescu si necunoscu|ii
intrezfiriti in spatele lui, cand luau anumite hotarari majore. §tiu
insa ca, prezentand „degenerarea intelectuala" a lui Eminescu
ca pe un simptom cert si agravat de la zi la zi, ei sugereaza
existen^a unor modificari organice, de tipul celor produse de
sifilis. Maiorescu se numara printre pu|inii care stiau ca lui
Eminescu i se administreaza tratament anti-luetic, fund mai bine
informat decat pacientul insusi. Totusi, el nu a spus niciodata
transant numele acestei boli. Delicate^e sau calcul de tipul:
pentru a motiva internarea abuziva, se inventeaza „degenerarea
intelectuala", iar pentru a dovedi „degenerarea intelectuala" se
afirma ca, dupa arestare, Eminescu n-ar mai fi fost capabil sa
creeze ceva valoros? De ce nu s-a strigat in gura mare „sifilis"?
Probabil, si pentru ca Eminescu nu trebuia sa stie exact ce
toxine sunt turnate in el. In plus, posibil ca teoria Jatalei
ereditap" sa fi fost socotita, atunci, mai convenabila.

Incercarea de acreditare a ideii ca, brusc, Eminescu ar fi
devenit un fel de paradoxal idiot inteligent, care pricepe si
gandeste la fel ca inainte de imbolnavire, care are memoria
intreaga, dar nu se mai poate exprima artistic, pare sa aiba
menirea de a trece in umbra opera lui nepoetica, la care a lucrat
din greu inainte de imbolnavire si destul de intens si dupa aceea,
dar despre care cititorul de astazi nu stie mai nimic. Se pune
intrebarea daca bravii lui contemporani nu au inten^ionat sa
ascunda viitorimii, indeosebi, opera lui nejunimista,
nemaioresciana sau, uneori, de-a dreptul antimaioresciana. Nu
cumva, de aici zorul de a-i tipari o parte a poeziilor si de a-i
pune, cu ajutorul acestora, stampila „poetul Eminescu", lasand
grosul operei sa zaca nestiut in arhive? Nu cumva, tocmai ceea
ce nu e poezie in Eminescu provoaca frisoane unor domni „de
gust"? Nu cumva, imaginea unui Eminescu poet romantic le era
evident mai convenabila decat aceea a adevaratului Eminescu,
constiin|a lucida a timpului, spirit deloc romantios in abordarea
destinului neamului sau?

70

Recuw £winedca

Si-uite-asa, apare intrebarea privind legitimitatea cu care
Maiorescu a devenit mostenitorul manuscriselor eminesciene,
starnind nemul|umirea fratelui Matei Eminovici - un pion prea
slab si prea labil, insa, pentru a avea vreo sansa de castig in
confruntarea cu marele avocat, viitor prim-ministru si sef de
partid Maiorescu.

Cand se analizeaza afirma|iile lui Maiorescu, nu cred
ca se pierde nimic daca fa|a de ele se pastreaza o anume
rezerva - existand dovezi ca re^inerea e intemeiata. O data
adus in discu|ie faptul ca Maiorescu a fost aranjorul internarii
lui Eminescu si eel care 1-a declarat drept alienat mintal, cred
ca ar trebui sa ne reamintim o serie de amanunte, precum
tensionarea relator dintre Eminescu si conducatorii Timpului
(vezi demisia inaintata de Eminescu in februarie 1883 si
amenin|area cu demisia, din 2 iunie 1883), mai vechea ruptura
„ideologica" aparuta intre cei doi, „disconfortul" lui Maiorescu
la gandul ca Eminescu, revenit de la Viena, ar putea ramane in
Bucuresti, adevarata lui spaima ca acesta ar mai publica in
gazetele centrale si, nu in ultimul rand, modul aproape abject
in care politicienii conservatori au in|eles sa se dispenseze de
serviciile lui Eminescu la Timpul, in eel mai greu moment din
via|a acestuia (moment pe care chiar ei 1-au produs si de care
au profitat din plin si fara urma de jena).

Ziarele au vorbit de implicarea „prietenilor" lui
Eminescu, dar nu au spus nici in ce a constat acea implicare,
nici ce anume a impus-o, nici cine erau acei prieteni (?). Ac|iunea
in orb a lui Maiorescu, omul care a acordat femeii Slavici credit
cat unui medic si care a pus totul la cale nu a circulat nici macar
sub forma de zvon - fapt care ne convinge ca s-a dorit ca
interven|ia lui din aceasta zi sa ramana secreta. S-a dorit si s-a
si reusit! Mecanismul a func|ionat.

In sfarsit, repetatele si sumbrele previziuni (?) ale lui
Maiorescu pareau a se fi implinit! Si totusi revin asupra unei
intrebari: de ce, vorbind de alienarea mintala a lui Eminescu,
criticul a insistat in chip obsesiv asupra ideii ca boala ar fi fost
ereditara? Prindea mai bine la public? Nu necesita explica|ii?
Fara a da un raspuns, putem constata ca teoria eredita^ii scuza

71

Recttto £ntineflctt

inac|iunea si nepasarea lui Maiorescu fa|a de ceea ce prezinta
drept alienare progresiva si previzibila: ereditatea aflandu-se
mai presus de modestele for|e ale medicinei, impotriva ei nu
avea nimeni cum sa intervina. La prima vedere, argumentul
este valabil. El dispare, insa, atunci cand te intrebi ce anume
a facut el, „ocrotitorul" lui Eminescu si auto-declaratul spe-
cialist in afec|iuni psihice, pentru a intarzia izbucnirea
nebuniei - admi|and, desigur, ca aceasta era ereditara si ca
destinul lui Eminescu nu avea nici o sansa sa o ocoleasca.

Indiferent care dintre sojii Slavici apelase la el (daca
acest apel a fost unul real, nu comandat) si admi|and pana si
aranjamentul privind arestarea si internarea lui Eminescu, drept
masuri de precautie, luate in baza spuselor unor persoane de
incredere, Maiorescu avea obligatia sa-1 studieze atent si personal
pe Eminescu, inainte de a-1 trimite pe mainile infirmierilor si
politistilor. La urma urmei, daca se convingea ca Slavici sau
nevasta-sa gresise, Maiorescu putea reveni cu mare bucurie
asupra celor stabilite cu §u|u. Din relatarea lui, rezulta insa ca
nici n-ar fi fost nevoie de o mai atenta verificare a spuselor
Slavicilor; au ajuns doua-trei minute de dialog (neconsemnat),
timp in care nebunia lui Eminescu s-ar fi dovedit suficient de
evidenta, starea psihica a acestuia justificand pe deplin
internarea lui formats la balamuc.

Pe de alta parte, insa, faptul ca, la venirea lui Eminescu,
Maiorescu avea concluzia deja formulata arata pe ce criterii
sub|irele se baza opinia lui pretins stiintifica. §i mai este un
detaliu, de natura sa susfina ideea ca Eminescu era sanatos psihic,
in clipa arestarii lui: cand Maiorescu 1-a trimis la Simeon,
Eminescu a plecat singur. Cum totul se desfasura conform unui
plan cu grija elaborat, complicii trebuiau sa fie siguri ca nu-si
pierd vremea asteptand zadarnic o persoana care, luata fiind de
val, ajungea cine stie unde. Ce era mai simplu decat ca Simeon
sa-1 astepte pe Eminescu si sa piece impreuna, avandu-1, astfel,
sub control permanent? Din felul in care Maiorescu povesteste
ca s-ar fi desfasurat lucrurile, reiese ca, in pofida celor cateva
fraze din insemnarile acestuia, mai mult decat discutabile si ele,
Eminescu era totusi lucid.

72

Recuw £winedca

Daca s-ar fi aflat in extaz si ar fi vorbit gura fara el,
Maiorescu ar fi fost obligat sa-i spuria birjarului incotro sa-1
transporte.

In mod straniu, in cartea sa, intitulata A doua viafa a lui
Eminescu, N. Georgescu sustine ca asa s-ar fi si derulat lucrurile,
in realitate: „Mai scrie acolo [in jurnalul lui Maiorescu] ca i-a
dat cinci lei pentru o birja si i-a indicat birjarului direcpa ". Zau?
Nu a si impins ni|el trasura, sa-i dea iepii un exemplu pozitiv?
De unde le scoateti, venerabililor?

„§i fSri prietini"

In cazul in care privim separat atitudinea fiecaruia dintre
personajele implicate si daca ne rezumam doar la informatiile
mai sus invocate, acestea pot trezi suspiciunea ca Eminescu a
fost infundat la balamuc pe alte criterii decat cele medicale, dar
nu conving, poate, pe deplin. Bunaoara, faptul ca Maiorescu a
participat activ la arestarea si internarea lui Eminescu, desi nu
avea dovezi privind alienarea acestuia, nu probeaza, singur,
reaua lui credin|a, tragedia putand fi pusa inclusiv pe seama
slabiciunilor umane: pur si simplu, criticul n-a reusit sa
depaseasca ideea preconceputa privind nebunia lui Eminescu,
bine infiletata in sinea lui.

Daca tratam lucrurile global, viziunea se schimba.
„Ciuda|eniilor" lui Maiorescu li se adauga faptul neasteptat ca
din amintirile lui loan Slavici, bunaoara, lipsesc complet
episoadele ce urmeza sa le analizam - deci, si personajele
implicate. A crede ca Maiorescu, Slavici sau Caragiale nu au
auzit niciodata in via|a lor fie si numai zvonurile potrivit carora
Eminescu ar fi fost inarmat si ar fi intenfionat sa impuste ba pe
unul, ba pe altul, ar fi naiv. Surprinde ca nici unul dintre ei nu le
infirma in mod transant, cu toate ca, se va vedea, sunt mincinoase.

Pentru a nu fi nedrepti, trebuie sa amintim ca I. L. Caragiale
si-a exprimat, totusi, revolta fa|a de Jnexactitaple, nimicurile
nascocite, neadevarurile absurde ce se spun de trei ani de zile
pe socoteala lui" Eminescu, precum si fa|a de faptul ca, daca
ieri Eminescu „de-abia avea ce manca", in schimb, „astazi se
mananca mulp bani - direct, cu opera lui, indirect, sub numele
lui". De asemenea, Caragiale mai acuza multimea de Jndreptari,

73

"Remu £ntinedctt

purgari si omisiuni cu desavarsire arbitrare", la care a fost supusa
opera „celui mai mare scriitor roman". Dar atat! Cam pu|in,
pentru un prieten, care ne spune ca a Jost de multe ori
confidentul lui", dar mai mult decat nimic si destul pentru a da
de gandit. Desi vaga, informa|ia ca pe seama lui Eminescu s-a
min|it cu nerusinare de cum a inchis ochii cred ca ramane
principalul mesaj transmis de Caragiale.

Cel mai ciudat ramane, insa, dezinteresul amicilor lui
Eminescu, indeosebi al lui Maiorescu (ca sa nu mai vorbim de
doctorul §u|u!), fa|a de marturia doamnei Slavici, ea putand
oferi amanunte utile stabilirii diagnosticului nu numai prin
incidentul amintit, ci si prin diversele amintiri legate de mai
vechile fapte ale lui Eminescu, petrecute sub acoperisul casei
dumneaei. Fara marturia ei clara, din care sa aflam cand, cum si in
ce context s-a manifestat Eminescu precum aliena|ii, dispare
argumentul forte al lui Maiorescu. Practic, biletul nu mai conteaza
- ceea ce face ca decizia lui Maiorescu de a-1 interna pe Eminescu
sa apara si mai abuziva. Ion Slavici parca nici n-a auzit de acest
petecu| de hartie. Ori minte si el de-nghea|a apele, ori biletul
cu pricina a aparut tarziu, fara stirea lui sau a so|iei pretins
semnatare, fiind o dovada in plus ca ne aflam in mijlocul unei
„lucraturi" executate de profesionisti.

Dupa ce s-a dus vorba ca Eminescu ar fi innebunit, mul|i
dintre cunoscu|ii lui au scotocit in memorie dupa „amintiri",
care sa sus|ina acest diagnostic, pe care doctorii nu apucasera
sa-1 puna inca, dar care fusese stabilit la coll de strada (sau de
Palat ori de Guvern?). §i, cu toate acestea, nimeni nu 1-a
contestat, o clipa, barem.

Cap§a: o poveste care place

Al treilea moment important este „episodul Capsa" - pe
unde, se zice, Eminescu ar fi trecut inainte de a fi arestat. Nu
este clar daca, de la Maiorescu, Eminescu s-a dus direct la Capsa
ori daca a mai intarziat pe drum, pentru ca marturia urmatoare
nu precizeaza ora la care s-au derulat faptele relatate. Nimeni
nu a mai fost atunci interesat sa refaca traseul exact din acea
zi, aten|ia tuturor fiind furata de stirea esen|iala, asa
neverificata cum era: declansarea nebuniei si internarea in

74

Recuw £winedca

ospiciu. Mai mult, nu este cert nici macar daca cele ce vor urma
nu sunt altceva decat fabula|ie. Dar sa vedem despre ce este
vorba. Despre evenimentele din 28 iunie, Alexandru Ciurcu
povesteste:

„Eminescu intrase in cofetaria Cap§a si, postandu-se in
fafa biroului uncle era instalata d-na Cap§a, incepu o tirada
politico-sociala-naponala, ce puse pe ganduri pe Ventura, care
se afla de fa|a. Pe d-na Cap§a o interesau foartepupn teoriilepe
care i le debita Eminescu pe un ton violent, cu voce de tenor si
cu o aprindere care mergea tot crescendo. Dar n-avea incotro
(?), era nevoita sa asculte pe orator si. . . sa aprobe (?).

La un moment dat, [Eminescu] incepu sa zbiere tare de
tot si isi incheie tirada, scofand din buzunar un revolver si
spun and:

- §i la toate astea nu e decat un leac: sa impuscpe rege.
Gluma se ingrosa. Cu atat mai vartos, ca Eminescu

continua sa peroreze gesticuland cu mana in care finea
revolverul pe dinaintea d-nei Capsa, care ingalbenise. Dar nu
indraznea sa se miste de la birou de frica sa nu irite si mai rau pe
orator. Ventura, vazand pericolul, dar mai ales spaima d-nei
Capsa, se puse in fafa lui Eminescu si, aproband toate nebuniile
pe care le debita, gesticula si el cu amandoua mainile, invartind
brafele ca si cand ar inota si formand astfel o pavaza pentru d-
na Capsa. Dargandul lui Ventura era sa puna mana pe revolver,
lucru cenu reusi insa sa faca, caci Eminescu invartea revolverul
cu multa energie si iufeala.

Atunci Ventura recurse la o stratagema.

- Zici ca vrei sa impusti pe rege, ii zise el lui Eminescu.
Dar stii unde e regele?

- §tiu, raspunse Eminescu, e la Palat.

- E la Cotroceni, baiete, si ca sa mergi acolo trebuie sa
iei o birje. §tii ce! Asa m-ai insuflefit si m-ai convins prin
cuvantarea ta, incatma unesc cu tine ca sa mergem sa impuscam
pe Voda. Hai cu mine!..

Eminescu primi propunerea si ambii esira in strada, ceea
ce facupe d-na Capsa sa scoata un uf! de usurare si sa paraseasca
cat mai repede biroul.

O data in strada, Ventura enema un birjar si suindu-se

75

R«m8 £ntinedctt

cu Eminescu in trasura pornira spre Cotroceni, Bine infeles,
regele nu e la Cotroceni, dar socoteala lui Ventura era ca facand
oplimbare mailunga cu trasura Eminescu se va calma, ceea ce
s-a si intamplat.

Ajungand la Cotroceni, Ventura se prefacu ca ia
informapi si ii spuse lui Eminescu ca regele a plecat de acolo de
un sfert de ora. La inapoiere, venind pe Splaiul Dambovifei, si
trecandpe dinaintea bailor Mitrasevski, ii venilui Ventura ideea
ca o bale i-ar face bine lui Eminescu si-1 duse acolo, cerand o
bale de putina.

Dupa ce-1 instala in bale, Ventura se duse sa instiinfeze
pe prefectul Polipei.

Se stie ca Eminescu a stat mai multe ore in bale si ca a
dat drumul la atata apa fiarta, incat s-a oparit si cand au venit
sa-1 scoata a esit din putina ros ca un rac fieri.

Desi Ventura avea obiceiul sa exagereze, cred ca de data
aceasta a fost veridic. "

Inainte de orice, trebuie facute niste precizari. Ciurcu
nu a fost de fafa cand s-a produs incidentul. El povesteste doar
ce i-a transmis Ventura. In al doilea rand, Ciurcu e singura
persoana care a pus pe hartie aceasta istorie, la 28 de ani de la
intamplare. In al treilea rand, tarasenia pare sa fi avut loc in
absenfa oricaror martori, desi era miezul zilei, iar locul in care
s-ar fi petrecut se gasea in buricul Capitalei. In al patrulea rand,
nici unul dintre amicii lui Eminescu nu a incercat sa verifice
adevarul din naratiunea de mai sus. Madam Capsa s-a dus si ea,
fara ca Al. Ciurcu sau vreun alt condei sa consemneze faptele,
asa cum si le amintea ea - daca avea ce-si aminti, desigur. De
aceea, nu se stie cu exactitate nici macar daca ea a fost la curent
cu ceea ce se spunea despre incidentul localizat in cofetaria
dumisale, dupa cum nu se stie daca nu a cunoscut mai multe
decat avem noi impresia.

Daca suntem dispusi sa credem cu tarie si fara vreo
ezitare o povestioara precum cea de mai sus, de ce n-am crede
si in existen|a Scufi|ei Rosii, a zmeilor cu sapte capete si asa
mai departe?

Ciurcu afirma ca tirada lui Eminescu „puse pe ganduri
pe Ventura, care se afla de fafa". Precizarea faptului ca doamna

76

Recuw £winedca

Capsa „n-avea incotro, era nevoita sa asculte pe orator si. . . sa
aprobe", desi sugereaza ca patroana „nu se punea cu nebunul",
se bazeaza doar pe fapte ulterioare si neverificate. Martor ocular
sa fi fost, tot nu puteai baga mana in foe pentru trairea doamnei
Capsa! Aceste inflorituri cu trimiteri foarte precise par a arata
ca autorul acorda credit orbesc sursei sale.

Oricine citeste asemenea randuri trage concluzia ca
Eminescu devenise un cert pericol social - pericol cu atat
mai mare, cu cat usurin|a cu care Ventura (redactor la
L'lndependence roumaine) 1-a scos din Capsa si 1-a imbarcat in
trasura arata ce lesne putea fi el manipulat in acele momente.
Pentru cititor, reiese ca, oricat de respectat ar fi fost Eminescu,
in acel moment, anihilarea lui se impunea fara discujii. Problema
este: sunt adevarate toate relatarile privind acea zi funesta din
via|a lui Eminescu? Nu era firesc ca de la aceasta intrebare
elementara sa fi pornit la drum to|i biografii lui important?
Vechimea nu da, automat, veridicitate unei informatii. (Ce s-ar
intampla daca, peste o jumatate de veac, sa zicem, cercetatori
ai timpurilor noastre s-ar lasa ispiti|i doar de informa|iile,
adeseori contradictorii, vehiculate astazi in mass media?)

In mod natural, cei implica^i fara voie in incident
(Ventura si, se zice, Capsa - poate, si alti martori?) trebuiau sa
simta pericolul mult mai acut decat o face cititorul, din vreme
ce reiese ca le-ar fi fost primejduita via|a (madam Capsa s-a
chiar ingalbenit, n'est pas?). Or, intr-o atare situate, oricat de
drag |i-ar fi cineva, oricat 1-ai respecta (sau cu atat mai mult!) te
lasa sufletul sa ramai impasibil, continuand sa ifi sorbi cafeaua,
desi stii ca un amic poate oricand sa pericliteze via|a altora
- poate, pe a unui biet nevinovat, poate, chiar pe a regelui?

Era Ventura un cavaler plin de curaj, care si-a riscat
via|a doar pentru a o elibera de spaime pe doamna Capsa? Daca
Ventura credea ca Eminescu nu glumea deloc cand vorbea de
impuscarea regelui si daca, potrivit descrierii lui Ciurcu,
Eminescu era atat de rupt de realitate incat nu si-a dat seama
de adevarata intense a lui Ventura, care 1-a pacalit ca pe un
copil, cum de acesta din urma 1-a lasat apoi liber si, mai ales,
inarmat? Cum de madam Capsa, scapata ca prin urechile acului
de „eroismul" lui Ventura, stiind incotro se indreptau cei doi,

77

"Remu £ntinedctt

nu a alertat politia imediat dupa ce numitul il atrasese in capcana
sa, pentru a-1 dezarma?

§i ce rost avea ca Ventura sa-1 instiinfeze prompt taman
pe prefectul Polifiei ca, dupa opinia sa, Eminescu innebunise?
De ce nu s-a dus la ministrul de Interne sau la rege - ori, si mai
bine, la... Viena? A luat prefectul Politiei vreo masura? S-ar zice
ca nu, din moment ce s-a dovedit necesara implicarea lui
Ocasanu si a lui Siderescu, doar deosebita solicitudine a
comisarului Nicolescu, seful Sectiunii 18 a Capitalei, putand sa
trimita la gandul ca acesta fusese „instruit" de superiori ce sa
faca. Pe de alta parte, daca Ventura, de buna-credin|a fiind,
ajungea la prefect, dar acesta ridica subtil din umeri, refuzand
sa-1 ia in serios, nu era de asteptat ca, la o bere cu amicii, el sa-si
manifeste nemul|umirea? A trecut el pe la prefectura doar ca sa
dea raportul? Tocmai incheiase de indeplinit o misiune?

„Se stie ca Eminescu. . . a dat drumul la apa atata de
fierbinte, meat s-a oparit", zice Ciurcu, prezentand pretinsa
opareala ca pe o intamplare notorie, deci si sigura, si care era,
totodata, o dovada a nebuniei ce-1 cuprinsese. Faptul ca nici
procesul-verbal incheiat de police dupa arestarea lui Eminescu
si nici medicii care 1-au avut in grija nu pomenesc nimic de
inevitabilele urme provocate de oparire ori de o cat de vaga
suferin|a de acest fel convinge ca Al. Ciurcu greseste. Sau minte?
In acest caz, cine si de ce a avut interesul sa prezinte deformat
lucrurile, aratand un Eminescu cat mai rupt de realitate cu
putin^a? Indiscutabil, zvonul ca Eminescu s-ar fi oparit putea fi
folosit si pentru a motiva interven|ia Poli|iei, care, vezi Doamne,
nu ar fi facut altceva decat sa-1 fereasca de el insusi. Faptul ca
acest zvon complet fals si altele la fel nu au fost infirmate de
nici una dintre persoanele invocate a fi fost prezente la arestarea
lui Eminescu indica fara prea mari dubii o anume solidaritate
de interese teribil de obscure. Interese in rezolvarea carora erau
vadit amestecate si autorita|ile.

Referitor la aceasta baie fatala, N. Georgescu are, in
cartea amintita, o teorie interesanta. „Cat despre apa fiarta
care 1-ar fi oparit pe poet, scrie el, lata ce nu stie nici Al. Ciurcu,
nici povestitorul sau: Eminescu era obisnuit cu ea. Inca din
1877 el publicase, in Curierul de Iasi, o traducere dupa Al.

78

Recuw £wine*ca

Dumas cu titlul O baie calda in Egipet, unde se descrie pe larg
sistemul bailor asa-zise turcesti in care trupul omenesc se
obisnuieste treptat cu apa fiarta". Din amintita traducere, mai
pe larg citatfi de autor, preiau doar cateva fraze: „Astfel
trecuram prin vreo patru-cinci odai a caror temperatura de
ce mergea se mai infierbanta asa de treptat si de repede,
incat in sfarsit incepui a crede ca cinci mii de ani omul nu si-
a nemerit elementul si ca adevarata lui preursire si vocape
este de a fi fiert sau fript (...) Cu toate acestea, dupa cateva
minute incepui a ma deprinde cu asa temperatura infernala.
Incepura a-mi mai veni simfurile si vrui sa-mi arunc ochii cu
sfiala imprejurul meu (...) Inainte-mi vedeam curat niste
oameni care pot zice ca fierbeau in clocote si cari semana ca
simt cea mai mare placere in aceasta chinuire." Intregul
..ritual" al baii a durat, zice Dumas, trei ceasuri.

N. Georgescu concluzioneaza: „Fara cafele si ciubuce,
Eminescu a stat, totusi, in baia Mitrasewski, incalzindu-si apa
dupa sistemul egiptean, cateva ore bune, un miez de ziin miezul
verii, facandu-i pe cei dinjursa creada ca «se opareste» cand,
de fapt, experimenta - cum o mai facuse, probabil, de multe
ori - o metoda terapeutica. Intr-adevar, aceste bai se recomanda
cand e caldura mare afara - iar iunie 1883 a fost o luna
caniculara: Hasdeu povesteste cum transpira, dimineafa, in
imbracaminte lejera, chiar ziarul ^Independence roumaine da
sfaturi cititorilor cum sa combata efectul caniculei stropind
perdelele de la ferestre. "

Un revolver des invocat, de§i nu 1-a vizut nimeni

O alta necunoscuta: revolverul, pe care unii autori, mai
emotivi, il folosesc ca pe o incontestabila proba a nebuniei ce 1-ar
fi cuprins pe Eminescu. Ei ne informeaza ca arma a fost vazuta
de Creanga, atunci cand, venind la Iasi in 3 iunie 1883, pentru
a participa (doua zile mai tarziu) la dezvelirea statuii lui §tefan
eel Mare, Eminescu il vizitase la Ticau. Inainte de culcare, poetul
ar fi pus-o sub/langa perna (dupa unii) sau pe o masu|a din
incapere (dupa aljii) - fapt care 1-ar fi determinat pe Creanga sa
dea ganditor din cap. Cele mai mediatizate biografii ale lui
Eminescu nu pomenesc insa motivul pentru care s-ar fi inarmat

79

"Remu £ntinedctt

acesta, impingand (deliberat, se pare) cititorul spre o concluzie
falsa.

Autori curajosi ai neamului sunt mai bine informati decat
un serviciu secret modern. Desi nenascu|i la acea vreme,
domniile lor au strans timpul pe mosorel, pana ce-au ajuns la
scena mai sus descrisa, in care se vede limpede cum, in vreme
ce Creanga pune capacul la un spray contra mustelor, mana
inarmata a lui Eminescu aseaza revolverul langa perna,
mangaindu-1 de doua ori cu toata palma si o data numai cu
aratatorul; Creanga, scarpinandu-se mecanic prin blugi, da
din cap a „treaba ta ce faci, da' nu-i bine, un Kalasnikov
ramane sfant", dupa care ofteaza si da sa iasa, dar se-mpiedica de
prag - motiv binevenit pentru o sudalma rotunda si dulce
inflorata. Lumea e libera sa-si imagineze orice, cu condi|ia
sa nu prezinte fic|iunea drept adevar.

Cred ca povestea cu revolverul pus pe perna patului lui
Creanga s-a oprit la mijloc. Lucru stiut, Creanga a fost si ramane
prieten de suflet al lui Eminescu (poate, singurul). De aceea,
ma gandesc ca, daca Eminescu tot ii arata acestuia puscociul,
firesc era sa si discute asupra cauzei care-1 determinase tocmai
pe el, notoriu pentru blande|ea si pentru incapacitatea lui de a
riposta prin violence fizice, sa cumpere un instrument de
ucidere. §i, daca tot se sus|ine ca umbla inarmat, de ce s-a ferit
sa afle acest lucru si amicii din Capitals? Dar, mai ales, cum a
reusit o asemenea performan^a, atata vreme cat revolverele de-
acum un veac nici nu se |ineau la subsoara, nici nu erau tocmai
miniaturizate? Iar daca, totusi, Eminescu dadea intr-adevar
semne de intunecare si daca amicii stiau ca e inarmat si ca vrea
sa omoare pe cineva, de ce nu 1-au lipsit intr-un fel de respectivul
revolver?

Personal, ma indoiesc ca Eminescu ar fi delimit un
revolver, acesta fiind inca un element fictiv menit sa intareasca
afirma|ia ca ar fi dat semne de nebunie si inainte de 28 iunie
1883. (Daca era atat de turbat si de inarmat si daca s-a certat la
cutite cu madam Slavici, cum de nu i-a pus acesteia |eava armei
intre gusi?) N. Georgescu nu contests existen|a revolverului,
dar este de parere ca faptele ar conduce la concluzia ca „Grigore
Ventura reu§ise in cele din urma sa i-1 smulga, ducandu-se repede

80

Recuw £winedca

sa-i arate doamnei Cap§a ca sa vada si ea, mai bine, de ce arma
era sa moara". Mi se pare greu de crezut ca, daca laudarosul
Ventura ar fi pus mana pe revolver, nu s-ar fi facut si in jurul
armei un circ la fel de mare ca acela de la baia Mitrasevski. Or,
in mod eel putin curios, nici Ventura, nici Ciurcu nu s-au mai
intrebat ce s-o fi intamplat cu revolverul, desi, fara pretinsa (?)
lui existen^a, ziua aceea fatala pentru Eminescu s-ar fi derulat
altfel. Sau nu?

Cat priveste motivele pentru care Eminescu si-ar fi
cumparat arma, N. Georgescu ofera o explicate coerenta (in
cazul in care, repet, Eminescu chiar ar fi avut revolver):
„ . . .pentru ca ieseau din inchisoare, grapap prin voinfa regala si
insistenfa guvernamentala, cei trei atentatori la viafa lui I.C.
Bratianu, din decembrie 1880, condamnap initial la munca
silnica pe viafa. Acel atentat fiind inscenat de catre primul
ministru insusi pentru a-si creste popularitatea (asa cum
presupune Eminescu chiar in cursul evenimentelor; asa cum
par a confirma documentele istorice) - atentatorii respectivi
facusera o puscarie «de catifea» si, la 10 mai 1883, unul dintre
ei fusese pus in libertate, ceilalp doi urmand sa fie de asemenea
eliberap. Impotriva lor scrisese Eminescu rauri de texte; dupa
graperile din 10 mai 1883 se revoltase iarasi. Totusi, un pistol
nu strica pentru propria aparare. Dupa alegerile din mai, mulp
ziaristi fusesera agresap in Bucuresti - presa sta martora. "

Ra^ionamentul lui Georgescu este fara fisura de ordin
logic, cu conditia sa fie aplicat asupra unei anumite firi umane,
fiindca nu oricine se afla in potential pericol pune mana pe topor.
Eminescu a fost un mare luptator in lumea ideilor, incapabil,
zic cei mai multi, de a comite vreo violen|a fizica, fie si in aparare
gasindu-se. De altminteri, daca el s-ar fi temut pentru sine la
aflarea vestii ca „baietii" aveau sa „iasa", ce sens avea sa mai
atace gratierea lor, cata vreme stia bine ca oricum nu schimba
lucrurile? Eminescu nu cred ca a dus vreun razboi al lui insusi,
toate polemicile si atacurile sale (uneori, violente) purtandu-se in
numele dreptatii pentru romanul de jos. De aici i s-au si tras
toate necazurile.

Este, oare, total exclusa posibilitatea sa ne aflam in fa|a
unei minciuni grosolane, in care numele lui Creanga apare nu

81

"Remu £ntinedctt

atat pentru ca era eel mai bun prieten al lui Eminescu (poate,
chiar singurul adevarat), cat pentru faptul ca, murind in
acelasi an cu acesta (31 decembrie 1889), nu mai putea fi
intrebat asupra veridicita|ii amintitei afirmatii?

Situatia este complicate de unele marturii, care pomenesc
si ele de un revolver, poate acelasi, dar in cu totul alt context.
Augustin Z. N. Pop este un nume frecvent recomandat celor
interesa|i de biografia lui Eminescu. Incontestabil, el ramane
important prin faptul ca a dat publicitajii (in locul Academiei!)
anumite documente (apartinand Academiei!) la care accesul era
ca si interzis (de catre Academiei), dar principalul motiv pentru
care nu poate fi in veci uitat este acela ca, dupa moartea lui,
dosarul cu documente primit (de la Academie!) a fost dat
disparut.

A. Z. N. Pop sus|ine ca, ajuns la 3 iunie 1883 la Iasi,
Eminescu s-ar fi dus „de-a dreptul la bojdeuca lui Creanga, pe
prispa careia i§i chinui zadarnic mintea pentru un elogiu de
circumstan|a inchinat eroului de la Valea Alba, pentru ca pana
la urma sa retranscrie o mai veche poezie in ritm popular. In
camara prietenului dormi cu revolverul langa perna, obsedat
de atentate §i «cabale» imaginare". Asadar, Eminescu era un
biet scribalau de partid, care asuda din greu, ori de cate ori se
straduia sa insaileze doua vorbe? §tefan eel Mare nu era pentru
Eminescu decat cam ceea ce a fost Partidul pentru
atotstiutorul Pop - sau nici atat? Intre Doina si evenimentul
dezvelirii statuii lui §tefan eel Mare nu exista decat o legatura
formala, datorata neputin|ei lui Eminescu de a incropi acel
„elogiu de circumstan^a'l

Dupa cum se vede, revolverul apare si in visurile lui
Pop, tulburandu-1 prea tare, pentru a mai gasi resursele necesare
formularii unei intrebari elementare: adica, loan Petraru, unul
dintre asa-zisii atentatori la via|a primului-ministru, a folosit
un cutit, desi o arma de foe era mult mai sigura, iar Eminescu s-
a inarmat cu un revolver pentru a se apara de... Petraru? Sa nu
fi gasit Petraru un revolver pe pia|a? Dar, mai ales, pe cine vroia
Eminescu sa asasineze, Doamne? Pe rege, pe un amic nenominalizat
sau pe Chibici-Revneanu? Inca un pic, si vom afla ca a vrut sa
traga in popor! Din pacate, atat de bine informatul Pop nu ne

82

Recuw £ntinedca

comunica si mofrvuipentru care Eminescu ar fi dorit sa-1 impuste
pe Chibici.

Eminescu „dormi cu revolverul langa perna", precizeaza
Pop, ca un veritabil martor ocular al scenei si un ocrotitor al
somnului lui Eminescu. Mare trebuie sa fie curajul cuiva pentru
a prezenta drept certe lucruri posibile, dar nedovedite si in mod
sigur nedovedibile nici in viitor. „ Obsedat de atentate si «cabale»
imaginare...", mai zice dumnealui, uitand sa ne spuna cand
anume i s-a confesat spiritul lui Eminescu. Exprimarea nu
reprezinta doar un fals argument in sustinerea ideii privitoare la
„nebunia" lui Eminescu, ci si un atac frontal la adresa scrierilor
acestuia. In mod paradoxal, posteritatea il acuza pe Eminescu
de mai multe lucruri decat inamicii contemporani lui!

Si vorbim, si n-adormim!

Referindu-se la perioada de dinaintea lui 28 iunie 1883,
Pop incearca sa pregateasca terenul, justificand arestarea cu
puhoi de false argumente: „Ulcerapile membrelor inferioare se
deschideau in «fantanele» de Iov Ultimele-i articole ramase in
colecpa Timpului au verbul la limita. Incercarile paradoxale
algebrice se repeta in ecuafii si etajari absurde pe file de
manuscris. Gesturile incoherente la pranzurile lui Maiorescu
(care le consemneaza, dealtfel, in notele sale zilnice) nu mai
lasau indoiala asupra catastrofei apropiate. §ocul sub care isi
incearca des in aceste zile revolverul, ca si auto-invederarile de
a impusca pe Alexandru-Ravneanu, temerile lui Ion Slavic!, baia
de la Ana Mitraszewski, revarsata pe culoarul cabinelor; in fine,
biletul pe care Catinca Slavici il trimite ingrozita lui Maiorescu
in zorii zilei de 28 iunie, rugand sa ia masuri ca poetul sa fie
internat, totul, toate dau preludiului nebuniei unpatos dramatic
si ascendent. "

Ai jura ca textul de mai sus e un rezumat din George
Calinescu. Sa luam fir cu fir, lasand pentru sfarsit, referirea la
revolver. Asadar!

1) Ulcera^iile care „se deschideau" nu aveau nici o
legatura cu nebunia, fiind, s-a dovedit destul de clar, o afectiune
a pielii.

2) „Verbul la limita": bine-ar fi fost ca A. Z. N. Pop,

83

"Remu £ntinedctt

Dumnezeu sa-1 ierte!, sa ne ofere „verbe" de-astea!

3) Jncercarile paradoxale algebrice" - nu ma pricep
suficient de bine si, oricum, nu stiu la care fila/file de manuscris
se refera.

4) „Gesturile incoherente": daca Eminescu nici nu dansa
si nici nu se exprima in graiul surdo-mutilor, despre incoeren|a
caror gesturi o fi vorba? §i cum s-o face ca incoeren|a gesturilor
apare doar „la pranzurile lui Maiorescu'! Nu-i cam prea mult
Maiorescu in biografia lui Eminescu?

5) „Temerile lui Ion Slavic!" si „biletul pe care Catinca
Slavic! il trimite ingrozita lui Maiorescu": se exclud reciproc.
Faptul ca Pop nu a ales una dintre variante, nu demonstreaza
onestitate, ci foamea de a inmul|i probele, cu orice pre|.

6) „Baia de la Ana Mitraszewski, revarsata pe culoarul
cabinelor": procesul-verbal al Politiei nu pomeneste nimic de
asa ceva, cu toate ca ar fi fost in favoarea comisarului; de
altminteri, daca ar fi fost adevarat, la Police nu ar fi ajuns
Siderescu si Ocasanu, ci Ana Mitrasevski sau un angajat al
acesteia. Sau, si mai simplu, salaria|ii baii publice ar fi format
usa fara sa astepte ajutoare din afara.

7) Catinca Slavici 1-ar fi rugat pe Maiorescu „sa ia masuri
ca poetul sa fie internat": nici vorba de internare! Reamintesc
ca, daca biletul e autentic, solicitarea sotiei lui Slavici a fost
urmatoarea: „ Va rog facefi ceva sa ma scap de el, caci e foarte
rau". De asemenea, merita rememorat ca Maiorescu, vizitat de
Eminescu inainte de arestare, nu a avut vreo reactie deosebita
fa|a de acesta.

8) „Socul sub care isi incearca des in aceste zile
revolverul": care soc, de cine sau de ce provocat, unde isiincerca
Eminescu revolverul si cum reusea s-o faca „sub" respectivul soc?

9) „Auto-invederarile de a impusca pe Alexandru
Ravneanu": ca si somnul cu revolverul la cap, ca si verificarea
lui la fiecare doua minute, nici aceasta pretinsa autoimpunere a
ideii ca trebuia sa-1 ucida pe Chibici nu se bazeaza pe argumente
sau fapte concrete. Mai mult, din exprimare, reiese capregatirile
lui de asasinare a lui Chibici erau notorii si ca se faceau in
public, fara ca vreunul dintre amici sa intervina. Afirmafia este
cu atat mai pufin credibila, cu cat in toamna lui 1883, insotitorul

84

Recuw £winedca

lui Eminescu la Viena a fost... Chibici-Revneanu (era din
Revnea).

Deci, si Pop sus^ine ca Eminescu ar fi fost inarmat si
pus pe rele. Spre deosebire de Ciurcu, insa, el afirma ca nici nu
ar fi spariet-o pe madam Capsa, nici ca intenfiona sa-1 „rezolve"
definitiv pe rege, ci ca isi planificase sa-1 lichideze pe Chibici

- motiv pentru care facea dese si intensive antrenamente!
Simplul fapt ca exists o neconcordan^a atat de flagranta intr-unul
din punctele-cheie ale istoriei este prea destul pentru a ne face
circumspecti. Ori minte Pop, ori mint Ciurcu si Ventura, ori mint
toti trei. Si, la o miza atat de mare, putem fi siguri ca nu o fac
degeaba. Cu cat creste numarul variantelor privind contextul,
scopul, modul de desfasurare etc. privind un fapt anume, cu
atat scad sansele de a afla adevarul despre acel fapt. Mai mult,
in situa^ia in care dovezile producerii faptului respectiv sunt
precare, se poate lua in calcul si posibilitatea ca acesta sa fie o
fictiune.

Varianta „firi revolver", dar cu police

Arestarea lui Eminescu la 28 iunie 1883 a fost
consemnata intr-un singur document oficial, un proces-verbal

- astazi, disparut. In cursul documentarii, am intalnit doua
versiuni ale acestui act (in cartea doctorului Nica si, respectiv,
Z.N. Pop), care, din fericire, a apucat sa fie publicat. Pe langa
mai multe deosebiri marunte (de pilda, numarul camerei din
care a fost ridicat Eminescu), exista si trei informal complet
diferite. (Strict informativ, cartea lui Nica a fost publicata in
1972, la Editura Eminescu, iar lucrarea lui Pop doi ani mai tarziu,
de aceeasi editura.) In continuare, voi folosi varianta lui Nica,
cele trei nepotriviri de baza din lucrarea lui Pop fiind marcate in
paranteze drepte:

„Douazeci si opt iunie 1883 orele 7 seara. Noi C. N.
Nicolescu Comisarul secpunei 18 din Capitala fiind informat
de d. d. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-1 Mihail
Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi fost atins d-
alienapune mintala, ca s-a dus la stabilimentul de bai din strada
Polipei, n. 4, de acum opt ore si ca, incuindu-se in bale pe
dinauntru, refuza a deschide.

85

R«m8 £nunedca

Constatam ca la moment am mers la localitate in strada
Polipei, n. 4, la stabilimentul de bai al easel Mitrasevski, unde
am fost informat de oameni de serviciu ca un domn se afla
inchis in camera n, 7 si ca a cerut zece oua crude.

In urma ar fi rugatpe amicul sau Siderescu sa-i aduca o
pereche de pantaloni negri, negri de tot - ceea ce se realiza
acum (?). Cu aceasta ocaziune, introducandu-ne [intorcandu-ne] cu
maitoti amicii sai prezenp [pre cizati] aci, am gasit penenorocitul
M. Eminescu, dezbracat, silindu-se a deschide [inchide] usa, si
avea aerul d-a fi speriat de vederea noastra in numar de 4-5
persoane, intre care si Const. Simpon. Am zis numitului
Eminescu ca n-are sa sufere nici un dezagrement (?), ca trebuie
sa se calmeze si drept raspuns se repede la amicii sai si la
servitorii baei, imbrancindu-i spre use, apoi aruncandu-se in
baia plina cu apa, stropia p-orcine s-apropia sa-1 scoata afara.
Am fost silit sa-1 imbracam in camisolul de forfa, si astfel, 1-am
condus Institutului Caritatea cu concursul d-lor G. Ocasanu si
Const. Simpon. Luand insa cheia usei de la bae. La Caritatea 1-
am confiat d-rului Sufu, rugandu-1 a-i da ingrijiri excepponale.

Apoi revenind la stabilimentul de la bai impreuna cu
amicii sai, am constatat ca toate hainele, chiar si ciorapi, erau
aruncate in apa din bale, si de tot ce s-a gasit acolo am facut
anexatul inventar, care la semnele acestea «X» incepand de la
nr. 9 pana la nr, 32, indica obiectele gasite in bale.

Acolo gasim o cheie, aratata la nr. 10, si dupa opiniunea
amicilor sai, putand fi a casei d-lui Eminescu, situata in str. Piafa
Amzei n. 6. Vom lua dar cuvenitele dispozipuni.

Numitul Eminescu are familia in Botosani. Vom dispune
sa fie incunostinfata.

De cele ce preced am dresat acest proces-verbal semnat
de top asistenpi.

Comisar C.N. Nicolescu

Const. Simpon

V. Siderescu

A. Ocaseanu, Romania libera"

(Intre C.N. Nicolescu si Oscar N Nicolescu, prim-
presedinte al Inaltei Cur|i de Casa^ie, prin anii 1930, o fi existat
vreo legatura de rudenie?)

86

Recuw £winedca

Textul este stupefiant; faptul ca biografii lui Eminescu
nu s-au aplecat atent asupra lui surprinde in egala masura.
Modul atat de diferit in care un unic act a fost transcris de doi
autori are un efect similar, intarind unele suspiciuni deja
existente. Capac la toate, presa vremii fie nu a precizat nimic
concret in legatura cu diagnosticul, cu stabilimentul in care se
afla Eminescu si cu modul in care a ajuns acolo, fie a uitat (?) sa
aminteasca prezen|a Politiei si, se pare, a infirmierilor trimisi
de §u|u: „Amicii sai ingrijorap de zilele unui bun amic, 1-au
condus Marpla casa de sanatate" (Romania libera/2 iulie 1883).
(Oare? Potrivit calendarului perpetuu, ziua de 28 iunie 1883 a
cazut joi, nu mar|i!) Textul semnat de comisar arata ca, din
moment ce s-a apelat la camasa de for|a, nu 1-a „condus" nimeni
din hoarda de amici „ingrijorati", singurul lor rol parand a fi
acela de a legitima ridicarea lui cu for|a, unii semnand, e drept,
„de predare", dupa depunerea lui dincolo de zabrele. Dar ce sa
fi scris Romania libera, cat timp Ocasanu era unul dintre
colaboratorii ei?

(Spre a nu mai reveni asupra acestor doua aspecte mai
pu|in importante, merita eviden^iate doua dintre cele trei
difference de sens marcate in variantele citate. „Introducandu-ne",
zice dr. Nica si pare mult mai plauzibil decat Jntorcandu-ne",
care, in context, apare lipsit de logica. La fel, tind sa sustin
versiunea lui Nica si in cazul lui „prezenfi", deoarece „precizap"
nu fusesera decat doi insi, Siderescu si Ocasanu, iar ei nu puteau
fi „mai tofi amicii sai precizap aid")

Inainte de a relua principalele informafii transmise de
procesul-verbal intocmit de Politie, trebuie pusa o intrebare:
Slavici - si nu numai - vorbeste de suma de 2.000 de lei, pe
care Eminescu ar fi imprumutat-o - nu se stie bine de la cine -
spre a-1 ajuta pe fratele sau Nicu. El nu a mai apucat sa o trimita
si nimeni nu a mai pomenit, apoi, ceva despre acesti bani. S-au
volatilizat, pur si simplu?

Procesul-verbal. In primul rand, se observa ca au
disparut referirile la rege si la Ventura (din varianta Ciurcu),
precum si la Chibici-Revneanu (din varianta Pop). In locul
acestora, apar - de unde? - Siderescu, Ocasanu si, de la un
anumit moment, Simtion. Cu alte cuvinte, deja, participam la o

87

"Remu £ntinedctt

alta piesa. Rolul lui Simtion ramane unul dintre cele mai ciudate.
In primele ore ale diminetii de 28 iunie si in conditii neclare, el
a fost aruncat in scena de catre Maiorescu, impreuna cu care,
zice criticul, ar fi planuit modul de a-1 duce pe Eminescu la
§u|u, Jara greutate". O data urcat in trasura si plecat de la
Maiorescu, Sinuion se face nevazut, neauzit pentru cateva
ceasuri, nu se stie unde si de ce. El o sa reapara doar pe la
mijlocul taraseniei, in momentul in care trupa de soc dadea
buzna in camera de baie in care se gasea Eminescu.

A doua constatare esen|iala este aceea ca, in ciuda
asteptarilor cititorului, comisarul nu pomene§te nimic despre
revolver. Pop se face ca ploua, tratand, probabil, dispari^ia
pistoletului ca pe un fapt nesemnificativ sau chiar normal, iar
Ciurcu nu spune nici el ca arma ar fi fost luata de Ventura
(Ventura nu avea de ce sa ascunda acest fapt, daca el s-ar fi
petrecut in realitate - ba, dimpotriva, pentru o fire laudaroasa
ca a lui, devenea act eroic).

Din acest moment, nimeni nu va mai face vreo referire
la revolver, intreaga nara|iune axandu-se in jurul trioului
comisar-Siderescu-Ocasanu. Primul lucru care cred ca ar trebui
limpezit priveste momentul si motivul pentru care Siderescu si
Ocasanu au aparut la scena deschisa (formal, politistul a intrat
in joe doar gratie lor). Cine i-a informat ca Eminescu se gasea
la baia publica si ca ar fi alienat? Cum s-au convins ei de aceasta?
Din marturiile existente, doar Ventura le putea oferi aceste date
(Pop pomeneste de un pistol, dar nu si de o persoana care sa-1 fi
condus pe Eminescu la baia Mitrasevski). Numai ca, daca
Ventura ar fi vorbit cu cei doi, era ca si imposibil ca el sa nu le
istoriseasca „partea cu pistolul", aceasta fund, de altfel, singurul
argument care, in acea clipa, de dinaintea constatarii de catre
cei doi ca Eminescu s-ar fi blocat in cabina de baie, ar fi putut
explica pretinsa nebunie care 1-ar fi lovit pe acesta.

Cum am spus, au existat mai multe variante privind
scopul inarmarii lui Eminescu, dar nimeni n-a vazut arma! Acest
revolver apare la inceputul unei versiuni neoficiale a povestii,
cat sa impresioneze cititorul, dupa care piere in cea|a. Unde a
disparut arma care il facea pe Eminescu atat de periculos pentru
societate? Cum se poate ca, dintre to|i biografii care au mancat

88

Recuw £winedca

o chifla de pe urma destinului lui, nici unul sa nu-si puna aceasta
intrebare elementara? Cum poti sa folosesti drept argument un
element atat de subred? Dar, mai ales, cum a fost posibil ca
armata de biografi sa nu sesizeze nici ea un detaliu atat de
important? Ce sa in|elegi din faptul ca nimeni nu pare sa fi fost
interesat sa afle de unde ob|inuse Eminescu arma si pentru ce
ii trebuia? Adica, toji vorbesc de blandefea notorie a lui
Eminescu, dar nimeni nu se mira cand, pasamite, acesta se arata,
brusc, gata sa ucidal Lipsa celui mai mic semn de intrebare
elimina sau creeaza suspiciuni? Ce ne-ar determina sa nu credem
ca omisiunea a fost calculate, menirea ei fiind aceea de a nu
tulbura convingerea romanului ca numai un Eminescu nebun
putea apela la o arma de foe, cu care sa-si sustina... opinia?

...Asadar, la comisariat nu s-a depus nici vreo cerere,
nici vreo plangere scrisa in legatura cu situatia sau cu faptele
lui Eminescu. S-a dovedit suficienta o Jnformare" venita din
partea a doi insi oarecare, pentru ca insusi seful sectiei sa sara
imediat de la birou si sa piece docil dupa cei doi, asezandu-si
palaria din mers. De altminteri, exprimarea acestuia („ar fi fost
atins de. . . ") arata ca el avea indoieli asupra veridicita^ii celor
spuse. Cu toate acestea, a plecat personal. Sa fi fost el anun|at
dinainte de prefectul Politiei (instiin|at, la randu-i, de Ventura)?
A executat un ordin?

Lucrurile nu se leaga

Comisarul Nicolescu mai scrie in acest unic document
oficial (astazi, repet, si el disparut), iar Ocasanu si Siderescu
intaresc cu semnatura lor: „...am gasit pe nenorocitul (in cate
alte procese-verbale similare s-a mai folosit acest calificativ?)
M. Eminescu, dezbracat (cum altfel sa fii in baie?), silindu-se a
deschide usa, si avea aerul d-a fi speriat de vederea noastra in
numar de 4-5 persoane, intre care si Const. Simfion". As vrea
sa vad si eu acea minune de om care, trezindu-se ca peste el in
baie navaleste o multime de gealafi, intre care si polijai, ramane
imperturbabil, invitandu-i amabil sa se aseze care pe unde poate,
chiuveta revenind organului de ordine, spre a-i largi orizontul
in^elegerii!

Precizarea „ . . . silindu-se a deschide usa " se afla in totala

89

"Remu £ntinedctt

contradic|ie cu afirma|iile tandemului Ocasanu-Siderescu,
plangerea acestora bazandu-se tocmai pe faptul - neadevarat, se
vede - ca Eminescu s-ar fi incuiat Jn baie pe dinauntru" si ca
„refuza a deschide". §-apai! Cine erau cei doi, pentru ca Eminescu
sa fie obligat a le deschide? Astia doi se nascusera cu un deget
indoit, numai bun sa bata-n usi de baie si sa someze lumea sa le
permits intrarea, orice refuz fiind o proba de alienare mentala,
firesc urmata de indesarea in sac a recalcitrantului si de
depunerea lui la balamuc? Din pacate, n-am intalnit nici un
biograf care sa se arate nedumerit de obraznicia preten|iei
lor - in fapt, un pretext dintre cele mai prost gandite.

In mod normal, promptitudinea cu care Eminescu s-a
„silit" sa-i deschida trebuia sa fie suficienta pentru ca
polijistul sa isi ceara scuze pentru deranj si sa-i ia la intrebari
pe cei cu „informarea". Daca Eminescu nu se blocase in baie,
dispare principalul „argument" privind „nebunia" si, implicit,
justificarea ac|iunii comisarului. Falsul motiva^iei din
procesul-verbal al Poli^iei e eviden^iat si de linistea cu care
salaria|ii stabilimentului tratau prezen^a lui Eminescu in baie.
Din relatarile lor nu reiese deloc ca aceasta ar fi fost anormal
de mult prelungitfi, timpul petrecut de Eminescu in baie
nefiind nici macar estimat. De asemenea, din marturiile lor
rezulta clar ca Eminescu nu se incuiase pe dinauntru: din
moment ce comandase oua crude, el nici nu ar fi avut cum
sa intre in posesia lor, atata vreme cat usa era inchisa.

Cererea lui Eminescu poate fi taxata drept excentrica
sau curioasa, dar nu demonstreaza ca era rupt de lume, cum
vor sa-1 prezinte cei doi amici (?); scopul comenzii sale a ramas
necunoscut si nu e obligatoriu ca el sa fie lipsit de baza logica,
dupa cum nu e obligatoriu ca solicitarea sa fie reala. Cat priveste
„aerul d-a fi speriat", nu doresc nimanui sa aiba ocazia sa verifice
pe propria piele daca, fiind subiectul unei atari intamplari, s-ar
speria sau nu. In plus, doar nebunii pot trage sperietura?

Aceasta ar fi o prima posibila in|elegere a celor relatate
de comisarul Nicolescu, in procesul-verbal publicat de Nica.
Simpla si incitanta prin contradic|ia dintre cele spuse de
reclamantii Siderescu si Ocasanu si cele gasite de comisar la
fa|a locului. Din pacate, nu e nici singura, nici cea mai completa

90

Recuw £winedca

- ba, nici macar, neaparat, cea mai plauzibila. Textele existente
trebuie, cred, analizate cu maxima atenfie.

In ambele versiuni, paragraful care se refera la pantaloni
este separat de eel in care servitorii vorbesc de numarul camerei
si de comanda privind cele 10 oua. De aici, se poate deduce ca
el confine o informafie pentru care, data fiind lipsa vreunui
martor, nu garanteaza decat persoana careia ii fusesera cerufi
acei pantaloni: Siderescu. Motivand aducerea lor, comisarul
scrie: „In urma ar fi rugatpe amicul sau Siderescu sa-i aduca o
pereche de pantaloni negri, negri de tot - ceea ce se realiza
acum". Din exprimare, reiese clar ca polifistul nu baga mana in
foe pentru spusele lui Siderescu. De ce? Unul dintre motivele
nesiguran|ei lui 1-ar putea constitui, sa zicem, faptul ca reacfia
lui Eminescu la vederea pantalonilor in cauza nu o fi fost aceea
a omului care isi vede indeplinita o dorin|a. Comisarul insusi
da credibilitate acestei ipoteze: el nu se mul^umeste sa spuna
„o pereche de pantaloni negri", ci fine sa adauge „negri de tot",
desi ramane greu de admis ca ar fi sesizat amanuntul, daca nu i
se atragea in mod deosebit atenfia asupra lui, spre a susfine (si)
astfel ideea alienarii mintale. Daca semnatarii procesului-ver-
bal au finut asa de mult sa fie extrem de exacfi, de ce nu au
furnizat nici eel mai mic detaliu privitor la spusele lui Eminescu,
de dinaintea si din timpul luptei duse spre a-1 inha|a in camasa
de for|a? Mai mult, de ce nu au facut public, prin presa, modul
in care susfin ca s-ar fi derulat faptele? Nu ar fi profitat dusmanii
lui Eminescu de ocazie?

Textul procesului-verbal spune ca Eminescu i-ar fi cerut
lui Siderescu „sa-i aduca" respectivii pantaloni. Deoarece „a aduce"
nu-i totuna cu „a cumpara" si, pe de alta parte, comisarul ne asigura
ca pantalonii cerufi chiar au fost adusi si predafi in prezen|a intregii
gasti de navalitori („ceea ce se realiza acum ') reiese ca Siderescu a
primit de la Eminescu cheia locuin|ei sale - fara ea, neputand sa-i
implineasca dorin|a. Numai ca, tot procesul-verbal o spune, cheia
de la camera lui Eminescu se gasea in putina, impreuna cu
hainele acestuia. Cum Siderescu nu a spart broasca incaperii
(incapere pazita de proprietareasa Slavici), deducem ca
pantalonii oferiji lui Eminescu fie au fost cumparafi, fie au
provenit din garderoba unei persoane ramase necunoscuta.

91

"Remu £ntinedctt

Aparent, simplu si logic. Numai ca, nu se prea in^elege un lucru:
daca tot constatase alienarea lui Eminescu §i daca tot avea de
gand sa mearga la Polifie, din ce motiv a mai cumparat (sau
imprumutat) Siderescu pantalonii despre care afirma ca i-ar fi
fost cerufi de acestal §i, daca Siderescu a avut, intr-adevar, o
asemenea discu|ie cu Eminescu, de ce nu a insistat pentru a
obtine cheia de la casa, sau de ce acest amanunt nu a fost folosit
ca o proba a alienarii?

In fine, referitor la acelasi aspect, comisarul Nicolescu
ne garanteaza ca lui Eminescu i-au fost pusi sub nas nadragii
- la care, zice-se - ravnea. Cu toate ca documentul nu spune
explicit acest lucru, cred ca avem destule motive sa banuim ca
Eminescu nu ceruse, de fapt, acei pantaloni. Mergand pe acelasi
fir, putem deduce si ca i-a respins atunci cand i-au fost inmana|i,
gestul lui fiind, probabil, interpretat drept un motiv in plus spre
a fi taxat drept nebun.

La o prima ochire, culoarea pantalonilor ar conta mai
putin. Posibil, insa, ca negrul sa fi fost ales si ingrosat de catre
regizori, deoarece el e culoare tipic funerara, apropiata, asadar,
de ceea ce unii susjin a fi fost „obsesia mor|ii" la Eminescu
(oare, chiar intamplator a publicat Maiorescu patru variante
ale aceluiasi titlu, „Mai am un singur dor", in primul volum de
Poesii eminesciene?). Pantalonii par sa fie inca o gaselni|a, o
„ciuda|enie". Lipsita de explicate logica, precum orice fapta
sau gand provenit dintr-o minte alienata, pretinsa solicitare a
lui Eminescu ar vrea sa intareasca parerea ca acesta era nebun
la acea ora. Absurditatea cererii dispare, insa, daca intr-adevar
hainele lui Eminescu se gaseau, toate, in putina, pantalonii erau
absolut necesari pentru a putea parasi baia publica. Ba, mai
mult, cum la vremea aceea nu se purtau tricouri chinezesti cu
maneca scurta, nici nu ajungea o pereche de pantaloni: trebuia
un costum intreg, plus camasa si lenjeria!

Apar mai multe intrebari privind, in special, succesiunea
faptelor. Presupusa discu|ie, in care Eminescu ar fi cerut acei
pantaloni negri, a avut loc inainte ca el sa comande oua crude,
imediat dupa aceea (astfel incat servitorii baii au prins macar
un fragment din conversatie) sau a fost total separata? Siderescu
a cumparat (imprumutat) pantalonii in discu|ie inainte de a

92

Recuw £winedca

ajunge la Police, pe cand se indrepta dinspre Police spre baia
publica, ori dupa ce a ajuns la baie, s-a intors din drum? A fost
singur sau nu? Cand a dat Siderescu la iveala acei pantaloni:
inainte sau dupa ce trupa patrunsese in cabina lui? I-a folosit
Siderescu ca pe o momeala? A batut el la usa, cerand sa-i
deschida, spre a-i da pantalonii, iar Eminescu, fara a banui
prezen|a si scopul celorlalte persoane, a deschis si acestea au
dat buluc peste el?

In primul rand, cred ca trebuie sa incercam sa ajungem
la o concluzie in ceea ce priveste modul de patrundere al Polijiei
in cabina lui Eminescu: violent sau pasnic? Acum este una dintre
clipele-cheie: modalitatea de patrundere in cabina. Ea poate
explica multe. Daca Eminescu s-a straduit sa deschida usa, ar fi
eel pu|in trei explica|ii: 1) el chiar ii ceruse lui Siderescu
pantalonii negri de care se vorbeste si, ca sa-i ia, a deschis usa
(versiune care ar presupune, insa, ca Siderescu sa fi primit cheia
casei lui Eminescu, contrazisa de procesul-verbal). 2) Comisarul
Nicolescu 1-a somat sa deschida si Eminescu a raspuns solicitarii.
3) Sub un pretext oarecare, Siderescu 1-a rugat sa deschida pu|in
usa si el, avand incredere in amic, a descuiat-o, dupa care a
urmat neasteptata patrundere a celor „4-5 persoane".

O data deschisa usa, ceata a dat buzna peste el,
posibilitate care explica surpriza lui si ceea ce comisarul
numeste „aerul d-a ft speriat de vederea noastra". Numai ca,
tentativa de deschidere a usii este prezentata de comisar ca
fiind ulterioara patrunderii celorlalti in camera de baie. In aceasta
situafie, incercarea de deschidere a usii, conexata cu „aerul d-a
fi speriat", poate indica o mare spaima, datorita careia Eminescu
ar fi dorit, in prima faza, sa paraseasca incinta, dar n-ar fi avut
pe unde, usa fiind inchisa in urma navalitorilor. Ipoteza este
contrazisa de precizarea ca, in timp ce comisarul il tot invita sa se
calmeze (!), el s-a repezit „la amicii sai si la servitorii baei,
imbrancindu-i spre use" - semn ca Eminescu se sim|ea stapan
al camerei si nu avea de gand sa o paraseasca. Dar elementul eel
mai important pe care il comunica scurta descriere este altul:
Eminescu nu era absolut deloc apatic sau pierdut (cum, se pare,
va fi peste cateva minute), ci foarte dinamic!

In versiunea lui Pop, Eminescu se silea „sa inchida usa-i".

93

Rwma £ntinedctt

Sa admitem ca Pop ar avea dreptate si ca Eminescu se incuiase
pe dinauntru - folosind, evident, cheia existenta in broasca. Ce
a facut polijia, cand s-a aflat in fa|a usii inchise? Calinescu zice ca
ar fi spart-o. Slavici scrie acelasi lucru: „Din spusele altera stiu ca
s-a dus la baile «Mitrasefski», uncle s-a incuiat intr-o cabina si-a
dat drumul la apa, meat a fost nevoie sa se sparga usa." Oare?
Daca au spart-o, cum se face ca, laplecare, comisarul a incuiat
camera pe dinafara, luand cheia cu sine? Tinea trusa cu scule
in buzunarul de la piept si a reparat stricaciunile pe loc? Acest
aspect mi se pare de o deosebita important, pentru ca, daca
nu s-a spart usa, inseamna fie ca a deschis-o Eminescu, iar
aceasta ar contrazice atat spusele lui Siderescu si Ocasanu, cat
si pe ale multor biografi cu pretentii, fie chiar ca arestarea nu a
avut loc unde pretinde procesul-verbal.

§i, chiar admi|and ca usa a fost sparta: cum s-a ajuns la
aceasta masura extrema? In mod normal, inainte trebuia sa se
incerce a se lua legatura cu Eminescu. Or, documentul Politiei
nu pomeneste un asemenea fapt. La fel, nu precizeaza nici ca
dialogul nu a fost posibil intrucat Eminescu nu a raspuns si
Poli^ia, speriatfi sa nu fi facut infarct, ca sa luam exemplul eel
mai frecvent folosit, a dat navala sa-1 salveze. Asa stand lucrurile,
ce sa in|elegem? Ca dom' comisar Nicolescu, o data ce i s-a
spus ca intr-o cabina de la baia Mitrasevski se afla o persoana
care, in lipsa de altceva, se alieneaza intensiv, a si plecat la
locul crimei, unde, fara sa mai stea pe ganduri, a spart cu
tarnacopul usa aratata cu degetul de cei doi informatori? Haida-
de! Ceva lipseste aici. Lipseste sau a fost masluit!

De partea cealalta a „baricadei", zice Pop, citand propria
variants a procesului-verbal al Politiei, Eminescu se silea „sa
inchida usa-i". Pai, daca se silea sa o inchida, nu inseamna ca
respectiva usa fusese, deja, deschisa de altcineva, din afara?
Indiferent de sensul in care era indreptata si indiferent de cauza
sa, ipotetica opunere presupunea atat energie fizica (ceea ce
contravine starii de extaz despre care vorbesc Maiorescu si
Calinescu sau starii - de soc, se pare - in care il descrie §irianu),
cat si, repet, o anterioara discu|ie contradictorie, in care
Eminescu ar fi refuzat sa dea curs solicitarii comisarului de a-i
permite sa intre. Nici un cuvant despre toate acestea. Nici in

94

Recuw £ntinedca

procesul-verbal al Polijiei, nici in amintirile cuiva.

In sfarsit, cum sa incerce Eminescu „sa inchida u§a-i'l
Ce trebuie sa ne imaginam? Ca, din afara incaperii, cineva izbea
cu umarul, cu talpa, cu un berbece in ea, iar Eminescu statea pe
partea cealalta, impingand din rasputeri in sens invers? Nimic
nu-i imposibil, dar si in aceasta ipoteza Eminescu apare drept
foarte ancorat in realitate, nicidecum „pierdut". Ni|el alienati
apar atacatorii, care s-au pus pe spart usi, fara nici un motiv,
mai putin acela ca afara era cald.

O alta diferen|a, mai putin importanta, dar care trebuie
amintita, este aceea ca, potrivit lui Pop, procesul-verbal ar fi
fost semnat, pe langa comisarul Nicolescu, Simeon, Siderescu
si Ocasanu, si de Ana Mitrasevski, de Mark David si de Johan
Paulina. Ceea ce surprinde si aici este lipsa motivatiei pentru
care doamna Mitrasevski ar fi iscalit acest document, atata vreme
cat ea nu apelase la Politie si, presupun, bunul-sim| o impiedicase
sa participe la fugarirea lui Eminescu, aflat gol-goluti Pentru
ca, e de banuit ca actul a fost scris la sediul sectiei comisarului
Nicolescu, dupa predarea lui Eminescu doctorului §u|u. Or, se
presupune ca Ana Mitrasevski nu a mers impreuna cu „trupa",
parasindu-si stabilimentul. In ceea ce-i priveste pe Mark David
si Johan Paulina, chiar ca nu stiu de unde sa-i iau. Posibil sa fi
fost slujbasi ai baii. Conteaza mai pufin acest amanunt, desi
trebuie menfionat ca atat ei, cat si Ana Mitrasevski (si ea absents
in versiunea Nica) si Simeon au semnat un document care
cuprindea multe informal pe care nu le verificasera. Au semnat
in orb, sa fie la numar.

Dar, referitor la acelasi proces-verbal, poate fi pusa si
intrebarea: prin ce anume s-a remarcat inginerul Simtion cu
acea ocazie, incat comisarul sa socoteasca necesara
nominalizarea lui, sco|andu-l in relief din ceata anonima a
persoanelor care au patruns in cabina ocupata de Eminescu
(„...speriat de vederea noastra in numar de 4-5 persoane, intre
care si Dl. Constantin Simeon")? Era Simtion o asa de mare
personalitate a vremii? De unde se mai itise si dumnealui? Din
spuma baii? Planul intocmit de el in cooperare cu Maiorescu
prevedea baia publica drept loc in care Eminescu urma sa fie
prins la col|? S-a avut in vedere faptul ca, astfel, pe de o parte,

95

R«m8 £ntinedctt

fiind ud si complet dezbracat, capacitatea lui de a opune
rezisten|a se reducea la minimum, si, pe de alta parte, actiunea se
derula intr-o incapere inchisa, ferita de priviri indiscrete?

Sa reluam fraza potrivit careia Eminescu „ar fi rugat pe
amicul sau Siderescu sa-i aduca o pereche de pantaloni negri,
negri de tot - ceea ce se realiza acum ". Cum a ajuns Siderescu
sa discute cu Eminescu la baie? Ce anume 1-a alertat,
determinandu-1 sa intre in legatura cu Eminescu si cand si de
unde si sub ce pretext 1-a cules pe Ocasanu? Care au fost faptele
ori spusele lui Eminescu, pe baza carora Siderescu (si - mai
apoi? - Ocasanu) s-a convins instantaneu ca acesta innebunise?
Procesul-verbal nu pomeneste nici gesturi, nici cuvinte, nici
atitudini ale lui Eminescu, de natura sa dea de gandit, macar.
Pur si simplu, ei 1-ar fi Jnformat" pe comisar ca acesta a
innebunit, iar comisarul 1-a legat si 1-a predat lui §u|u, fara
multa vorba.

Reamintind ca a sta in baie, nu e totuna cu a sta in
apa, ma intreb: de unde stiau Ocasanu si Siderescu cate ore
a stat Eminescu la baie, din moment ce nu fusesera acolo la
sosirea lui?

Sa zicem ca Siderescu s-a intalnit cu Ventura, care i-a
povestit incidentul de la Capsa. Erau spusele acestuia din urma
- cunoscut pentru modul in care isi inflorea relatarile - suficiente
pentru ca Siderescu sa se repeada imediat la baia Mitrasevski si sa
inceapa a-1 cauta pe Eminescu? In lipsa unei garan^ii ca Eminescu
se mai afla acolo (garan|ie pe care nu o putea primi de la Ventura,
decat daca acesta pandea cabina in care se gasea Eminescu),
risca el sa bata drumul degeaba, intr-o zi fierbinte precum
se zice ca ar fi fost aceea de 28 iunie 1883?

Dar principala intrebare este: singur sau in grup, de ce
1-ar fi cautat Siderescu pe Eminescu chiar atunci? Ce putea el
spera sa rezolve?ln nici un caz nu se poate banui ca inten^iona
sa-1 ajute - altminteri nu ar fi apelat, in acelasi scop si fara
ezitare, la police. S>atunci?

O alta posibilitate, putin plauzibila si ea, ar fi aceea ca
Siderescu sa se fi gasit deja la baie, atunci cand a aparut
Eminescu. Ei, si? Mai intai, la sosirea in stabiliment, Eminescu
se temperase (nici macar Ventura nu pomeneste vreun cuvant

96

Recuw £ntinedca

despre o ipotetica stare de nervozitate sau apatie alarmanta
- caz in care, de altfel, ar fi fost improbabila acceptarea lui in
cladire). Deci, nu se pune problema ca el sa se fi manifestat in
chip strident, ceea ce inseamna ca, fara a asculta inainte relatarea
lui Ventura, Siderescu nu avea nici un motiv sa banuiasca
producerea unui eveniment atat de surprinzator, precum e
alienarea brusca a unui om extrem de lucid. In al doilea rand,
dupa ce isi incheia propria baie, cum afla ca Eminescu se gaseste
si el, undeva, alaturi? Scria pe usa compartimentului numarul 7
ca e blocata de un alienat mintal pe nume Mihai Eminescu,
redactor la Timpul, care tocmai asteapta, tot mai iritat, sa vina
o data Politia sa-1 duca la spitalul lui §u|u? §i-apoi, de ce ar fi
ramas Siderescu sa-1 astepte, daca nu ar fi avut un scop precis?

Daca Siderescu si Ocasanu ac|ionau in sprijinul lui
Eminescu, incercand sa-1 ajute si, totodata, sa pastreze discretia,
cum de numarul celor prezen^i la arestare a crescut pe drum?
Cum de comisarul i-a admis pe toti, desi nu aveau nici o legatura
cu acel caz? Trebuia facuta publicitate? Ce s-a ales cu acei
pantaloni, „negri, negri de tot", despre care, in mod ciudat, nu
a mai auzit nimeni? Au fost ei, ca si revolverul, simple obiecte
de recuzita - sau nici macar atat?

Relatarea comisarului Nicolescu arata destul de clar ca,
de fapt, a fost vorba de o arestare in toata regula, derulata cu
iu|eala si precizia unui commando, dar al carei temei ramane eel
putin discutabil. Acceptand ideea ca poli|ia era cea care se ocupa
si de persoane cu suferin|e psihice, nu putem sa nu remarcam
ca, atunci cand a pornit atat de decis spre baia Mitrasevski,
comisarul nu avea nici o dovada ca Eminescu ar fi fost intr-adevar
alienat. Dar chiar nebun-nebun sa fi fost Eminescu, ce putea sa
faca un comisar de politie impotriva lui, atata vreme cat acesta nu
era nici fugit din vreun ospiciu, nici nu supara pe careva?

Lipsa vreunei plangeri din partea administra|iei baii,
referitor la provocarea de daune sau la un ipotetic scandal
datorat lui Eminescu indica fara putin|a de tagada ca, daca
acesta s-a gasit cu adevarat la baia publica in acea zi, purtarea
lui nu a deranjat angajatii stabilimentului. Intreba|i, „servitorii
baei" au afirmat doar „ca un domn se afla inchis in camera n. 7
si ca a cerutzece oua crude", nicidecum ca acesta ar fi un nebun

97

"Remu £ntinedctt

periculos, care le-a creat probleme si cu care nu se pot in|elege.
Cuvantul „inchis"nu inseamna „baricadat" si, afara de sustinfitorii
Articolului Doua-Sute (CC!), nu vad care om normal ar avea
pretentia ca Eminescu trebuia sa stea cu usa data la perete.
Simplul fapt ca incaperea avea usa, iar aceasta avea cheie
vorbesc de la sine.

Daca salaria|ii baii publice nu erau deranja|i de
atitudinea clientului lor (dovada, faptul ca nici nu au cerut
interven^ia unei autorita^i externe, nici nu s-au bucurat de
venirea „la |anc" a Polijiei), nu devine si mai greu de in|eles
cum puteau Ocasanu si Sidereascu sa constate pretinsa alienare
a celui pe care il prezentau drept „prieten"? Dar, mai ales, cum
de a plecat comisarul urechea la spusele lor? Ar fi fost el la fel
de prompt si daca era vorba de Gheorghe Chi|u, ministrul de
Interne in acel an nenorocit?

Polifia a venit si aresteze, nu si verifice

„Am zis numitului Eminescu ca n-are sa sufere nici un
dezagrement", scrie omul Polijiei. Dar bulucirea atator insi peste
el, pe cand se afla in pielea goala era, cumva, vreo placere?
§i-apoi, de unde pana unde aceasta precizare, care nu reusea
decat sa-1 sperie si, implicit, sa-1 agite pe Eminescu? De
asemenea, dupa ce comisarul Nicolescu si-a asigurat victima
ca nu va suferi vreun „ dezagrement", a anun|at-o „ca trebuie sa
se calmeze". Ca|i dintre noi s-ar linisti atunci cand ar vedea ca
sunt supusi unui abuz ordinar, prin care intimitatea lor trupeasca
doar ca nu este prezentata in pia|a publica, fara ca ei sa se poata
opune in vreun fel? Iar modul imperativ, acel „trebuie", este de
natura sa calmeze?

Eminescu „stropia p-orcine s-apropia sa-1 scoata afara".
Comisarul nu ne lamureste si din ce cauza trebuia neaparat „scos
afara"; procesul-verbal nu pomeneste nici un gest sau atitudine
a lui Eminescu, care sa motiveze o atare masura. Men|iunea
invocata mai arata ca gradul de violen|a si de periculozitate ce
transpare din relatarea lui Al. Ciurcu privind episodul Capsa se
afla in totala contradic|ie cu modul aproape copilaresc in care
Eminescu in|elegea sa se apere de agresiunile fizice. O asemenea
structure interioara putea fi suspectata de intenfii criminale?

98

Recuw £winedca

Ce este mai aproape de nebunie: opunerea non-violenta si fara
speran|a fa|a de un abuz, sau montarea unei arestari complet
nemotivate?

„Am fost silit sa-1 imbracam in camisolul de forfa" este
o precizare care, alaturi de altele, arata ca polipa nu venise la
baia Mitra§evski sa verifice spusele a doi anonimi, ci pentru a
aresta si a-§ipreda „clientul" ospiciului. Faptul ca intre Nicolescu
si Eminescu nu a avut loc nici un dialog explicativ, cat de scurt,
intareste aceasta concluzie, ce se desprinde din lectura intregului
document. Invadatoarea „opinie publica", sus|inuta de
reprezentantii for|elor de ordine, a stiut precis ce doreste. Daca
Eminescu ar fi acceptat docil sa paraseasca baia, el ar fi ajuns,
oricum, la aceeasi destinape.

Poate, n-ar fi rau sa ne intrebam cum, oare, ar reactiona
oricare om obisnuit daca, tam-nesam, in locuin|a lui ar da buzna
doi-trei cunoscuti si Poli|ia, iar aceasta din urma, manevrand o
camasa de for|a, ar incerca sa-1 linisteasca, ca pe-un animal prins
la col£, cu vorbe si gesturi folosite spre amagirea nebunilor
periculosi. Ce-ar sim|i omul infasat cu for|a, luat pe sus, internat
la balamuc si sedat puternic? Pentru insul sanatos socul este cu
atat mai mare cu cat el cunoaste, pe de o parte, cam cum se
procedeaza „cu nebunii" si, pe de alta parte, el mai stie ca
nefericitul in cauza nu este constient de suferin|a sa - de unde
si groaza celui ridicat cu japca la gandul ca, poate, chiar a luat-
o razna. §i e firesc sa facem abstracfie de faptul ca o emo^ie atat
de puternica poate produce un soc nervos - dezechilibru acut
al functiilor psihice? Cazul concret al lui Avram Iancu, care a
ramas intreaga via|a marcat, dupa maltratarea lui de catre
autorita|ile austro-ungare, este destul de elocvent. In mod
ciudat, si Craisorul a fost victima unei inscenari, iar intunecarea
lui s-a petrecut tot intr-o baie publica. Coinciden|ele privind
brutala cotitura din destinele lui Iancu si Eminescu merita, cred,
mai multa atenfie.

Daca un om sanatos ajuns la ospiciu este tratat de cei
din jur cu gra^ioasa in|elegere pe care „mediul" o arata copiilor
si bolnavilor, reac|ia lui de negare sau de furie apare aproape
inevitabil, dar ea nu face decat sa-i intareasca in convingerea
lor pe ceilalti. Practic, lipsa nebuniei nu poate fi dovedita - de

99

"Remu £ntinedctt

unde si „spitale" precum eel de la Poiana Mare (unde am
descoperit ca si azi se mai gaseste eel putin un definut politic,
cu stirea AFDPR si in pofida unei decizii a Parchetului). Insul
aflat in atare postura va cauta cu disperare tot soiul de metode
pentru a convinge ca este sanatos. Asta il va menfine intr-o
permanenta incordare, mereu temator ca, nu cumva, sa spuna
sau sa faca ceva nepotrivit. O asemenea teroare (care, in anumite
cazuri, poate deveni izvorul unei reale afecfiuni psihice) a trait
si Eminescu - o recunosc tofi biografii lui important.

Sa ne intoarcem la documentul semnat de Nicolescu.
Comisarul pomeneste ora 19, pentru a preciza clipa in care a
scris procesul-verbal. Daca ne gandim ca, in mod normal, adica
in absen^a unui plan din vreme elaborat, sesizarea, drumul de
la Police la stabiliment, parlamentarile cu Eminescu,
imobilizarea acestuia, transportarea la Caritatea, predarea lui
acolo, revenirea la secfie si intocmirea procesului-verbal ar fi
trebuit sa ia in jur de doua ceasuri, rezulta ca Ocasanu si
Siderescu ar fi ajuns la police in jurul orei 17. Daca scadem
cele opt ore de care se face vorbire in procesul-verbal, ar reiesi
ca Eminescu a ajuns la baie la ora 9 diminea^a. Or, acest
lucru nu este doar improbabil, ci total imposibil, atat
vreme cat la ora 10 inca se afla la T. Maiorescu. Daca
admitem ca lucrurile s-au precipitat, astfel incat o jumatate de
ora mai tarziu poetul isi termina monologul la Cap§a si peste
alta jumatate de ora se gasea la Mitrasevski, rezulta ca intervalul
de opt ore pomenit de Ocasanu si de Siderescu se incheia fix la
ora 19. Dar daca la acel moment Eminescu fusese si ridicat si
predat ospiciului, ar fi gresit sa consta|i ca evenimentele s-au
derulat suspect de rapid?

Calculul de mai sus face abstrac^ie de timpul pierdut de
Siderescu - si Ocasanu? - pentru: aflarea stirii, comentarea
acesteia, drumul de la cafenea la stabiliment, intervalul necesar
pentru confirmarea „pe viu" a veridicita|ii informafiei si ezitarea
privind modul de actiune. De asemenea, nu fine cont nici de
posibilitatea ca „lucrarea" sa se fi incheiat inainte de ora 17,30
(clipa plecarii trenului lui Maiorescu), desi exista anumite
indicii in acest sens, precum reacfia lui Caragiale ori relatarea
lui V. Russu-Sirianu, fapt ce sporeste suspiciunea privind

100

Recuw £winedca

autenticitatea procesului-verbal al Poli^iei.

Ciut&torii de simptome

Si mai batator la ochi apare insa faptul ca tocmai
Ocasanu, piesa de baza in toata tfirasenia, este eel care avea sa
pretinda ca, inainte cu vreo saptamana de acest „incident", pe
cand se afla la cafeneaua Union, Eminescu ar fi venit aja la el si
i-ar fi spus: „Eu ma apropii cu pa§i repezi de nebunie, sa avep
grija de mine". Nimeni nu mai relateaza vreun episod asemanator.
Prin urmare, Eminescu nu s-ar fi exprimat „sa ai grija de mine,
Ocasene", ci „sa avep, voi toti, amicii mei"; or, Ocasanu nici nu
a fa cut nimic spre a indeplini pretinsa rugaminte, ba, nici macar
nu a comunicat-o celorlalti, pana dupa arestarea si internarea
lui Eminescu. Trecand peste amanuntul ca atare marturisire-
rugaminte ramane total neasteptata pentru firea lui Eminescu,
chiar putem crede ca Ocasanu a fost unicul prieten si confident
al acestuia? Chiar a avut Eminescu convingerea intima ca se
alieneaza? Din nenumarate motive, marturia lui Ocasanu,
singulars in acest sens, trebuie privita cu maxima circumspectie,
fiind mai mult decat probabil ca ne aflam in fa|a unui alt
neadevar.

Un argument ca Ocasanu a min^it ar fi si acela ca,
referindu-se la exact aceeasi perioada, Slavici creiona un
Eminescu „fericit ca un copil, intinerit, destins, glumef, expansiv,
chiar galagios", ciocnind cu prietenii mai multe pahare de
Jacrima Christi". Prin urmare, Eminescu juca teatru in fa|a
tuturor, cu exceptia lui Ocasanu, caruia i se destainuia in fuga,
ca sa nu afle si altii?

Avand in minte si spusele lui Ocasanu (sau dorind sa le
intareasca?), unii autori opineaza ca marea veselie a lui
Eminescu, pomenita de Slavici ar fi fost complet opusa firii lui
- de unde, zic ei, si obliga^ia de a o interpreta ca pe o dovada a
nebuniei ce sta sa explodeze. Oare, oamenii au comportamente
standard? Melancolicul nu poate izbucni intr-un ras sanatos,
fara a fi suspectat ca se afla in pragul demen|ei? Exuberantul nu
poate cadeape ganduri din aceleasi motive? Nu cumva, se cauta
cam prea mult simptome? Nu cumva, anumi^i biografi ai lui
Eminescu pornesc la drum doar dupa ce fiecare isi stabileste

101

"Remu £ntinedctt

propriul si ineditul diagnostic privind o anume avarie „psi", pe
care, apoi, in tot cuprinsul lucrarii, incearca sa o sustina. prin
omisiune, fapta neverificabila si interpretari personale?

O intrebare esentiala. priveste cauza care 1-a determinat
pe Ocasanu sa minta. Ipoteze tentante sunt mai multe. Desigur,
nu este imposibil ca el sa se fi lasat dus de valul celor care se
straduiau sa se arate profe|i, pretinzand post factum ca lor,
personal, Eminescu le daduse de mult semne de alienare (toate,
de facturi diferite si fara ca vreunul dintre aceste semne sa-i
determine sa discute pe marginea sanatatii lui mentale!). Dar si
mai plauzibil mi se pare ca, prin minciuna privind rugamintea pe
care Eminescu i-ar fi adresat-o exclusiv lui, Ocasanu sa fi incercat
sa explice usurinfa cu care s-a lasat convins ca Eminescu ar fi
innebunit si motivul pentru care a apelat la Polifie, in cazul in
care rasufla implicarea sa in arestare. Ceea ce nu poate insa
justifica in felul acesta ramane accidentala (?) sa prezen^a la
baia Mitrasevski exact in clipa „innebunirii" lui Eminescu.
(Privitor la evenimentele aleatorii, Eminescu era convins ca „atat
in lumea fizica, cat si in cea morala, intamplarea nu este nimic
alta decat o legatura cauzala nedescoperita inca")

Adevarul ca, la 6 septembrie 1885 (dupa alte surse, 11
septembrie), Ocasanu a fost expulzat din Romania (impreuna
cu Neculai si Alexandru Ciurcu, George Secasanu, Ion Cornescu
si Ion Droc Banciulescu) nu este neaparat relevant. Potrivit lui
N. Georgescu, referitor la aceasta expulzare, Kogalniceanu 1-a
intrebat pe I.C. Bratianu, in februarie 1886: „De ce nu i-ai dat
injudecata in loc sa-i arunci afara din fara?". Replica premierului
a fost urmatoarea: „De ce nu i-am dat in judecata in loc sa-i
arunc afara din fara? Apoi, d-le Kogalniceanu, si la aceasta ai
fost Indus in eroare, fiindca numai arunca|i nu au fost.
Binevoieste a te informa ca pentru dansii am luat mai multe
precautiuni decat pentru insisi copiii mei cand i-am trimis la
studii, in strainatate. Nu i-am aruncat, ci am luat toate
precaufiunile ca sa nu sufere."

Nimeni nu beneficiaza gratuit de serviciile baii publice.
Mai scumpa sau mai ieftina, sederea in stabiliment costa. Ventura
pretinde ca 1-ar fi Jnstalat" pe Eminescu, cerand o „baie de
putina". Cum baile de opt ore nu erau la ordinea zilei, se poate

102

Recuw £ntinedca

presupune ca, daca Eminescu si-ar fi prelungit intr-atat sederea,
salariatii stabilimentului ar fi cautat sa afle ce se petrece cu el.
Faptul ca, la apari^ia Politiei, ei nu erau agitati (lucru recunoscut
si de comisarul Nicolescu), convinge ca rela|ia lor cu clientul
Eminescu s-a derulat normal, adica acesta fie a platit in mod
repetat, la incheierea fiecarui interval standard, fie a achitat in
avans - aspecte ce nu rezulta, insa, din spusele servitorilor,
pentru care plata era lucrul hotarator in rela^ia lor cu orice cli-
ent.

Diversiunea Ciurcu

De sine statatoare, amintirile lui Al. Ciurcu nu spun mare
lucru. Fara procesul-verbal al comisarului Nicolescu, episodul
Cap§a ridica unele intrebari, dar nu permite sa intrevezi
vreun capat, macar, de raspuns. In mare, el incearca sa
probeze nebunia lui Eminescu prin cateva elemente (prezen|a
unui revolver, tonul ridicat, afirma|ia ca anumite probleme
na|ionale nu se pot rezolva decat prin impuscarea regelui si
minciuna, dovedita, ca s-ar fi oparit). Totodata, Ciurcu
explica (in felul lui) modul in care Eminescu a ajuns la baia
Mitrasevski. In sfarsit, prin cele scrise, el acorda credit lui
Ventura si, implicit, ac^iunilor acestuia.

Povesti precum cea in discutie se isca aproape zilnic.
Ajunge sa iesi din casa ori sa citesti doua-trei ziare ca sa dai de
asemenea istorisiri, socotite banale. Unele, mai bine aduse din
condei, te si amuza. Daca ne gandim, si relatarea lui Ciurcu are
o mare cota de burlesc, scena descrisa de el si care s-ar fi petrecut
la Cap§a putand fi cu succes jucata la Teatrul de Comedie. Cum
de a convins insailarea lui de fapte mai mult sau mai pu|in
adevarate? Principala explicate consta in aceea ca prezentarea
s-a facut dupa ce nebunia lui Eminescu devenise, deja, idee
preconceputa pentru cei mai mul|i. Un alt motiv poate fi acela
ca, pentru un sinopsis, suna destul de inchegat si de plauzibil.

Din clipa in care povestea lui Ciurcu este, insa, pusa
alfituri de procesul-verbal al Polijiei, lucrurile se schimba. Se
schimba mult, aproape radical.

Un amanunt extrem de interesant: Ciurcu sus|ine ca,
„Dupa ce-1 instala in baie, Ventura se duse sa instiinfeze pe

103

"Remu £ntineflctt

prefectul Polifiei. Se stie ca Eminescu a stat mai multe ore in
bale si ca a dat drumul la apa atata de fierbinte, meat s-a oparit
si cand au venit sa-1 scoata a ie§it din putina rosu ca un rac Bert.
De§i Ventura avea obiceiulsa exagereze, cred ca de data aceasta
a fost veridic. "

Din incheierea relatarii putem pricepe ca umbra lui de
incertitudine („cred ca...") si exclusivismul privind sursa de
informatii ce se degaja din ultimele cuvinte („de data aceasta a
fost veridic") pare sa indice ca lui Ciurcu i-a lipsit posibilitatea
de a compara marturia lui Ventura cu acelea ale lui Ocasanu,
Siderescu ori Simtion. Situa^ia este cu atat mai stranie, cu cat,
asa cum s-a vazut, nu Ventura apare ca martor in procesul-verbal
semnat de Nicolescu, ci ceilalji trei. Daca Ciurcu stia istoria de
la Ocasanu si/sau Siderescu, el ar fi precizat acest amanunt, in
lipsa caruia, fie protagonistul intregii afaceri apare cu totul altul
decat in realitate, fie, in mod suspect, sunt trecu|i sub tacere
doi dintre eroii de baza ai afacerii. Daca nu si-a pus intrebari si
nu a aflat detalii precise tocmai el, gazetar ca si Ocasanu, sa ne
gandim ca s-a dorit mentinerea secretului asupra acestui as-
pect? De ce, daca totul era curat?

Trei cumintf suspecfi

Desi intrase in scena inca de pe la ora 6 diminea^a, o
data cu Maiorescu, fund din vreme in|eles cu acesta, in mod cu
totul neasteptat, C. Simeon figureaza in procesul-verbal al
Politiei doar din momentul patrunderii in incaperea de baie,
nereiesind de nicaieri unde, cand si de ce s-a alaturat lui Siderescu
si Ocasanu. El, tocmai el, pare sa fi aparut „cel mai" accidental!

Au dorit Ocasanu si Siderescu sa pastreze secretul,
pentru a-si proteja amicul? Acest ipotetic argument ar fi valabil
cu minimum doua conditii: unu, reactia lui Eminescu sa fi fost
chiar nebuneasca, si, doi, sa nu se fi gasit nimeni care sa
devoaleze intreaga tarasenie. Referitor la primul punct, acesta
presupunea complicitate cu comisarul Nicolescu, ultimul
trebuind sa falsifice procesul-verbal. Probabilitatea ipotezei este
infima. Fara o sus|inere pe cat de „inalta", pe atat de oculta,
Ocasanu, Siderescu si Simeon nu numai ca nu ar fi indraznit sa
ceara una ca asta, dar nici nu aveau sor|i de izbanda. §i-apoi,

104

Recuw £winedca

Eminescu era unul dintre marii adeversari ai guvernantilor,
liberalii, care nu 1-au iertat pana in ultimele lui zile, amanand la
nesfarsit acordarea unei prapadite pensii de 250 de lei. De
asemenea, un atare acces evident de nebunie lipsea de rost jocul
din presa si elimina aparitia versiunilor contradictorii.

Al doilea punct: pastrarea unui asemenea secret era o
utopie, in conditiile descrise de comisarul Nicolescu. Din cele
spuse de el, arestarea lui Eminescu a fost un adevarat circ, la el
putand asista, pe langa servitorimea stabilimentului, amicii (?)
celui vanat si poli|isti, si o parte dintre clien|ii baii publice.
Cine erau, afara de Siderescu si de Ocasanu, acei „mai top
amicii", care au dat buzna peste Eminescu si cum s-au inmul|it
ei pe drum? Se dusese vestea ca Poli|ia porneste spre bai, ca sa-
1 ridice pe Eminescu, deoarece acesta ar fi innebunit? Cine nu
are acces la jurnalul lui Maiorescu se poate intreba cum o fi
aparut Simeon: era el la baie si, cand a auzit darabanele politiei,
s-a fost smuls din putina ca glon|ul din pusca?

Una peste alta, guri gata sa stea la taclale pe aceasta
tema se gaseau din belsug si, daca procesul-verbal nu a alterat
deloc adevarul, nimeni nu putea avea controlul asupra tuturor.
In acest context, tacerea lui Ocasanu si a lui Siderescu isi pierdea
sensul, devenind chiar pagubitoare, deoarece faceau credibile
zvonurile aparute spre compensare.

§i, totusi, a doua zi, in presa nu s-a scris nimic. Nici in
a treia... Pana si Macedonski tacea. Pentru buna in|elegere a
cazului, mi se pare demn de men|ionat si faptul ca primul care
a rupt tacerea a fost... ziarul guvernului, Romanull

Cine i-a anun|at pe ceilal|i ca Eminescu innebunise?
A. Z. N. Pop scrie: „Ziaristul, de care vorbe§te Teleor, ca a
dat de §tire ca Eminescu a innebunit se numea Dionisie Miron
(redactor la Timpul - n.n.), mort acum" - deci, nu Ventura,
Siderescu, sau Ocasanu? De unde tacerea lor? Sa nu fi ajuns la
urechile lui Dionisie Miron decat zvonul (lansat de cine?) ca
Eminescu innebunise? Sa nu fi stiut el nimic de amestecul celor
trei? Daca ar fi asa, s-ar explica, intre altele, de ce Ciurcu nu a
facut publice marturisirile lui Ventura decat dupa moartea
acestuia, precum si lipsa din relatarea lui a numelor lui Siderescu
si Ocasanu. Sa fi fost Dionisie Miron doar un banal lansator de

105

"Remu £ntinedctt

zvonuri, ales la intamplare? Foarte posibil, daca ne gandim ca
de nicaieri nu reiese implicarea lui directs in arestarea lui
Eminescu si ca domnii amesteca|i in poveste au tacut ca
moartea.

Oamenii polipei

Faptul ca Eminescu a fost dintotdeauna „altfel" ii
indrepta|ea pe ceilalji sa il incadreze intre aliena^i, ori alienarea
e monopolizata tocmai de cei incapabili sa separe mintea
obisnuita de geniu? Culmile inaccesibile omului de rand sunt
exprimare a demen^ei? Atunci, omenirea progreseaza gra^ie
nebuniei? In 28 iunie 1883, innebunirea lui Eminescu s-a produs
brusc, ca o fractura, ori in trepte? Nebunia de diminea|a,
pretinsa de Slavici, s-a agravat subit? Pana la ce nivel de
manifestare stridenta a ajuns? Cert este ca, in clipa arestarii,
Eminescu era departe de completa intunecare prezentata de
Calinescu, de pilda, din moment ce s-a „silit" sa deschida usa
incaperii de baie, atunci cand i s-a cerut acest lucru. La fel, din
procesul-verbal nu rezulta ca si-ar fi primit cu bra|ele deschise
amicii (fapt normal, in conjunctura data), dar nici ca nu i-ar fi
recunoscut. In schimb, atat dupa prima, cat si dupa cea de-a
doua lui internare in institujia condusa de §u|u, s-ar fi constatat
aparifia acestei totale ruperi de realitate. Altfel spus, sanatatea
lui, in loc sa se amelioreze, s-a agravat. Sa fi fost de vina morfina
(administrata deoarece doctorul §u|u sus^inea ca Eminescu era
bolnav de sifilis) si opiumul (luat ca narcotic), prescrise intr-un
tratament gresit, aplicat pentru invingerea unei boli inexistente?

Referitor la opium si la stupefiante, in general, sigur ca,
la 1880-1890, consumul lor era departe de ceea ce vedem in
prezent. Pe atunci, nu intalneai drogati de tipul celor de astazi.
Dar existen|a unor persoane dependente de consumul de opium
este dovedita (si) de infiin|area Comisiei de opium a Societapi
Napunilor (pe baza asa-numitei Convenpi de opium, din 1912),
ori a International Anti-Opium Association (1918). Efectele
abuzului de opium erau cunoscute cu mult timp inainte, din
relatarile celor ce vizitasera Extremul Orient, iar Europa si Statele
Unite se confruntau de la o vreme cu cresterea exploziva a celor
ce consumau opium in doze excesive. Prin urmare, opiumul

106

Recuw £winedca

(probabil, si morfina) nu era o substan|a cu urmari necunoscute
asupra organismului uman.

Curios mai este si altceva: din amintirile lui Ciurcu, po|i
concluziona ca, desi Ventura nu a fost martor la arestare, el si-
a asumat macar o parte din faptele pe care Nicolescu le pune in
seama lui Ocasanu si a lui Siderescu. Cum putea el sa relateze,
insa, modul exact de desfasurare a acpunii, in lipsa unei informari
venita... chiar de la ei? In cazul in care acest posibil in^eles este
respins, ca fiind format, devine suspecta absen|a oricaror
informal privind modul in care a ajuns Eminescu de la baia
Mitrasevski la ospiciu si, nu in ultimul rand, motivul pentru
care a fost internat. Ar fi fost util sa stim cine 1-a vazut primul
dupa internarea la Caritatea si cand a avut loc vizita respectiva.

Dar marturia lui Ciurcu poate fi privita si din alt unghi:
intre instiin|area prefectului de catre Ventura si arestarea lui
Eminescu au trecut, zice el, „mai multe ore", despre care nu
furnizeaza, insa, nici un amanunt, afara de falsa stire ca s-ar fi
oparit. Aceste „mai multe ore" nu au, prin urmare, suspnere
probatorie, la fel de bine putandu-se spune „mai multe zile" sau
„mai multe luni".

Precizarea acestui interval de „nebunie in libertate"
atrage aten|ia, deoarece: 1. Ciurcu nu reda decat cele aflate
de la Ventura, care, neparticipand la arestare, era rupt de „caz",
din clipa parasirii lui Eminescu la baie; 2. Ocasanu si Siderescu
precizeaza ca Eminescu ar fi stat opt ore „la putina", ceea ce
este o dovada ca ei fie 1-au intalnit in acea zi pe Ventura, care
le-a furnizat ora de inceput a intervalului, pe baza careia au
calculat durata sederii lui Eminescu la baie, fie ca ei cunosteau
mai mult decat se crede; 3. la randu-i, Ventura stia ca Eminescu a
stat mai multe ore in cabina - fapt pe care, daca Siderescu si
Ocasanu nu 1-au strigat in gura mare la baia publica, nu il putea
afla decat de la ei sau de la Nicolescu (in ultima ipoteza, drumul
la prefecture devenind cu totul altceva decat o simpla informare
amicala - informare care, oricum, trebuia sa fie alta decat cea
facuta de Siderescu si Ocasanu, deoarece Ventura era obligat sa
reclame portul revolverului si inten|ia de a-1 asasina pe rege!).

Se contureaza, asadar, existen|a unui trio (alcatuit
aleatoriu sau nu), de la care au pornit toate informatiile esentiale

107

Rwma £ntinedctt

privind acea zi din via|a lui Eminescu; faptul ca Ventura a cuplat
ceea ce prezinta drept informatii venind exclusiv de la el cu
date furnizate de Ocasanu si Siderescu constituie unica (si
vicleana!) incercare de reconstituire a traseului parcurs de
Eminescu in 28 iunie 1883. Ventura si Ocasanu par sa fie uniti
si printr-o alta punte, nevazuta: Ventura a tinut legatura cu
prefectul Politiei, iar Ocasanu, fruntas al societatii „Carpafii"
(intemeiata, se pare, cu largul sprijin al lui... CA. Rosetti!) era
(Slavici o spune, intr-o scrisoare confidentiala catre Maiorescu
/ 25 iunie 1883) „unul dintre oamenii de mcredere ai polifief.

Reconstituirea de care vorbeam este insa partiala,
„tirada" si „revolverul" din prima parte, fiind in buna masura
dependente de „mai multe ore", din cea de-a doua. Daca
unificarea stirilor intr-un intreg unitar nu ar fi tinut cont de
anumite interese, din ea nu trebuia sa lipseasca nici discutia lui
Ventura cu prefectul, discutie care te face curios prin aceea ca
e de nein|eles ce-i putea spune Ventura, afara de faptul ca
Eminescu (un gazetar, in fond!) era „imobilizat" in cabina
numarul 7 de la baia Mitrasevski - detaliu care nu stiu in ce
masura il interesa pe prefect. De asemenea, din povestea lui
Ventura nu trebuiau sa lipseasca nici modul in care Ocasanu si
Siderescu au aflat ca Eminescu se afla la Mitrasevski, cauzele
care i-au determinat sa porneasca pe urmele lui, motivele pe
baza carora ar fi ajuns si ei la concluzia ca acesta innebunise
(motive care 1-ar fi interesat in mod direct, ele intarind propriile
afirma|ii). Ba, poate, nici povestea mult suparatei doamne
Slavici.

Se pare ca atat Ventura, actor unic (?) al primului act, cat
si duetul Siderescu-Ocasanu, piesele fundamentale ale celei de-a
doua parti au cate ceva de ascuns. Daca asa stau lucrurile, este
aproape cert ca in spatele acestora trei se afla Altcineva,
incomparabil mai puternic decat toti la un loc. Cineva pentru care
au lucrat. Indiscutabil, unul dintre cei implicati este Maiorescu,
omul care, impreuna cu Simtion (tip, repet, aparut pe neasteptate
si nemotivat atat la Maiorescu acasa, cat si la baia publica), a
aranjat „cazarea" la Su|u. Alaturi, se pare, a fost Politia liberalilor
lui Bratianu. Colaborare exemplara!

Poate, unii isi vor spune ca Ventura a actionat din spirit

108

Recuw £winedca

civic. Sa ne reamintim spusele lui Ciurcu: „La un moment dat,
Eminescu incepu sa zbiere tare de tot si isi incheie tirada, scofand
din buzunar un revolver si spunand:

- §i la toate astea nu e decat un leac: sa impusc pe
rege. "

Sa zicem ca fragmentul citat nu minte nici cu o iota.
Deci, Eminescu era un potential pericol pentru oricine, dar in
special pentru seful statului - motiv prea destul pentru a-1 trage
ni|el la racoare, sa nu dea in clocot. In acest caz, unde e, in
primul rand, revolverul? In al doilea rand, nimeni nu poate fi
arestat pe baza unei singure afirma^ii verbale, indiferent cine
face respectiva afirma|ie. In al treilea rand, textul lui Ciurcu nu
prezinta atat o hotarare a lui Eminescu, aceea de a-1 elimina pe
monarh, cat o constatare: relele pe care tocmai le invocase se
datorau regelui. Daca ar fi inten|ionat, intr-adevar, sa-1 ucida
pe rege, daca si-ar fi planificat acest lucru, in nici un caz nu il
facea public la Capsa. Faptul ca discursul lui, numit de Ciurcu
„tirada politico-sociala-naponala" , nu este caracterizat prin
incoerenfa, ci prin violenfa tonului, indica iritare, dar si
luciditate; or, daca Eminescu era lucid, este cert ca el nu se
gandea sa-1 asasineze fizic pe monarh, ci, sa admitem, in plan
ideatic. De aceea, invocata propunere a lui Ventura de a merge
impreuna sa-1 lichideze pe rege nu putea fi primita de Eminescu
decat ca o gluma, o invitatie sa faca o plimbare cu trasura, pana la
Cotroceni.

Ciurcu da de in|eles altceva. Dupa scena din cofetarie,
care, repet, mi se pare abil caricaturizata in descrierea lui, Ventura
il pacaleste pe Eminescu; daca acesta din urma chiar a crezut
ca Ventura era dispus sa-1 inso|easca pentru a-1 ucide pe rege,
inseamna ca el era atat de „dus", incat, cu putin efort imaginativ,
putea fi predat direct lui §u|u. Nebunia prezentata de Ciurcu
este ciudata: pe de o parte, exista o inlanfuire logica (numita
„tirada"), in care solutia gasita nu era pe atat nebuneasca, pe
cat era extremists, sa spunem, si, pe de alta parte, era reactia
profund infantila a lui Eminescu fa|a de Ventura. Aici, ceva nu e
deloc in regula! Debilitarea partialfi a lui Eminescu o conveni
sustinfitorilor „versiunii Ventura", dar nu convinge.

Ulterior, Ventura avea sa se pretinda drept bun prieten

109

R«m8 £ntineflctt

al lui Eminescu. Atunci, cum de 1-a parasit la baia Mitrasevski?
Daca intr-adevar il socotea nebun si daca intr-adevar se temea ca
Eminescu inten^ioneaza sa-1 impuste pe rege ori pe altcineva,
ce garantie avea ca nu-si pune gandurile in aplicare dupa ce
termina baia? Practic, din descrierea lui Ciurcu, nu in|elegi decat
ca Ventura a amanat o ipotetica crima, nu ca ar fi eliminat
posibilitatea producerii ei, cum era de asteptat si cum ii era la
indemana (potrivit propriei istorisiri). Nu cumva, totul este mult
exagerat sau chiar mistificat?

In al patrulea rand, din cele ce se tot spun de vreo suta
de ani incoace despre „nebunia lui Eminescu", sare in ochi o
neconcordan|a: si comisarul Nicolescu si prefectul Polijiei au
fost anun^ati ca Eminescu s-ar fi alienat. In privin|a prefectului,
povestitorii lasa sa se in|eleaga ca, desi aflase ca Eminescu este
inarmat si vrea sa-1 impuste pe rege, acesta nu ar fi incercat sa
intervina in nici un fel, socotind, probabil, ca nu avea temei
legal. De partea cealalta, subordonatul lui, comisarul, a
reac|ionat cu o prompitudine nejustificata, pentru eventuala
baricadare in cabina baii, cineva putand fi amendat sau chiar
dus la politie, dar nu internat „la nebuni". Extrem de curios este
ca, de§i Siderescu §i Oca§anu trebuie sa fi vorbit cu Ventura
(altminteri cum au calculat atat de precis cele opt ceasuri
petrecute de Eminescu la bale?), acesta nu le-a spus nimic
despre revolver, dupa cum nici ei nu 1-au anunfat ca Eminescu s-
a baricadat in baiel

Prin urmare, exists doua tipuri de „reclama|ii": una are
mai multe versiuni, toate vorbind de un Eminescu inarmat si
furios, gata sa ucida (persoane diferite), cealalta are in vedere
doar intarzierea lui intr-o incapere a baii publice. Paradoxul
devine cu atat mai suspect, cu cat este limpede ca, daca Ventura
nu minte de la un cap la altul, autorii fiecarei variante si-au
transmis reciproc informa|ii. Sau le-au inventat impreuna!

Deci, prefectul nu reactioneazfi cand Eminescu amenin|a
cu arma ca-1 va impusca pe monarh, dar Nicolescu il interneaza
direct la Institutul Caritatea, deoarece, cu acceptul salariaplor
stabilimentului, a stat opt ceasuri intr-o camera de baie? Dar
putea s-o si inchirieze, cu luna sau cu anul, daca avea bani si
daca asta dorea! Pretinsa blocare in baie e minciuna, acest lucru

110

Recuw £winedca

rezultand chiar din procesul-verbal, Eminescu „silindu-se a
deschide usa", nicidecum a o \\r\e inchisa. Exists vreo explicate
mai plauzibila decat aceea ca menirea intregii informari venite
de la Siderescu si Ocasanu era sa dea o cat de sub|ire explicate
arestarii?

Una peste alta, documentele cunoscute sunt de natura
sa convinga ca unul dintre cei doi oameni ai Poli|iei a gresit.
Daca prefectul nu a incalcat legea prin ceea ce am putea numi
indolen^a fa|a de informarea venita de la Ventura, inseamna ca
a facut-o comisarul Nicolescu, abuzul comis de el fiind cu atat
mai limpede. Cum prefectul fusese informat, dar nu reac|ionase,
era de asteptat ca, imediat ce a aflat de arestarea lui Eminescu,
sa-1 ia de perciuni pe subalternul care incalcase Legea.
Nesanc|ionarea acestuia pentru atare infrac|iune pare sa arate,
insa, ca avea sprijinul ocult al superiorilor si, nu in ultimul rand,
pe acela al „amicilor" lui Eminescu, din partea carora nu s-a
auzit nici eel mai slab murmur contestatar. Aceasta ar face ca,
dincolo de toate cele spuse si scrise, sa existe, bine protejate,
adevaratele... adevaruri.

Biografii lui Eminescu fac o greseala surprinzatoare: fara
a pune vreo clipa la indoiala informa^ia existenta, ei cumuleaza
de-a valma datele, intr-un fel de falsa fisa medicala de observa|ii.
Astfel, scurta cronologie oferita de ei justified arestarea lui
Eminescu, inclusiv prin faptul ca acesta ar fi fost inarmat si pus
pe crime - lucru fals, intrucat, in clipa in care 1-a arestat pe
Eminescu, Nicolescu habar n-avea de existenfa revolverului
pomenit de Ciurcu!

Ajunsi in acest punct, putem face o constatare ce s-ar
putea dovedi folositoare: daca ne aflam in fa|a unei inscenari,
majoritatea civililor implicafi „la vedere" in eliminarea lui
Eminescu depe scena publica au fost oameni depresa (in prima
faza, Ventura, Ocasanu si/sau, poate, Ciurcu, daca privim cu
suspiciune evolu|ia sa politics si faptul ca marturiile sale au
fost facute publice dupa moartea lui Ventura). In aceeasi ipoteza
a punerii in scena (dar nu numai), tot presa a fost cea care a
musamalizat arestarea, intai prin tacere, apoi prin circ. Cateva
zile dupa arestare, ea a ac^ionat de asa maniera, incat aten^ia
publicului a fost mutata cu totul si definitiv de la oamenii legii.

Ill

"Remu £nunedca

Desi este evident ca el in sine nu constituie o dovada privind
„nebunia" lui Eminescu, scandalul starnit tot de Ventura (de
data aceasta gratie ajutorului - intamplator sau nu - venit din
partea lui Macedonski, fondator de gazeta) avea sa elimine orice
suspiciuni privind „alienarea" lui Eminescu. Abordarea ei ca fapt
indiscutabil si incinsul duel la scena deschisa dintre Ventura si
Macedonski au furat atentia, inlaturand posibile curiozitati
periculoase. Apoi, a fost prea tarziu.

Ventura, pivotul versiunii semi-oficiale

Desigur, nu se poate face abstractie de varianta potrivit
careia scena de la Cap§a si urmarile ei ar fi un sir de minciuni
gogonate, pe care Ventura le-a turnat lui Ciurcu, iar acesta le-a
transmis posteritatii. Mai mult, faptul ca Ocasanu, Siderescu si
comisarul nu aduc in discutie si episodul Cap§a, pledeaza in
favoarea ideii ca istorioara lui Ventura a aparut doar dupa
arestare. Solicitata sau nu de altii, minciuna lui putea servi, in
mod indiscutabil, Politiei (si, poate, si lui Su|u). Amestecarea
prefectului in ciorba asta poate fi privita ca o banala inventie,
dar si ca un joe „la doua capete": daca actiunea esua si se lasa
cu mare taraboi, prefectul dovedea ca el a fost prima persoana
oficiala informatfi, dar ca nu a ac|ionat in vreun fel, toata vina
cazand pe prea zelosul comisar Nicolescu.

Un alt posibil argument in sus|inerea ideii ca povestea
lui Ventura, ticluita dinainte, sa fi fost lansata abia dupa arestare?
Simplul fapt ca, decenii in sir, nu s-a stiut de existen|a ciudatului
proces-verbal intocmit de comisarul Nicolescu, deci, nici de
implicarea lui Siderescu, Ocasanu (si Simeon?), dar ca, in
schimb, a umblat zvonul ca Eminescu ar fi amenin|at cu
revolverul, ba pe rege, ba pe Chibici, ba pe alt amic nu poate
indica, oare, intentia de a muta discutia in sfera zvonisticii,
eliminand din discu|ie elemente concrete, precum persoanele
care 1-au internat si diverse alte amanunte legate de aceasta
arestare? Daca Ventura nu 1-a mintit pe Ciurcu si/sau daca Ciurcu
nu ne-a mintit pe noi, cum se explica faptul ca Ventura nu a
avut nici o replica fa|a de alte variante ale vremii, conform carora
Eminescu amenin^ase alte persoane, in alte contexte? Cum de
Ciurcu nici macar nu le invoca?

112

Recuw £winedca

E aprioric exclus ca, din toata relatarea lui Ventura,
consemnata de Ciurcu, sa nu fi fost adevarat decat ca, intr-un
context necunoscut, Ventura 1-a instalat pe Eminescu la baie si
ca, apoi, 1-a anun^at pe prefect? Atare eventualitate poate avea
drept sustinere si altceva decat complicitatea pentru o solidara
punere in scena?

Numai ca, daca Ventura minte, tot e§afodajul existent
se prabuseste: dintr-o data, Siderescu si Ocasanu isi pierd reperul
pe baza caruia au calculat cele opt ore de sedere la baie,
deoarece, spre deosebire de celelalte variante, „versiunea
Ventura" leaga direct amenin|area cu revolverul de baia publica
- locul de unde a fost ridicat Eminescu. Iar daca se dovedeste
ca Siderescu si Ocasanu nu au avut nici un indiciu real pe baza
caruia sa poata spune cate ore a stat Eminescu in camera de
baie, rezulta ca ei nu mai pot fi in nici un caz privi|i drept amici
ai lui Eminescu, ci unelte ale superiorilor comisarului Nicolescu.
Nedumerirea provocata de tacerea lor de dupa arestare dispare,
motivul mu|eniei devenind limpede. Implicarea autoritfitilor
iese si ea pregnant in relief (odata cu interesul, spaima sau
neputin^a altora). Totodata, s-ar mai putea trage o concluzie
importanta: practic, in acea zi, Eminescu putea fi ridicat oricand,
dupa ora 10, si, mai ales, nu neaparat de la baia publica. De aici
la certitudinea ca Eminescu nu era nebun atunci cand a fost
arestat nu mai e decat un pas. Iar daca Eminescu a fost sanatos
psihic in clipa ridicarii sale silite, ar fi aberant sa te intrebi daca,
reale ori aparente, simptomele prezentate ulterior nu au fost
cumva efectul opiului, morfinei si mercurului, trei substanfe
care i s-au administrat indelung si fara acoperire medicaid, realal

Ciurcu il prezinta pe Ventura ca pe unul care ar fi
incercat, dupa puteri, sa-1 ajute pe Eminescu. E greu de crezut
ca greseste in mod nevinovat. Poate, doar prostesc, caci Ventura
apare, mai degraba, drept inamic „de baza" al acestuia. De altfel,
daca ne gandim ca Eminescu 1-a zeflemisit nu o data, nici nu e
de mirare sa nu-i fi fost prea simpatic. La urma urmei, cu ce il
ajutase pe Eminescu in acel moment de pretinsa cumpana? Cu
o plimbare la Cotroceni?

Adevaratele sentimente ale lui Ventura au iesit la iveala
atunci cand, imediat dupapublicarea epigramei lui Macedonski,

113

"Remu £ntinedctt

el a fost eel care, practic, a afirmat primul, transant si in mod

public, ca Eminescu e nebun - pasamite, pentru a-i lua apararea.

Dar asupra acestui al doilea act al „innebunirii lui Eminescu"

voi reveni.

*

Cine era Grigore Ventura (1840-1909)? Avocat, deputat
de Galati, publicist, dramaturg si compozitor, din ziua de 31
martie 1880, Ventura a fost directorul politic al gazetei
1 'Independence roumaine (fosta 1'Oriente, fondata de Emile
Galli la 2 iunie 1877). Asemenea conservatorilor-boieri,
afirma C. Bacalbasa, Ventura era rusofil convins. La 31 iulie
1881, in via|a lui s-a produs o cotitura: a parasit postul de di-
rector de ziar independent, in favoarea celui de director al
Biroului presei din Ministerul Afacerilor Straine - post infiin|at
de Eugeniu Statescu, ministru de Externe la acea data. La 28
iunie 1883, intr-un context inca neclar, Ventura 1-a anun|at pe
prefectul Politiei ca Eminescu se gasea la baia Mitrasevski. In
toamna aceluiasi 1883, numele lui Ventura este pomenit intre
ale posibililor candidal seriosi la functia de director general al
teatrelor. Ambi|ia nu-i va fi satisfacuta, dar (spre compensare?)
„a fost numit totusi membru in Comitetul teatral in locul lui
Titu Maiorescu, demisionat la inceputul lunii octombrie
1881", dupa cum ne asigura A. si T. Avramescu. Mai tarziu,
va deveni prim-redactor al ziarului Adevarul.

Ventura a fost eel care a lansat una dintre versiunile
potrivit carora Eminescu era inarmat si pus pe crima, el 1-a dus
la baia publica, de unde a fost arestat, el 1-a informat pe prefect
unde se gasea Eminescu inainte de a fi ridicat, el a fost eel care
a raspuns epigramei lui Maiorescu, polemica lor contribuind
decisiv la instalarea in sinea publicului a ideii ca Eminescu ar fi
nebun si, ironie a sortii, tot el a tinut discursul de adio, cu ocazia
funeraliilor de la Bellu. De asemenea, Ventura a fost redactor la
L'Independence roumaine, de unde Emile Galli, fondatorul,
tocmai fusese expulzat (impotrivirea lui Eminescu fund fara
efect) si de unde, cativa ani mai tarziu, avea sa fi expulzat si Al.
Ciurcu, omul care a preluat gazeta de la Galli. Poti sa nu remarci
coincident care a facut ca el, Ventura, sa fie in preajma unor
importante persoane din presa, vizate de executiv si carora
numai bine nu le-a mers?

114

Recuw £winedca

Acestea fiind faptele, imi vine greu sa-mi reprim

intrebarea daca, nu cumva, intre trecerea lui Ventura pe la

Externe, unde a ramas un timp neprecizat, si necunoscutul de

la acest minister, despre care Ion Gramada (stins prematur) spune

ca ar fi „cules" o parte din foile fisei de observatie intocmite lui

Eminescu la Ober-Doebling (vezi N. Georgescu) nu e absolut

nici o legatura.

*

Al. Ciurcu? Desi a capatat o oarecare notorietate ca
inginer, in urma inventarii motorului Ciurcu-Boisson, el ramane
o alta necunoscuta, in „cazul Eminescu"! Ciurcu nu a descris
incidentul de la Cap§a imediat dupa producerea evenimentelor.
Prin urmare, in timp, putea sa separe adevarurile de zvonurile
false. Prima si cea mai simpla verificare o putea face la madam
Capsa. In situatia in care a mintit, am fi indrituiti sa il socotim
intre cei care, organizat sau nu, au vrut raul lui Eminescu. In
caz contrar, putem deduce ca el a ramas pentru totdeauna cu
gresita idee ca Eminescu era intr-o asemenea stare de
inconstien^a, incat si-ar fi oparit tot trupul (in putina nu baga
doar un deget). Intr-o atare ipoteza, inseamna ca asa s-a spus si
s-a stiut in epoca - eventualitate in care, inca o data, tacerea lui
Siderescu si a lui Ocasanu nu numai ca nu are scuze, dar ii arata
a fi chiar inamici ai lui Eminescu.

N. Georgescu noteaza in cartea sa ca „A1. Ciurcu
fusese in zilele lui decembrie 1880 (e vorba de 2 decembrie,
ziua in care a fost inscenat atentatul impotriva premierului - n.n.)
consilierul lui I.C. Bratianu - iar dupa 14 martie 1881 (data
cand in Parlament se anunfa declararea Romaniei Regat,
dupa care I.C. Bratianu se retrage strategic din Cabinet,
lasand fratelui sau, Dumitru Bratianu, grija organizarii
serbarilor oficiale de la 10 mai) - tot Al. Ciurcu va ramane
un fel de sfetnic de taina al noului premier, D. Bratianu,
insopndu-1 in casele de la marginea Bucurestilor, unde acesta
«se ascundea» ca sa nu dea ochii cu ambasadorii marilor
puteri, cu membrii parlamentului etc. (...) Expulzatul de la
1885 stia, asadar, foarte bine - eel pupn, foarte de aproape!
- secretele de Cabinet din iarna lui 1880-1881."

115

"Remu £ntinedctt

Vorbe da, probe ioc

Cele de mai sus sunt, cred, suficiente probe pentru a
demonstra macar un lucru: acela ca biografia lui Eminescu, asa
cum o inva|am cu to|ii in scoala, are un fundament incredibil
de subred: onestitatea pretinsei marturii a lui Ventura, despre
care chiar amicul lui Ciurcu, spune ca „avea obiceiul sa
exagereze", iar Eminescu scrisese intr-un manuscris ca ar fi
„om de nimic". N. Georgescu mai adauga o informa^ie
importanta: Ventura „chema cu cateva luni inainte (de arestare
- n.n.), prin L'Independence roumaine, medicul sa constate ca
argumentapa redactorului de la Timpul este cea a unui om care
si-a iesit din minp".

§i, ca o culme a sa nu spun ce, pana si aceasta dubioasa
declara|ie ne-a parvenit indirect. Mi se pare inadmisibil ca
exege|ii care studiaza via|a lui Eminescu sa nu avertizeze
cititorul asupra unor aspecte precum acesta. Fiecare biograf
are dreptul sa interpreteze in stil personal documentele
existente, dar socotesc abuz teribil si lipsa de onestitate sa nu
comunici cititorului prezen^a tuturor informa|iilor contradictorii,
ori pe cea a unor acte oficiale. Altminteri, nu mai putem vorbi
de biografia lui Eminescu, ci de via|a acestuia in viziunea lui
Cutare. Cred ca cititorul roman trebuie, in general, creditat mai
mult. Cred ca, atunci cand trateaza probleme precum via|a lui
Mihai Eminescu, o carte poate confine opinii personale ori
sugestii, dar trebuie sa ofere explicit datele care se bat cap in
cap, oferind lectorului sansa de a discerne (si) cu propria minte.

Conform procesului-verbal al Poli|iei, intocmit la
„douazeci si opt iunie 1883 orele 7 seara", rezulta ca Siderescu
si Ocasanu au „informat" cu pu|in inaintea acestei ore, intrucat
comisarul a ac|ionat „la moment". Revine intrebarea: cand au
aflat Siderescu si Ocasanu ca Eminescu s-ar gasi la Baia
Mitrasevski?

Imediat dupa ce se instalase la putina? In cazul acesta,
sa in|elegem ca, pana pe la ora 19,00, la diferite rastimpuri, ei
au mers la Mitrasevski, sa verifice daca Eminescu mai e acolo?
L-au asteptat pe trepte, infulecand cate-un covrig, sa le treaca
vremea? Au facut naveta intre cafenea si baia publica? Daca ar

116

Recuw £winedca

fi asa, dupa a doua sau a treia ora nu puteau sa mearga, deja, la
Police, intervalul fiind oricum mult mai mare decat eel uzual?
Au aflat pe la trei, dupa-amiaza, sa zicem? Ramane aceeasi
nedumerire privind rostul pentru care ar fi asteptat sa se
implineasca opt ceasuri, inainte de a se prezenta ingrijorati la
Police.

Au fost ei pusi in tema pu|in inainte de ora 19,
mentionata in procesul-verbal? Suna si mai improbabil. Daca s-
ar fi dus la baia Mitrasevski doar spre seara, motivatia drumului
ar disparea aproape complet, intrucat, in lipsa unei garan^ii
(data de cine?) ca Eminescu s-ar mai aflain stabiliment, nimic
nu ii putea face sa creada ca il vor mai gasi acolo. Or, o informatie
certa in acest sens nu ar fi putut oferi decat cineva care il |inea
sub atenta supraveghere, ceea ce presupune ac^iune
premeditata.

Apare aproape cert ca Eminescu nu a stat la baie opt
ceasuri, cat au pretins Ocasanu si Siderescu. Ciurcu, am vazut,
vorbeste de „mai multe ore". Sigur ca exprimarea nu exclude
cifra opt, dar nici nu o face prea probabila: opt ore reprezinta,
totusi, o treime din zi. Chiar atunci cand mergi cu trenul si
calfitoria se intinde pe durata a opt ceasuri, mai rar spui ca drumul
a durat „mai multe ore"; de obicei este prezentata cifra exacts,
ea starnind o mai mare mirare decat formularea vaga. In plus,
daca Eminescu ar fi stat opt ceasuri in apa fiarta, cum zice si
G. Calinescu, pielea mainilor trebuia sa i se incre^easca si sa i se
umfle deosebit de rau, atragand aten|ia martorilor si impunand
consemnarea in fisa medicala, la internare.

Pe de alta parte, daca aceasta cifra a fost exagerata,
atunci este posibil ca rastimpul petrecut de el la baie sa fi fost
oricat de scurt, ora arestarii lui putand fi cu totul alta decat cea
mentionata in procesul-verbal. Din clipa in care admitem insa
aceasta, practic, orice devine posibil. „Discre|ia" duetului
Siderescu-Ocasanu nu face decat sa intareasca suspiciunea ca
totul a fost o abuziva manifestare de for|a.

Daca Siderescu si Ocasanu au ajuns la baia publica (sa
zicem ca nu conteaza cand si cum, desi aceste detalii constituie
unele dintre cheile momentului) si au discutat cu Eminescu prin
usa, ce dovada de nebunie puteau ei invoca? Refuzul acestuia

117

"Remu £ntineflctt

de a le deschide? Sa fim seriosi! In primul rand, pentru ce i-arfi
cerut ei una ca astal Voiau sa faca o baie in trei? In al doilea
rand, indiferent ce reactie ar fi avut Eminescu (din pacate, nu se
ofera nici un amanunt edificator), nu era maifiresc ca primul lor
gand privind cauza comportamentului ce le parea ciudat sa fi
fost bautura, bunaoara, pe care unii biografi o amintesc cu
insistent? Nu se intampla frecvent ca fiecare sa aiba clipe in
care se manifests altfel decat de obicei? Cati dintre noi, atunci
cand un prieten are o atitudine deosebita, se gandesc imediat
ca a innebunit si cheama Salvarea?

Dar, chiar daca admitem ca Ocasanu si Siderescu erau
convinsi de alienarea mintala a lui Eminescu, ramane fara umbra
de explicate rezonabila motivul pentru care ei, prieteni de-ai
lui, nu-i asa?, s-au dus direct la Police. Nu era mai firesc sa
incerce intai sa ob|ina acelasi rezultat apeland, discret, la
administra^ia baii? De ce nu 1-au cautat pe Maiorescu, dupa
modelul familiei Slavici, ori de ce nu au cerut si parerea altor
amici comuni? La fel, nu trebuia ca ei, in primul rand, sa-si
intareasca opinia privind subita innebunire, discutand cu cei
care il serveau si pe clientul Eminescu? Chiar po|i inghi^i o
poveste ca a lor fara sa te ranesti?

La urma urmei, din ce cauza il cautau Siderescu si
Ocasanu pe Eminescu? Cum mai spuneam, cand au aflat ei ca
Eminescu s-ar gasi la baia publica si cine le-a furnizat aceasta
informa|ie? In absen|a unui raspuns, sa credem ca Siderescu si
Ocasanu s-au convins din senin ca Eminescu trebuia internat?
Ei au ajuns la baie, in cautarea lui Eminescu, desi nu aveau nici
un motiv sa spere ca il vor gasi acolo, la acea ora, si tot ei i-au
pus diagnosticul de „nebun", iar ceilalji, inclusiv autorita|ile,
i-au tratat ca pe niste mari specialisti in domeniu. Este atat de
neverosimil! Contradic|ia devine flagranta: Ventura incearca sa
ne prezinte imaginea unui Eminescu violent si inarmat, in timp
ce Siderescu-Ocasanu pe aceea a unui personaj complet
inofensiv, aflat, sarmanul, in toiul unei ultra-banale, dar prea
prelungite, bai la putina.

Mai mult, faptul ca Siderescu si Ocasanu ar fi trecut pe
la baia Mitrasevski inainte de a ajunge la comisariat este doar
presupus de cititorul de buna-credin|a, nicidecum dovedit. In

118

Recuw £winedca

ciuda asteptarilor, nici unul, nici celalalt nu spun vreun cuvant,
barem, legat de ipotetica lorsedere acolo. Daca dam crezare lui
Ciurcu, si ei si Simeon au lasat sa se creada ca Ventura
orchestrase totul. In mod neplacut suprinzator, nici dinspre
amicii lui Eminescu nu se ridica vreun glas care sa ceara
limpezirea unor aspecte contradictorii. Poate, toji au fost prea
convinsi de nebunia lui Eminescu. Poate, acesta chiar a scapat
din maini „ha|urile logicii", cum spunea cineva. Ai jura ca |ara
toata stia ce avea sa se intample si ca toti priveau situatia ca pe
o fatalitate!

Or, dr. I. Nica ne asigura fara ezitare ca „Nici eel mai
dibaci grafolog n-ar fi in stare sa desprinda un catusi de discret
avertisment in grafia lui Eminescu, dinainte de izbucnirea
nebuniei. Mai mult chiar, dupa izbucnirea psihozei afective, nici
medicii n-au putut sa in|eleaga suficient de bine natura raului
de care suferea Eminescu. "A fost acel rau natural, ori unul creat
in mod artificiall

Oricat am lua in calcul mentalitatea secolului trecut,
mult diferita de cea prezenta, oricat am |ine cont de relativ marele
procent al bolnavilor de sifilis (si, implicit, al celor suferinzi de
paralizie generala - adica, „urcarea la creier" a sifilisului tardiv),
tot nu este suficient pentru a explica de ce comisarul Nicolescu
1-a dus, legat fedeles, direct la ospiciu. Cu toata bunavoin^a,
dar in procesul-verbal pe care 1-a intocmit nu cred ca poate fi
depistat vreun argument pentru asemenea decizie.

Cred ca exista o singura explicate plauzibila: aceea ca
Politia a actionat potrivit unui scenariu malefic. In acest sens,
ne putem aminti un detaliu (poate) important: in cazul in care
ar fi fost doar arestat si dus in beciurile Polifiei, Eminescu
ramanea accesibil pentru prieteni si cunoscup, care, poate, s-ar
fi convins ca nu e nebun dupa cum spun unii. §i iaca scandalul,
si iaca eliberarea, ba, chiar si un plus de glorie. In schimb, in
buncarul lui §u|u, accesul putea fi oricand si pe termen nelimitat
obstructionat, inclusiv pe motivul ca asa era „spre binele lui".

In plus, arestarea era dificila, articolul 13 din Constitutia
de la 1866 stipuland: „Nimeni nu poate fi poprit sau arestat fara
de cazul de vina vegheata, decat in puterea unui mandat
judecatoresc motivat si care trebuie sa-i fie comunicat la

119

"Remu £nunedca

momentul arestarii sau eel mult in 24 de ore dupa arestafiune".
Aceasta precizare constitutionals poate fi un motiv suplimentar,
care obliga ca Eminescu sa fie socotit neaparat nebun, altminteri
neputand fi scos din scena fara ca legatura junimistilor cu liberalii
sa nu devina suparator de evidenta. Ce sa spui publicului - si
chiar jurnalistilor si multor politicieni? Ca, dupa ce Eminescu a
dezavuat public politica lui Maiorescu si a Junimistilor", la 31
mai, n-a trecut bine luna si acestia au aranjat ca Eminescu sa fie
internat in ospiciul doctorului §ufu?

Pove§ti la mana a doua

Pe Ion Russu-§irianu 1-a impins pacatul, de i-a povestit
lui fiu-sau, Vintila, ce a facut el in tinere|e si, mai ales, in 28
iunie 1883. lute la manie, Vintila a apucat pana si-a repovestit de
nu-Ji vine sa crezi (Vinurile lor...):

„Am luat-o, instinctiv, spre redacpe. Cand ajung in
dreptul usii mici, cu gratii care da spre scari, iese, navala, Iancu
Procopiu. In sfarsit, un amid E fara surtuc, la chip, ratacit.

-Hai, Russule, striga. Nenorocire cu Eminescu!

-§tiu, gafai, dar tu, de unde stii?

-Acu' a plecat de aid domnul Grigore Ventura. S-a dus
la Clubul conservator sa-i anunfe, zice.

§i ma trage dupa el. A stat. M-a privit scurt:

-Eminescu e intr-un acces de nebunie... Asta-i! (...)

Procopiu porneste si vorbeste intretaiat:

-Eteribil, Russule!... A datpeste dl. Ventura la cafeneaua
aia boiereasca...

-Capsa, ingan.

-...era cu un pistol mare in mana... De unde, dom'le?...
A pnut, in vorbe ratacite, un fel de discurs fulminant in contra
liberalilor si mai ales a regelui, marele vinovat de toate
nenorocirile oamenilor. L-a tras pe Ventura dupa el ca sa mearga
la Palat sa-1 impuste imediat pe Voda...

-§i-acum? Intreb, cu glas inecat, unde vrei sa mergi?

-Ventura a reusit sa-1 amageasca si sa-1 duca la baia
publica de pe cheiul Dambovifei... Intre timp el s-a dus la cei in
masura sa decida ce e de facut.

-Hai mai repede, strig. (...)

120

Recuw £winedca

Cand ne lasam pe coborasul spre Dambovifa, ne oprim
surprin§i.

Sub cei doi copaci de langa o fantana, §ade pejghiabul
de piatra, domnul Caragiale, cu o batista uda pe cap. (...)

-II cautap? ne-a intrebat de-a dreptul, cu glas indurerat.

-Ap aflat? zic.

-Da... Eunumaipot, in Gheena asta... Umbli pe podeaua
iadului. Ducep-va cat mai repede. Mi s-a spus ca a venit polijia
acolo, la bale... Vedep, poate il putep transporta acasa...Apoi,
vom vedea... Euraman aid, pana prind pupna putere... Apoi, la
redacpe. Venip, unul din voi, sa-mi spunep ce s-a facut..."

Potrivit lui §irianu, discutia trebuia sa aiba loc in jurul
pranzului, imediat dupa intoarcerea lui de la targ, din Bolintin.
Din dialogul de mai sus reiese ca, dupa ce §i-a dat jos batista
uda de pe cap, Caragiale ar fi pornit spre redacpe, unde urma
sa-i astepte. In contradic|ie totala, Maiorescu scrie in Insemnari
zilnice: „A venit la mine Caragiali, la masa; a izbucnit in lacrimi
cand a auzit ce e cu Eminescu". Cum este cam greu de admis ca
I. L. Caragiale, cu tot geniul lui, s-ar fi putut afla, simultan,
calare pe jgheabul unei fantani, „cu o batista uda pe cap", si
acasa la Maiorescu, cu ochii umezi (probabil, de la apa scursa
din batista), suntem obliga|i fie sa alegem intre cele doua
variante, fie sa nu credem nici una dintre ele. O alta
noconcordan|a e aceea ca, daca il luam in serios pe §irianu, ne
dam seama ca I.L. Caragiale nu putea sa izbucneasca in lacrimi
„cand a auzit ce e cu Eminescu" , din simplul motiv ca el stia de
multisor de acest lucru. Ba, putem spune ca, sub anumite
aspecte, Caragiale trebuia sa fie chiar mai informat decat
Maiorescu, el aflandu-se prin preajma baii publice atunci cand
a fost arestat Eminescu.

Lipa-lipa, hopa-hop, §irianu a ajuns la baia publica.
Acolo, soc:

„Cand 1-am vazutpe acel Eminescu, am simpt ca, intr-
o singura clipa, imbatranesc cu capva ani.

Ce hainepe el?Nu-s ale lui. Manecile, prea lungi, atarna
peste maini. Pantalonii, prea largi, se tarsaie...

Sta, fara prezenfa, intre doi polifai si doi infirmieri, care
se rasteau unii la altii, nupricep din ce cauza. La capva pasi, un

121

Rwma £ntineflctt

vehicul ciudat, jumatate careta, jumatate duba... El statea tot
a§a, docil, fara prezen^a... M-am aruncat spre el. M-am opritin
fafa lui. Cred ca am impreunat mainile a ruga, caci toata fiinfa
mea numai rugare, o desnadajduita rugare. I-am catat cu ochii
mei privirea, am strigat:

-Domnule MihaU...

Darn-am aflat nimic. Eminescu nu mai avea privire/
M-am izbit, cu groaza, doar intr-un ochi goll Acel ochi mare,
alb, cu desavarsire gol de orice viafa, de orice percepere.
Cumplita minuta! Am strigat inca o data:

-Domnule MihaU... Eu sunt „ciobanul"... nu ma
cunoastep?

Mut ii era glasul, mut ii era ochiul. Nici un semn. El nu
mai era. Mi-am strans obrajii intre palme si am ramas asa stana
de ghiafa, in caldura de ghehena...

L-au impins spre careta aceea cenusie. El pasea incet,
incurcat in tarsaiala pantalonilor. Parea ca implineste, cuminte,
indiferent, un indemn. Parea canu mai sufera, ca e mut de orice
cuvant, ca nici un gest nu face... Dar eu, cum stateam astfel, cu
o rana adanca in piept in loc de inima, cum priveam prin
paienjenisul genelor inlacrimate, 1-am vazut, parea departe, intr-o
ceafa rece, supt de nisipuri miscatoare, infundandu-se in mlastini
negre, ridicand brafele.

§i am auzit glasul sau, eel adevarat, strigand cu
desnadejdea celui ce se ineaca:

-Ajutor/

M-a patruns durerea pana in cea mai adanca vibrare a
fiinfei mele. Am invocat un miracol. L-am strigat pe Dumnezeu.
Dar, lata ca, in loc sa-mi vina pe buze o rugaciune crestineasca
prin care sa cer ajutorul celui de sus, m-am pomenit murmurand,
cu fierbinte fervoare, cu un fel de stranie credinfa: «Cobori in
jos, luceafar bland... »

A fost ultimul meu cuvant catre Eminescu, a fost un
adanc indurerat adio. "

Precizarea privitoare la „glasul sau, eel adevarat"
poate face ca momentul descris sa nu apara, musai, ca o
„facatura" melodramatica. Daca Eminescu chiar a strigat
dupa ajutor, dar nu l-au auzit decat dusmanii si neputinciosii,

122

Recuw £ntinedca

care nu-i puteau sari in ajutor, (inclusiv?) din motivul ca, deja,
ii credeau pe poli^isti si infirmieri?

Oare, faptul ca „nu mai avea privire" era un simptom ce
apare doar in cazul innebunirii subite? O persoana drogata, ori
care a suferit un soc are o uitatura care te taie-n doua? Arata ea,
cumva, intinerita? §i-apoi, sa nu uitam, §irianu era obisnuit cu
un anume Eminescu. Nu trebuia neaparat sa aiba loc o prabusire
totala, pentru a-1 impresiona - mai ales la varsta lui de atunci.
De aceea, este complet exclus ca strigatul din relatarea lui, acel
strigat de ajutor, sa fi fost modalitatea prin care Eminescu, cu
cele din urma puteri si, poate, tot mai vag constient de ceea ce
i se intampla, incerca sa se opuna si sa avertizeze?

Daca, inainte de a fi urcat in cotiga si dus la §u|u,
Eminescu cerea ajutor, scenele prezentate de Calinescu, in a
carui beletristica Eminescu spunea rugi si binecuvanta „pe toata
lumea", sunt inca o data dovedite ca fiind deliberat fictive, ele
aratand exact opusul realitajii. §i, astfel, revenim la o intrebare
la care ne-au condus si alte probe: ce temei serios avem pentru
a nu ne intreba daca, nu cumva, Eminescu a fost ridicat cu sila
si in mod abuziv (de la baia publica sau din alt loc!), violen|a
poli^istilor si a infirmierilor provocandu-i un traumatism psihic
extrem de puternic? Dar, si mai important: daca a fost luat „cu
japca", ce motive avem sa credem ca, odata ajuns la ospiciu, nu
a fost supus unor tratamente si mai dure decat arestarea in sine?

In cazul in care se accepts si alte declara|ii ale lui §irianu,
tanarul prieten al lui Eminescu, trebuie sa fim de acord ca si
prezen|a infirmierilor a fost reala. In acest caz, insa, de ce nu se
pomeneste nimic despre ei in procesul-verbal al Poli^iei,
comisarul pretinzand ca el si cu „amicii" 1-ar fi predat pe
Eminescu lui §u|u? Daca poli^istul Nicolescu si oamenii lui au
plecat spre baia publica „la moment", cine, cand, cum si de ce a
mai chemat infirmierii? Cine altul sa stie, daca nu Maiorescu,
omul care recunoaste ca, inainte de ora 7 diminea^a, a plecat,
escortat de Simeon, la ospiciul condus de doctorul §u|u? De
ce, exceptand amintirile in discu|ie, nu se pomeneste nimic de
acesti infirmieri? Daca disensiunea ivita intre ei si poli|isti este
reala,sa se explice prin faptul ca unii erau trimisi la ordinul lui
Bratianu, ceilalji - urmare aranjamentului lui Maiorescu? Pentru

123

"Remu £ntinedctt

ei sa fi platit acesta din urma 300 de lei, la Caritateal

Problema este ca nu prea concorda ora: Maiorescu se
astepta ca totul sa se incheie pana pe la ora pranzului, dar
comisarul afirma ca a intocmit actul spre seara, fix la ora 19,00.

§i, daca infirmierii tot venisera (fusesera chemati ori
trimisi), ce rost avea ca poli|istii sa-i mai conduca pana la
ospiciu, spre a-1 preda pe Eminescu direct lui §u|u, daca ei
fusesera trimisi de acesta? Prezen^a lor, neconsemnata in
procesul-verbal al Polijiei, care susjine ca ea 1-ar fi predat lui
§u|u, ridica mari semne de intrebare inclusiv asupra
corectitudinii relatarilor din documentul semnat de comisarul
Nicolescu. In atare situatie, ar putea fi luata in calcul pana si
autenticitatea actului. Unul dintre principalele argumente ca
acesta nu este contrafacut ramane un alt proces-verbal, intocmit
tot de Nicolescu, a doua zi:

„Astazi 29 Iunie 1883,

Noi Comisarul, dupa staruinfa D-lui Ocasanu, amicul
Dl. Mihail Eminescu si in considerate, ca acesta din urma (Mihail
Eminescu) ramane gol, am deschis usa de la camera sa, fafa cu
Dl. Ocasanu, cu D-na Slavic! si Dl. avocat Nica si luand de
acolo un costum de haine (jacheta, vesta, pantaloni) si o camase,
o pereche pantaloni de noapte, am aplicatla loc numitul sigiliu. "
Semneaza „Comisar C. N. Nicolescu, Ecaterina Slavici, Tinea,
G. Ocasanu".

(Fara sa contest existen|a personajului numit Safta,
invocat de Vintila Russu-§irianu, atentionez ca, in actul de mai
sus semneaza o oarecare Tinea - tiza stapanei sale, Ecaterina,
familiar numita si Catinca. Semnalarea este de tipul „fapt
divers", deoarece e posibil ca doamna Slavici sa fi avut doua
- sau chiar mai multe - slujnice, Tinea si Safta, dupa cum se
poate ca Vintila Sirianu sa fi gresit numele. In contextul
documentar actual, informatia nu are relevant, dar ea poate
capata important alaturi de alte eventuale elemente, astazi
necunoscute. Merita semnalat si faptul ca numita Tinea iscaleste
procesul-verbal, cu toate ca acesta nu o pomeneste, in vreme ce
avocatul Nica nu semneaza, desi este invocat in document, ca
martor. Sa fie „Tinca" semnatura gresit descifrata a lui „T Nica"?)

124

Recuw £winedca

O problems de fond este aceea care priveste temeiul
legal in baza caruia au actionat cei doi infirmieri, care, oricat
de obisnui^i ar fi fost cu suferinzii de „boli nervoase", nu erau
totusi medici, sa poata pune un diagnostic, iar poli|istii nici
atat. De ce, o data cu infirmierii, nu a venit si un medic, lasandu-
i pe acestia sa ac|ioneze asemenea unor hingheri? In acea
perioada, oricine putea fi ridicat de pe strada si dus la balamuc
de infirmieri, urmand ca doctorii sa decida daca e sau nu nebun?

§i cum s-a ajuns de la acel Eminescu pe care Pop il
prezinta ca incercand sa |ina inchisa usa cabinei de baie si, mai
apoi, impotrivindu-se din rasputeri sa fie imbracat in camasa de
for|a, ei bine, cum s-a ajuns de la un Eminescu extrem de
dinamic, la un Eminescu „docil", dupa cum il descrie §irianu?
Resemnare? Intr-un timp atat de scurt? Nu ar fi avut privirea
goala. Sa fi lucrat exclusiv sistemul nervos? Asa se pare,
comisarul Nicolescu nefacand vorbire de vreo interventie de
alt gen (de pilda, obligarea lui sa inghita anumite hapuri). Daca
lucrurile stau astfel, nu reiese ca a avut loc un traumatism psihic
deosebit de puternic? Iar daca acest traumatism este o realitate,
cine si cum demonstreaza ca, anterior lui, starea de sanatate a
lui Eminescu nu era perfect normala? Cine si cum demonstreaza
ca provocarea unui soc foarte puternic nu a fost chiar unul dintre
scopurile descinderii de la baia publica?

Sa fi fabulat Sirianu? Posibil. La fel de bine, insa, nu e
exclus ca el sa fi oferit amanunte pe care aljii le-au ascuns.
Principalul argument ramane, in opinia mea, faptul ca este
singurul autor care pomeneste de infirmieri, a caror prezen|a
este mai mult decat credibila, datorita aranjamentului facut de
Maiorescu. In plus, aparifia lor era fireasca intr-un asemenea
commando, inclusiv camasa de for|a fiind foarte probabil adusa
si manevrata de ei. De aceea, e cu atat mai dubios faptul ca
acest lucru a fost ascuns de ceilalji, fie si doar prin omisiune.
De ce nu s-a spus clar ca Politia a fost ajutata de infirmieri?
Date fiind omisiunile si contradic|iile prezente, suntem
indreptafifi sa ne intrebam si daca scena descrisa s-a petrecut
cu adevarat la baia publica. Sa nu uitam ca in in|elegerea dintre
Maiorescu si Simfion era vorba de sediul societa|ii „Carpapi"\

Intr-o polemics, multe ipoteze dintre cele de mai sus

125

"Remu £nuneflca

pot fi rasturnate cu scobitoarea, printr-o intrebare de detaliu:
po|i pune pre| pe spusele lui Vintila Russu-§irianu? De acord,
marturia lui ramane foarte discutabila, dar daca renun|am la ea,
renun|am la unul dintre cele mai vanturate argumente privind
alienarea lui Eminescu: incercarea lui de a darama locuin|a lui
Slavici! Fara aceasta motivate, dispare suportul biletului trimis
lui Maiorescu si, fara aceste bilet, interventia lui Maiorescu pe
langa §u|u apare in adevarata ei lumina: o manevra de tip
semi-mafiot!

Eminescu -primul delimit politic din Romania

Neclaritatile in „cazul Eminescu" sunt multe. Prea multe
pentru a avea pretentia ca exists o biografie corecta a acestuia.
Personal, cred ca lucrarile existente nu fac decat sa intareasca
suspiciunea ca Eminescu a fost, inainte de orice, victima a
oamenilor si abia apoi, poate, a bolii si/sau a ereditatii. Oare, din
ceata de biografi, nici unul nu o fi fost surprins de detaliul ca atat
doctorul §u|u, cat si comisarul Nicolescu se mai aflau in sediile
institu|iilor lor, la o ora atat de inaintata (19,00)? Asteptau „coletul"?
Intarziasera intamplator? Faceau ore suplimentare? Locuiau chiar
in incinta ospiciului, respectiv, a Polijiei? Sa nu intri la idei si sa-1
suspectezi pe comisar ca a trecut o ora falsa in procesul-verbal,
mult mai tarzie decat momentul real la care s-au produs re|inerea
si internarea lui Eminescu? Astfel, nu capata si mai multa
legitimitate intrebarea daca, nu cumva, neputin^a doctorilor de
a cadea de comun acord in privin|a bolii de care ar fi suferit
Eminescu - numarul ipotezelor fiind aproape egal cu acela al
capetelor emitente - se datoreaza tocmai lipsei unei reale si
grave afectiuni psihice? Nu cumva, "boala" lui Eminescu, asa
cum au perceput-o prietenii care 1-au vizitat la ospiciu, s-a
datorat (si) tratamentelor administrate, Eminescu fiind supus
unui nociv bombardament chimic, mai mult sau mai pu|in
intamplator ales?

Sa revenim la... revolver. Toate cele de mai sus sunt de
natura sa convinga ca a sustine ferm ca Eminescu a fost inarmat
in ziua arestarii sale ramane hazardat, date fiind ciuda|eniile
petrecute in acea zi funesta. Sa admitem ca a fost inarmat. In
acest caz, unde a disparut arma? Cum de nu o invoca politia, in

126

Recuw £winedca

ciuda faptului ca, astfel, capata un argument serios in sustinerea
arestarii lui? N-or fi pomenit nimic despre arma ca sa nu-1
compromita, se vor gandi, poate, unii. Dar putea el fi compromis
mai mult decat prin tratarea sa drept nebun de legat ori prin
diagnosticul ce-1 prezenta in mod fals drept bolnav de sifilis? In
al doilea rand, daca intr-adevar innebunise, prezenta pistolului
i-ar fi stricat imaginea mai mult decat nebunia insasi, sau faptul
ca era inarmat ar fi trecut neobservat, ca o consecin^a aproape
fireasca a alienarii? De asemenea, daca s-ar fi inten^ionat
ocrotirea imaginii lui publice, s-ar mai fi dus Ventura - si, mai
apoi, Siderescu si Ocasanu - direct la Politie, sau ar fi cerut mai
intai ajutorul unor persoane cu o mai mare influenza asupra lui
Eminescu (Maiorescu, de pilda)? Cum se face ca, taman atunci
cand se pretinde ca Eminescu era un pericol public real, nu a
actionat nimeni, acesta Bind arestat intr-un moment de lini§te
totalal

Daca nu a fost inarmat, situa|ia este, cred, limpede:
Eminescu a cazut victima unei inscenari. Scopul? Eliminarea
lui din via|a publica. Intensa mediatizare a „nebuniei" sale i-a
rapit increderea celorlal^i, inlocuind-o cu - intr-adevar
innebunitoarea - mila. Iar daca motivul arestarii 1-a constituit
inscenarea unei crize de nebunie, evident ca nu e deloc imposibil
ca el sa fi fost ajutat sa o ia cu adevarat razna. Altfel spus, intr-
o atare lumina, Eminescu apare drept primul depnut politic din
Romania, distrus in mod sistematic (de o soarta asemanatoare
avand parte si Avram Iancu). In situafia in care dusmanii lui au
fost silifi sa apeleze la inscenare, rezulta fara dubii ca sanatatea
lui psihica nu era zdruncinata, pentru a impune internarea in
ospiciu, chiar daca, potrivit unora, o serie de nop|i de nesomn
1-ar fi facut sa fie mai agitat.

Neatentfi care ucid

Doctorul Nica scrie in cartea sa, altminteri bine impanata
cu tot felul de citate: „Motivele internarii [lui Eminescu],
consemnate de unul dintre medicii curanji, au cuprins starea
de agitafie violenta, delir incoerent, halucinapi senzoriale
terifiante, insomnie tenace, agresivitate si vociferari. Acuitatea
extrema a simptomelor nu permite in primele momente un

127

"Remu £ntinedctt

studiu amanunpt al diferitelor funcpi §i facultap. «Aspectul
maladiei era acela al unei manii acute, caracterizata printr-un
delir absolut incoerent, prin mi§care dezordonata...»" Dupa ce
incheie citatul, Nica reia: „Medicul arata ca Eminescu a fost
izbit..." - nu mai conteaza de ce anume.

Citatele de mai sus, preluate din asa-zisul raport al unui
Anonim, raman un exemplu tipic privind usurin|a stupefianta
cu care multi biografi preiau si interpreteaza diverse texte, care
slujesc versiunii lor. (§i Nica se inscrie, cu toate erorile lui, intre
cei de buna-credin|a!) Deci Nica, el insusi medic, afirma cu
fermitate ca autorul fragmentelor invocate de el ar fi tot medic.
De unde pana unde, atata timp cat intregul manuscris este
nesemnat? Existen|a in cuprinsul textului a foarte mul|i termeni
medicali te poate face sa banuiesti ca o fi fost scris de un medic,
dar nu ofera o certitudine in acest sens, el putand fi conceput
de orice persoana, careia i se dau pe mana actele medicale ale
unui bolnav, sa zicem. Atata vreme cat nu se stie de catre cine
a fost scris, cu atat mai greu ramane sa fie datat. §i, daca se
cunoaste ca pe pia|a documentelor referitoare la Eminescu au
fost lansate si plastrografii, este, cumva, exclus ca acest act sa
fi fost intocmit la cinci, sau la zece sau la mai mul|i ani dupa
moartea lui Eminescu, spre a sluji unei anume idei, sau unui
interes de grup? §i-apoi, te po|i angaja sa scrii o biografie, in
general, si biografia lui Eminescu, in special, pe baza unor ipoteze
sau a unor zvonuri? Sau, ca medic, ai putea prescrie linistit unui
om viu un tratament oarecare, avand drept fundament asemenea
informal „precise"?

Doctorul Nica merge pana acolo incat precizeaza
„motivele internarii" asa cum, vezi Doamne, ar fi ele
„consemnate de unui dintre medicii curanp". Deja, ne aflam in
fa|a unei nascociri sfruntate, pentru ca orice lector, afland ca
citatele vin din partea „medicului curant" al lui Eminescu, este
tentat sa le preia fara cenzura. Chiar daca, in alt loc, Nica ar
preciza adevarul despre textul din care citeaza ca dintr-un raport
parlamentar, tot nu ar fi indreptatit sa afirme ca noti^ele aparfin
unuia dintre „medicii curanp", deoarece, daca cititorul nu se
lasa furat de text (cum se intampla de obicei) el devine nedumerit:

128

Recuw £winedca

pana la urma, citatele sunt scrise de un doctor sau de-un frizer?
„Medicul arata ca Eminescu a fost izbit..", mai zice doctorul
Nica, de-ai crede ca arestarea acestuia s-a facut sub controlul
unei comisii trimise de Ministerul Sanatfitii! Or, tocmai aici e
buba: Eminescu a fost ridicat si internat in chip abuziv, ilegal!

Referitor la Anonim, doctorul Nica precizeaza: „E1 a
fixat debutul bolii la 8 iulie 1883, anticipand, se pare, cu doua
zile izbucnirea psihozei afective". Bine, dom' doftor, da' chiar
nu mira cum ar putea un medic sa prevada boala unui pacient,
pe care nici macar nu 1-a vazut? Chiar nu mira neconcordan|a
dintre data avansata de „medicul curant" si cea pretinsa de
comisarul Niculescu (28 iunie „stil vechi" adica 10 iulie „stil
nou")?

Nica citeaza si acel fragment, prin care Anonimul ne
instiin|eaza ca Eminescu „se arma in invidia lui cu un revolver
si ameninfa, fara motiv, pe unul dintre cei mai devotap amici.
Cu multa dificultate el fu stapanit din agitapunea sa si dus la
Institutul medical Caritatea din Bucuresti". Doctorul-biograf
pare a nu sti ce-i aia intrebare. El nu e curios sa afle cand a
devenit invidios Eminescu si, mai ales, pe cine si din ce motive.
La fel nu e interesat sa afle cine si-a riscat pielea pentru a-1
stapani pe Eminescu „din agitapunea sa", cum s-a manifestat
acea „agitapune" si cum a procedat eroul. Nu-1 intereseaza nici
de unde si din ce motiv isi procurase Eminescu arma, si nici ce
s-a ales de ea dupa arestare. II intereseaza numai revolverul,
chiar si fara capse, pentru ca doar cu el se poate juca!

Mite dovede§te c£ Maiorescu minte

In fine, cateva randuri mai jos, Nica citeaza din Mite
Kremnitz: „Deodata, fara pricini vazute - afara de o vara
deosebit de calduroasa - [Eminescu] fu cuprins de o grozava
aiurare. I se parea ca trebuie sa omoare pe un om care altfel
ii era cu totul indiferent, si nu-si veni iarasi in fire pana ce nu
i se lua arma din mana." Ca 1-ar fi cuprins „grozava aiurare",
mai c-ai in|elege. Dar pistolul? De unde si de ce facuse Eminescu
rost de el? Daca „nu-si veni iarasi in fire pana ce nu i se lua
arma din mana", deducem ca s-au dat ceva lupte. Unde au avut
ele loc? Cine sunt eroii care 1-au anihilat pe periculosul Eminescu?

129

"Remu £ntinedctt

Nem|oaica in versuri, draga doamna poeta Mite
(cumnata a lui Maiorescu - barbatul ei, doctorul Kremnitz, fiind
frate cu prima nevasta a criticului) merits oricum toatS
recunostin|a noastrS, deoarece ne ajutS sa descurcam unele i\e
ale „dosarului Eminescu". Concret: principala sursS de informatii
a acestei simpatice dudui mSritate ramanea rubedenia
Maiorescu (so|ul, cu toata priza pe care o avea ca medic al lui
Carol I, nefiind chiar buletin de stiri). Mi se pare complet
improbabil ca, daca Maiorescu ar fi cunoscut o alta variants si i-
ar fi impartasit-o, fara sa-i ceara sa pastreze tScerea, Mite sa nu fi
precizat acest lucru. Precum s-a vazut mai sus, ea pare sa fi fost
convinsa ca internarea lui Eminescu s-a datorat faptului ca,
pierzandu-si el subit controlul, a vrut „sa omoare". Pe cine sa
omoare? Pe „un om care altfelii era cu totul indiferent". Cand
a aflat vestea? Este mai pu|in important; daca, vorba lui
Slavici, „s-a intamplat" sa-i pice stirea-n poala chiar in 28 iunie,
ziua in care Maiorescu a parasit Jara, inseamna, indiscutabil,
ca arestarea s-a produs inainte de ora 17,30 (si, deci,
procesul-verbal al Poli|iei ar fi, si sub acest aspect, plasmuit).
Dar, repet, asta conteaza mai pu|in. Deocamdata.

Esenfial este altceva: ea, Mite Kremnitz, nu pomeneste
nimic de madam Slavici si de angoasele acesteia, scapate din
fuga pe prima carte de vizita aflata la indemana. Deducem ca
Maiorescu nu i-a spus nimic despre bilet - caz in care, apare
intrebarea: „de ce i-a ascuns acest lucru?" Exprimarea lui Mite
nu lasa loc supozi|iei ca, inainte de a amenin|a cu revolverul,
Eminescu trecuse printr-o criza ceva mai pu|in violenta, acasa
la Slavici: „Deodata", J se parea ca trebuie sa omoare" si J se
lua arma din mana" formeaza un intreg, un sir de fapte inaintea
carora totul a fost normal (existen^a lui „deodata" o dovedeste)
si dupa care Eminescu a ajuns imediat la balamuc. Incheierea
incidentului la casa de nebuni este si mai ciudata, daca, asa
cum scrie Mite, Eminescu si-ar fi „venit iarasi in /Ire" indata ce
„i se lua arma din mana".

Prin urmare, aceasta variants o exclude pe aceaa in care
e amestecata si nevasta lui Slavici. Oricata bunavoin|a ai avea,
versiunile nu pot fi cumulate, ca pretinse accese succesive. Daca
il accept pe unul, celalalt devine, automat, mistificare.

130

Recuw £winedca

Desigur, nu era obligatoriu ca Maiorescu sa-i spuria
cumnatei sale toate cele. Pe de alt a parte insa, oficial,
internarea lui Eminescu nu era secret de stat, ba, nici de
partid, macar. Daca vinovat nu a fost decat destinul lui
Eminescu, in mod firesc, nu era nimic de ascuns - sau, mai
precis, nu era nimic de ascuns in cercul stramt al familiei
Maiorescu. Normal ar fi fost ca intamplarea sa constituie
mai mult timp subiect de conversa|ie in casa.

Cum nimeni nu poate sa conteste ca, in jurnalul lui
Maiorescu, acesta scrie negru pe alb ca, in ziua de 28 iunie
1883, la ora 6 diminea|a punct, a primit un bilet de la doamna
Slavici, se deschid doua alternative: fie Maiorescu a inventat
cand a facut aceasta nota|ie intre insemnarile lui zilnice (caz in
care acestea nu mai sunt deloc „intime", capatand aspect de
alibi), fie Maiorescu a pastrat secretul - situatie in care tot la
neadevar ajungem, chiar daca e unul „prin omisiune". Cum
spuneam, varianta „Szoke-Slavici" si varianta „revolverul" se
elimina reciproc. Faptul ca, desi contrare, Maiorescu s-a mulat
dupa amandoua (in functie de interese, probabil) arata ca, daca
socotea necesar, nu se sfia sa minta. Omul cu barbison ingrijit,
omul cu mutra severa, omul care - Mite zice - „ma intreba
daca nu care cumva uitasem sa-1 fac [pe Eminescu] sa simta
distanfa sociala care ne separa", omul care dintr-un discutabil
protector al lui Eminescu, incerca sa ajunga un patron al
acestuia, omul care va fi si ministru, si profesor universitar, si
premier si critic literar, ei bine, acest om stia sa minta ireprosabil,
de-n|epenea Dunarea de la izvor la Delta!

§i, legat de versiunea lui Mite, mai e curios si altceva:
Anonimul citat de dr. Nica zice ca Eminescu voia sa impuste
„pe unul dintre cei mai devotati amid", in vreme ce dansa afirma
ca respectivul era „un om care altfelii era cu totul indiferent". E
ni|el cam invers! Dar ce mai conteaza? Cat timp nu dauneaza
ideii precise ca Eminescu isi trasese o manie acuta de rupsese
gura targului, literati din lumea medicinistilor (si viceversa)
par dispusi sa accepte cam orice galusca, fie ea si din ipsos.

Dictatura ideilor preconcepute

Daca ne oprim o clipa, ca sa tragem o noua linie de

131

"Remu £ntinedctt

adunare, sare in ochi mul|imea nenumara^ilor si obositorilor
„daca", „poate" ori „se pare". In cazul in care prezen|a lor este
legitima, mai avem oare dreptul sa spunem atat de siguri pe noi
ca „Eminescu a innebunit"? Mai putem baga mana in foe pentru
asta? Cine accepts definirea cuvantului „preconceput" drept
„(Despre idei sau pareri) Admis, format, adoptat dinainte, fara
o cercetare sau o experienfa prealabila" (M.D.E.), trebuie sau
nu sa recunoasca si ca „nebunia lui Eminescu" este, pentru
majoritatea noastra, o idee preconceputa? Este sau nu adevarat
ca o idee preconceputa se poate suprapune plauzibil adevarului,
dar, la fel de bine, poate ascunde o uriasa ticalosie?

Toatfi lumea este, cred, de acord cu faptul ca povestea
innebunirii lui Eminescu reprezinta, in fond, ceea ce numim azi
un „scenariu". Un scenariu care a rezistat pana acum pentru ca
au lipsit intrebarile. De ce? Poate, pentru ca s-a acordat prea
multa incredere cui nu merita. Poate, pentru ca mul|i nu au
avut cum si pe cine sa intrebe. Poate ca de vina e si mentalitatea
vremurilor trecute, cumulata cu frecven|a anumitor boli si cu
nivelul scazut al cunostin|elor medicale. Poate, fiindca a existat
interesul limitarii celebrita^ii postume a lui Eminescu la sfera
literaturii. La urma urmei, nu conteaza! Important este sa cerem
macar acum redeschiderea „dosarului Eminescu", deoarece
avem mare nevoie sa ne intemeiem convingerile pe argumente.
In via|a noastra sunt prea multe necunoscute, ale caror false
explica|ii le acceptam cu o resemnare profund paguboasa. Nimic
din ceea ce se spune sau se scrie nu poate fi contestat a priori,
ori pentru ca pare intr-un anume fel, dupa cum nici o prezentare
incomplete sau neverosimila nu trebuie acceptata orbeste. A
cere, pe langa afirma^ii, si probe materiale sau inlan|uiri logice,
lipsite de contradic|ii, este nu numai dreptul legitim, elementar,
al fiecaruia, ci si obliga|ia lui fa|a de sine, inainte de orice.

Altminteri, riscam sa ne mutam convingerile intr-o lume
iluzorie, a halucina^iilor servite la tava de cei mai activi decat
noi. Concret: cazul Eminescu. Suntem convinsi ca a innebunit.
De ce? Pentru ca asa au inva|at si parin|ii nostri, pentru ca asa
umbla vorba si asa scrie in car|i. Cum a innebunit? Ne-ar interesa
sa aflam, dar de unde? Pentru ca nimeni nu are totusi habar,
nici astazi, desi in momentul producerii tragicei eclipse se gasea

132

Recuw £ntinedca

in buricul Capitalei, intre „amici", nu in codru! Sau Cineva
§tie, dar nu vrea sa spuna. Cum s-a numit boala lui „de nervi"?
lata o tenia pe care, de-un veac, medicii se cearta de mai mare
dragul, fara ca disputa lor sa ridice in noi intrebarea: cum e
posibil sa existe atatea diagnostice taman in cazul a ceea ce
numim „poet national"? Incompetents? Superficialitate? Rea-
credin|a? Daca despre un nepot sanatos al oricaruia dintre noi
medicii ar spune public ca are ba oftica, ba trichineloza, ba
hepatita, ne-am fi dus glon| la un ziar si ne-am fi plans imediat
de incompetent medicilor si de toleran|a autoritatilor! Pentru
ca un lucru sa fie „inadmisibil", trebuie sa ne loveasca in plin si
nemijlocit?

Oare, soarta lui Eminescu nu ne afecteaza direct? Modul
nostru de percepere a ceea ce se cheama Poetul National poate
fi falsa sau chiar lipsi? Nu ne dam mereu seama ca Eminescu
reprezinta o culme intr-adevar sfanta pentru noi, o sinteza si un
simbol al poporului nostru, care trebuie sa stea alaturi de sterna
Tarii §i de drapel?

De ce supara Eminescu?

O actiune ramasa secreta si dupa mai bine de-un veac
si care 1-a strivit pe Eminescu trebuie sa fi fost provocata de
ceva si, in acelasi timp, sa slujeasca cuiva. In mod cert, nu poezia
lui a fost cea care a deranjat. Nici incercarile de dramaturgie ori
neterminatele lucrari in proza. §i nici faptul ca, destul de
rar, mai statea la taclale. §i-atunci? Ramane o singura
explica|ie: jurnalistica - creatie de un tip special, care se
spijinea temeinic pe o structura interioara imposibil de pervertit.

De aceea, daca documentele discutate pana aici arata,
destul de vag, cam cum s-au petrecut lucrurile, fa^eta urmatoare
va incerca sa explice si de ce s-a ajuns acolo. Ziaristul Mihai
Eminescu, in general, si articolele lui din (anii si) lunile
premergatoare arestarii pot furniza date edificatoare. Dupa cum
am mai spus, multe informatii pledeaza in favoarea ideii ca,
pana la declansareajenantului sijignitorului spectacol al listelor
de subscriptie, publicistul Eminescu a fost mult mai cunoscut
publicului larg, decat poetul Eminescu. Daca doar
contemporanii se puteau gandi ca versurile

133

"Remu £ntinedctt

„§i deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,

Isi arunca pocitura bulbucapi ochi de broasca..."

Tl vizau pe C.A. Rosetti (care, intr-adevar, avea ochi
bulbucapi) si daca numarul posibilelor trimiteri la persoane sau
locuri reale este extrem de mic in poezie (le numeri pe degete),
nu la fel a fost si cu jurnalistica.

De exemplu, Eminescu afirma transant ca „{ara d-lui
Bratianu consista din Carada, plus Costinescu, plus 4 clase
primare". Tot el scria, la 3 martie 1881:

„De ce urmasii, daca-i vom mai avea, sa fie in pericol
de-a confunda dupa identitatea numirilor si titulaturilor vechile
noastre epoce gospodaresti si spornice cu epoca in care
Caradelele si Cariagdii au gasit rapunea de a fi? De ce epoca
Mihalescu-Stroussberg si a lui Matei Basarab sa aiba aceleasi
titulaturi? Jos vechiul nume romanesc, al unei institupi romane,
sus regalitatea Palestine! si a Greco-Bulgariei!

Pentru onoarea trecutului trebuie sa ne para bine ca se
trage in sfarsit o mare linie de hotarnicie intre Basarabi si Musatini
pe de-o parte si intre elementele determinante ale epocei
Stroussberg-Bratianu pe de alta.

Dar populapile saracesc si mor?

Dar datoriile statului se urea in fiece an fara nici o
compensape pentru oamenii ce le poarta sarcina?

Dar nu exista un ochi care sa controleze, o mana care
sa opreasca nelegiuirile?

Dar imoralitatea si tampirea creste de nu ne mai
cunoastem poporul de acum 50 de ani?

Ce fac toate astea? Loteriile din Hamburg sa traiasca,
camatarii si. . . tichia de margaritar!"

Despre efectele pe care jurnalistica eminesciana le
starnea in randul mul|imilor vorbeste, intre altele, scrisoarea
lui Vasile Mangra catre Slavici, prin care, la 15 martie 1883, il
informa ca „Articolii publicap in «Timpul» despre situapa din
Ardeal, au produs o impresiune asupra cetitorilor din Ardeal,
pe carea nu |i-o pot descrie (...) Tot asemenea impresiune a
facutsi critica cercularei metropolitului. Autorulu este asa zicand
admirat pentru energia limbajului si puterea logicei cu care
descrie situapa romanilor de aid. "

134

Recuw £ntinedca

Admiratul semnatar era Eminescu, care, cu numai trei
zile inainte ca Mangra sa-i scrie lui Slavici, publicase articolul
Situapa din Ardeal (12 martie 1883), in care palmuia peste nas
ambitiosul guvern de la Budapesta (si, indirect, propteaua lui
de la Viena) si pe clericii romani care ii faceau jocul.

Articolul informa din primele randuri ca „I.P.S.S,
mitropolitul romanilor rasariteni din Ardeal si Jara Ungureasca,
d. Miron Romanul, a adresat protoiereilor din arhidieceza o
circulara. Ea opre§tepe cler de-a lua parte la adunarile populare
can protesteaza cu atata legitimitate in contra proiectului de
lege al carui scop e maghiarizarea institutelor secundare romane
de invafamant". Regretand ca nu toti mitropolitii nostri sunt
croiti dupa tiparul lui Andrei §aguna, Eminescu nu exclude deloc
posibilitatea ca respectiva circulara „sa fie comandata de Pesta".
Apoi o analizeaza.

Din intreagul document, fraza „Conducatorii se pun pe
teorii cari eschid simful ce se numeste patriotism" a provoacat
comentariul eel mai amplu, Eminescu raspunzand, printre altele:
„Sim$ul ce se numeste patriotism poate sa se fi eschizand; simful
ce este patriotism dupa cum [i]l infelege toata lumea - esceppe
facand de maghiari - nu sufere fara-ndoiala nici o scadere
prin manifestari. Caci poate fi cineva bun patriot si rau
maghiar - lucrurile nu au a face una cu alta - si, viceversa,
poate fi cineva fanatic maghiar si rau patriot, ceea ce maghiarii
sunt in genere. Patriot e omul care contribuie la bunastarea si
inflorirea tuturor elementelor din fara sa; prin ridicarea simultana
a tuturor, patria se ridica. Maghiarii, din contra, vad idealul lor
de stat in ruinarea napunilor conlocuitoare, in apasarea lor
intelectuala; ei atenteaza la eel mai de capetenie instrument de
cultura al unui popor, la limba lui, pentru a-i impune in schimb
idiomul ocult al unei mici si izolate rase, idiom cu forme organice
fino-tartare, cu lexicon slavonesc" si care „prezinta dificultaple
unei limbi moarte, fara a prezenta nici unul din foloasele ei".

In final, tonul lui Eminescu era optimist, caci, zicea el,
„maghiarii isi consuma cele mai bune puteri ale lor" sustinand
o „idee de stat" 'fara sansa de a deveni realitate: atunci „Cand o
mie de ani de supremape politica n-au datmaghiarilorin privinfa
deznaponalizarii altor elemente decat un rezultat aproape nul,

135

Rwma £ntinedctt

e evident ca puterea lor de asimilare (oausaJ est e nula." Poporul
roman fund „deosebit, incapabil de-a se confunda cu altele, si
care, cu toata imprastierea sa politica, ramane unul si acelasi",
tentativa de a-1 asimila e vis desart, caci a lupta Jn contra unor
puteri constante, e egal cu a se lupta in contra rotapunii
pamantului in jurul sau, in contra consecupunii regulate de
noapte si zi".

Cu vreo luna inainte de arestarea sa, la 20 mai 1883,
Eminescu a publicat un articol fara titlu (ulterior numit de unii
Religie si naponalitate), generat de Jnfiinfarea unei mitropolii
romano-catolice in Bucuresti", decizie care „ne-a dovedit fara
indoiala lipsa de tact din partea Scaunului papal". Pentru a fi
mai explicit, autorul face un scurt inventar al pasilor mici cu
care Biserica catolica s-a infiltrat in Romania, de-a lungul vremii,
„fara ca prin aceasta sa fi desteptat vreo prevenpune in opinia
publica a farii (...) Au fost dar romanii atat de toleranp incat au
privit cu un fel de mulfumire cum incet-incet se organizeaza in
mijlocul lor o biserica ai carei membri sunt aproape top straini,
a carei preopme e adusa din alte \ari, al carei cap atarna de o
putere straina si nu are datoria de a se supune legilor farii. Tari
in credinfa lor, romanii nu s-au temut de biserica papala si-au
respectat pe aceia care, desi eterodocsi, pneau sa se inchine in
felul lor. "

Proaspata miscare a papei il obliga sa reaminteasca celor
care uitasera ca Jn toate timpurile, Scaunul papal i-a socotitpe
principii catolici drept agenp ai propagandei catolice. Strabunii
nostri au fost persecutap de catre regii catolici ai Ungariei nu
pentru ca erau romani, ci pentru ca papa ii ameninfa pe regi cu
excomunicarea daca vor fi ingaduitori cu schismaticii". Revenind
la prezent, Eminescu spune - prin glasul unui ipotetic opozant
al Puterii in func|iune - un adevar incontestabil: „ Vom avea de
astazi inainte doua biserici: una a £arii, alta a Cur|ii; doi capi
bisericesti, unul parinte sufletesc al farii, iar altul al familiei regale
si al celorlalp straini asezap in fara si dinastia este un abis netrecut".

Eminescu isi exprima convingerea ca „Metropolia
romano-catolica [din Bucuresti] a fost creata anume spre a slabi
pozipunea dinastiei de Hohenzollern in Romania "(dinastie care,
prin cei „saptesprezece ani de domnie ne-au dat convingerea

136

Recuw £winedca

ca Maiestatea Sa a intrat in fara cu hotararea de a duce mai
departe tradipunile bunilor Domni pamanteni"). Faptul ca papa
sus|ine aceasta politica, in complicitate cu ungurii si „contra
neamului romanesc", il face sa scrie: „Nu tagaduim ca Austro-
Ungaria va putea gasi situapuni in care ne va impune ceea ce
pan-acum am dat de bunavoie; un lucru insa nu va putea sa ni-1
impuie nici o putere din lume: bunavoinfa cu care i-am
intampinat pe catolici pan-acum. Aceasta au pierdut-o, ni se
pare, pentru totdeauna."

In sfarsit, in ziua de 28 iunie, cand a fost arestat,
Eminescu tocmai publicase in Timpul articolul tratand problema
libertajii presei (articol pe care foarte mul|i refuza sa i-1 atribuie).
Pretextul il constituise decizia guvernului de a-1 expulza din
|ara pe Emile Galli, fondatorul Joii 1'Independence roumaine"
(si, anterior, al publica|iei L'Orient). In final, Eminescu scrie:
„Dar credem ca nu este nevoie a argumenta mult, spre a
convinge despre urata pornire a guvernului asupra presei.
Trebuie sa-1 asteptam de acum la alte masuri si mai odioase,
pentru ca panta este alunecoasa si nu are piedica pana-n
prapastie.

Cat pentru presa, am putea sa-1 asiguram pe regim ca
oricat de cumplite ar fi actele sale de razbunare, nu va fi in stare
nici el a abate unele caractere tari ce se gasesc intr-insa si teama
neeca, cautand victoria peste tot, va pierde si cea deja castigata
in monstruoasa sa pornire de a-si subjuga presa". Avem toate
motivele sa credem ca Eminescu detinea suficiente argumente,
cu care sa-si sus|ina precizarea privind tentativa Puterii de a-si
subordona presa (evident, in scopul de a manipula fara probleme
opinia publica), „cura|ind-o" de „rebeli". De altfel, masura in
care avea sau nu dreptate s-a vazut chiar in ziua aparitiei acestui
articol: in ceea ce-1 privea, Eminescu nu a trebuit sa astepte
prea mult. Avea prioritate!

Citatele mai sus invocate nu sunt de natura sa convinga
ca punctele de vedere exprimate de Eminescu 1-ar fi facut prea
simpatic Vieno-Budapestei. De aceea, e foarte probabil ca recent
intemeiatul Imperiu Austro-Ungar (1867) sa nu fi ramas chiar
nepasator fa|a de repetatele luari de pozitie ale lui Eminescu.
Solicitarea de a-1 „rezolva" pe acesta in vreun fel nici nu era

137

"Remu £ntinedctt

necesar sa se transforme in presiuni asupra cabinetului de la
Bucuresti: liberalii erau ultimii care i-ar fi luat apararea, actiunile
lor fiind de ani buni |inta atacurilor lui Eminescu.

Un adversar, poate, chiar mai periculos decat
austriecii, ungurii sau rush era Vaticanul, statule^ul de-un
lat de palma, care are insa sub control o mai mare parte a lumii
decat ar reusi, astazi, armatele engleza si americana la un loc.
Cat priveste modul lui de actiune, jumatate ocult si pe de-a-ntregul
dominator, acesta rezulta inclusiv din articolele lui Eminescu.
Fragmentul mai sus citat se inscrie intr-o mai larga fresca,
compusa dintr-o serie de articole, prin care Eminescu lumineaza
parte din zonele mai intunecate ale catolicismului. In 1883,
exasperat, Romanul- ziarul guvernului - a incercat sa zdruncine
credibilitatea lui Eminescu, acuzandu-1 pe acesta ca ar avea drept
scop ascuns inlocuirea regelui cu unul ortodox!

Nu pot fi uitati nici evreii. Eminescu a scris „istoria"
imigrarii lor in Moldova si felul in care acestia, prin corup|ie,
viclenie si camata, i-au transformat treptat pe autohtoni in mana
de lucru si in sursa de profit cu orice pre| Cum nu a fost contrazis
cu argumente, ci doar etichetat ca „antisemit", sunt toate
motivele sa credem ca nu gresea (chiar daca si prin aceasta a
intrat in conflict cu Maiorescu si cu „opozipa miluita"). Asa
stand lucrurile, Eminescu nu putea fi deloc drag unor evrei;
drept dovada, urmasii spirituali ai acestora continua sa-1
ponegreasca chiar si la mai bine de un veac de la moartea sa.

Britianu, as al loviturilor date din umbri

Desigur, de la dorin|a la infaptuirea ei este cale lunga:
oricat de suparator ar fi fost Eminescu, nici austro-ungarii, nici
catolicii, nici Jarul, nici banul evreiesc nu ar fi actionat la modul
fizic impotriva lui. Sa fi picat „nebunia" lui Eminescu la |anc, pentru
toata lumea? Eu, unul, nu sunt atat de fericit incat sa pot crede
asa ceva. Daca nu, cine isi asuma cu succes sarcina unei ipotetice
inscenari? Regele? Nu avea for|a necesara. Francmasoneria locala?
Chiar imbibata cu demnitari, cum a fost ceva vreme, ea n-a depasit
nivelul de slujnicu|a cuminte si cam prostu|a, buna doar sa toarne
si sa transmits ori sa execute ordine. Ramane guvernul.

Trecutul lui I.C. Bratianu, prim-ministru liberal in anul

138

Recuw £ntinedca

arestarii lui Eminescu, nu numai ca nu face improbabila
posibilitatea ca inlaturarea acestuia de pe scena publica sa se fi
facut cu stiin|a sa, dar pledeaza in favoarea ei. Pe scurt: participant
la revolutia romana din 1848 (dorita si sustinuta, ca toate
celelalte revolutii nationale din epoca, de masoneria britanica,
liderul real al tuturor masonilor), el este exilat in Franca - unde
unelteste impotriva lui Napoleon al Ill-lea, fiind si arestat pentru
aceasta. Revenit in Jara, dupa ce pune umarul pentru inlaturarea
lui Cuza, contribuie la aducerea in Romania a lui Carol de
Hohenzollern - fapt care, patru ani mai tarziu, nu-1 va opri sa
se amestece si in conspiratia ce urmarea detronarea monarhului.
Pe drept cuvant, dupa ce a parasit redactia Romanului, Frederic
Dame a scris in L'Independance Roumaine despre Bratianu:
J'amour du pouvoir a transforme le revolutionnaire de 1848,
1'anarchiste de 1850, le regicide de 1853, le republicain de 1857,
le liberal de 1862 en theoricien de la reaction". Un om cu atare
biografie ar fi tratat cu manusi un ziarist incomod?

Intre Eminescu si Bratianu nu puteau exista sentimente
de apropiere. Un om care §i-a inscenat propriul atentat, avea
vreo repnere serioasa de a inscena nebunia unuia dintre cei mai
morali §i mai complep ziari§ti ai timpului? Cand acelasi om mai
are injur o veche echipa, cu ajutorul careia -intre altele - a dat
jos un domnitor, nu un ziarist, situatia nu mai impune luarea in
calcul a bunului-sim| si, in general, a normalitatii. Data fiind
sustinerea oculta a strainata|ii, raul devine nu doar posibil, ci
chiar prioritar in fa|a oricarui bine national.

Nu-i vorba, neaparat, de scenarii ultra-malefice, in care
primul-ministru susoteste cu ministrul de Interne si cu prefectul
politiei Capitalei, cum sa tocmeasca ei oameni, care sa astepte
victima noaptea, cand se intoarce acasa, desi inscenarea
minutioasa a atentatului Bratianului impotriva Bratianului arata
cat se poate de limpede ca ideea in sine nu este nici pe departe
atat de incredibila pe cat ar parea.

Ipoteze sunt multe. Bunaoara, nu cred ca ar fi aberant
sa ne gandim ca, poate, o anume stare psihica a lui Eminescu a
fost folosita drept pretext. Un pretext asteptat, dar neinclus intr-
unplan amanuntit. Disparitia foii sale de observatie clinica, dupa
ce fusesera lansate pe pia|a cele mai ciudate presupuneri privind

139

R«m8 £ntinedctt

starea sanatfitii lui, nu-i era favorabila lui Eminescu. Implicarea
Ministerului de Externe in „culegerea" unor fise de la clinica de
langa Viena (N. Georgescu: „Asistentul care si-a amintit de
Eminescu relateaza sec: aceste observafii medicale an fostluate
de un roman, lucrator la Ministerul de Externe") nu stiu sa fi
fost negata de autorita|i. Oricum, insa, de ce sa fi intervenit
insusi guvernul? Ca sa capete probe compromi|atoare? A
inten|ionat sa elimine orice dovada privind o ipotetica „boala
rusinoasa" a Poetului National? Faptul ca autorita|ile centrale
nu s-au pronun|at cu privire la starea de sanatate a lui Eminescu
duce la ideea ca fie nu au gasit ceea ce cautau, fie toata povestea
este o diversiune, menita sa creeze cea|a la adapostul careia
oricine sa poata spune orice. Cea mai buna dovada este faptul
ca, din suvoiul de guverne care s-au perindat pe capra T^rii,
nici unul nu a gasit de cuviin|a sa intocmeasca un dosar-
cronograf Eminescu, cuprinzand toate documentele in care
se face referire la el.

Posibil ca ultima picatura, cea care a facut paharul sa se
reverse, sa fi fost interven|ia Polijiei, posibil ca starea lui
Eminescu, doar usor alterata in acea zi fatidica, sa fi putut fi
remediata lesne, daca nu ar fi intervenit medicamentatia aplicata
ulterior la §u|u. Colac peste pupaza, odata convinsi de nebunia
lui Eminescu, diversi amici au „descoperit" ca, de fapt, ei ii
pusesera acest diagnostic de mai multa vreme. Din acel moment,
nimic nu i-a mai putut clinti din opinia lor.

Dar, desi parca prea aduce a „roman politist", cea mai
plauzibila mi se pare inscenarea, pur si simplu, fara asteptarea
pretextului. Pana si eventuala trauma psihica cauzata de
brutalitatea lui Nicolescu devine nesemnificativa, daca, „sus",
se stabilise cu adevarat eliminarea definitiva a lui Eminescu din
via|a publica. Cine se baga intr-o asemenea poveste nu cunostea
jumatati de masura si nu se putea baza pe factori aleatori. Daca
a fost inscenare, cum inclin sa cred (pe baza, repet, a ceea ce se
in|elege din analiza documentelor existente), atunci totul s-a
derulat rapid, fara ezitari: Eminescu a fostlegat, internat si supus
unui intens bombardament chimic, care 1-ar fi facut si pe Freud
sa declare ca e Mihai Viteazul. In paralel, pe ton plangare£ ori
agresiv, s-a repetat ca Eminescu ar fi „nebun", inducandu-se

140

Recuw £winedca

ideea ca un atare om nu poate fi luat in serios.

Nu este vorba de a discuta atat daca, la un moment dat,
s-a instalat sau nu o anumita rupere de realitate, aceasta fund
pomenita de Eminescu insusi, intr-o scrisoare adresata amicului
sau Chibici, pe la inceputul lui 1884, si in care ii spune acestuia:
„ . . .nu-fipofi inchipui starea in care un om se afla intr-un institut
de alienap dupa ce §i-a venit in fire". Cu aceeasi ocazie, el ii
mai transmitea: „Nu sunt deloc in stare sa-mi dau seama de
boala cumplita prin care am trecut, nici de modul in care am
fost internat aiciin ospiciul de alienap. Stiu numai atat, ca boala
intelectuala mi-a trecut, desi fizic stau indestul de prost. Sunt
slab, rau hranit si plin de ingrijire asupra unui viitor care de
acum inainte e fara indoiala si mai nesigur pentru mine decat
oricand. " Problema inca neclara ar fi cum a ajuns Eminescu in
aceasta situate si cat au durat aceste eclipse, iar semnele de
intrebare ridicate in aceasta privin|a se datoreaza prea
multelor ciuda|enii aflate in si-asa foarte pu|inele documente
care ne vorbesc despre el.

N-ar fi imposibil, insa, ca Eminescu sa fi scris aceste
randuri, in care, practic, isi recunoaste alienarea si asigura ca
nu stie ce s-a intamplat cu el, doar din speran^a ca va fi eliberat.
In slujba acestei idei sta faptul ca scrisoarea citata a fost
elaboratfi dupa lungi insistence, dar, o data plecat din Dobling,
Eminescu a refuzat din nou sa mai scrie celor din Jara. La 28
decembrie, C. Popasu ii scria unchiului sau, T. Maiorescu: „Am
rugat pe profesori, daca se poate sa-1 induplece sa scrie ceva.
Pana acum insa nu i-a succes decat sa-1 faca sa promita ca va
scrie D-lui Chibici. Daca insa ii da hartie ca sa scrie scrisoarea,
zice ca acum nu poate, dar are sa scrie. De cateva zile are un
catar (?) la ureche (Otitis). Profesorului i-a spus ca asta a avut-
o cand era de opt ani. " Daca Eminescu ar fi fost rupt de realitate
pana la 5 ianuarie 1884, cand Maiorescu pretinde ca si-ar fi
revenit, ce sens avea ca doctorii sa-i ceara sa scrie celor din
|ara? Din fragment reiese ca Eminescu nu se topea de dorul
nimanui - inclusiv Chibici. Prin urmare, avem toate motivele
sa credem ca, atunci cand i s-a adresat, n-afacut-o de bunavoie,
ci silit de imprejurari.

141

R«m8 £ntinedctt

Din moment ce, la 12 iulie 1883, el li spunea lui Simeon
ca nu crede ca va mai parasi spitalul lui §u|u, inseamna ca la
acea data era perfect lucid, nu cum pretind versiunile oficiale.
Inseamna ca ruperea de realitate, despre care el insusi vorbeste
in scrisoarea trimisa lui Chibici din sanatoriul lui Obersteiner,
de la Viena, s-a produs fie in Bucuresti, fie in drumul spre Viena,
fie dupa ce a ajuns la destina|ie, dar, oricum, in urma zilei de
12 iulie 18831 Prin urmare, internarea nu a facut decat sa-i
inrauta|easca starea de sanatate! Iar daca e sa-i acordam
„psiho-neurologului" Maiorescu marele credit pe care-1
pretinde doctorul Vuia, inseamna sa-1 acuzam si pe el, laolalta
cu §u|u, de dezastrul provocat lui Eminescu!

De asemenea, cred ca ar trebui luata in calcul si
posibilitatea ca reactiile lui Eminescu, socotite unanim rod al
nebuniei, sa fi fost, in realitate, efect al medicatiei prescrise. Trebuie
sa tinem cont si de faptul ca ideile preconcepute o data instalate
sunt foarte greu de clintit. Or, daca e sa dam crezare celor scrise
(atat de contradictoriu!) despre comportarea lui in aceasta
perioada, starile de Jnsanatosare" ale lui Eminescu, in timpul
carora el parea eel de dinainte de iunie '83 au survenit in
momente in care nu se §tie ca lui sa-i fi fost administrat vreun
tratament. Desigur, nu eu sunt autoritatea medicala care sa
judece aceasta ipoteza. Dar nici memorialistii, care il evoca pe
Eminescu, Justruindu-se pe ei'1

In fine, atata vreme cat G. Calinescu a pus la indoiala
autenticitatea unor scrisori ale lui Eminescu, inseamna ca o fi
avut dumnealui ceva argumente. De ce nu am fi precauti si in
privin|a misivei mai sus amintite? De ce nu am lua in serios, sa
zicem, si declara|ia lui Gheorghe Bojeicu, ruda cu Leon
Onicescu, intendentul ospiciului de la Manastirea Neam^ului,
care afirma ca Eminescu „seplangea ca a fost internat ca nebun,
protestand ca n-a fost nebun'l Pentru ca, daca Eminescu chiar
a fost abuziv internat la Manastirea Neam^ului, in 1886, ce temei
solid ne-ar opri sa credem ca nu la fel s-au petrecut lucrurile si
in iunie 1883? Fragmentul din mai sus citata scrisoare trimisa
lui Chibici la 12 ianuarie 1884? Intai de toate, scrisoarea
respective trebuie sa fie nu numai autentica, ci si sincera. In al
doilea rand, in ea, Eminescu se refera la un segment temporal

142

Recuw £winedca

nedefinit; el nu precizeaza nici cand ar fi pierdut contactul cu
realitatea, nici cand 1-ar fi reluat. In al treilea rand, din text ar
putea reiesi ca Eminescu nu stia ca, inainte de a ajunge la
Dobling, fusese pacientul lui §u|u, in Bucuresti. Lucrul este cu
atat mai deconcertant, cu cat eel pu|in doua marturii par sa
indice luciditatea lui in timpul primei internari; una este amintita
si mult suspecta scrisoare prin care, la 12 iulie 1883, Simeon ii
scrie lui Maiorescu, informandu-1 ca: 1) „dupa afirmarile
Doctorului si dupa toate cate am putut observa noi, boala [lui
Eminescu] inainteaza agravandu-se" (prin urmare, nu se mai
poate sus|ine ca, in clipa arestarii, ar fi prezentat simptomele
„ unei manii acute caracterizata printr'un delir absolut incoherent,
prin miscari desordonate, prin ilusiuni si halucinapuni sensoriale
care deveneau uneori terifiante, in fine prin tendinfa a tot
distruge prin prejurul sau"\) si ca 2) „Aratandu-i ca in curand se
va insanatosi, ne-a zis c'un accent plin de durere: «Boala
asta nu-mi mai trece niciodata»" - fapt care, repet, poate denota
pesimism, dar nu si tulburare a gandirii. O alta relatare de acest
gen este cea a Anonimului: „pe la inceputul lunii a treia
(septembrie 1883 - n.n.), Eminescu incepu a avea ore linistite
si lucide, isi regasi somnul, intreba de amicii sai, se preumbla
prin institut si afara din institut fara pericol".

§i-apoi, chiar autentice si sincere sa fie randurile trimise
de Eminescu lui Chibici in ianuarie 1884, elimina ele total
posibilitatea ca ruperea de realitate sa fi fost efect al unui
traumatism psihic, ale carui urmari s-au mentinut (amplificat?)
printr-un tratament chimic gresit aplicat? Este total exclus ca
modul in care s-a derulat arestarea lui la baia Mitrasevski sa fi
fost o „experienfa traita", capabila sa duca „intr-un timp limitat
la o crestere atat de mare a viefii psihice incat lichidarea ei sau
prelucrarea ei prin mijloace obisnuite esueaza, fapt ce atrage
dupa sine tulburari durabile in funcponalitatea energetica a
organimului" (definitia traumatismului afectiv, dupa S. Freud)? Este
imposibil ca acest eveniment extrem de violent din via|a lui
Eminescu, singur ori impreuna cu o „acumulare de excitafii
sumate", sa fi fost „excesiva in raport cu toleranfa aparatului
psihic", cum zice Dicfionarul de psihologie (1978)?

Relatarea simpla a lui Bojeicu suna mai credibil decat

143

Rwma £nunedca

incurcatele marturii ale unor nume cu mare rezonan^a in epoca.
Motivul principal care te face sa-i acorzi incredere ramane
diagnosticul final, pus de medici: delirium tremens (delir alcoolic
acut); putand dura in jur de o saptamana si, de obicei, incheindu-
se cu insanatosirea bolnavului, boala poate fi provocate de
consumul excesiv si in timp redus al bauturilor alcoolice, de
unele accidente, opera|ii sau infectii acute si „in orice stare de
diminuare accentuata a rezistenfei psiho-fiziologice" . De ce a
stat Eminescu infundat in acest ospiciu manastiresc in jur de o
jumatate de an, cand, in mod normal, trebuia sa-1 paraseasca in
circa o luna? Conform relatarilor, intarzierea s-ar fi datorat si...
lipsei banilor necesari plecarii. Oare, la acel stabiliment pacientii
puteau sta pe termen nelimitat? Oare, tocmai in acea perioada,
au disparut vremelnic si listele cu subscriptii si donatiile voluntare?

Proroci ratap

Ulterior internarii, neasteptat de mul|i amici aveau
sa-si „aminteasca" brusc de intui|ia lor fenomenala sau de
priceperea lor intr-ale medicinii, sustinand ca sesizasera de mult
aparitia unor simptome prevestitoare ale eclipsei. Surprinzator,
desi pretind ca, pentru ei, tragicul sfarsit al lui Eminescu era
aproape previzibil, nici unul dintre acesti magi nu a incercat sa
faca ceva spre a-1 ajuta.

Dintre to|i amicii lui Eminescu, Caragiale si Creanga
nu s-au straduit sa convinga publicul ca si ei ar fi sesizat nebunia
acestuia. Iar cum marele dramaturg ramane unul dintre cei mai
fini observatori pe care i-a dat neamul nostru, tacerea lui poate
echivala cu tagaduirea faptului ca ar fi remarcat, ca Slavici, vreun
„semn al bolii de nervi care-1 cuprinsese". §i, din multiple
motive, cred mai mult in Caragiale, decat in ceilalji. Dar asta
nu inseamna, cumva, ca ii voi ocoli.

Slavici scrie: „Obiceiul lui [Eminescu] era ca citea cu
voce tare ceea ce ii placea, mai ales poeziile, si facea multa
galagie cand scria, seplimba, declama, batea cu pumnul in masa,
era oarecum in harfa cu lumea la care se adresa, li bateam in
perete; el stingea lumanarea si se linistea, dar era de rea-credinfa
si nu se culca. Peste catva timp, cand credea c-am adormit,
aprindea din nou lampa si iar incepea sa bodoganeasca. Ma

144

Recuw £ntinedca

sculam atunci, ma duceam la el si-1 rugam sa ma lase sa dorm.
Aceasta-1 rapunea, dar relapunile dintre noi erau din ce in ce
mai incordate. Eu eram din ce in ce mai staruitor, iar el se facea
tot mai indaratnic si zicea in cele din urma ca abuzez de
afecfiunile lui si-1 terorizez.

Aceasta a fostpentru mine primul semn al bolii de nervi
care-1 cuprinsese. "

Sub|irica motivate. Din moment ce Slavici vorbeste
de existen|a unui „obicei" al lui Eminescu si nu de formarea lui
in ultima vreme, deducem ca acesta era mai vechi si ca, pana la
un moment dat, nu-1 deranjase pe Slavici - si cu atat mai pu|in
il facuse sa-1 suspecteze pentru asta de nebunie. De altfel, Slavici
recunoaste ca, prin primavara lui 1883, devenise mai sensibil
si pentru ca el insusi suferea „de cafiva ani acum de o
hiperclorhidrie, ale carei simptome, interpretate de medici drept
manifestapuni ale unei alte boli, mai grave, ma umplusera de
ingrijare si ma facusera nerabdator. Nu mai aveam dar masura
de mai inainte nici in relafiunile mele cu Eminescu si ma
suparam cateodata pe el. " Data fiind aceasta marturisire, mai
degraba putem deduce ca Slavici ajunsese sa fie mai iritabil
decat de obicei, si nu ca Eminescu era mai iritant. Pierderea
rabdarii nu este nici ea semn de prea mare echilibru psihic,
dar de aici la a-1 suspecta pe Slavici ca ar fi fost dereglat
psihic e cale lunga - cale pe care el nu s-a sfiit, insa, s-o scurteze
atunci cand isi judeca amicul.

Una peste alta, s-ar parea ca miezul discordiei 1-a
constituit faptul ca, in vreme ce Slavici obisnuia sa se culce
devreme, Eminescu se intampla sa nu doarma pana spre zorii
zilei. Obisnuit ca, indata ce-i batea el in peretele comun,
Eminescu „sa-si stanga lumanarea", Slavici a socotit refuzul lui
Eminescu de a mai asculta de ciocanelile lui in zid drept dovada
de alunecare, fara sa se gandeasca o clipa, macar, ca, din punctul
de vedere al lui Eminescu, pretentiile lui aveau ceva din acreala
soacrei si ca, poate, Eminescu chiar ajunsese sa fie agasat de
faptul ca trebuie mereu sa asculte de el, cuminte ca un copil.
De aici, poate, si constatarea lui Slavici, din care deducem ca,
mai din vina unuia, mai din vina altuia, relajiile lor au prins sa
se raceasca: Jndeosebi cu mine se certa pentru cele mai mici

145

"Remu £ntinedctt

deosebiri de vederi". Sa fi fost asta suficient spre a-1 convinge

pe Slavici ca Eminescu s-ar afla pe marginea prapastiei? Se pare

ca da, deoarece el, Slavici, se socotea nevinovat ca un prune.

Cat de obiectiv a fost Slavici si, implicit, cam cat de

serios pot fi privite unele dintre marturiile lui s-a vazut si cu

alte prilejuri.

*

A Vlahu^a: „0 fetifa, c-un panera§ de flori, se tot
milogeste pe langa noi, c-un aer de sfasietoare mizerie. Aleg o
garoafa si o dau poetului, care imi spune ca-i plac florile.
Eminescu ridica-n sus garoafa c-un gest delicat, se uita ganditor
la petalele invoalte, de un ros-inchis, si, ca si cum ar relua sirul
unei discupi intrerupte un moment, imi spune:

-Degeaba, ne trebuie un poet care s-o ia peste campi,
nebuneste... ne trebuie ceva nou, cu totul nou... un nebun,
dar un nebun de geniu, care sa-si croiasca el o forma a lui s-un
drum neincercat de nimeni (...)

Eminescu are chefde vorba. Imi povesteste o dragoste
a lui, o intamplare curioasa, care i-a inspirat poezia Luceafarul
si care nu se poate spune aid. . .

-Dar stii ca sunt doua aproape.

Isi ia palaria si pleaca grabit.

Ma culc. Ascult cum rapaie ploaia pe acoperis; si ma
gandesc la marele Eminescu, cat ii de sarac si de chinuit. Am
un bilet de loterie, si fac planuri generoase pe castigul eel mai
mare, de 100.000 de lei. Aud pasi pripip pe sala... o bataie
discreta la usa.

-Cine-i?

Aprind lumanarea. Eminescu, udleoarca, isi ia floarea
de pe masa si, zgrebulit, c-un ras copilaresc imi zice «noapte
buna».

Pentru prima oara poetul imi da de gandit."

Iar noua ne da de gandit autorul Vlahu^a, nu numai
pentru neputin|a sa de a in|elege gestul lui Eminescu, ci si in
ceea ce priveste onestitatea lui. S-ar putea ca nu degeaba sa fi
fost el acuzat, in epoca, ca s-ar fi folosit de tragedia lui Eminescu,
pentru a trage ceva profit.

Vlahu|a precizeaza ca ocazia relatata anterior a fost cea

146

Recuw £ntinedca

care i-ar fi dat de gandit „pentru prima oara", dar, asemenea lui
Slavici, el uita sa spuria cand s-a mai intamplat acest lucru pentru
a doua sau pentru a treia data. §i-apoi, una e ca o persoana
sa-|i dea de gandit, alta e sa te incredin|ezi ca ar fi alienata
mintal. Cine/ce si cand 1-a convins pe Vlahu|a ca Eminescu
innebunise?

Vlahu^a ramane, cred, un model de acceptare si de
inducere a ideii preconcepute: in mod natural, Eminescu era
altfel decat restul contemporanilor, aparand drept un fel de
anomalie in|eleapta, originala. Cum, de obicei, acest gen de
oameni este fara rautate socotit „usor nebun", cand medicii il
declara alienat, multi aproape ca nu se mira deloc. De la Vlahu|a
si de la altii asemenea lui era de asteptat, insa, o alta reactie.
Poate ca prejudecata privind eclipsa lui Eminescu a prins la
acestia si pentru ca ei au vrut acest lucru.

Merita subliniat ca, din iunie 1883 si pana la moartea

lui Eminescu, nimeni nu a deplans cu adevarat dispari|ia

gazetarului Eminescu, desi aceasta s-a facut in mod clar simtita,

in presa vremii. Cata greutate avea cuvantul ziaristului Eminescu

inainte de „innebunire" o arata fara dubii si C. Bacalbasa, care

nu s-a numarat printre fanii lui. Atunci cand se refera la

intemeierea de catre 33 de ziaristi a unei Societal a presei, el

precizeaza: „Dar aceasta Societate nu va avea lunga viafa, unul

din motive e faptul ca presedinfia nua fost data lui C. A. Rosetti.

Motivul nealegerii lui Rosetti a fost Eminescu, care, cu nici un

pref n-a voit sa admita presedinfia directorului Romanului."

*

Al. Ciurcu, fiind singura persoana care relateaza despre
episodul Capsa, (dar din spusele altuia, s-ala mort!) are si el
pretentia ca ar fi descoperit nebunia lui Eminescu inainte ca
aceasta sa se fi manifestat in mod „oficial". Momentul este
precizat fara ezitare: 1 iunie 1883, Hotel Union, camera ocupata
de inginerul Nicolae Fagarasanu. Aici, „...o vie discurie se
incinse intre Eminescu si nu mai stiu cine, asupra unei chestii
economice. Eminescu suspnea niste teorii asa de absurde, ca
ma amestecai in discurie si-1 combatui. Dar Eminescu se infuria
si acum discuta batand cu pumnii in masa. Fagarasanu se silea
in modul eel mai bland si mai afabil sa ne astampere si, cum

147

"Remu £ntinedctt

§edea langa mine, ma tragea de pulpana hainei, vrand sa
potoleasca discupa.

La plecare facui cu ochiul fratelui Bele§ sa ma urmeze
si esind din camera, ii zisei:

- Bine frate Beles, m-ai adus sa vad un nebun. Dar care e
nebunul? Dupa mine fratele Cula e eel mai cuminte om ce se
poate vedea, iar nebunul pare a fi Eminescu. El a venit, ca si noi,
sa vada un nebun, si cand-colo a gasit un om mai cuminte decat
el.

Nefericitul Eminescu nu daduse pana atunci nimanui
prilej sa banuiasca starea sa mintala si nici unul din prietenii de
fafa nu vedeau ceva anormal la el. Eu am avut insa impresia ca
Eminescu nu mai era acela pe care il cunosteam.

Multa vreme dupa aceasta intamplare fratele Cula si-a
vazut de treaba in chipul eel mai infelept. E drept ca la urma
tots'a aruncat sub un tren, a carui locomotiva i-a retezat capul. "

Textul pare rodul unei ambitii stupide, Ciurcu vrand sa
se remarce intr-un mod nefericit: „Sti|i, degeaba s-a laudat
Ventura ca el ar fi descoperit nebunia lui Eminescu, pentru ca,
de fapt, eu am fost smecherul ala, baie|i!" (Pentru cei interesati,
articolul nu a fost publicat decat dupa moartea lui Ventura).
Foarte posibil ca, infuriat de controversa cu Eminescu, Ciurcu
sa fi afirmat ceva in genul „trebuie sa fii nebun sa crezi ca...",
dar de aici nu rezulta deloc convingerea in nebunia patologica
a lui Eminescu. De altfel, Ciurcu pune oricum amortizor („pare",
„am avut impresia ca...").

Sa admitem ca Al. Ciurcu il cunostea, intr-adevar, pe
Eminescu atat de bine incat sa poata face o comparatie intre
atitudinile lui obisnuite si una iesita din comun. Din povestirea
lui, reiese ca reac^ia lui Eminescu la Hotelul Union a fost o
premiera: „Eminescu nu daduse pana atunci nimanui prilej sa
banuiasca starea sa mintala". Daca Eminescu nu mai avusese
asemenea izbucniri, era de asteptat ca prima dintre ele sa il
surprinda pe Ciurcu, sa il amu|easca. Ciurcu spune, insa, ca,
departe de a fi mirat, s-a angajat in polemics, fara a lua seama
macar la pretinsele „trageri de pulpana" din partea lui
Fagarasanu. Fie Ciurcu chiar a sesizat ca Eminescu are purtari
nebunesti (situatie in care faptul ca 1-a intaratat pe acesta numai

148

Recuw £winedca

prietenie nu dovedeste), fie nu i s-a parut nimic anormal - caz

in care marturia lui poate socotita (partial?) minciuna/exagerare

elaborate la rece.

Dacaintr-adevar Eminescu avusese o iesire care trebuia

sa puna pe ganduri orice om sanatos la cap, cum se face ca

numai Ciurcu a sesizat-o („nici unul din prietenii de fa|a nu

vedeau ceva anormal" la Eminescu)? Erau to|i ceilalji luaji de

apa? Si-apoi, nu ajunge ca o persoana sa se vaite ca 1-a in|epat

ieri ficatul, pentru ca toti ceilalti sa fie siguri ca bietul de el are

ciroza. La fel, nu era suficient ca Eminescu sa se enerveze,

pentru ca Al. Ciurcu sa traga voios concluzia ca acesta s-ar fi

gasit in pragul nebuniei.

*

Mite Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, povesteste ca
acesta, intorcandu-se de la Iasi, a adus cu sine manuscrisul
poeziei Melancolie a lui Eminescu, abia publicata in Convorbiri
literare (septembrie 1876), si i-a tradus-o in germana. „Eu tacui,
continua ea, si Titus, care astepta sa vada in zadar izbucnind
entuziasmul meu, in alte imprejurari atat de spontan, zise:

«- Da, este intr-adevar un fel de nebunie in toata aceasta
neagra viziune, dar e o nebunie plina de spirit».

- Nebunie? Poate ca conceppa voastra a tuturor este
nebunie si Eminescu a prins adevaratul sens al lumii si al viepi. "

Ciudata trecerea brusca a lui Maiorescu, de la entuziasm,
la un fel de consolare nejustificata! Sa se explice ea si prin
„simpatia" usor exagerata pe care o nutrea pentru Mite? Daca
ne luam dupa marturisirea lui Mite, s-ar zice ca da.

„Pe mine ma impresionase adanc aceasta poezie,
continua Mite sa-si aminteasca. Titus se uita la mine nedumerit.

- Ce n-as da eu, spuse el, sa fiu in locul acestui om, pe
care tu ilpui asa de sus deasupra celorlalp!"

Ultima fraza poate releva inclusiv faptul ca, dincolo de
entuziasmul lui afisat, Maiorescu il aprecia pe Eminescu, fara a
descoperi in el un geniu; cumnata Mite pare sa fi estimat mult
mai corect adevarata lui valoare. Sa fi fost opinia lui Maiorescu
in asa mare masura dependents de aceea a lui Mite, incat sa-1
faca sa regrete ca, vorbind de „ un fel de nebunie" din Melancolie,
se pomenise pe pozitii adverse cu un gra|ios element al familiei?

149

R«m8 £ntinedctt

Dar, mai ales, de ce o ft interpretat Maiorescu tacerea
lui Mite drept gand referitor la starea mintala a autorului („Da,
este intr-adevar un fel de nebunie... ", zice el, inainte ca Mite sa
scoata vreun cuvant)? Nu era prima oara cand Maiorescu facea
o remarca de acest gen, dar, e drept, nici nu se putea spune ca
faptul constituia o obsesie a sa.

Mite Kremnitz pare sa lamureasca unele nedumeriri
intr-un alt fragment: „Cumnatul meu observase de catva timp
ca Eminescu si cu mine aveam ochi numai unul pentru altul, si
nu-iplacea deloc ca totdeauna gasea pe Eminescu la noi si ca el
se simfea aid ca la el acasa. Vorbi cu mine in aceasta privinfa,
in mai multe randuri; incepuse sa-si rada de Eminescu in fa|a
mea, si ma intreba daca nu care cumva uitasem sa-1 fac sa simta
distan|a sociala care ne separa, spunand ca acesti boemi uita
adesea cuviinfa etc., etc.

Intr-o dimineafa, cand se intorsese de la Iasi, era foarte
agitat din cauza unei stiri pe care intamplator o aflase acolo:
doamna Miclea, o femeie pupn onorabila, zicea el, este aceea
pe care Eminescu a cantat-o in poeziile sale din tinerefe.
Cumnatul meulvcu. comunica diferite amanunte din via|a acestei
femei, care-i erau cunoscute si adaoga ca ii e sila gandindu-se
ca eu as putea fi, in inima lui Eminescu, succesoarea unei astfel
de femei. Afara de aceasta, imi mai spuse ca Eminescu n-a rupt
de loc legaturile sale - de natura dubioasa - cu aceasta femeie. "

Gelozie din partea lui Maiorescu? Judece fiecare!

Aspectul eel mai important care se degaja din relatarile
lui Mite priveste oferta afectiva a lui Maiorescu pentru Eminescu.
Batjocorirea lui Eminescu de dragul ochilor cumnatei si grija
magistrului privind respectarea unui adevarat embargou social
sunt de-a dreptul jenante si lumineaza intr-un chip neasteptat
relajiile dintre Maiorescu si Eminescu.

Maiorescu dicteazH condamnarea definitiva

Indiscutabil, privitor la destinul lui Eminescu, Titu
Maiorescu define recordul absolut la „previziuni": inca din prima
decada a lui octombrie 1875, el ii scria lui §tefan Vargolici: „§i
Eminescu e maniac". Pe ce temei? El stia! Po|i sa ui|i, insa, ca
„manie acuta" a fost diagnosticul pus si de doctorul §u|u lui

150

Recuw £winedca

Eminescu atat la data de 5 iulie 1883, cat si in martie 1889
(chiar daca el 1-a tratat de sifilis!)? §i asta, in condi^iile in care,
precum se va vedea, lui Eminescu nu i s-a spus nici de una, nici
de cealalta, el nestiind de ce boala este tratat!

Maiorescu a avut preten|ia ca ar fi teribil de priceput
(si) in boli de nervi. Dovada ca se socotea periculos de avizat
in probleme de sanatate mintala sunt si urmatoarele randuri:
„ Ceea ce trebuie sa facem pentru demenp, diagnoza §iprognoza
lor, inzestrarea caselor de nebuni si altele, imi sunt lucruri foarte
cunoscute si biblioteca mea este chiar foarte bogata in aceasta
materie (...) Ca tu esti fara nici o incredere in stiinfa mea, in
acest caz, te infeleg, dar eu nu pot sa mi-o tagaduiesc mie
insumi. Asadar, eu stiu ca Eminescu a fost bine ingrijit la
doctorul §ufu si mai stiu ca ducerea sa la Viena este cu totul de
prisos" (scrisoarea din 19 octombrie 1883, catre sora sa, Emilia
Humbel). Inzestrarea caselor de nebuni e una, nebunii, cu totul
altceva! Intre a citi lucrari de specialitate si a pune diagnostice
atat de precise este ni|el drum! Cam suspecta atata siguran|a de
sine! Brrr!

Ambi|ia cunoasterii anticipative a destinului lui
Eminescu (de ce numai al lui?) 1-a facut pe Maiorescu sa duca
un foarte ciudat razboi cu to£i cei care nu-i impartaseau ideile
inprivin^a lui Eminescu, desi se aflape foarte alunecoasapozi^ie
de specialist-amator. El a polemizat chiar si cu Wilhelm Kremnitz
(fratele primei so|ii a lui Titu Maiorescu si so|ul lui Mite), deloc
intimidat de faptul ca acesta era, totusi, medicul Palatului.
Incapa|anarea cu care Maiorescu a sus|inut ideea nebuniei
ereditare si, mai apoi, pe aceea a naturii luetice a ulcera^iilor de
pe gambele lui Eminescu pune pe ganduri si, in absen|a unor
certe probe contrare, nu se poate face abstrac|ie de varianta
potrivit careia aceasta caposenie inexplicabila s-ar fi datorat si
spaimei furioase cu care privea rela|ia Eminescu-Mite.
Hipersensibilitatea lui la acest capitol apare chiar comica si usor
deplasata, daca ne gandim ca el se agita mai mult decat so|ul
frumuselei nem|oaice.

Ovidiu Vuia se arata increzator in priceperea de psiholog
si diagnostician a lui Maiorescu: „Pe vremea lui siinca aproape
de zilele noastre, psihologii de scoala germana, la care a invafat

151

"Remu £ntinedctt

Maiorescu de altfel, se ocupau de studiul bolilor psihice nu rar
din ei, fara pregatire medicaid, generate, se recrutau psihiatrii
de seama. In lumina acestor date cu totul altfel vor aparea
randurile criticului in continuare: «E1 [Eminescu] a trecut de la
mania deliranta in aceea de demenfa» si ce scria trebuie luat
ca diagnosticul unui specialist ca dr. §u$u si nu avem nici un
motiv sa credem ca medicii vienezi arfifost de alta parere. Titu
Maiorescu greseste insa cand considera cazul lui Eminescu trecut
in demenfa, nopune sub care se infelegea pe vremea lui,
cronicizarea bolii psihice, diagnostic infirmat de revenirea
spectaculars a poetului. Poate ca din acestpasaj vom fi nevoifi
sa infelegem atitudinea criticului fafa de Eminescu, bolnav,
refuzand sa-i inapoieze lada cu manuscrise, il considera, si nu
avea dreptate, un caz pierdut."

Ca novice, nu pot contrazice afirmatia lui Vuia, cand
sustine ca opinia lui Maiorescu ar trebui luata „ca diagnosticul
unui specialist ca dr. §u$u", dar ma intreb daca, astfel, nu e cu
atat mai rau pentru imaginea criticului. Intai, ar fi amanuntul
ca, totusi, Maiorescu nu era infailibil: vasazica, la un moment
dat, el a gresit, ba, a gresit chiar grav de tot, eroarea sa fiindu-
i fatala lui Eminescu. Cine si cum demonstreaza ca Maiorescu
nu a gresit si prima oara, atunci cand a pus diagnosticul de
„manie deliranta"? Maiorescu a afirmat ca Eminescu ar fi ma-
niac inca din 1875. Avea dreptate sau gresea si atunci? In ceea
ce-1 priveste pe Maiorescu, de un lucru putem fi siguri: era
perseverent.

Intrebarea-cheie ce se desprinde de aici este insa alta:
de ce a trebuit §u|u, medic cu reputa^ie, specialist recunoscut,
sa tina cont de spusele lui Maiorescu, avocatul si estetul, avand
drept /jobbypsihologia? Deocamdata, lipsesc temeiurile pe baza
carora ne-am putea gandi ca Maiorescu si §u|u purtau savante
discutii, pe teme medicale. Sa fi fost si pe atunci, ca si in perioada
interbelica, in cea comunista ori in mare^ul prezent, disciplina
de partid principiu fundamental?

De asemenea, daca „ce scria [Maiorescu] trebuie luat ca
diagnosticul unui specialist ca §u$u", in ce, Doamne iarta-ma,
consta „specializarea" acestuia din urma? Sa deducem, cumva,
ca Parlamentul, Tribunalul si Balamucul se deosebesc doar prin

152

Recuw £winedca

adresa?

Altceva contrariaza insa si mai mult in opinia lui Vuia.
El spune ca Maiorescu s-a aratat sigur de instalarea dementi,
dar ca acest diagnostic era Jnfirmat de revenirea spectaculara
a poetului". Deci, dupa un secol si mai bine, un medic constats
„revenirea spectaculara a poetului", dar tocmai Maiorescu,
specialistul contemporan lui, nu a sesizat-o? Nu si-a dat seama
de ea, ori nu a vrut? Iar daca, (si) mul|umita lui, Eminescu a
fost socotit - in eel mai bun caz! - mai bolnav decat era in
realitate, trebuie sa-i fim recunoscatori pentru aceasta? Influenza
lui Maiorescu in epoca, dar, mai ales, in cercul din care a facut
si Eminescu parte un timp, era uriasa. El 1-a internat, fara sa
starneasca vreo urma de protest, si tot el 1-a considerat „un caz
pierdut", desi, zice Vuia, „nu avea dreptate". Altfel spus,
Maiorescu a creat un adevarat curent de opinie privitor la
alienarea lui Eminescu (alienare pe care, repet, a anun|at-o in
repetate randuri, fara a o sus|ine cu simptome concrete). El
apare, astfel, drept persoana care a girat in eel mai inalt grad
acest zvon public, inhiband, totodata, ideea ca Eminescu mai
putea fi „recuperat".

Unii biografi men|ioneaza ca, la 1 iunie 1879, Maiorescu
a scris in jurnal „Grea epoca Eminescu", dovada - zic ei - ca
primele semne de alienare aparusera. Respectivii domni „uita"
sa men|ioneze ca, mai jos, peste cateva fraze aparent disparate,
cu interpreted multiple (inclusiv aceea de transcriere din
memorie a unor fapte prinse prin gaura cheii), Maiorescu adauga:
„Articol al lui [Eminescu] in chestiunea evreiasca in contra mea,
si dupa asta totusi aceeasi simpatie pentru el, poate mai
puternica". Foarte posibil ca totul sa se datoreze unei gelozii
necontrolate (poate, Lovinescu o fi stiut el ceva, atunci cand a
pus in gura unui prieten al lui §tefan Micle urmatoarele: „No,
ca n-o vrea dumnealui sa haladuiasca tot junimistii la putere,
niste cosmopolip fara patrie, niste francmasoni, care surpa
fundamentele nafiunii si ale religiunii, niste pesimisti, care
batjocoresc jenerul uman. Domnul Maiorescu mai bine sa se
pna de muieri, cum facea aid", la Iasi). Dar chiar si daca
Maiorescu s-ar fi referit doar la sanatatea mintala a lui Eminescu,
atunci cand a scris: „Grea epoca Eminescu", inseamna ca are si

153

"Remu £ntinedctt

dreptate? Doar pentru ca il cheama Titu Maiorescu trebuie sa-1
acceptam si ca medic eminent, fara cea mai mica dovada in
sus|inerea afirma|iilor sale? §i-apoi, chiar si-asa sa fie, toji medicii
eminent sunt moralitatea intruchipata?

Cat priveste articolul lui Eminescu „in chestiunea
evreiasca", Titu Maiorescu mai consemneaza, in aceeasi zi
de 1 iunie 1879: „Eu insu-mi in Camera in situape nefavorabila.
In chestiunea evreeasca privit cu neincredere, in orice caz ciudat.
De fapt, eu nu cunosc sinupricep de loc ura ce o au oamenii in
contra Evreilor Sentimentul lor naponal e foarte puternic cand
vorbesc de rau despre Evrei, dar niciodata destul de tare ca sa
faca ceva pozitiv pentru Romani." Interesant faptul ca, in iunie,
Maiorescu apar|inea unei tabere minoritare, in ceea ce priveste
„chestiunea evreeasca". Cateva luni mai tarziu, la 10 septembrie,
el va afirma in Camera: „Sunt amic al evreilor dar... voi sa
sfatuiesc pe evrei a nu intinde coarda prea tare in momentul de
fafa. D-lor, eu am gasit foarte nepotrivita, foarte in contra
intereselor evreilor din Romania, lupta pe care a deschis-o
Alianfa israelita straina in contra noastra. Alta este a ne lasa pe
noi, in pasnica umanitate, sa regulam cestiunea intre evrei si...
noi, si alta este a revolta sentimentul naponal in noiprin presiuni
ce se fac din afara in contra noastra... Nu poate Romania sa
admita ca strainii sa se introduca in sanul ei prin impunerea
strainilor." Indirect, el recunoaste, astfel, ca suspiciunile
majorita|ii au fost intemeiate.

„Chestiunea evreeasca" consta, de fapt, in presiunile
facute de Marile Puteri si de Alian|a israelita pentru ca
Parlamentul Romaniei sa schimbe con|inutul articolului 7 din
Constitute. Textul acestuia era urmatorul: "Insusirea de roman
se dobandeste, se conserva si se pierde potrivit regulilor
statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine
pot dobandi impamantenirea." Precizarea din urma fiind
socotita discriminatorie de catre strainatate, s-a cerut cu
insistent abrogarea ei. Drept urmare, dupa indelungi
polemici, la 13 oct 1879, a fost adoptata Legea de revizuire
a articolului 7 al Constitu|iei Romaniei. In formula noua,
articolul 7 incepea cu precizarea: „Diferenfa de credinfe
religioase si confesiuni nu constituie in Romania o piedica spre

154

Recuw £winedca

a dobandi drepturile civile si politice si a le exercita". Se
rezolvase si-asta!

La 30 mai 1883, cu nici o luna inainte de arestare,
Maiorescu noteaza sibilic in jurnal: „dupa parerea mea Eminescu
innebune§te" . In primul rand, trebuie remarcata o „coinciden|a":
in aceeasi zi in care Maiorescu scria aceste cuvinte, Eminescu
incheia articolul care avea sa apara a doua zi in Timpul si prin
care Maiorescu este pus elegant la zid, impreuna cu frac^iunea
„junimista", aparuta in sanul partidului conservator (frac|iune
numita „opozipa miluita", care trecuse de partea liberalilor,
refuzand sa ceara regelui sa declare nule alegerile din aprilie
1883, precum o facuse restul conservatorilor, in frunte cu
Lahovari, Kogalniceanu si Lascar Catargiu). Prin urmare, se
poate pune intrebarea daca, nu cumva, simptomul „innebunirii"
lui Eminescu consta tocmai in ferma respingere de catre acesta
a propunerii politice a junimistilor condusi de Maiorescu si de
Carp. Unii zic ca respectivul articol nu i-ar apar|ine lui Eminescu.
Mi se pare ca insasi men^iunea lui Maiorescu este un indiciu
destul de sigur ca nu au dreptate. Dar, la urma urmei,
paternitatea articolului conteaza mai pu|in, atata timp cat nu
discutam forma lui, ci fondul. In cazul nostru, fundamentala
ramane masura in care Eminescu subscria sau nu ideilor
con|inute de acel articol. §i, ca redactor, el si le-a asumat fara
re|ineri, devenind, pentru Maiorescu si Junimea, „nebun"
primejdios.

Ziua de 30 mai 1883 pare sa marcheze „oficializarea"
rupturii lui Eminescu de Maiorescu si de Junimea politizata (de
fapt, Junimea de dintotdeauna, vazuta acum de dincolo de
paravanul aparen|elor „literare"?). Oare, inflexibilitatea lui
Eminescu fa|a de compromisuri ce presupuneau incalcarea
principiilor sale sa-1 fi transformat, aproape brusc, dintr-o mare
speran|a pentru viitorul organiza|iei, intr-un periculos inamic?
Referitor la „liberalizarea" conservatorilor, N. Georgescu scrie:
„Biografii lui Eminescu au «fabulat» pe acest moment pana la a
spune ca Titu Maiorescu a acceptat colaborarea cu liberalii
pentru a-1... salva pe poet, pe care-1 stia bolnav, pentru a-1 ajuta
etc. Nimic mai falsi" Nu doar fals, ci si obraznic!

155

R«m8 £ntineflctt

Consemnarea neargumentata a constatarii personale ca
Eminescu s-ar gasi in pragul nebuniei atrage inca o data atentia
asupra lui Maiorescu, acesta intretinand suspect de multa vreme
ideea alienarii. Desi se declara atat de increzator in stiin|a sa
privind bolile nervoase si in pofida convigerii ca Eminescu este
pe cale sa innebuneasca, Maiorescu nu intreprinde nimic pentru
aincerca evitarea sau amanarea nenorocirii. Ai zice ca asteptarea
declansarii nebuniei (?) incepuse sa-1 enerveze!

Ce putea sa faca? Nu stiu exact ce cunostin|e medicale
existau la vremea aceea. Un lucru nu poate fi, insa, tagaduit:
desi e foarte plauzibil ca, in vara lui 1878, sederea lui Eminescu
la mosia lui Mandrea (de la Floresti) sa fi fost dictata de interesul
conservatorilor de a-1 |ine cat mai departe de Timpul
(astupandu-i, astfel, gura), nu e mai pu|in adevarat ca aceasta
experien|a a probat cu asupra de masura rolul benefic pe care
traiul in mijlocul naturii il avea asupra acestuia. Slavici scrie
despre el ca „fugea de orice ingramadire de oameni si se simfea
bine singur in mijlocul naturii", unde, fapt dovedit, atat starea
lui fizica, cat si cea psihica cunosteau un mare reviriment. Pe
de alta parte, intre conservatori, nu pu|ini aveau mosii asemenea
celei de la Floresti. A lipsit oferta. Ea a venit tarziu, dupa
„vindecarea" lui Eminescu.

Ulterior mortii lui Eminescu, cand se putea face absolut
orice afirmatie pe seama lui, paternul Maiorescu ne informeaza
pe un ton aproape pedagogic: „ Viafa lui era neregulata; adesea
se hranea numai cu narcotice si excitante; abuz de tutun si cafea,
nopfi petrecute in citire si scriere, zile intregi petrecute fara
mancare, si apoi deodata la vreme neobisnuita, dupa miezul
noppi, mincari si bauturi fara masura, asa era viafa lui Eminescu.
Nu aceasta viafa i-a cauzat nebunia, ci germenele de nebunie
innascut a cauzat aceasta viafa." Daca nu excesele sunt de
vina, de ce le mai enumera? Pentru ca ele au ceva anormal intr-
insele, ceva... nebunesc? De unde convingerea lui ca „nebunia"
lui Eminescu a fost un fel de apendice, o borselina cu care s-a
pricopsit de pe cand era foetus si de care nu-1 mai usura decat
legistul?

156

Recuw £winedca

Invocatele narcotice, se stie, provoaca somnul. La
vremea lui Maiorescu, substan|a cea mai folosita era opiumul.
Apela Eminescu la acest drog? Incerca sa contrabalanseze efectul
cafelei? Putin probabil, pentru spiritul descris de Maiorescu; in
plus, cum Maiorescu nu pomeneste nimic de insomnii repetate,
la ce bun ar fi luat opium? Daca Eminescu dorea sa lucreze
noaptea, chiar nu mai pricep deloc de ce ar fi folosit narcotice,
din moment ce vrerea lui era sa ramana treaz, ca sa-si petreaca
noptile Jn citire §i scriere".

In schimb, doctorul §u|u i-a administrat in mod cert un
indelungat tratament cu opium si morfina (substan|a obtinuta,
partial, tot din opium). Avem toate motivele sa credem ca acest
tratament i-a fost aplicat fara voia lui, in mod mai mult ori mai
putin format; vindecarea de lues devine, astfel, un pretext.

Faptul ca si medicii sanatoriului de la Ober Dobling (in
func|ie de lucrari, numele apare scris si Ober-Dobling,
OberDobling sau Ober Doebling) ar fi pus (dupa unii autori)
acelasi diagnostic nu schimba cu nimic vina lui §u|u, el fund
primul care s-a pronun^at astfel. In afara de aceasta, chiar daca
nu reprezinta un element incriminator, in sine, nu se poate face
complet abstractie de faptul ca Obersteiner si Leidesdorf (in al
carui sanatoriu a fost Eminescu internat, dupa ce trecuse pe la
Su|u) erau austrieci de etnie evreiasca. Prezumtia de nevinovatie
nu poate sterge complet memoria trecutului: in ceea ce ne
priveste, austriecii (ne referim la autorita|i!) au fost doar formal
mai buni decat ungurii sau rusii. Sa ne amintim ca, pana la
Eminescu, ultima lor victima importanta se cheama Avram
Iancu.

Maiorescu 1-a susjinut cu tarie pe Su|u, desi astazi e
limpede ca acesta a gresit (cu sau fara intentie). Pofi sa-Ji reprimi,
deci, intrebarea daca apari|ia lui Maiorescu in destinul lui
Eminescu a fost benefica sau fatala? In fond, care pe care a ajutat
mai mult? Iar banii primi|i via Maiorescu (bani care i-au lipsit
in momente-cheie, precum eel de la Manastirea Neam^ului, cand
nu a putut parasi ospiciul pentru ca nu avea parale de drum)
erau din punga acestuia? De ce i-a publicat volumul de Poesii
doar dupa ce Eminescu fusese scos de pe scena publica? Marele

157

"Remu £ntinedctt

succes (previzibil?) ar fi fost periculos pentru Unii, atata vreme
cat Eminescu se mai putea exprima public, faima sa de gazetar
talentat, intransigent si incoruptibil fiind dublata, astfel, de
autoritatea unui mare si la fel de celebru poet? Daca amintitul
volum de poezii a fost sau nu menit sa faca uitata jurnalistica
eminesciana nu se poate spune cu precizie, dar este cert ca
acesta a fost unul dintre efectele apari|iei lui. Un efect pe placul
multora, de vreme ce a cultivat amnezia asupra unei mari par|i
a operei si asupra autenticei biografii Eminescu pana in zilele
noastre.

Referitor la apari^ia primei edi|ii a poeziilor lui
Eminescu, N. Georgescu precizeaza ca Maiorescu „declara, in
jurnalul sau dar si in corespondenfa, ca a lucrat mult la acest
volum. In ce va fi constat munca propriu-zisa, e greu de spus.
Volumul are, numarate cu acribie, mai mult de o mie de greseli
de tipar, de ortografie si de lecpune, pentru cele 304 pagini; din
punct de vedere Biologic este o babilonie editoriala. Pentru un
caz similar, poetul Ion Barbu isi va retrage din librarii volumul
Dupa melci, ca sa nu se compromita. Poeziile lui Eminescu tree,
insa, cu greseli cu tot. (...)

...de la edipe la edipe, greselile acestui volum se
indreapta mai mult pe apucate, se inmulfesc aparand unde nu
te-ai astepta. El n-a fost supravegheat de corectura. Mai mult,
in urma uneilungisi anevoioase cercetari, s-a constatat ca acele
greseli flagrante, de neinfeles, intra in volum direct din
Convorbiri literare, unde au fost publicate pentru prima oara
poeziile (...) Noua ne ramane, doar, sa tragem concluzia ca
Maiorescu n-a lucrat filologic volumul, n-a facut corecturi etc.
§i totusi, el declara de maimulte ori ca munceste mult, obositor,
la aceasta carte. In ce consta munca?"

Mai mult, in urma unei inedite analize a volumului
tiparit de Maiorescu, N. Georgescu concluzioneaza: „Sunt,
credem, motive suficiente pentru a suspecta edipa Maiorescu
de pastrarea si transmiterea unui cifru, a unei parole.
Sesizand-o la un moment dat, cand s-a insanatosit, Eminescu
si-a negat volumul, 1-a smuls din rafturile librariei si 1-a aruncat
in noroi. Cabala s-a fesut, insa, in continuare - fara voia poetului.
Iar edipa Maiorescu a nascut, prin reacpe, o stiinfa: editologia

158

Recuw £wiiie*ca

eminesciana. Top editorii lui Eminescu an pornit de la negarea
modelului maiorescian... «Secretomania» lui Titu Maiorescu nu
se potrive§te cu opera limpede «plutind in adevar», pe care o
incifreaza cu sens..." Ce nu e posibil in lume?

D. Murarasu noteaza: „Alih (Al. I. Hodos) scrie despre
edipa a IV-a a poeziilor lui Eminescu, aratand ca lipsesc din ea
Din noaptea, Dalila, Sara pe deal, ca edipa esteplina de greseli,
ca versuri intregi lipsesc dinpoeziile cunoscute ale lui Eminescu.
Recenzentul nu e mulfumit nici de studiul introductiv si afirma
ca Maiorescu, suspnand ca Eminescu era indiferentla chestiunile
materiale, pare sa se apere de invinuirea ce i se adusese, ca a
lasat ca poetul sa lupte cu mizeria. Menponam ca in urma criticei
lui Alih, Dalila si Sara pe deal au fost incluse in ed. A V-a
Maiorescu, Bucuresti, 1890."

Nu prea vad cum ar putea Maiorescu sa explice
mizerabila calitate a editiei, aceasta nefiind nici prima, nici a
doua - cand, poate, invocarea grabei ar fi reprezentat o scuza.
Era vorba de editia a IV-a, fapt care arata, in primul rand, ca
volumul era deosebit de vandabil, macar pe acest considerent
el meritand mai multa aten|ie. Cum de la prima editie, volumul
a fost plin de greseli, intrebarea daca s-a dorit ca el sa fie, in
continuare, un succes sau un esec devine legitima. Alternan|a
erorilor, de la o editie la alta, si, mai ales, agravarea unora dintre
ele pot fi contrabalansate de cele cateva mii de lei stransi in
numele lui Eminescu prin subscriptii publice? Aceste milogeli
la colj de strada au avut un efect infinit mai grav: minarea
increderii in cuvantul lui Eminescu. De-acum, cei vizati puteau
adauga rapid in faja numelui sau pe „bietul", zambind
compatimitor si nu le mai trebuia nici o alta dezvinovfitire. Oare,
Maiorescu nu era constient de asta?

Cat despre temeiul acuzatiei amintite de Hodos, privind
„chestiunile materiale", este riscant sa te pronun|i. Oricum,
aspectul este secundar, mult mai importanta parandu-mi-se
decizia lui Maiorescu de a nu include in volum poeziile Din
noaptea, Dalila si Sarape deal- poezii din care doar cea din urma
a ajuns in Convorbiri literare (1 iulie 1885), revista aflata, daca
nu sub controlul lui Maiorescu, sub marea lui influenza. (Legat
de acest ultim aspect, ne putem aminti ca Al. Lahovari se

159

"Remu £ntineflca

plangea lui N. Filipescu de „spiritul dominator si exclusivist" al
lui Maiorescu). Faptul ca, urmare invinuirii aduse de Hodos,
doua dintre cele trei poezii au aparut in edi|ia urmatoare te
face sa te intrebi ce opinie avea, de fapt, Maiorescu despre
respectivele poezii si cum de-a putut ea fi schimbata de o simpla
cronica nu tocmai favorabila. Maiorescu era critic literar sau
negu|ator de versuri?

Pe marginea primului volum de Poesiise poate comenta
indelung. Ma voi referi la doar doua aspecte, care pot avea
legatura cu presupusa alienare. Primul dintre ele il constituie
poezia Se bate miezulnoppi..., publicata prima oara in cea dintai
„edi|ie Maiorescu". Vreme de decenii, al treilea dintre cele
doar sase versuri care o alcatuiesc, a fost stiut ca fiind: „Pe
cai batute-adesea vrea moartea sa ma poarte". Criticii, aprigi
si siguri de ei ca intotdeauna, s-au repezit sa desfaca si explice,
care mai de care, sensul acestei fraze. §i, cuvantul fiind arma
totala, sigur ca au murmurat indelung, convingator si placut
urechii.

Spre exemplificare, D. Murarasu citeaza din Leca
Morariu, care, zice el, „cauta sa dea o explicare "versului „Pe
cai batute-adesea vrea moartea sa ma poarte". Sa-1 auzim pe
Morariu: „Nu mai e acum nevoie sa personificam aceasta moarte,
s-o ridicam la grafia cu majuscula; ci pentru a da cu atat mai
mult relief covarsitoarei singuratafi si dezolari a celui bantuit
de insomnie, talmacim cuvantul moartea cu: gandul mor|ii,
gandul la moarte. Va sa zica, gandul morfii, gandul nefiinfei ma
ispiteste din nou, vrand sa ma poarte pe cai de atatea ori
colindate. Mai precis: gandul morfii ma-mbie sa aseaman, sa
cumpanesc intreolalta viafa si cu moartea; care din doua o fi
cea adevarata si care cea vrednica de neostoitul nostru dor..."
Asa-i ca zice bine si duios? Remarcabil de fin psiholog, el reface
o via|a din doar cateva cuvinte!

Prin 1942, insa, surpriza: Murarasu dovedeste ca, de
fapt, in manuscris nu scrie „moartea", ci „mintea". Dumnezeu
nu da cu parul! §i totusi, dovada ca avem o critica anchilozata,
ce poate atinge, la nevoie, cotele „conservatorismului"
patologic, editiile de pana in 1964 ale poeziei eminesciene vor

160

Recuw £winedca

perpetua, calm, greseala. Probabil, prea o zbarcisera multi pana
atunci!

Numai ca, in vreme ce fazanii de vi|a veche n-au alta
vina decat aceea ca sunt ceea ce sunt, Maiorescu nu mai are
scuze, deoarece, poezia nemaifiind tiparita pana el, in mod cert
a avut manuscrisul in mana. Sa fi fost o greseala, ori intentia de
a sufoca cititorul cu frecventa prezen|a a mortii in lirica
eminesciena? Cum, la 1 februarie 1884, poezia a fost publicata
si in Convorbiri literare (cu greseala -?- de rigoare, evident), si
cum alte poeme (de pilda, Dalila) n-au mai avut loc in aceasta
revista, prezumtia de nevinovatie poate fi inca invocata, dar nu
inlfitura total suspiciunea.

Dincolo de aranjamente sau coincidence, ramane faptul
cert ca la numarul total al poeziilor (64 - cifra masonica, zice
cu talc N. Georgescu) s-a ajuns prin, e drept, eel putin curioasa
decizie a lui Maiorescu de a publica poezia Mai am un singur
dor impreuna cu alte trei variante.

Daca tot a apelat la acest artificiu (care face ca, intre
paginile 179 si 194, volumul sa aduca a maculator), de ce nu a
inclus toate variantele acestei poezii? Pentru ca, potrivit lui Ion
Dumitrescu, aceasta are „peste patruzeci de versiuni"? Numarul
lor mare nu indica o indoiala si o nemul|umire pe masura? Iar
unde a ezitat poetul Eminescu, a avut drept de decizie
„managerul" Maiorescu, care si-a mai permis, fara a fi
sanctionat, sa elimine patru strofe din Luceafarul?

Protector sau stapan ?

Trecem peste problema legitimitapi publicarii intregii
carti (care a aparut dupa arestarea lui Eminescu, intr-o perioada
in care acesta se afla in strainatate, bine zavorat intre peretii
balamucului de la Ober Dobling) si ne oprim doar asupra
monotonei insiruiri a celor patru poezii in discu|ie. Complet
arbitrara, alegerea lui Maiorescu reprezinta, cred, un abuz clar
al acestuia, intrucat demersul lui a fost similar unei dezvaluiri
din presa de scandal, in care apar facsimile dupa ciorne pe care
autorii nu intentioneazfi sa le faca publice. Modul in care publicul
a primit setul intitulat Mai am un singur dor conteaza mai putin,

161

"Remu £ntinedctt

caci, inainte de a apela la parerea altora, Eminescu trebuia sa se
convinga pe sine de valoarea propriilor poezii. Or, lipseste si
eel mai mic indiciu demn de luat in seama ca el ar fi fost mul|umit
de vreuna dintre variante. De ideea publicarii lor in grup, nu
mai vorbesc!

Dar, chiar admi|and ca Eminescu socotea ca nu mai avea
de cizelat nici un vers al „celor patru", pe ce criteriu s-a stabilit
ordinea apari|iei lor in edi|ia din decembrie 1883? Acest
aranjament ramane foarte important, intrucat el a consacrat atat
titlul sub care versurile au ramas in memoria cititorilor (Mai am
un singur dor), cat si varianta ce avea sa fie selectionata dintre
celelalte versiuni; altfel spus, Maiorescu nu numai ca a publicat
lucruri neterminate, dar si-a luat si libertatea de a alege in locul
lui Eminescu versiunea finala (in ciuda faptului ca, repet, nici
una dintre variante nu fusese incheiata). De ce Mai am un singur
dor si nu Dorinfa unui dac (titlul unei variante nepublicate de
Maiorescu) sau un alt titlu?

Apoi, e vorba de con|inutul acestor poezii. Sa
rememoram:

„Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sa ma lfisati sa mor

La marginea marii".

Pentru insul obisnuit, aceste versuri pot fi interpretate
in fel si chip. In mod frecvent, mesajul poetic nu este analizat
de cititor vorba cu vorba. Versurile compun o unica simfonie
fonetica, ale carei rezonan|e ajung in subconstient, fara a fi,
obligatoriu, „vamuite" de analiza lucida a celui pus pe cautat,
fara a sti peste ce vrea sa dea, dar care sfarseste prin a gasi
numai ce-si doreste. In general, comunicarea prin cuvant are,
cred, inca multe taine.

Pentru eel ce nu e „om de gust", dar e pragmatic, ideea
ca versurile citate ar trebui socotite, sa zicem, drept inceput al
unui testament poate fi respinsa, bunaoara, pe considerentul ca
nu se porneste de la o stare de lucruri certa (cum se intampla,
de exemplu, in variantele ce incep cu versurile Jar cind voi fi
pamant" si, respectiv, „De-oi adormi curand"), ci de la una dorita,
cu mai multa sau mai putina ardoare: „Sa ma lasafi sa mor"...

162

Recuw £ntinedca

candva, cand mi-o veni veleatul, nu acum! Cum dorul nu e
voin|a, ci vis, nostalgie, poezia invocata ramane o duioasa
imaginare a locului in care autorului i-ar place sa fie in clipa
trecerii lui dinspre via|a spre moarte. Poezia nu pare a fi rodul
unei trairi intense si al unei dorin|e imediate, cat al unei
inchipuiri; un scurt scenariu, nici macar imaginat pana la capat.
Un neterminat vis „al trecerii" cu ochii deschisi, din al carui
mesaj ceva lipseste si a carui forma inca nu-1 satisfacea pe
Eminescu.

Nespecialistul poate sim|i ca sentimentul ce se degaja
de aici este eel de triste|e amestecata cu nemul|umire, tipic
unei „pase neagre", in care atata lume spune „as vrea (imi vine)
sa mor", dar e departe de a se dori intr-adevar cu lumanarea la
cap. In asemenea situatii, invocarea mortii este, de fapt, reflex
al unei ultime speran|e. Dorin|a de insingurare, la care se refera
unii, e relativa, inclusiv prin faptul ca Mai am un singur dor
ramane un apel catre Ceilalti. De ce n-am in|elege ca din ea se
degaja disperarea celui ce n-are pe umarul cui sa-si verse amarul.
Departe de a se visa in singuratate, el cauta sa comunice, dar
nu are cu cine. Astfel, cuvantul devine pentru el mijloc de
tortura, ce-i bate intre tample zadarnice idealuri, caci n-are cu
cine le imparti. Doar natura, din cauza nemiscarii ei aparente,
ramane constants si nu i se poate opune: valurile nu fug de el,
luceferii nu-i intorc spatele, ci rasar mereu din acelasi loc,
fosnetul frunzelor si caderea izvoarelor nu se vor opri in veci.
Poate, Mai am un singur dor transmite (si) nemul|umirea de a fi
obligat sa traiesti in prea mare masura numai prin sine.

Cum era de asteptat, nici Mai am un singur dor nu a
scapat cercetarii amanuntite a criticii, decise sa afle de unde s-a
inspirat Eminescu atunci cand a scris-o. Oare, fara acesti gloriosi
traducatori de idei, de a caror prezen|a nu scapi nici in aer, nici
in apa, nici pe uscat si care te 'junghie cand \i-e lumea mai
draga, ei bine, fara venerabilii si placufli obsedati de ideea gasirii
cu orice pre| a una sau mai multe apropieri intre fiecare vers
eminescian si ce-au scris altii, aiurea, poezia lui Eminescu ramanea
codificata, n-o in|elegea romanul? Bunaoara, N.I. Apostolescu
simte el ca la mijloc ar fi o combinatie de motive, decupate din
Paul Bourget (1852-1935) si Ronsard (1524-1585). Delavrancea

163

"Remu fiwineflctt

trimite la Shakespeare (1564-1616). C. Balmus cautace cauta
si, hopa!, apare poetul latin Propertius (51-15 i.Hr.) cu una dintre
elegiile lui (ce-i drept, mult asemanatoare poeziei Mai am un
singur dor). Altii, au aratat cu degetul spre Byron (1788-1824)
si spre Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta a
Romaniei / 1843-1916 - dupa unele surse, anul mor|ii este
1915).

Precum se vede, muzele necesare scrierii poeziei Mai
am un singur dor au acoperit douamilenii din existen^a omenirii
cazate pe |armurii mai multor esentiale bal|i cu valuri. §i, daca
exista bunavoin|a, vom putea extinde intervalul pana spre zorii
aparitiei Omului, constatand ca, de fapt, ideea 1-a impuscat pe
Adam si, ramanand intre peretii glastrei lui cu ochi albastri, 1-a
obligat ca, in timpul unuia dintre cenaclurile lor saptamanale,
sa o informeze in scris pe tovarasa Eva asupra faptului.

Mai mult, unii domni consemneaza ca „premoni|iile"
lui Eminescu cu privire la propria-i soarta ar fi fost cele mai
exacte - uneori, sugerandu-se ca acesta ar fi constientizat per-
fect alunecarea spre nebunie. De pilda, este amintit ca Eminescu
a scris:

„In van mai caut lumea in obositu-mi creier

Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier;

Pe inima-mi pustie zadarnic mana-mi fiu,

Ea bate ca si cariul incet intr-un sicriu.

§i cand gandesc la via|a-mi, imi pare ca ea cura

Incet repovestita de o straina gura,

Ca si cand n-ar fi viaja-mi, ca si cand n-as fi fost.

Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost

De-mi pn la el urechea - si rad de cate-ascult

Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult."

Melancolie{\ sept. 1876, Convorbiri literare)
Sau:

„Da... visam odinioara pe acea ce m-ariubi,
Cand as sta pierdut pe ganduri, peste umar m-ar privi,
As simp-o ca-i aproape si ar sti c-o infeleg...
Din sarmana noastra viafa, am dura roman intreg...
N-o mai caut... Ce sa caut? E acelasi cantec vechi
Setea linistei eterne care-mi suna in urechi;

164

Recuw £winedca

Dar organele-s sfarmate si-n strigari iregulare
Vechiul cantec mai strabate, cum in nopp izvorul sare.
P-ici, pe colo mai strabate, cate-o raza mai curata
Dintr-un Carmen Saeculare ce-1 visai si eu odata.
Altfel suiera si striga, scapara si rupt rasuna,
Se imping tumultuoase si salbatece pe struna,
§i in gandu-mi trece vantul, capul arde pustiit,
Aspru, rece suna cantul eel etern neispravit...
Unde-s sirurile clare din viafa-mi sa le spun?
Ah! Organele-s sfarmate si maestrul e nebun/"

Satira IV (1 septembrie 1881)
Nimic petrecut sau consemnat pana la 28 iunie 1883
privitor la Eminescu nu ne indrituieste sa banuim, macar, ca
aceste versuri, indicate cu insistent, ar fi si altceva decat arta.
Chiar daca, in poezie, Eminescu se implica - mereu altfel - si
pe sine, asta nu inseamna ca poeziile lui reprezinta un jurnal
versificat. Cred ca to|i creatorii au, intr-un fel sau altul, personaje
si, cand acestea sunt oameni, le preiau cu tot cu bagajul lor de
idei si sentimente, chiar daca (sau tocmai pentru ca) acestea nu
sunt si ale lor. Propor|ia in care, uneori, creatorul se regaseste
in fic|iune nu cred ca poate fi stabilita cu precizie nici macar de
catre autor.

Referitor la „prorocirea" de catre Eminescu a propriei
nenorociri, cineva vorbea de „ironia soartei". Asa o fi, dar care
soarta? Cea stabilita de comisarul Nicolescu, de Ventura, de
Siderescu si de Ocasanu? Mai iute, daca tot cotrobaim peste
tot, aga|andu-ne de absolut orice, ce-ar fi sa ne intrebam si daca,
nu cumva, aceste versuri au dat unora idei?

Intre ticSlo§ie §i orgasm verbal

Chiar mai ciuda|i decat personajele contemporane lui
Eminescu s-au dovedit a fi unii dintre biografii lui mai tarzii.
Lucrarile acestora ridica o intrebare care pune pe ganduri: in
ceea ce-1 priveste pe Eminescu (si, implicit, pe noi to|i, romanii)
exista o stafeta a intereselor subterane? Veacul care ne desparte
de anul 1883 reprezinta o lunga si coerenta orchestrare de
oameni si de evenimente, in care politicienii secolului trecut au

165

"Remu £ntineflctt

fost doar figuranti, interpret de-o clipa?

De pilda, George Calinescu. Desi, de la o edijie la alta a
Viepi lui Mihai Eminescu, a mai atenuat unele afirma|ii
referitoare la acesta, el prezinta unilateral (ca sa nu spun total
deformat) momentul-cheie din destinul subiectului, arestarea.
In plus, doar sugereaza motivele re|inerii si internarii lui
Eminescu, fara a fi o clipa, barem, concret si credibil. Cu toate
acestea, cine il citeste ar jura ca, din clipa declansarii nebuniei,
in biografia lui Eminescu nu mai exista nici o neclaritate sau
vreo neconcordan|a, lucrurile fiind mai batute in piroane decat
traseul metroului.

De-a lungul celor aproximativ 400 de pagini ale car|ii,
Calinescu apeleaza in mod curent la fic|iune. Atunci cand
abordeaza problemele cu adevarat importante din via|a lui
Eminescu, el nu-si foloseste imagina|ia pentru a-i idealiza
imaginea. Performan|a ar fi de in|eles, chiar meritorie, daca
autorul nu ar actiona in sens invers - fapt care il face pe Eminescu
inca o data victima. Cele peste 250 de titluri invocate in
bibliografia cartii si ritmicele trimiteri la ele alcatuiesc, in eel mai
fericit caz, doar colportaj de zvonuri. Ocolirea procesului-verbal
al Poli|iei, unica proba care, mistificata sau nu, are intre
documentele existente o relevant inegalabila, nesemnalarea
neconcordan^elor flagrante ori usurin|a cu care autorul trece
fluierand peste informa|ia (e drept, poate falsa!) ca un angajat
de la Ministerul de Externe roman ar fi sustras de la sanatoriul
de langa Viena o parte din fisa de observa^ie a pacientului
Eminescu indica, mai inainte de toate, ca, din totalul
informatiilor, autorul §i-a asumat necritic doar anumite variante.
Prin urmare, cartea lui Calinescu nu e nici biografie roman^ata,
dar nu are nici caracter pur documentar, deoarece autorul nu
inventariaza nici macar toate cate le spusese Gura Targuluizz.
In schimb, preia si da drept sigura imbolnavirea de sifilis. Astfel,
via|a celui mai mare poet roman devine, si in versiunea
Calinescu, destin al unui personaj romanesc, al unei opere
bogate in detalii, dar de la temeiul careia lipseste, din pacate,
mentiunea „Aceasta carte se bazeaza pe fapte reale".

Sa exemplificam. Potrivit lui Calinescu, o data ajuns la
baile Mitrasevski, „Poetul uitase acum de neajunsurile regalitafii

166

Recuw £winedca

£i, vazandu-se in apa, fu navalit de dorinfa talazurilor marine si
de voluptatea somnului ve§nic pe farmul marii:

Mai am un singur dor:
In linistea serii,

Sa ma lasap sa mor

La marginea marii.

Crezandu-se, probabil, decedat, el continua sa stea
culcat in apa, sub curgerea eterna a robinetelor, pana ce
spargandu-se usa in prezenfa comisarului C.N. Nicolescu de la
secpa 18, a lui Const. Simpon, V. Siderescu, G. Ocasianu si a
altora, fu readus la suferinp. Sub impresia unei idei funebre si
solemne, ceru lui Siderescu «opereche de pantaloni negri, negri
de tot». In minte ii veni acum stingerea fericita a calugarului
Euthanasius si viafa fara prihana a lui Ieronim din Cezara si,
cum stia ca aceste personaje nu sunt decatalte fefe ale persoanei
sale, binecuvanta pe toata lumea, §optindu-i rugaciuni pentru
fericirea ei" (s.n.).

Daca, imediat ce se lasa sa alunece incet-incet in cada
sau in bute, G. Calinescu incepea sa auda valurile marii si,
crezandu-se la Constanta, incerca sa faca pluta in chiuveta,
meritul era al sau, si nu mi se pare corect sa il imparta cu alj;ii.
Lumea isi poate imagina multe. Bunaoara, ca exponen^ii
regimului condus de „partide istorice" i-au furat lui Slavici
manuscrisul con|inand cateva sute de pagini, in care trata
probleme de sintaxa, cu gandul de a-1 „imprumuta" cuiva anume,
din care sa creasca si sa infloreasca o viitoare autoritate „de
baza". Sau, ce ne-ar impiedica sa ne gandim ca, scriind aceasta
biografie a lui Eminescu, Calinescu a slujit, de fapt, interese
neromanesti?

Din punctul meu de vedere, marea problems nu este
aceea ca drumul catre adevar impune, uneori, si neasteptate
reconsiderari. Trist si inhibitor ramane doar faptul ca
personalita|i in cauza sunt acum decedate - deci, nu se pot
apara singure. Pe de alta parte, po|i sa le ignori greselile? Oricat
de neplacut ar fi, corectarea erorilor de apreciere ramane o
datorie. Suparatoare, dar obligatorie.

Mai mult sau mai pu|in decorativele halucina|ii ale lui
Calinescu sunt, in cazul de faja, lipsite de orice motivate,
inclusiv artistica. Momentul este prea dramatic si prea impor-

167

"Remu £ntinedctt

tant pentru a fi tratat altfel decat foarte exact (fapt cu atat mai
imperativ, cu cat lucrarea este doldora de cifre si de citate mai
putin semnificative, pe care autorul le-ar fi putut ocoli, daca n-
ar fi pretins ca acest Eminescu prezentat de el este eel adevarat).
Literaturizarea lui Calinescu e praf in ochi, iar praful in ochi se
arunca doar cu intense. De aceea, cred ca imaginea unui
Eminescu ramas si in nebunie rob propriilor ganduri si creatii
aduce a facatura deliberata. O atent gandita si o cat mai artistica
masluire a adevarului, pentru care nu pledeaza doar citatul in
discu^ie.

In mod cu totul uimitor, Calinescu nici macar nu
aminteste de existen|a procesului-verbal intocmit de
Nicolescu. Sa nu fi stiut de el? Atunci cum a aflat numele
comisarului (cu ambele ini|iale ale prenumelor lui!), care apare
o singura data in via|a lui Eminescu? Admi|and ca avea
informatii privind modul de organizare al Politiei in urma cu 50
de ani (Viafa lui Mihai Eminescu a aparut in 1932), de unde
stia ca Nicolescu era seful secpei 18, dar, mai ales, ce alt docu-
ment men|ioneaza ca poli|istii acestei sec|ii 1-au arestat pe
Eminescu? In procesul-verbal se vorbeste, cuvant cu cuvant,
tot de „o pereche de pantaloni negri, negri de tot". S-au
transmis aceste cuvinte pe cale orala, vreme de aproape cinci
decenii, devenind folclor, sau acest amanunt, pe care nu-1
gasesti decat in anumite lucrari, provine din aceeasi unica
sursa: procesul-verbal semnat de comisarul C. N. Nicolescu?

Absen|a unei cat de vagi referiri la fondul textului scris
de comisarul Nicolescu nu atesta ca, din punctul de vedere al
biografului, nu era nimic de reprosat acestuia? In atare situatie,
insa, de ce nu 1-a preluat el insusi? §i, dat fiind suspectul
dezinteres pentru con|inutul actului Polifiei, nu suntem obligati
ca toate intrebarile ce pot fi puse comisarului sa i le adresam si
biografului? De ce a trebuit sa minta, fie si artistic? Daca a mintit,
a minfit numai aici? Nu-si dadea Calinescu seama de faptul ca
atat din relatarea lui, cat si din aceea a lui Nicolescu, lipsea
tocmai elementul fundamental: motivul care sa impuna
internarea lui Eminescu la ospiciu? Sau tocmai de aceea a apelat
la artificii de exprimare?

In cartea sa, Calinescu a facut o ciudata precizare, care

168

Recuw £winedca

le-a provocat unor critici intense si repetate orgasme verbale.
El a scris ca „scopul biografwi este viafa, nu faptele, si cand
sunt destule fapte spre a intui viafa, biografia devine legitima".
Este aceasta o simpla opinie scapata din stilou sau o vicleana
masura de prevedere? Ma intreb: ce ar fi via|a in lipsa faptelor si
ce e fapta, daca nu actiune (mecanica ori dictata de ratiune)?

Fraza-criteriu formulata de Calinescu aduce mai mult a
scuza. Posibil ca, intre altele, Calinescu sa fi vrut sa-si creeze in
felul acesta o iluzorie sus|inere pentru teza pretinsei infectari
cu sifilis, boala de care se declara convins ca ar fi suferit
Eminescu. Afirmand ca trateaza exclusiv viafa lui Eminescu, el
scapa de obligatia furnizarii de argumente, inclusiv istoricul bolii.
El se preface a nu sti ca, in fond, adevarurile se deduc din fapte
si ca aceste fapte sunt, adesea, in egala masura cauza si efect. §i-
apoi, pot fi rupte faptele (si, implicit, via|a) lui Eminescu de
acelea ale colectivitfitii? Iar daca Eminescu s-a exprimat mereu
prin scris, temele provenind in ultima instan|a din alte fapte
(proprii sau ale altora), poate fi el segregat de opera? Calinescu
a privit via|a lui Eminescu doar prin prisma unei existence
biologice... impersonale?

Apoi, Calinescu nu se intreaba nici o clipa un lucru
elementar: intrucat medicatia aplicata lui Eminescu nu a constat
in ceaiuri de muse^el, ci in produse pe baza de mercur si in
stupefiante, si cum acestea i-au fost administrate pentru o boala
pe care nu o avea, nu este posibil ca tocmai acest pretins
tratament sa fi fost o otrava pentru sanatatea lui?

Daca G. Calinescu a fost onest, de unde diferen|ele fla-
grante intre ce scrie comisarul si ce fabuleaza biograful?
Nicolescu vorbeste de un Eminescu „silindu-se a deschide usa",
Calinescu prezinta lucrurile ca si cum aceasta a trebuit sparta
cu buldozerul. Nicolescu spune ca Eminescu ar fi devenit violent,
Calinescu prezinta un personaj complet diferit, bland, care
binecuvanteaza "pe toata lumea", si spune in soapta „rugaciuni
pentru fericirea ei". De la a-i imbranci „spre use" pe nepoftitii
vizitatori ori de la a sari in butoi si a improsca furios in jur cu
apa, la a binecuvanta din varful buzelor e ceva cale. Practic, e
vorba de doua persoane diametral opuse.

Informatia ca Eminescu se credea calugar pare sa fi fost

169

"Remu £ntineflctt

culeasca de G. Calinescu din amintirile lui Iacob Negruzzi, care
scrie: „primii o scrisoare de la D-na Maiorescu prin care aceasta
imi da trista §tire ca Eminescu a innebunit; ca el i§i inchipuie§te
a fi calugar, binecuvantand pe oricine intalneste §i soptind
rugaciuni". De unde, oare, stia madam Maiorescu cum anume
se comporta Eminescu? In diminea|a de 28 iunie, fiica ei o spune,
nu altcineva, Eminescu nu a avut o atare atitudine. Atunci?
Fusese so|ul dumneaei in vizita la Caritateal Poate, dar numai
cu condi|ia ca Eminescu sa fi fost arestat anterior orei 17,30,
cand Maiorescu a parasit Capitala pentru o luna. Oricum, zvonul
ca Eminescu se credea calugar a pornit de la familia Maiorescu
(la inceput sub forma intentiei acestuia de a se calugari), si nu
stiu sa fi fost confirmat si de alt martor direct. Este un aspect
care cred ca merits avut in vedere, tot in familia Maiorescu
manifestandu-se Eminescu si in 28 iunie 1883, atunci cand, zice
fiica lui T. Maiorescu, aratand spre statuetele Jul Hermes si a
lui Jupiter din salonasul D-lui M. cu lacrimile in ochi, cu mainile
intinse ca de binecuvantare a rostit cu glas natural: «Jinep
minte. Ei se vor intoarce pe pamant si se va renaste fericirea»."
Imaginea lui Eminescu „binecuvantand pe oricine" sa-i fi fost
sugerata lui Calinescu de interpretarea data de Maioresti gesticii
lui Eminescu?

La ospiciu, mai scrie Calinescu, „Eminescu se parasi
tot mai mult in voia fantasmelor, constient totusi in rastimpuri
ca scapase franele din maini si ca armasarul logic zburase. Nu
recunostea pe prieteni sau se prefacea, lasand ochii injos, ca
nu-i cunoaste, manifestandu-si credinfa ca boala nu-i va trece
niciodata. "

Din moment ce parasirea „tot mai mult in voia
fantasmelor" avea loc dupa arestare, rezulta ca fantasmele s-au
inmul|it in urma internarii - ca sa nu spunem ca abia atunci au
aparut. Efect al opiumului si/sau morfinei? Oricum, ele
marcheaza un proces de involutie a starii de sanatate. Involutie
de care Eminescu trebuie sa fi fost constient, din moment ce se
vorbeste de credin|a lui „ca boala nu-i va trece niciodata". Ca|i
nebuni autentici constientizeaza propria stare? In plus, daca G.
Calinescu admite ca Eminescu se putea preface, cine mai stie
cand Simula si cand nu? Acest gen de prefacatorie este,
obligatoriu, proba de nesanatate?

170

Recuw £winedca

Cand se vorbeste de „nebunia" lui Eminescu, unul dintre
aspectele esen|iale ce trebuie avute in vedere este acela ca
nimeni nu transmite, concret, in ce a constat manifestarea ei.
§i, daca in cazul amicilor am mai in|elege, ramane descoperit
motivul pentru care marii si puternicii lui inamici au procedat
la fel. Poti sa pricepi altceva decat ca le-au lipsit dovezile? Nu e
cam mult sa admitem ca un nefiresc de lung sir de coincidence
a facut ca, atunci cand era bolnav, de fiecare data cand Eminescu
s-a aflat in compania unui amic, comportamentul lui sa fie mult
mai normal decat se pretinde ca ar fi fost in lipsa acestora?
Apari|ia dupa 28 iunie 1883 a unui nou Eminescu, logic, dar
„turtit", apatic, si - zic unii - fara fiorul geniului, nu putea fi
rodul drogurilor administrate si al izolarii complete de restul
lumii?

Faptul ca G. Calinescu a avut o idee preconceputa
despre cele intamplate in acest moment crucial din existen|a
lui Eminescu, de la sfarsit de iunie, ar fi putut fi trecut cu vederea,
parerea oricat de gresita ori de rau-voitoare fiind un drept
inviolabil. Numai ca G. Calinescu, pe de o parte, are sus|inerea
aproape neconditionata a tuturor criticilor literari si, pe de alta
parte, a ajuns unul dintre acele nume din literatura romana ale
caror spuse, bune, rele, scoala le baga pe gatul elevilor,
obligandu-i sa le asimileze necritic.

Asa cum apare in viziunea lui Calinescu, biografia lui
Eminescu este cu atat mai periculoasa cu cat „oameni de
meserie" o prezinta drept „magistrala lucrare" (Perpessicius),
„opera stiinfifica eminenta" (Mihai Ralea) etc., declarand ca
„demonstrapa lui Calinescu este definitiva" (Paul Georgescu)
ori ca, in ciuda evidentei literaturizari a momentelor
fundamentale relatate in carte, autorul „neprevine in fel si chip
asupra severelor metode stiinpfice cu care in fond opereaza, a
documentelor de care nu se departeaza nici un pas (?), a
confruntarii lor riguroase (?) dupa toate metodele verificate ale
criticii de texte" (George Munteanu). Pu|inele constatari
dubitative, aparute prin diverse foi, sunt vag prezentate si,
oricum, nu tintesc miezul problemei.

Manevrele literare de genul Viafa lui Mihai Eminescu
sau tava mereu fiebinte a placintelor critice, care ii acorda „girul
specialistilor", par sa indice un anume interes de sacralitate, a

171

"Remu £ntinedctt

carui atingere impune savante restrict pentru adevar. In ceea
ce priveste strict persoana lui Calinescu si morala aplicata, o
anume intunecare a eticii lui reiese si atunci cand istoriseste
conflictul in urma caruia „Eminescu fu constrans sa se retraga
din redacpa gazetei" iesene Curierul. Concret: Curierul era tip arit
la Tipografia Naponala, al carei director era un oarecare „d-l
Mircea". Respectivul D-l Mircea era amic cu primarul orasului,
herr Pastia. Atunci cand acesta din urma a fost atacat in Steaua
Romaniei, alta gazeta locala, D-l Mircea „ruga pe poet, om cu
condei, sa scrie cateva randuri de aparare pentru primar". Cand
Eminescu 1-a refuzat, D-l Mircea i-a propus „sa faca singur
articolul cu pricina, dar sa-1 semneze poetul, propunere la care
acesta raspunse, si mai indignat, ca nu infelege ca stilul unui
om care nu stie sa scrie sa treaca drept stilul sau, ca nu vrea sa
Se amestecat intr-o troaca cu oricine, adica cu d-l Mircea, care
este o nulitate, si ca mai ales nu fine sa-si insuseasca greselile
oricarui avocat de mana a treia, sau ale oricarui ins ce de ieri,
de alaltaieri fine pana-n mana pentru a innoda doua vorbe
romanesti".

Acest episod este important nu atat prin faptul ca arata
cat de usor isi putea pierde Eminescu slujba doar pentru ca isi
respecta principiile, biografia lui furnizand suficiente alte
exemple similare. Referindu-se la solicitarea numitului D-l
Mircea, Calinescu apreciaza ca „top redactorii din lume aufacut
asemenea servicii inofensive prietenilor si cunoscuplor". Tare
ma tern ca omul nostru, el insusi gazetar pe drept cuvant laudat
de dic|ionarul enciclopedic aparut in vremea lui Gheorghiu-
Dej (1962) pentru meritul de a fi satirizat „cu verva, in pamflete
memorabile, partidele reacfionare", ei bine, tare ma tern ca
biograful nostru vorbea din proprie experien|a.

Iar daca G. Calinescu nutrea convingerea ca a scrie la
comanda sau din interes nu era nici o nenorocire, atata vreme
cat naivul de cititor i|i cumpara foaia, ma intreb daca, nu cumva,
o fi gandit intr-un mod asemanator si atunci cand a conceput
Viafa lui Mihai Eminescu. Aceasta fiind lucrarea cu care a
debutat, sa fi tinut sa rupa inima targului cu orice pre|?

In sfarsit, merits mentionat aspectul strict documentar
al „dosarului Eminescu". George Potra, de pilda, a scotocit
zadarnic multe poduri si beciuri, in cautarea vreunui document

172

Recuw £winedca

privind autopsia facuta lui Eminescu. Nu exista, se pare, nici
un proces-verbal al autopsiei. Sperand sa afle macar o copie a
acestuia, a ajuns si la Ministerul de Instruc^ie, al carui
reprezentant participase la autopsiere, dar „hartiile... din anul
1889 era prea pufine, iar printre acestea lipsea tocmai cea
cautata". Intamplare? Adica, Titu Maiorescu pastreaza biletul
prin care doamna Slavici il anuria ca Eminescu ar fi innebunit,
dar nu anexeaza dosarului personal, ca pe o lespede a cazului,
tocmai piesa fundamentals? Contrazicea procesul-verbal al
autopsiei neobosit exprimata lui teorie, ca nebunia lui Eminescu
ar fi fost ereditara?

Potrivit lui Gala Galaction, Ion Gramada (1886-1917)
a fost „un tanar carturar bucovinean, care era sa Be eel mai bun
biograf al lui Eminescu". Din pacate, Galaction s-a oprit aici,
fara a mai spune ce anume il convisese ca, daca n-ar fi murit
prematur, Gramada putea deveni „cel mai bun biograf al lui
Eminescu". Peste decenii, N. Georgescu ofera un capat de
explicate: Jon Gramada semnaleaza... un fapt deosebit: mai
multe file din jurnalul cu observafii medicale privindu-1 pe
Eminescu lipsesc din condica stabilimentului de la Oberdobling.
Asistentul care si-a amintit de Eminescu relateaza sec: aceste
observapi medicale au fost luate de un roman, lucrator la
Ministerul de Externe. Adevarul consemnat de Ion Gramada
trece neobservat de catre biografii lui Eminescu. (...) Ramane
doar faptul: s-a furat un fragment din jurnalul medical lui
Eminescu." Fara sa contest adevarul spuselor lui N. Georgescu,
men|ionez ca eu, unul, am gasit doar urmatoarea precizare
a lui I. Gramada, privind condica bolnavilor ingrijiti la Dobling:
„Jurnalul acesta - mi-a spus dl. prof. Obersteiner - a fost cerut
de prin 1895 de un domn de la Bucuresti, al carui nume 1-a
uitat. DSa n'a pastrat nimic din corespondenfa ce-a avut-
o cu dl. T. Maiorescu si cu prietenii din fara ai lui Eminescu;
restul din jurnal nu poate fi dat publicitapi"; ce mari taine o fi
ascuns, oare, incat si la 1914 trebuia sa ramana secret?

N. Georgescu continua: „Lipseste, din depozitele
Arhivelor Statului, si dosarul care privea curatela din 12 iunie
1889 instituita pentru pensia poetului. Pur si simplu, nu exista",
remarca stupefiat autorul, dupa care face o scurta istorie a

173

Rwma £ntineflctt

interogatoriului „cifrat aljudelui Brusan": acesta „a fost publicat
de catre Radu D. Rosettiin 1922, apoi mult mai amplu (probabil
in intregime) de catre Augustin Z. N. Pop - dupa care il preia
edipa academica. Actul original nu e de gasit. . . Dar cate nu
lipsesc din biografia incendiara a lui Eminescu! (...) loan Scurtu,
de pilda, a strans o viafa intreaga documente eminesciene - dar
arhiva sa a fost luata de catre armatele in retragere ale lui von
Mackensen, dupa 1918. Cui i-o fi trebuit? (...) Arhiva mare a
Romaniei... stim unde se afla: sta, impreuna cu tezaurul farii,
la Moscova. "

ANTITEZE

Ereditatea, ca pretext

Prima referire la ereditatea bolii apare in scrisoarea din
12 iulie 1883, prin care Simeon ii comunica lui Maiorescu: „Cam

174

Recuw £ntinedca

aceasta e starea lui depana azi sipe care Doctoru ne-a declarat-o
- cu ocazia achitarii locuinfei - ca n'ar privi-o chiar ca grea
daca n'ar esista complicatia bolii in familie ". Doctorul era §u|u,
iar acesta facuse anamneza cazului exclusiv pe baza informatiilor
primite de la Maiorescu. La aceasta concluzie conduc mai multe
elemente (faptul ca Maiorescu a aranjat internarea direct,
discutand intre patru ochi cu §u|u, lipsa unor date care sa ateste
ca s-ar fi apelat si la alte persoane etc.)- Greu de spus ce or fi
in^eles Su|u si Maiorescu prin „complicapa bolii in familie", chiar
daca, pana la acea data, lui Eminescu ii murisera doi fraji: Iorgu
si §erban.

§i-apoi, ce-are ereditatea cu sifilisul -boala pentru care,
conform lui Obersteiner, Su|u 1-a tratat in vara lui 1883? Sifilisul
poate fi ereditar, numai ca, daca Eminescu ar fi suferit de aceasta
boala, pe care ar fi primit-o de la paring, to|i fratii nfiscuti dupa
el trebuiau, automat, sa prezinte simptomele ei. In afara de
aceasta, un copil care inca de la nastere este bolnav de sifilis,
presupunand ca, prin vreo minune ar ajunge sa implineasca
varsta lui Eminescu, nu ar reusi in veci sa gandeasca si sa scrie
ca el.

Iacob Negruzzi noteaza: „Nu este nici o indoiala ca
nebunia a fost o boala ereditara in familia lui Eminescu si se
poate urmari in ascendenpi sai din partea mamei. Din frafii lui
Eminescu unul s-a sinucis, alpi au murit nebuni, o sora era
paralizata, alta, Henrieta, era isterica si a murit foarte tanara, "
Nonsalant, Negruzzi apeleaza la versiunea cea mai uzitata: in
familia lui Eminescu, nebunia ar veni de undeva, din trecuta
spi|a a mamei sale. Poate ca asa o fi, daca zice stimabilul, dar,
pana se vor furniza si dovezi in acest sens, prefer sa fiu retinut.
Si asta, cu atat mai mult cu cat Negruzzi face o greseala (?)
grosolana: probabil, pentru a iesi bine „la numar", insira „o sora
era paralizata, alta, Henrieta, era isterica", desi adevarul este c a
nu e vorba de doua surori, ci de una, Harieta care era paralizata,
saraca, dar nu era si isterica. In privin|a frafilor, acei „al\ii" (?),
care ar fi „murit nebuni" reprezinta aproximari complet arbitrare,
dovedind, totodata, fie cat de prost informat era Negruzzi, fie
altceva, mai rau. Prost informat, dar dezinvolt! Daca toti rationau
ca el, nici nu-i de mirare ca Eminescu ar fi putut fi luat oricand

175

"Remu £ntinedctt

si de oriunde, spre-a fi varat cu for|a intr-un ospiciu!

La un moment dat, in Amintiri, Slavici scrie: „Doi dintre
frapi lui pierisera de aceea§i boala („de nervi"), iar al treilea, eel
ce traise la Sibiu si la Timi§oara, cazuse acum bolnav si se afla
acasa. «Mi s-a urat cu viafa - fi scrisese batranul -; fa ce faci si
vino de-1 ia, ca sa-1 duel in vreo casa de sanatate». Eminescu a
inceput sa caute bani de cheltuiala. . . A adunat, precum mi s-a
spus mai tarziu, vreo doua mii de lei, dar n-a plecat. " Cei trei
frati de care vorbeste Slavici sunt Gheorghe (Iorgu), §erban si
Neculai (Nicu) Eminovici, deceda^i in septembrie 1873,
noiembrie 1874 si, respectiv, martie 1884. In legatura cu Iorgu,
Gala Galaction scrie: „ofi$er excelent, care studiase in Prusia si
facuse parte dintr-o misiune militara, trimisa de statul nostru la
Berlin, moare de pneumonie (sau dintr-o trantitura de cal), si
este inmormantat la Ipotesti". Gheorghe Cunescu, eel ce aingrijit
cartea lui Galaction, precizeaza: „In 1914 nu se cunostea ca
locotenentul Gheorghe (Iorgu) Eminovici, suferind de o boala
incurabila, s-a sinucis. Caminarul Gh. Eminovici a lansat
versiunea ca a cazut depe cal. A declarat moartea lui, la Primarie,
cu doua luni mai tarziu." Din pacate, Cunescu nu scrie de ce
boala anume suferea Iorgu. Deci, poate fi vorba de orice maladie
fatala din lume sau, la fel de bine, de nici una.

Informa|iile lui Cunescu sunt cu atat mai ciudate cu
cat, inca din iunie 1889, Caragiale scrisese despre Iorgu
Eminovici: „Acela a mers la Berlin; in cateva luni a speriat
Academia militara cu talentele-i si a dat un examen care 1-a
facutpe maresalul Moltke (celebru strateg si tactician prusac -
n.n.) sa se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotarat sa-
1 ia pe langa dansul. Ca sa-si incoroneze succesul, militarul s-a
dus acasa si, fara sa lase macar o vorba, s-a impuscat. Peste mai
multa vreme, cand am vorbit cu Eminescu de trista imprejurare
a militarului, el mi-a raspuns razand:

- Mai bine! ala era mai cuminte ca noi!"

Asadar batranul Eminovici ascunde autoritatilor faptul
ca fiul sau s-a sinucis, dar Eminescu ii destainuie fara vreo
rezerva adevarul lui Caragiale! De ce sa fi mintit tatal victimei?
A vrut ca memoria fiului militar sa nu fie patata de rusinea

176

Recuw £ntinedca

sinuciderii? Posibil, dar asta nu explica si de ce a intarziat atat
de mult sa prezinte decesul lui Primarie. Sigur ca nu se poate
dovedi ca bietul Iorgu nu ar fi avut un acces de depresiune,
in urma caruia s-ar fi sinucis, dar, pana una-alta, daca facem
abstracrie de marturia lui Caragiale, nu poate fi probat nici
contrariul. §i-apoi, ce nu poate fi pus in seama mortilor? Cine
si cum poate demonstra ca n-a avut alienati in familie? Cand se
ajunge la atari discutii, castiga mereu eel care vorbeste mai mult
si mai tare.

In cazul lui Iorgu, ramane greu de admis ca alienarea
lui n-ar fi fost „mirosita" de absolut nimeni dintre cei din jurul
lui Moltke, care era „hotarat sa-1 ia pe langa dansul". Din zisele
lui Caragiale, rezulta ca Iorgu ar fi avut un subit acces de
nebunie, in urma caruia s-a ales cu un glon| in cap - sa nu uite
sa mearga la doktor! Imprejurarile nefiind deloc elucidate, nu
cred ca se poate spune sigur daca si 1-a tras singur, ori daca 1-au
ajutat altii - oameni rai, neatenri sau, pur si simplu, doritori
s-ajunga „pe langa" Moltke. Cand nu se contrazic, informariile
sunt incomplete: boala incurabila de care vorbeste Cunescu
nu e pomenita si de Caragiale, desi, daca Eminescu tot actionase
impotriva firii lui si se apucase sa-i destainuie secretele familiei,
nu vad de ce s-ar fi oprit aici. Dupa cum nu vad de ce nu i-ar fi
spus ca, de ochii lumii, taica-sau a minrit in privin^a cauzei
decesului fratelui. In sfarsit, oricat mi-ar displace, nu ma pot
preface ca n-as avea nici un motiv sa ma intreb daca, nu cumva,
(si?) Caragiale a gresit sau a exagerat, dupa cum nimic nu-mi
garanteaza ca Eminescu insusi a cunoscut toate eventualele
dedesubturi ale tragediei ori ca i le-a comunicat si lui Caragiale.

Una peste alta, Galaction si Cunescu ne cer sa credem
ca adevarul privindu-1 pe Iorgu s-ar fi aflat doar peste mai bine
de patru decenii de la decesul acestuia; cine 1-a descoperit si
din ce izvoare? Cum nu se stie (sau nu se spune), nu se poate
face abstracrie nici de faptul ca aceste noutati (?) senzationale
au aparut intr-o perioada in care se cautau tot mai inversunat
dovezi ca „nebunia" lui Eminescu avea un substrat ereditar (desi,
repet, in cazul nostru, sifilisul nu are nimic a face cu ereditatea).
Pentru cei interesati, nebunia lui Iorgu ar fi un fel de circumstan|a
agravanta pentru fratele Mihai - cu conditia sa fie probata. Ii

177

"Remu £ntinedctt

asteptam!

Despre Iorgu, Calinescu scrie ca „era insarcinat in mod
deosebit sa duca o corespondenfa a regelui catre Bismark sau
catre un membru al familiei regelui si autorizat sa asiste la
manevrele germane in Brandenburg. In urma unei raceli
contractate la acele manevre sau a unei caderi de pe cal, s-a
imbolnavit, si dupa vreo trei ani, la 21 septembrie 1873, muri,
in varsta de 29 de ani, fiind inmormantat la Ipotesti. Se prea
poate sa fi fost atins de ftizie." Desi, din (prea) multe motive,
privesc cu mare circumspec|ie informatiile lui Octav Minar,
adaug ca, din cele stiute de el despre Iorgu, „0 boala de
piept il sileste sa-si inainteze demisia din armata, retragandu-
se la Ipotesti... unde a fost inmormantat", la 20 ianuarie 1874.
Nici un cuvant despre alienare.

§erban. In privin|a acestuia, Galaction afirma: „despre
§erban mai spun si alpi ca era un doctor invafat si mai ales un
indemanatic chirurg. S-ar putea zice ca §erban iesise copilul
eel mai bun al soplor Iminovici. Tocmai el moare de oftica, in
Berlin, in acest an 1874! E straniu, insa, ca dupa alta versiune,
§erban s-ar fi dus la Bucuresti ca sa-si dea examenul de libera
practica, si imbolnavindu-se de tifos «a murit dupa scurt timp».
Unde, in Bucuresti sau aiurea, nici d. Corneliu Botez nu
precizeaza. " §i rau face, ipoteza lansata de el nereusind decat
sa creeze „cea|a" in jurul familiei Eminovici - si, implicit, in
jurul lui Eminescu. Ca si in cazul lui Iorgu, supozi|ia apare tarziu
si, mai ales, nu limpezeste care ar fi putut fi interesele datorita
carora ar fi fost ascuns adevarul.

Referindu-se tot la §erban, Calinescu men|ioneaza ca,
pu|in inainte de moarte, fiind „zdruncinat sufleteste, dadea
semne de alienape", iar 0. Minar scrie ca a murit „In varsta de
34 de ani la Berlin in anul 1875, unde a fost ingropat in cimitirul
saracilor, regretat de colegi si prieteni". Nici ieri, nici azi si,
probabil, nici maine nu se va sti ce a in|eles Calinescu prin
„semne de alienape".

In privin|a lui Neculai, numit de familie, in gluma, „cel
prost", majoritatea izvoarelor indica faptul ca el contractase o
„grava boala venerica" (probabil, sifilis). De aceea, sinuciderea

178

Recuw £winedca

lui prin impuscare nu este deloc o dovada absoluta privind
existen|a unei suferin|e de ordin psihic, mostenita de la paring,
sifilisul fiind, se stie bine, datorat unei spirochete - adica, unui
factor extern. Minar afirma ca boala care il supara pe Neculai
era una „de stomac". Acelasi autor informeaza despre acesta:
„Dintre toate carierile a ales dreptul: «§tiin$a care te invafa sa
descoperi adevarul, cu scopul suprem de a minfi la timp pe
acela, care se foloseste de dansa ca de un drept al societafei,
lata de ce n'am mai volt sa fac avocatura»".

Daca merita sa insistam pu|in asupra fratelui Neculai, e
din cauza Amintirilor lui Slavici: „Primise de la tatal sau o
scrisoare, in care ii spunea ca fratele sau [Nicu], acela care fusese
la Sibiu si mai tarziu la Timisoara, s-a intors acasa, unde s-a
imbolnavit. Staruia sa vina sa-1 ieie de «pe cap», caci i s-a
facut lehamite. A ramas sa se duca, sa-1 ridice si sa-1 duca la
sanatoriul «§u|u». Pentru aceasta era nevoie de bani. Pe catimi
aduc aminte, in urma staruinfelor d-lui dr. T. Nica, a si gasit, nu
stiu cum, 2 000 de lei, la Botosani n-a plecat insa, caci s-a
imbolnavit si nu se stie ce s-a ales de cele 2 000 de lei. "

Curios cum nici unul dintre biografii lui Eminescu nu
men|ioneaza aceasta coinciden|a, care face ca Eminescu sa
ajunga exact in locul pe care tocmai il pregatea pentru fratele
sau - si, culmea, cu acelasi diagnostic! Curios cum au disparut
cele doua mii de lei, pe care nu le-a mai revendicat nimeni, dar
care, daca Eminescu ar fi avut prieteni adevara|i, trebuiau sa-i
aduca alaturi pe fratele sau Nicu! Dar culmea ciuda|eniei o
constituie interesul „d-lui dr. T. Nica" (o fi vorba de deputatul
junimist?) de a-1 convinge pe Eminescu sa imprumute acesti
bani, spre a-si interna fratele la Caritatea - unde, curand, in
locul lui Nicu a ajuns Eminescu!

Secretomania unora ne determina sa nu mai acordam
spuselor lor credit total; drept urmare, in tentativa de limpezire
a lucrurilor, pornim la drum folosind absolut toate ipotezele
plauzibile, chiar daca unele dintre acestea risca sa stirbesca
imaginea unor persoane, altminteri venerabile.

„Aberapile spirituale " puse in seama lui §erban, nefiind
exemplificate, raman necunoscute si, prin urmare, imposibil de
apreciat astazi. Ele puteau fi rodul unei explicabile stari de

179

"Remu £ntineflctt

nervozitate, produsa de rapida apropiere de moarte si de
neputin|a lui, medic si pacient, de a intarzia, macar, finalul.
Exceptand, insa, cazul sau (si el discutabil), mi se pare hazardat
sa vorbim de aspectul ereditar al bolilor psihice in familia lui
Eminescu. §i, totusi, se pare ca, in ceea ce priveste ereditatea,
ceva-ceva (dar... altceva!) a fost adevarat. Nu e, insa, vorba de
„boale de nervi", ci de ftizie. Calinescu, aminteste ca „Henrieta,
care si ea are hemoptizii si moare de o boala de piept, pretinde
ca tuberculoza e o boala ereditara in familie, negre§it dinspre
partea mamei. " (In alta parte, Calinescu o prezinta pe Harieta
drept paralitica, poate §i ftizica" - n.n.) Plauzibila ipoteza
Harietei: pe §erban 1-a rapus tot tuberculoza, Iorgu se pare ca
tot cu plamanii a stat mai prost, iar dupa Minar, Hie Eminovici
nu ar fi murit de tifos (de care a fost insa contaminat), ci „de
oftica". Oricum, varianta e mai verosimila decat aceea a
transmiterii ereditare a unor afectiuni psihice.

In ciuda celor de mai sus, motive pur subiective fac ca
teoria maladiei congenitale sa fie eel mai larg mediatizata:

T. Maiorescu: „Daca a innebunit Eminescu, cauza este
exclusiv interna, este inascuta, este ereditara. Cei ce cunosc
datele din familia lui stiu ca la doi frap ai sai, morfi sinucisi, a
izbucnit nebunia inainte de a sa si ca aceasta nevropatie se poate
urmariin linia ascendenta"; „...lovitin iunie 1883 de izbucnirea
nebuniei, al carei germen era din nastere, indreptat intrucatva
la inceputul anului 1884, dar degenerat in forma lui etica si
intelectuala, apucat din nou de nemiloasa fatalitate ereditara";
„nemiloasa fatalitate ereditara"- sintagma prezenta si in prefa|a
volumului de Poesii din 1887.

A. D. Xenopol: „Era din o familie de nervosi (...) Nebunia
era in familia lui".

I. L. Caragiale: „A pornit inainte, tot inainte, pana ce a
cazut sub loviturile vrajmasului pe care-1 purta in sanu-i inca
din sanul maicii sale. Copil al unei rase nobile si batrane, in el
se petrecea lupta decisiva intre flacara celei mai inalte viep si
germenul distrugerii finale a rasei - geniul cu nebunia ". Convins
ca traiul mizer nu a facut decat sa apropie deznodamantul,
Caragiale mai afirma: „nu mai incape indoiala ca el era osandit
de la nastere sa moara cum a murit".

180

Recuw £winedca

Dr. A §tefanovici: „Psihoza ce s-a manifestat la el mai
tarziu si care 1-a rapus in cele din urma trebuie atribuita nu
unor boli contractate, ci aceleia§i ereditap, mo§tenire fatala ce
s-a dat pe fafa in felurite moduri si la frapi si surorile sale."
„...nervozitatea mamei, violenfa si irascibilitatea fraplor,
sinuciderea unuia dintre ei, inchipuirile surorii sale Henrieta,
toate denota o stare psihopatica, de care n-a scapat nici
Eminescu. " Gura lumii-i sloboda. §i, uneori, cam pute.

Slavici - din nou, o surprizi neplicuti

Cum am spus, incercand sa sus|ina teoria transmiterii
ereditare a bolii lui Eminescu, Slavici a afirmat ca, in iunie 1883,
situatia se prezenta astfel: „Doi dintre frapi luipierisera de aceeasi
boala („de nervi", precizeaza el cu alta ocazie - n.n.), iar al
treilea, eel ce traise la Sibiu si la Timisoara, cazuse acum bolnav
si se afla acasa". lata insa ca, in alta parte (dar in acelasi volum
de Amintiril), Slavici scrie: „Pe catstiu eu, nu din acte medicale,
nici din adeverinfe oficiale, ci din spusele prietenului meu
M. Eminescu, el a avut doi frap mai mari si o sora mai mare,
d-na Drogli, care s-au sfarsit tot cam in felul lui, si nu o data era
nelinistit de gandul acesta". Ca Slavici a amestecat trei fra|i
pana i-au ramas doar doi si-o sora, treaca-mearga. Problema e
ca sora aceasta, Aglaia, nu numai ca a avut cutezan|a de se
naste dupa Mihai, ceea ce facea sa fie o sora mai mica decat
acesta, nu una „mai mare", dar a mers pana acolo incat a si
refuzat sa moara inainte de frate-sau Mihai. Daca Aglaia s-a
stins in zorii zilei de 30 iulie 1900 (1908 dupa Minar), e limpede
ca Eminescu n-avea cum sa-i descrie lui Slavici modul dramatic
in care s-ar fi prapadit sora lui. Iar daca n-avea cum sa fie
„nelinistit de gandul acesta", al propriei innebuniri, inseamna
ca Slavici minte; el face cam prea multe greseli (?), si, culmea,
toate bat in aceeasi directie, sustinand teza lui Maiorescu privind
„predispozitia" congenitala a lui Eminescu pentru dezechilibre
psihice. (E drept ca Aglaia avea ea ceva probleme cu tiroida,
dar asta e ni|el altceva, chiar daca, vorba lui Calinescu, „poate
fi iarasi prilej de lungi dizertapi in jurul ereditapi")

„ Cu totul altul e felul deafial faptelorpe care Eminescu
le-a savarsit cand boala sufleteasca a inceput a i se da pe fafa",

181

"Remu £ntinedctt

mai scrie Slavici, dar uita si de asta data sa aduca elemente
concrete, desi prin „boala sufleteasca" se pot in|elege atat de
multe! Asemenea fraze vagi nu fac decat sa dea apa la moara
impostorilor care, pentru a-si face credibile aiurarile, au inventat
pana si izvoare din arhive nicicand existente.

Un moldovean „aranjat"in Regat de cativa ardeleni

Slavici mai ofera cateva amanunte, care par insa
semnificative. Astfel, el sustine ca, dupa experien^a internarii
in |ara si peste hotare, Eminescu isi schimbase diametral opinia,
ajungand sa creada ca „ardelenii nu sunt oameni cu care sepoate
scoate la capat ceea ce voiesc eu". Iar atunci cand il viziteaza
pe Eminescu la ospiciul lui Su|u, Slavici, el insusi ardelean,
remarca: „Parea ca ma recunoaste, dar de vorbitnu am putut sa
vorbim." In fine, nu trebuie uitatat ca, in ciuda insisten|elor lui
Chibici, Eminescu a refuzat sa-i scrie lui Slavici atat de la Viena,
cat si de prin Italia, la sosirea in Bucuresti preferand sa stea la
hotel. Problema unei presupuse „rusini" nu se poate lua decat
in mod format in calcul, atata vreme cat Eminescu a intrat atunci
in legatura cu multe alte persoane. Ba, daca ar fi fost „rusinea"
creata de propria stare, nici nu venea in Bucuresti - cu atat mai
mult cu cat avusese de ales, o variants fund mosia lui Theodor
Rosetti. Adevaratul necaz era altul: in pofida declarator
generoase, Maiorescu nu a stiut cum sa-i faca mai repede vant
din Bucuresti!

A pretinde ca reac|ia deosebit de prudenta, la limita
celei de repingere, a lui Eminescu fa|a de anumi|i ardeleni era
„semn al bolii" mi se pare vadita exagerare. Mai degraba, ea
s-a datorat unei constatari extrem de lucide a acestuia: aproape
toti civilii amesteca|i direct in propria lui internare au fost
ardeleni - Maiorescu fund si el, pe jumatate, tot ardelean. Cum,
paradoxal sau nu, din perioada petrecuta la Dobling avem
incomparabil mai multe informatii decat despre intervalul in
care Eminescu a fost spitalizat in Bucuresti, sa apelam doar la
cateva citate provenind din scrisori adresate lui Maiorescu.

La 28 ianuarie 1884, Popasu transmite ca i-a „rugat pe
profesori, daca se poate sa-1 mduplece sa scrie ceva. Pana acum
insa nu i-a succes decat sa-1 faca sa promita ca va scrie D-lui

182

Recuw £winedca

Chibici. Daca insa ii da hartie ca sa scrie scrisoarea, zice ca
acum nupoate, dar are sa scrie. " Lipsa de voin|a? Mai degraba,
voin|a de a nu comunica. „Efect al bolii" ori profunda suparare?
Daca tinem cont ca, vreo zece zile mai tarziu, la 7 februarie,
Missir ii trimite lui Maiorescu scrisoarea primita „de la Boghean
din Viena, in privinfa lui Eminescu", atentionandu-1 cava „vedea
din aceasta scrisoare cat de necesara este scoaterea lui Eminescu
din ospiciu", parca mai plauzibila devine a doua versiune. Ea
este intarita de faptul ca, la 8 martie 1884, pe cand Eminescu se
afla in Italia, Maiorescu ii scrie lui Chibici: „Dar amicul Em. de
ce nu-mi raspunde la scrisoarea mea, ce sper ca a primit-o la
Viena in preziua plecarii de acolo?" In raspunsul din 14 martie
1884, ultimele doua paragrafe din scrisoarea lui Chibici sunt
scrise la plural, pentru a crea iluzia ca Eminescu, plin de
recunostin^a, ii pupa mana, ca unui mitropolit. N-a fost deloc
asa, dar Maiorescu se asigurase, notand in jurnal, inca de la 1
februarie 1884: „Zizin C[antacuzino] zicea ieri ca Eminescu va
rasplati ostenelile mele pentru el cu cea mai neagra
ingratitudine, caci, la o minte geniala, ar fi avand un caracter
comun". Sa fi fost Eminescu atat de nerecunoscator, sau a avut
un motiv anume pentru a fi distant fa|a de Maiorescu? Ce anume
ramasese in memoria lui Eminescu in legatura cu „boala" lui?
Unde s-a rupt „filmul"? S-a rupt, cu adevarat?

Simptome sau autoprotectfe?

Majoritatea celor ce relateaza despre intalniri avute cu
Eminescu in perioada numita „de intunecare" constats fie ca
acesta tacea, fie ca se plimba permanent, rostind versuri, fie
chiar ca purta conversa|ie, fara sa para deloc alienat. Tacerea
poate fi explicata prin faptul ca Eminescu se socotea sanatos,
dar se convinsese ca orice ar spune, amicii nu-1 cred, continuand
sa-1 compatimeasca. Pe de alta parte, foarte probabil ca el sa fi
in^eles datorita cui si de ce fusese internat cu sila. Popasu scrie
la 9 februarie 1884, din Viena: „Ceea ce mi se pare curios e
interesul ce-1 arata de a sti, daca se plateste pentru el la institut
si cine plateste. Este o deosebita dispozipe, care-1 preocupa in
momentele cand vorbeste despre asta - o ingrijire, o intristare. "

183

Rwma £ntinedctt

Posibil ca nedumerirea lui Popasu sa fie un semn in plus ca
Eminescu stia prea bine ce se petrece si, astfel, incerca, poate,
sa se convinga asupra identitfitii „hingherilor" - in felul acesta,
putand sa spere ca va gasi si explicatia sacrificarii sale.

Intrebat, Eminescu i-a explicat lui Obersteiner ca el
vorbeste si se miscain permanent, deoarece „e ca un ceasornic,
care pana e intors merge, a§a si el trebuie sa umble si sa vorbeasca
mereu, pana cand nu mai poate" (Popasu, 28 ianuarie 1884).
Multa lume a scris ca el recita din Iliada ori declama chiar si din
propriile versuri, sau, cum observa Simtion, „pronun\a pufine
idei", dar vorbeste foarte mult, for|and rimarea cuvintelor.
Surprinzator, toate acestea s-au oprit brusc, o data cu iesirea
lui din sanatoriul lui §ufu si au reinceput dupa readucerea lui
forfata aid. Nu exists nici o marturie care sa ateste ca, alienat
sau nu, atunci cand s-a aflat in libertate, Eminescu ar fi procedat
la fel. Nici macar in perioadele in care se spune ca nu se
comporta normal. De aceea, apare intrebarea daca, nu cumva,
aceasta avalansa de citate ori de cuvinte disparate era o masura
de autoprotectie, aleasa cu absoluta luciditate. O modalitate de
a se rupe de rest, de realitfitile din ospiciu, cumplite pentru
orice om sanatos, din spaima de a nu innebuni cu adevarat. De
aceea, posibil sa fi incercat dupa puteri sa-si struneasca bine
gandurile, sa nu le lase in voia lor, sa nu le dea voie sa-1
copleseasca. Era, poate, o forma anume de a nu se preda?

Nu avea Eminescu pregatirea necesara pentru a anihila
agresiunea psihica la care fusese supus? Poate ca nu. Dar ma
intreb, atunci, pe ce temei este Maiorescu admis de mul|i drept
psiholog calificat. Studiase psihologia si altfel decat citind
cateva car|i? Ce ne-ar face sa fim convinsi ca Eminescu, desi
urmase la Viena si cursuri de medicina (spre deosebire de
Maiorescu) si desi era avid de cunoastere in toate domeniile, ar
fi ocolit lucrarile de psihologie?

Amici de circumstanfi

Cum am mai notat, Simtion, personaj principal in ziua
de 28 iunie 1883, trimite o ciudata scrisoare doua saptamani
mai tarziu (12 iulie 1883). Inainte de orice, trebuie precizat ca

184

Recuw £ntinedca

ea i-a fost expediata lui Maiorescu chiar la mijlocul perioadei in
care acesta isi petrecea concediul, in strfiinatate. Daca intre
expeditor si destinatar nu existau puntile nevazute ale acoperirii
reciproce, pe care le creeaza complicitatea, de unde stia Simeon
unde sa-i scrie lui Maiorescu?

Concret, prin informarea sa catre Maiorescu, Simeon il
anun|a pe acesta ca Eminescu pronun|a Joarte multe vorbe,
care nu aparpn nici unei limbi §ipe care le forpaza a se rima in
penta §i hecsametru". Nu stiu nici cat de poet a fost Simeon,
nici cate limbi a cunoscut, pentru a putea face o asemenea
judecata de valoare, dar atunci cand analizam aceasta - zice el
- versificatie in gol, e bine sa ne amintim ca Eminescu este si
autorul unui dictionar de rime! Daca asta era "starea jalnica"
invocata de Simeon, devine si mai acuta intrebarea: dar, la
arestare, ce stare avea? De ce a trebuit sa fie infasat in camasa
de for|a?

Dupa ce pomeneste de „forfarea" rimelor, Simeon
informeaza ca acei „mai mulp cap I'am vazut" (care-or fi fost
acestia?) au „reu§it insa prin mangaieri a-1 lini§ti pupn". Ce-o
vrea sa-nsemne asta? Sa pricepem ca exprimarea a „pupne idei
§i foarte multe vorbe" era dovada ca Eminescu era Joarte
agitat", ca „boala inainteaza agravandu-se", si ca „mangaierile"
venite (cum?) de la niste „mai mulp" 1-au „lini§tit", adica 1-au
facut sa taca? Explicafia pare sa oscileze intre prostie crasa si
cusatura cu a|a alba. Cum e mai rau! Aproape ca-£i doresti a
doua varianta!

Potrivit lui Sim|ion, Eminescu „nu pare" a fi cunoscut
pe vreunul dintre „mai mulp". Urmeaza o fraza tare de tot:
„intrebandu-l daca e suparatpe amiciisai, ne-a raspuns ca: «Nu»".
Inca pu|in curaj si aflam ca le mul|umeste! Un atare raspuns
poate fi dat, indeosebi, in doua situatii: subiectul este suficient
de rupt de realitate pentru ca „da" sau „nu", „prieteni" sau
„dusmani" sa inceapa sa se confunde, sau, in a doua ipostaza, el
se simte victima celor care-i iau interogatoriul si, atunci, face
un anume joe. In cea de-a doua varianta, raspunsul lui nu mai
este sincer decat in chip absolut accidental, rostul lui „da" sau
„nu" fund acela de a-i linisti pe cei ce-1 chestioneaza si pe care
el, indiscutabil, ii trateaza ca pe niste inamici.

185

R«m8 £ntinedctt

Sa reluam scenele ce se pot presupune din scrisoarea
lui Simeon: avand punct de intalnire felinarul din col|ul
cafenelei, „mai mulp" se incoloneaza si, doi cate doi, pornesc
cantand spre cazemata lui §u|u; fara vreun incident notabil,
ajung la ospiciu, unde-1 gasesc pe Eminescu atat de agitat, incat
vorbeste. Vrand sa-1 menajeze, scot mecanismul de mangaiat
si-1 tot mangaie pana cand, ostenit, pacientul ia loc si tace. Dupa
ce bifeaza victoria, „mai mulfi" schimba in viteza priviri
inteligente si curioase, ajungand la concluzia ca, potrivit
aparen|elor, Eminescu nu stie cine sunt domniile lor, si-atunci,
miorlaind in cor, il intreaba din senin: „Auzi, bre, matale esti
suparat pe amicii tai?" Pacientul, prea necajit ca sa pufneasca in
ras si nevrand sa mai starneasca cine stie ce reac|ie in bilele
adunate in jurul lui, raspunde „nu". Se incheie procesul-verbal,
se semneaza de conducatorul delega|iei si se trimite §efului,
care-1 pune bine, intr-un loc in care e sigur ca-1 va gasi
Viitorul. Pa!

Cred ca ar trebui sa limpezim pu|in lucrurile: daca par
nedrept cu Simeon, punand la indoiala multe dintre afirma|iile
lui si daca, mai mult, sugerez ca nu avem motive pentru a
exclude total varianta potrivit careia parte dintre scrisorile cu
trimitere directs la Eminescu au avut rol precis, de acoperire a
ac|iunii semnatarilor lor, este si din cauza faptului ca Simeon
n-a pomenit nicaieri implicarea sa directs in drama petrecuta in
ziua de 28 iunie 1883. El nu a scos un cuvant despre ceea ce
Maiorescu numeste sec Jnfelegerea" dintre ei, fara a preciza
cand s-a facut aceasta si in ce consta. Indiscutabil, Simeon a
ascuns foarte multe lucruri si nu avem absolut nici un motiv sa
apreciem ca secretele lui ar confine elemente demne de cinstire.
Dimpotriva!

Sa revenim la marturii si fapte. Daca luam in serios stirea
ca Eminescu chiar nu era suparat pe amicii sai, trebuie sa
admitem ca el stia, inainte de toate, cine ii erau prietenii,
nomenclatorul acestora fiind nealterat in mintea lui. De
asemenea, el facea distinc^ie intre amic si dusman. „Aratandu-i
ca in curand se va insanatosi - mai zice Simeon -, ne-a zis c'un
accent plin de durere: «Boala asta nu-mi mai trece niciodata»."
In primul rand, la care boala se referea Eminescu, atata vreme

186

Recuw £winedca

cat, se va vedea imediat, lui nu i se spunea adevarul, privind
propria sanatate? In al doilea rand, din text putem deduce nu
numai ca dialogul cu Eminescu era posibil, dar si ca acesta ar fi
fost constient (si) de faptul ca era bolnav. Unde e, atunci,
inconstien|a, unde e lungul si continuul delir caruia se zice
ca i-ar fi cazut victima inca din 28 iunie 1883?

Scrisoarea lui Simeon, cu un Eminescu agitat doar in
masura in care patruleaza prin camera si turuie continuu se afla
in contradic|ie dureroasa, as zice, cu un text nesemnat, socotit
de mul|i raport medical. Concret: „Nimic nu-1 putea calma din
acea stare, nicimorfma, nici hidroterapia, nici tratamentul moral,
nici tratamentu(l) fizic. In timp de dona luni, abea de trei ori el
avu cateva momente de luciditate. Restul il petrecea intr'o
aiurare, careia politica, stiinfa, literatura ii oferea elemente intre
ele, fara ca cugetarile, frazele si chiar cuvintele, sa fie catusi de
putin inteligibile, asa de pupna legatura logica exista intre ele. "
Trebuie sa recunoastem ca aceste ultime cuvinte aduc a ceea
ce spunea insusi Simeon: „vorbe, care nu aparfin nici unei limbi",
dar raman, totusi, altceva.

Cine o fi fost monitorul care a stat sa numere cu atata
atenfie si precizie „momentele de luciditate" nu se stie si nici
nu merita sa ne intereseze. Important este ca suntem obliga^i
sa constatam norocul formidabil al acelor „mai mulfi" condusi
de Simeon, care au picat la |anc, exact intr-un astfel de mo-
ment! Dar Slavici, omul care zice ca a venit in repetate randuri
sa-1 viziteze, a fost si mai norocos, nimerindu-le pe toate trei!
Probabil in semn de respect fa|a de Slavici, Eminescu si-a
schimbat si repertoriul, de la cugetari, fraze si cuvinte „catusi
de pupn inteligibile", cum zice Anonimul, trecand la recitarea
„ cu m ult avant" a „fel de fel de poezii, mai ales parfi din «Iliada» ".

Invocam mai sus posibilitatea ca anumite scrisori sa fie
deliberat pline cu ticluiri. Un caz ar fi si acela al scrisorii pe care
Maiorescu i-o trimite lui Eminescu nu cu mult inainte ca acesta
sa paraseasca Doblingul, dar la scurta vreme dupa ce fusese
eliberat de la izolare. Cu acea ocazie, el istoriseste pacientului:
„Se vede ca din cauza caldurilor mari, ce eraupe la noiin Iunie

187

Rwma £ntineflctt

1883, D-ta ai inceput sa suferi de o meningita sau inflamare a
invelitoarei creerilor, mai intai acuta, apoi chronica, din care
cauza (precum se intampla totdeauna in asemenea cazuri, ca
adese si la typhus) ai avut un deliriu continuu de peste 5
luni, pana cands'a terminat procesul inflamafiunii. In tot timpul
acestui vis indelungat, ai fost de o veselie exuberanta, incat e
pacat ca nu ai pastrat nici o aducere-aminte a trecutului
imediat."

Citesti si te-ntrebi care e mai nebun in toata povestea
asta. Din clipa in care Maiorescu avea tupeul sa-i scrie lui
Eminescu precum ca suferise „de o meningita", cand el stia bine
ca primul diagnostic, stabilit in mod oficial de §u£u, era acela
de „manie acuta", pentru ca ulterior, in scrisori confidence sa
apara si referiri la un tratament anti-sifilis: „Pe Eminescu 1-am
internat imediat in institutul lui Leidesdorf, nefiind la Schlager
nici un loc liber. O diagnoza si o prognoza inca nu i'a putut
face; abia dupa 10 zile, dupa ce se va studia papentul se va
putea spune ceva. In tot cazul; cred ca mai intai de toate va fi
de lipsa o cura anti-syphilitica" (Popasu catre Maiorescu, 3
noiembrie 1883). Indiferent ce in|eles dam ultimelor cuvinte,
simpla pomenire a unei „cure anti-syphilitice" arata ca, in spatele
diagnosticului oficial, se afla un altul, de care nu stiau decat
„ini|ia|ii". Ca aceasta cura fusese inceputa la Bucuresti si, in
prima instan|a, avea sa fie stopata la Viena, pentru cercetari
(sensul eel mai plauzibil), ori ca ea abia avea sa inceapa nu
conteaza prea mult. Concluzia intr-adevar importanta este
urmatoarea: eel pupn pana la 10 februarie 1884, cand este
datata scrisoarea lui Maiorescu, lui Eminescu i-a fost ascunsa
adevarata sa boala si nu exista nici o dovada ca, ulterior, ar fi
aflat care era realitatea. De ce? Ce sa in|elegi din faptul ca lui
Eminescu i-a fost administrat un tratament antisifilitic, fara ca
el sa stie?

Lucrurile sunt cu atat mai ciudate, cu cat Eminescu,
umbland printre oameni, era un ipotetic agent propagator al
sifilisului. Sa fi fost amicii lui atat de inconstien|i sau de
nepasatori, ori din aceasta „omisiune" putem deduce, tocmai,

188

Recuw £winedca

ca, desi Eminescu nu era, de fapt, bolnav, el era in mod deliberat
supus unui adevarat bombardament chimic?

Tot Maiorescu il mai anun|a ca delirul lui fusese unul
lung, lung, lung si teribil de continuu, in vreme ce majoritatea
covarsitoare a izvoarelor admit, dupa cat lasa inima pe fiecare,
un numar mai mic sau mai mare de „momente de luciditate",
dupa cum, in general, si descrierea comportamentului lui
Eminescu cunoaste mari diferen|e de la povestitor la povestitor.
De altfel, Maiorescu insusi noteaza la 1 ianuarie 1884: „Am fost
cu varu-meu C. Popazu afara [din Viena] la Oberdobling, la
Institutul de alienap Dr. Leidesdorf. Am vorbit cu Eminescu",
scrie el, fara a preciza ca a discutat cu pere|ii, Eminescu fund,
cum sus|ine in scrisoare, furat de un „deliriu continuu". Singura
sursa nepersonalizatfi din cazul Eminescu, Anonimul, scrie ni|el
altceva decat Maiorescu: „pe la inceputul lunii a treia, Eminescu
incepu a avea ore linistite si lucide, isi regasi somnul, intreba
de amicii sai, se preumbla prin institut si afara din institut fara
pericol. "Cum doar niste doctori nebuni sadea si-ar lasa pacientii
suferinzi psihic sa paraseasca incinta cat timp acestora le-ar lipsi
luciditatea, se deduce ca, daca Eminescu iesea si revenea in
stabiliment, starea lui de sanatate era destul de buna. Sub nici o
forma, ea nu se poate inscrie intr-un „deliriu continuu de peste
5 luni", dupa cum pretinde Maiorescu.

„La sfarsitul lunii a treia - mai scrie Anonimul - pe
cand se afla in convalescent, amicii sai in nerabdarea lor de a-
1 vedea cu o ora mai inainte vindecat se hotarara a-1 conduce
afara din fara si a-1 aseza la o casa de sanatate din Viena. " Oare?!
Nerabdare sa fi fost? Sa nu fi avut respectivii amici prea mare
incredere in priceperea doctorului §u|u? Din pacate, respectand
regula generala, a discre^iei totale, nici Anonimul nu
men|ioneaza cine au fost acei amici, care nu numai ca au hotarat,
dar au si putut sus|ine financiar internarea lui la Dobling. Daca
ne luam dupa ceea ce ii scria Maiorescu surorii lui („stiu ca
ducerea sa la Viena este cu totul de prisos" - 19 octombrie
1883), ne putem gandi fie ca invocata scrisoare este un act de
acoperire, fie ca „amicii" erau cam de aceeasi „greutate" cu
Maiorescu (caracterizat, repet, de Lahovari - cu nimic mai breaz,
s-o recunoastem! - drept un spirit periculos, „dominator si

189

R«m8 £ntineflctt

exclusivist").

In a doua ipoteza, ma indoiesc ca poate fi vorba de
Caragiale, Slavici, Vlahu|a si altii asemenea, care erau incapabili
sa determine o atare decizie. In spatele cuvantului „amicii" pare
sa se ascunda Junimea. Pe de alta parte, Maiorescu era unul
dintre principalii ei capi. Sa mai fi existat, dincolo de el, si
altcineva sau sa-1 fi dat pe Eminescu „la schimb"? Cand ii scrie
surorii sale despre Eminescu, precizand ca „noi§tim ca ducerea
sa la Viena este cu totul deprisos", pe cine reprezinta acel „noi'l
Care „noi'l „Noi", junimistii? Daca „da", e aberant: adica noi
nu vrem sa facem un lucru, dar il facem, totusi, tocmai pentru
ca nu vrem? Daca „nu", cine, cum si de ce ii putea determina pe
liderii incontestabili ai organiza^iei sa ac|ioneze impotriva
convingerilor lor?

O. Vuia afirma ca „Eminescu, prietenul si admiratorul
faranismelorlui Ion Creanga, nua avut ce cauta in mediul sofisticat
al conplor si prinplor demenp, excentrici de la Ober-Doebling" si
ca Jnternarea lui Eminescu la Viena n-a avut absolut nici
un rost. Eventual, poate fi socotita drept o alta umilire a
poetului"). Dar tot el precizeaza si ca decizia s-ar fi luat „la
presiunea opiniei publice care pretindea, de aceeasi parere era
chiar sora lui, Emilia, ca poetul sa fie trimis si tratat in
strainatate. " Simpatica supozitie! §i cum facea opinia asta publica
de-i presa asa de tare? Opinia publica, turburata, ar fi incercat
sa smulga parale de la Guvern, nu de la... Chiar, cui se adresa,
dom'le, nemul|umita opinie publica? S-au facut mitinguri
spontane? S-au scris vagoane de scrisori? Cui erau ele adresate?
Si-apoi, admi|and ca asa ar fi fost, cine i-o fi dat ideea opiniei
publice? Sa fim seriosi! Opinia publica habar n-avea ce se
intampla si, din pacate, nici nu prea exists temeiuri sa credem
ca era interesata sa afle. De fapt, hotararea a fost luata de capii
Junimii, cei care puteau decide si asupra strangerii fondurilor
necesare. Cred ca aceasta organizatie pretins literara, despre
care unele voci sustin ca ar fi fost stup de masoni, inca are multe
necunoscute, ce ar merita aflate.

Asadar, „nerabdare"... „Nerabdarea lor de a-1 vedea cu
o ora mai inainte vindecat..." Curios, daca ne gandim ca tot
Anonimul ne asigura ca, inca din primele zile ale lui septembrie

190

Recuw £winedca

1883, Eminescu „se preumbla in institut si afara din institut
fara pericol"! Prin urmare, el incepuse de circa o luna sa
paraseasca temporar ospiciul, fara a crea vreo problems dincolo
de zidurile lui. Altfel spus, se terminase cu delirul „absolut in-
coherent", se terminase cu „miscarile desordonate", se terminase
cu acele „ilusiuni si halucinapuni sensoriale", precum si cu
„tendinfa a tot distruge prin prejurul sau", care, se scrie in acest
document, au obligat la internarea lui. §i-atunci, in ce constau
ultimele manifestari ale „nebuniei" sale - manifestari care creau
„nerabdare"? Cum se face ca nimeni nu vorbeste de aceasta
perioada? Unde umbla Eminescu atunci cand iesea din ospiciu?
Cu cine se intalnea el? Cum si despre ce discuta? Tacere. Straniu!

Apropo de plimbari, la vreo patru luni dupa ce Eminescu
- se zice -parasea vremelnic sanatoriul din Viena, Obersteiner
ii scrie lui Maiorescu, intre altele, si ca „dorim sa-1 deprindem
[pe Eminescu] cu libertatea si cu lumea din afara" (10 februarie
1884). Interesanta afirma|ie, care ne face sa credem ori ca, in
Bucuresti, Eminescu n-a mai iesit din institutul Caritatea, decat
pentru a lua trenul spre Austria, ori ca, la Viena, lui Eminescu i-
a fost impus un regim prea dur sau un tratament neadecvat,
care a condus la deteriorarea sanatajii sale. Aceasta ultima
ipoteza nu pare deloc nefireasca, daca ne gandim ca, abia ajuns
la Dobling, a si suferit un atac (de apoplexie, zic unii), soldat cu
o scurta pareza. Coinciden|a? Nu i-a priit aerul Vienei sau de
vina o fi fost, in eel mai bun caz, nepriceperea medicilor?

Cum aratam, Maiorescu a incercat sa-1 convinga pe
Eminescu ca „In tot timpul acestui vis indelungat, ai fost de
o veselie exuberanta, incat e pacat ca nu ai pastrat nici o
aducere-aminte a trecutului imediat." In contrast total,
Anonimul precizeaza: „Aspectul maladiei era acela al unei
maladii acute caracterizata printr'un delir absolut incoherent,
prin miscari desordonate, prin ilusiuni si halucinapuni sensoriale
care deveneau uneori terifiante, in fine prin tending a tot distruge
prin prejurul sau in paroxismul raului. (...) Nimic nu-1 putea calma
din acea stare, nici morfina, nici hidroterapia, nici tratamentul
moral, nici tratamentu(l) fizic." Cum am vazut, o alta sursa,
Simeon, il arata ba bolborosind, ba vaitandu-se ca boala lui e
incurabila, dar, in nici un caz, vesel - necum exuberant. La fel,

191

"Remu £ntinedctt

din scrisorile trimise lui Maiorescu de diverse persoane care 1-
au vizitat pe Eminescu la Dobling, razbate o atmosfera sumbra,
nu una voioasa. Pe cine sa mai crezi?

S-ar putea spune ca Maiorescu a incercat sa-1 amageasca
si, printr-o minciuna nevinovata, sa incerce sa-i trezeasca o
vioiciune reala. Desigur, o atare ipoteza nu poate fi contrazisa
cu argumente, neavand de unde sa stim cum anume a gandit
Maiorescu in acel moment. Numai ca prea multe dintre datele
privind tipul si calitatea rela^iilor reale dintre acesta si Eminescu
nasc indrepta|ite suspiciuni.

Medici imperiali

Referitor la competent celor care 1-au tratat pe
Eminescu la Dobling, doctorul Vuia crede ca, „Dupa cum fi
descrie Sigmund Freud - fiind top trei evrei nu avem de ce
sa-ipunem la indoiala parerile - Leidesdorf ca batran practician
cu clientela iar Obersteiner ca medic nesigur si modest, nu avem
nici un motiv obiectiv sa-i asezam pe «distinsii» profesori
vienezi deasupra cunostinfelor in psihiatrie ale lui §ufu sau
Maiorescu. " Opinia este intarita de scrisoarea din 8 octombrie
1883, prin care C. Popasu il anun^a pe Maiorescu ca „Leidesdorf
nu se bucura de o reputape prea buna, fiind pupn constiincios
- asa se zice". Din cele doua marturii, Leidesdorf apare aproape
ca un mic escroc.

Fara sa o spuna explicit (si, poate, fara sa o creada),
Vuia intareste aceasta imagine a lui Leidesdorf: „Poarta titlul
de profesor extraordinar in psihiatrie, medic primar de ospiciu,
si a fost maestrul lui Meynert, dar elevul 1-a intrecut in toate
pozipile stiinpfice, ramanandu-i in urma doar in ce priveste
clientela, adauga maliposul Freud. «Nu e un om de mare talent
dar e un tip foarte abil, vechi practician cu un caracter mai mult
decat dubios, predominant egoist, extrem de inconstant si cu
top cei 65 de ani si ceva, este inclinat spre orice fel de placeri». "
Cum rezista, in acest caz? Poate, pentru ca stia sa-si vanda
imaginea. Poate, pentru ca nu avea o concuren|a serioasa.
Poate, din diverse alte motive, poate, din toate la un loc. Dar,
poate, si pentru ca, asa cum scrie Vuia, „Are sanatoriul impreuna
cu un anumit doctor Obersteiner, frate vitreg al ministrului

192

Recuw £winedca

Haymerle", relajiile „la varf" aducandu-i pacienti pe masura.

La Dobling, Eminescu a fost Jinut la fereala, intr-o
incapere minuscula. Din motive necunoscute, nu s-a instalat
bine, si, a patra zi de la internare, a avut „un atac deparalizie cu
crampe", despre care Popasu il instiin|eaza pe Maiorescu: „n-a
durat decat scurt timp si a trecut fara sa lase urme (...) Trebuie
inca a§teptat, caci e posibil sa urmeze o paralisie; pana acum
(26 noiembrie 1883 - n.n.) nu se poate observa nimic."

Desi doctorul Obersteiner men^ioneaza ca, la 24
ianuarie 1884, Eminescu „isi aminteste de inceputul bolii",
informatiile sale se opresc aici. Iar Ion Gramada, care a discutat
personal cu doctorul Obersteiner, rateaza ocazia de a afla de la
acesta, concret, ce anume amintiri avea Eminescu. In mod nor-
mal, Obersteiner nu cred ca mai avea vreun motiv sa ascunda
acele aduceri aminte, deoarece ele priveau fapte anterioare
internarii la Dobling. Ba, mai mult, doctorul vienez avea chiar
interesul sa compare informatiile recuperate de mintea - zicea
el - inca subreda a pacientului cu datele precise, certe,
intiparite in memoria amicilor acestuia.

Po|i sa nu fii mirat cand constat ca nimeninu a incercat
sa afle cand i s-a rupt lui Eminescu „Filmul", desi se pare ca
tentativa avea to|i sorjii de izbanda? In consecin|a, sa nu te
intrebi - intre altele - daca, nu cumva, fie Cineva se temea sa
nu fie recunoscut in ultimele sale amintiri din, zic medicii, starea
de normalitate, fie pretinsa revenire a memoriei este o simpla
bazneala, menita sa creeze, de pilda, aparen|a unei evolu|ii
favorabile a bolii ?

Mi se pare demn de semnalat ca lumea incepuse sa se
agite datorita mult intarziatei sederi a lui Eminescu in institut
- acesta fiind, poate, unul dintre motivele pentru care, in aceeasi
luna (la 26 februarie), a si fost externat. De exemplu, pe filiera
Popasu, Maiorescu a fost informat ca, in ce-1 privea pe Eminescu,
„cea mai fierbinte dorinfa-i este a se vedea iesit din institut,
pentru care a capatat o mare aversiune" (16 februarie 1884), in
vreme ce Missir ii scriaurmatoarele: „Dintr-o scrisoarea trimisa
de Boghean lui Dimitrescu aflu ca Boghean la ultima vizita facuta
lui Eminescu il gasise deja in stare mai linistita, dar ca si lui i se
pare ca eprea mica odaifa in care era asezat. Voiscri lui Boghean

193

"Remu fiwineflctt

sa mearga sa-1 vada si sane comunice impresiile lui. AI D-voastra
devotat amic..."

Prejudecip care stiruie de peste un secol

Cine a min|it sau, mai ingaduitor, cine a gresit mai mult
in formularea diagnosticului privind starea de sanatate a lui
Eminescu? Nu cautam neaparat vinova|i, pe care, chiar daca
i-am descoperi, acum nu i-am putea sanctiona. Fundamental
ramane faptul ca in epoca au circulat felurite variante, vadit
contradictorii, care continua sa intre|ina si astazi cronice
confuzii si prejudeca^i. Fiindca, daca exists ceva ce nu se poate
ierta, acesta este in primul rand faptul ca putinele persoane care
in mod sigur cunosteau macar o parte a adevarului nu au
infirmat imediat zvonurile aparute ca ciupercile dupa ploaie.Din
pacate, si cei care, ulterior, au putut avea inca acces la o serie
de documente de arhiva, fie le-au parcurs cu insuficienta aten|ie,
fie si-au permis chiar sa le faca pierdute. Lucrul este cu atat
mai suparator, cu cat unii dintre acestia s-au erijat si au fost
recunoscu|i drept venerabili exege|i ai patrimoniului Eminescu,
ai celui batjocorit sub nasul si cu concursul lor.

De-ar fi sa tragem o concluzie asupra celor de pana aici,
cred ca putem spune ca, in ultimii lui ani, Eminescu nu a avut
decat rareori interlocutori sinceri. O alta eviden|a ar fi aceea ca
amanunte despre boala lui nu erau oferite (si, probabil, nici
cerute) decat atunci cand altfel nu se mai putea intre^ine mu|enie
absoluta. Un exemplu este Popasu, care ii scrie unchiului sau
Maiorescu: „In genere la casele de nebuni, aici, cand vine cineva
sa ia informapi, prima intrebare e: cum e pacientul, violent sau
linistit? Ma rog a-mi arata care este diagnosa facuta" (Viena,
8 octombrie 1883). Se poate deduce ca romanii din Viena
aflasera ca Eminescu innebunise, dar nici macar Popasu, stu-
dent in ultimul an la medicina si ruda apropiata a lui Maiorescu,
nu cunostea cat de vag, macar, care erau, de fapt, manifestarile
bolii acestuia.

S-a spus si continua sa se spuna ca Eminescu ar fi suferit
de tot felul de boli, dar lipseste descrierea limpede, coerenta si
argumentat acceptata, de to|i martorii, a semnelor bolii. Faptul
ca, ulterior internarii (sau chiar dupa deces!), au rasarit tot soiul

194

Recuw £ntinedca

de interpret de vocalize care pretind ca au fost martori
indurera^i la primele manifestari al bolii nici n-ar trebui sa
surprinda prea mult. Asta-i lumea! Ingrijorator e altceva, ceea
ce subliniam mai sus: nici persoanele care s-au aflat cu siguran^a
prin apropiere in acele clipe nu au o versiune unica sau, barem,
nu prezinta variante apropiate. Cat despre Maiorescu, omul care
a decis internarea lui Eminescu, el nu spune nici macar cand si
cum s-a facut aceasta.

Si astazi esen^ial ramane sa se demonstreze daca, in
acea zi de 28 iunie 1883, sanatatea lui Eminescu impunea
internarea lui formats. Fiindca, ceea ce s-a intamplat ulterior putea
fi tocmai efectul violen|ei din acea tragica zi de vara.

De peste un secol, continua sa se vorbeasca de un
revolver, dar nu se stie cand, de unde si pentru ce il ob|inuse
Eminescu. La fel, nu se stie cine, cand si cum 1-a dezarmat,
dupa cum, mai ales, nu se stie ce s-a facut cu acest revolver,
care, in mod normal, putea justifica brutala si ilegala interven|ie
a Poli|iei. Se discuta despre reac|ii violente, de-a dreptul turbate,
dar nu se precizeaza unde au avut ele loc, cand au debutat si
impotriva cui. Cine 1-a predat, pana la urma, pe Eminescu lui
Su|u? Ce tratament i-a fost aplicat, ori de ce boala a stiut
Eminescu ca ar suferi? Exists un proces-verbal al Poli^iei (deci
al autorita^ilor!), dar, in contextul dat, acesta nu face decat sa
ridice la patrat confuzia si sa nasca intrebarea daca este sau nu
autentic. Unii il prezinta pe Eminescu drept violent, gata sa
distruga totul in jur, al£ii zic ca bombanea cuvinte rimate sau
recita chiar versuri, iar Maiorescu sus|ine ca pana si Jorma
nebuniei lui era o veselie exultanta". Si lista intrebarilor,
neconcordan|elor si omisiunilor poate continua mult si bine.
Practic, dupa ce pui cap la cap feluritele declara^ii si documente
existente, devine limpede ca, desi toata lumea vorbeste inca de
nebunia lui Eminescu, nimeni nu a oferit inca macar o singura
manifestare concreta a acestei pretinse stari. Din motive lesne
de in|eles, insist asupra acestei intrebari: ce simptome a avut
nebunia lui Eminescu in 28 iunie 1883, inainte de a E arestat si
internat? Nu se stie; inca nu s-a cazut la pace! Poetul national al
romanilor e un nebun singular in istoria omenirii: unul fara
simptome certe - adica, fara simptome!

195

"Remu £ntinedctt

Situa|ia lui Eminescu cred ca explica multe din trecutul
nostru. In mod normal, n-am avea nici un drept sa alaturam
cuvantul alienat de numele lui - mai ales ca ne laudam atata ca
il respectam. Si, totusi, o facem. De ce? Pentru ca asa au zis
unii, candva. Pe urma au sosit aljii, si aljii, si fiecare ne-a viclenit
cu graiul lui, si ne-a golit buzunarele si ne-a uscat sufletul. Ieri,
au venit aljii, ne-au soptit si ei cateva vorbe de descant, si inca
nu stim prea bine ce mai e cu noi. Se pare ca asta e blestemul
nostru, sa nu ascultam de propriul cap.

Se spune ca Eminescu nu prea vorbea, dar ca, atunci
cand o problems il interesa, se amestecain discu|ie siisi sus^inea
pana la capat punctul de vedere. Din suma marturiilor, reiese
ca el nu era deloc un taciturn, ci o persoana volubila. De aceea,
atunci cand se zice ca nu intra in vorba, putem intreba: dar era
invitat sa o faca? Din povestiri, reiese ca, la cafenea sau la birt,
Eminescu era mai degraba spectator. §i, poate ca a fost mai
bine pentru to|i, pentru ca, astfel, placerea de a se gasi singur si
netulburat intre car|ile si gandurile lui insirate pe hartie a fost
mereu stimulata. Maintreb daca, nu cumva, aparenta stranietate
a atitudinii lui Eminescu nu a fost, mai iute, resemnare fa|a de
marginirea si/sau superficialitatea celorlalji.

196

Recuw £winedca

DMGJVOS77CE

Eminescu - romanul cu cele mai multe bolipsihice

Despre boala de care se spune ca ar fi suferit Eminescu
s-au auzit multe. De la caz la caz, autori dupa autori intaresc
diagnostice mai vechi, sau aduc altele noi, sa ne bucuram cu
totii de ele, in special, si de capacitatea noastra creatoare, in
general. As fi vrut ca acesta sa fie un capitol dedicat exclusiv
unor citate semnificative, privind diversele diagnostice ce i-au
fost puse lui Eminescu de-a lungul vremii. Gasisem si un subtitlu,
banal dar elocvent: „fara comentarii!". Din pacate, nu am reusit.
Pe de o parte, timpul a adunat prea multe variante ale acestei
„boli", care cer o sistematizare si o prezentare pe masura. Pe de
alta parte, recunosc, nu m-am putut ab|ine. Exists abera|ii si
imbecilitatii de asemenea propor^ii, atat de provocatoare, incat,
atunci cand parcurgi astfel de supura|ii pretins intelectuale,
nu-|i po|i reprima reactia de respingere violenta.

Tot ceea ce stim noi, astazi, despre starea de sanatate
a lui Eminescu este crea|ia unui soi ciudat de zvonisti,
„litera|i-medici" sau „medici-literati". Ei si textele lor dovedesc
cat de precara este sustinerea unei teze, atunci cand probele
sunt aproape exclusiv marturii subiective - cele mai multe fiind,
in plus, literaturizate (prea rar cu talent). Usurin|a cu care s-au
emis variante „stiin|ific" demonstrate nu face decat sa sporeasca
neincrederea in valoarea lor, ele inscriindu-se in randul teoriilor
de natura sa „sminteasca poporul".

Pofi stabili cauza mor^ii cuiva, pe baza parerilor unor
nespecialisti, care nu au nici macar meritul de a fi fost confesorii
defunctului? Po|i patrunde in profunzime trairile cuiva, prin
relatarea unui ter|? Exceptand cazurile de for|a majora, daca un
bolnav apeleaza telefonic un medic, rugandu-1 sa-i indice un
tratament, in cazul in care medicul respectiv se respecta pe sine
si profesia sa, el nu-si va pierde vremea creionand periculoase
ipoteze, cu toate ca, intr-o astfel de eventualitate, medicul are
avantajul de a discuta direct cu pacientul, nu prin intermediul
unor unchi, matusi sau cunoscuti ai acestuia! De altfel, daca s-

197

Rwma £ntinedctt

ar putea preciza natura bolii cuiva, folosind exclusiv spuse
privind modul de via|a al pacientului, ar insemna ca suntem
toti scosi la stanza - situate in care nici n-am mai avea nevoie
de policlinici. Ba, nici de medici. Ar ajunge un computer si un
program „destept", in care saintroducem simptome, spre aprimi,
pe loc, diagnostice si tratamente. Numai ca, se stie, lucrurile
stau invers: „nu exista boh, ci bolnavi".

In general, cred ca oricine incearca sa recompuna o lume
disparutfi risca sa inventeze una a lui, mai mult sau mai putin
asemanatoare originalului. Atunci cand e vorba sa stabilesti
diagnostice exclusiv pe baza a ceea i s-a parut unuia sau altuia,
oricat de binevoitori am fi, ma indoiesc ca vom reusi sa folosim
eficient discutabila memorie a insului drept element de
compunere obiectiva a unui buletin de analiza. Culme a tuturor
virtu|ilor sa fie cineva, amintirile lui nu sunt stetoscop sau
radiografie nici macar pentru sine! Actul medical nu se poate
exercita decat in joaca pe entitfiti abstracte; el necesita mereu
fringe vii, pe care doctorul le simte sub propria mana.

Eminescu a ajuns sa fie romanul in seama caruia s-au
pus (si continua sa se puna, cu zel) cele mai multe boli,
majoritatea psihice. Unii dintre medicii-litera^i sunt atat de
ciudati, incat te-ntrebi daca, pe cand au scris respectivele lucrari,
se aflau acasa sau la balamuc. Usor-usor, gra^ie (mai ales) lor,
Eminescu a devenit un personaj al „literaturii de specialitate"
si un produs de larg consum pentru nemedici, un fel de
conserva cu poezie, la care te ui|i, dar nu o deschizi, deoarece
privitul \\i ocupa tot timpul.

Am ajuns in situatia in care nu cunoastem un singur, ci
mai mul|i Eminescu. Daca opera lui poate genera o multitudine
de pareri diferite, in egala masura firesti, in cazul vietii sale,
datele problemei se schimba, pentru ca o arestare, de pilda, nu
este un vers sau o metafora, din care fiecare pricepe ce poate.
Ea este o fapta, iar faptele, spre deosebire de idei, sunt limitate
si clare precum corpurile fizice, complexa si complicata
ramanand, uneori, doar explicafia lor aprofundata. Prin urmare,
daca nu putem sti cum a gandit si daca putem polemiza la infinit
pe marginea rodului gandirii sale, ar trebui sa stim fara dubii ce
anume a facut Eminescu, de a fost arestat pe temei medical.

198

Recuw £winedca

Din fericire, nu ajunge sa vorbim de „nebunia" cuiva, pentru ca
acela chiar sa innebuneasca.

Pe seama lui Eminescu exista destul de pu|ina informa^ie
nemijlocita, si pana si aceea este, adesea, impotriva lui, chiar
daca nu in mod fa|is. In mod ciudat, amicii au memorat fapte
ale lui Eminescu, si prea rar idei (bunaoara, din nici un izvor nu
aflam, de exemplu, cam ce discuta el cu Maiorescu sau cu
invita^ii acestuia). Din felul in care e prezentat, ai zice ca a fost
mereu un exponat zoo, un animal exotic, urmarit cu ochii
bulbuca|i doar cum bea apa si cum (nu) mananca. §i asta, intr-
un cadru mustind de elogii aduse geniului sau. E ca si cum ai
sta langa. Sfinx, de pilda, si, timp de decenii, la intervale aproape
regulate, ai tot repeta: „0, ce mare e!" §i, culmea, te adresezi
celor de langa tine, care-1 vad si fara sa le bagi tu degetu-n ochi!
Iar daca unii nu-1 recunosc, pentru ca nu pot sau pentru ca nu
vor dumnealor sa mearga cu „turma", nimic nu-i va putea
schimba. Pentru ei, nici un argument nu este suficient de clar,
din bunul motiv ca au pe discheta un program incompatibil cu
acela folosit de tine si de marea masa. Poate mai bun. Poate,
mai rau.

De la geniu bland, la debilmintal, brutal §i scandalagiu

La 20 martie 1889, este conceput urmatorul raport
medico-legal: „Subsemnapi doctor! in medicina, invitap de Dl.
prim-procuror prin adresa nr. 5717 a comunica starea facultaplor
mintale a lui M. Eminescu, intrunindu-ne astazi, 20 Martie la
Institutul «Caritatea», unde se afla de aproape doua luni, am
procedat la cuvenita cercetare si am constatat urmatoarele:

Dl. Mihail Eminescu (,) ca de ani 45 (,) constitupe forte
(,) nu prezinta pe suprafafa corpului leziuni remarcabile.

Figura sa este habetata, cautatura este lipsita de
expresiune, miscarile desordonate, atitudinea pupn cuvincioasa.

La intrebarile ce i le adresam, nu raspunde direct, el
pronunfa unele cuvinte cu voce cantatoare si monotona. Astfel:
«buna diminea^a d. doctor, da|i-mi doua pachete de $igari»; si
aceasta fie ziua, fie noaptea (seara), fie cu pgarea in mana, fie
fara. AM data, ca un contra repeta monosilabe ce se pronunfa

199

"Remu £ntinedctt

inaintea sa. In fine, uneori stand singur exprima monologuri
fara sens. Aceasta turburare este si mai pronunfata din diferitele
lui acte. (...)

De asemenea aflam ca sunt 6 ani de cand a fost izbit de
o manie ca aceasta, pentru care o fost internat si cautat si aci, si
in strainatate, de unde s-a intors calm, insa cu debilitate
intelectuala. De atunci a mers urmandu-se debilitatea crescand,
pana acum doua luni, cand facand acte impulsive si scandaluri,
au provocat reasezarea sa intr-un arest special.

Din cele sus descrise, subsemnapi consideram ca Dl. Mihail
Eminescu este atins de alienage mintala in forma de Demen^a,
stare care reclama sederea sa intr-un institut, atat spre ingrijire
si cautare, cat si spre linistirea publicului.

Bucuresti 1889

Dr. [Al.] Sutzu

Dr. [Zaharia] Petrescu. "

Prima remarca este una de ordin tehnic: de la dosar
lipseste invocata adresa 5717, prin care primul-procuror
ceruse celor doi doctori sa-i comunice „starea facultafilor
mintale a lui M. Eminescu". Absen|a este cu atat mai
suparatoare, cu cat, fara aceasta adresa, nu putem sti cine a
sesizat parchetul, ori daca procurorii s-au autosesizat. La
randul ei, adresa primului-procuror trebuia sa faca trimitere - in
mod normal - la acele fapte concrete ale lui Eminescu, care,
fiind socotite anormale, au impus internarea lui.

Asadar, §u|u si Petrescu au aflat ca, din Austria,
Eminescu s-ar fi Jntors calm, insa cu debilitate intelectuala".
Este aproape cert ca informa^ia, pe care nu aveau cum s-o
verifice personal, le-a provenit de la Maiorescu, deoarece: acesta
a exprimat permanent si indarjit acesta opinie (opinie care avea
sa devina versiune oficiala privind biografia lui Eminescu), se
gasea in bune relajii cu §u|u, era socotit o „sursa apropiata" a
pacientului si, in plus, se afla la guvernare cand Eminescu a
fost arestat pentru ultima oara. Cat priveste invocata „debili-
tate intelectuala", trebuie remarcat ca, desi crea|ia eminesciana
din acest interval marturisea cu totul altceva, pe nimeni nu a
interesat, de fapt, studiul ei atent (situate care, din pacate, se

200

Recuw £winedca

perpetueazainca). Poate, medicii nu au stiut de existen^a acestor
ultime creatii. La fel de bine, insa, poate, au fost superficiali ori
chiar de rea-credin|a.

„De atunci a mers urmandu-se debilitatea [intelectuala]
crescand, pana acum doua luni, cand facand acte impulsive si
scandaluri, a provocat rea§ezarea sa intr-un arest special. " Din
text reiese ca, pe masura ce pacientul se prostea (la propriu!),
avea tending de a deveni si violent; command respectivele „acte
impulsive si scandaluri", a silit colectivitatea sa-1 „reaseze intr-un
arest special". Ce insemna, insa, in acceptiunea doctorilor §u|u
si Petrescu, „acte impulsive si scandaluri"? Desigur, lor nu li
se putea pretinde sa intocmeasca o lista cu toate acele fapte
incriminate, dar macar ultimul gest, eel care a determinat
internarea, trebuia mentionat, orientativ, cat sa stim exact din
ce motiv si din ce loc anume a fost ridicat, spre-a fi (re)adus,
legat, la Caritatea. Daca situa|ia ar fi fost atat de grava pe cat
ne-o prezinta medicii, nu se impunea ca, inainte de internarea
in ospiciu, sa fi fost intocmit un proces-verbal, macar formal,
dupa modelul celui din 28 iunie 1883? Infirmierii stabilimentului
Caritatea aveau dreptul sa ridice si sa interneze, cu de la ei
putere, oameni de pe strada?

Este straniu faptul ca doctorii §u|u si Petrescu nu par
nici sa stie, nici sa vrea sa afle, data exacts la care Eminescu a
fost adus in Institutul lor. Curioasa estimare, potrivit careia
Eminescu s-ar afla la Caritatea „de aproape doua luni" mi numai
ca nu este suficient de lamuritoare, dar lasa (si ea) loc
interpretarilor. Asa stand lucrurile, trebuie sa consemnam ca
data ultimei incarcerari a lui Eminescu si motivele acesteia nu
sunt nicaieri menfionate impreuna - nici in documente oficiale,
nici in amintirile celor ce 1-au cunoscut.

Cum am mai spus, extrem de discutabila fabula|ie
construitfi pe seama lui Eminescu se refera la „rautap si mici
scandale", dar nici unul dintre amici nu povesteste, concret
si coerent, ce s-a intamplat la 28 iunie 1883, de pilda, sau la
3 februarie 1889, ce/cinel-aimpiedicatlalasisaciteascaDoina
in fa|a largului auditoriu si altele asemenea. Mai mult, (aproape)

201

"Remu £ntinedctt

nici unul dintre episoadele relatate, sub felurite semnaturi, nu
este pomenit de mai multe surse. Biografii fie au ales istorioarele
care au placut mai mult fiecaruia dintre dumnealor, fie s-au oprit
numai asupra unor fraze neverificabile, dar utile ca o ghilotina
si taman ce le trebuia dumnealor la un moment dat.

De obicei, biografii de acest soi isi cladesc opera din
episoade redate in diverse volume de amintiri, mai mult sau
mai pu|in dubioase. Intre autorii unei atari memorialistici,
D. Teleor (Eminescu intim) s-a bucurat de totala incredere a
lui G. Calinescu, care a preluat de la el situatii-cheie, precum
cea premergatoare arestarii (potrivit careia, pasamite, Eminescu
„nu voia cu nici un chip sa mai iasa din bae", deoarece J se
parea ca se afla la farmul marei!...") si o alta petrecuta intr-un
local, cand, aparand „Suedeza" simpatizata de Eminescu, acesta,
„printr'o saritura, se sui pe masa, isi puse un servet in jurul
capului si incepu sa strige:

- Bravo! Bravo!

Toata sala ramase inmarmurita."

§i nu sunt singurul care crede ca autenticitatea celor
mai multe dintre povestirile lui Teleor este eel putin la fel de
discutabila ca acea parte a scrisorilor publicate de 0. Minar, fara
ca originalul lor sa fi fost vazut si de altcineva in afara de autorul
culegerii.

Tratament anti-sifilis pentru unpretins... maniac!

In copilarie, i-am auzit si eu, nu o data, pe cei mai
varstnici spunand ca „nebunia lui Eminescu" s-ar fi datorat
imbolnavirii de sifilis. Tin minte ca discu|iile aveau ceva tainic,
iar desele priviri in jur dovedeau pruden^a. Poate de aceea, pe
atunci, priveam informa|ia ca pe una aproape conspirativa.
Sifilisul nu-mi spunea mare lucru, dar sopacaiala ma convingea
ca este ceva important. §i, intr-adevar, era. Dar, constat acum,
din cu totul alte motive decat as fi crezut.

Din moment ce doctorii §u|u si Petrescu afirma ca „sunt
6 ani de cand a fost izbit de o manie ca aceasta" rezulta ca ei,
partial, men|in diagnosticul de „alienape mintala in forma
«manie acuta»", pus la 5 iulie 1883. Din faptul ca, mai
jos, precizeaza ca - la 20 martie 1889 - ar fi vorba de

202

Recuw £ntinedca

„aliena\ie mintala in forma de Demenfa", un nemedic nu poate
in^elege decat ca, in optica semnatarilor, demenfa reprezenta o
treapta superioara in evolu^ia maniei.

Faptul surprinde, intrucat tratamentul acordat lui
Eminescu la „Caritatea" era eel tipic pentru cazurile de sifilis;
or, §u$u si Petrescu nici macar nu pomenesc numele acestei
boll. Asta nu i-a oprit, insa, sa-i prescrie si sa-i administreze lui
Eminescu medicamentatia specific... anti-luetica.

La Viena nu stim ce tratament a primit, deoarece acesta
a fost pastrat secret, dar e cert ca, ajuns la Botosani, pe mana
doctorului Iszak, dumnealui 1-a supus tot terapiei tipice in acea
vreme pentru cei infectati cu sifilis. In ceea ce-i priveste pe
medicii care, mai apoi, au corectat ori si-au sustinut colegii care
1-au tratat pe Eminescu, acestia par sa fi pornit de la convingerea
ca, din moment ce unei persoane i se pune un diagnostic, bun,
rau, acea persoana este musai bolnava. Ideea unei posibile erori
nu au cercetat-o nici macar cu titlu de inventar.

Specialistii zic ca sifilisul nu face parte dintre „bolile
de nervi", fiind o „boala infecto-contagioasa venerica cu
evolufie indelungata, numita §i boala franfuzeasca sau lues,
ducand la diferite complicapi, in special de natura nervoasa".
In unele cazuri, in faza mai avansata, sifilisul duce la instalarea
„paraliziei generate progresive, in care leziunile din creierproduc
la inceput o boala psihica caracterizata, printre altele, prin delir
de grandoare, care se complied cu paralizii progresive, ducand
la moarte". In aceeasi lucrare se mai precizeaza ca „sindromul
eel mai caracteristic al paraliziei generale il constituie demenfa,
instalata precoce, sub forma tulburarilor de memorie si gandire
odata cu tending progresiva de agravare". (§i in continuare,
vom folosi asemenea citate, preluate din Dicponarul sanatapi
- Editura Albatros, 1978).

Asadar, afec^iunea psihica este doar una dintre
manifestarile sifilisului, apare doar la un moment dat si „se
complica cu paralizii progresive"; numai ca atari paralizii au
lipsit in cazul lui Eminescu, dupa cum - exceptand interogatoriul
luat cu trei zile inainte de moarte si dupa incidentul cu piatra,
socotit de unii fatal - nu sunt marturii ca s-ar fi facut simtit nici
delirul de grandoare. Elementul de legatura intre Eminescu si

203

"Remu £ntinedctt

prezentarea de mai sus a sifilisului pare sa ramana „demen|a",
infatisata, atunci cand §u|u ii pune ultimul diagnostic, drept
forma a alienarii mintale („alienape mintala in forma de
Demenfa") si, in lucrari pentru publicul larg, drept „sindromul
eel mai caracteristic al paraliziei generale". In eel de-al doilea
caz, problema este ca, pe de o parte, paralizia generala este
specifics numai unei anumite etape a sifilisului tardiv si, pe de
alta parte, in acest caz, ea se manifests, „sub forma tulburarilor
de memorie §i gandire"; or, nimeni, dar absolut nimeni, nu se
refera la o cat de mica slabire a memoriei lui Eminescu, nici
inainte, nici dupa iunie 1883. Dimpotriva, este men^ionata
mentinerea ei la inaltele cote obisnuite.

In mod uzual, demen|a este socotita drept un „sindrom
psihicgrav, caracterizat prin pierderea progresiva a capacitaplor
cognitive. Bolnavul nu-si mai poate folosi gandirea, de unde
decurge restul tulburarilor, manifestate prin acpuni absurde,
afinitap puerile etc. Demenfa poate fi datorata unui complex
de factori, intre care cei mai cunoscup sunt: intoxica|iile,
infecpile si traumatismele craniocerebrale." Or, lucru stiut si de
novici, orice medicament luat intr-o cantitate mai mare decat
cea necesara produce asa-numita „intoxicape medicamentoasa".

Cum in Eminescu au fost pompate morfina si substance
pe baza de mercur, a caror toxicitate nu mai trebuie
demonstrata, poji sa nu te intrebi daca, in cazul in care
diagnosticul de demen|a era corect, boala nu a fost provocate
de faptul ca lui Eminescu i s-au dat medicamente de care nu
avea nevoie? De la morfina sa fi provenit, oare, si starile lui
euforice, de care pomeneste Calinescu si, deloc in ultimul rand,
Maiorescu („ai avut un deliriu continuu de peste 5 luni... In tot
timpul acestui vis indelungat, ai fost de o veselie exuberanta')?
Suspiciunea poate parea gratuita, dar sa ne reamintim cateva lucruri:
1. desi 1-a tratat in doua randuri pe Eminescu de sifilis, §u|u nu
pomeneste niciodata numele acestei boli, diagnosticul oficial
fund acela de „manie acuta" (la prima internare) si „alienape
mintala in forma de demenfa" (la cea de a doua); 2. pana si lui
Eminescu i-a fost ascuns numele bolii pentru care era tratat; 3.
diagnosticul nu au fost corectat nici dupa moartea lui
Eminescu; 4. doctorul §u|u a fost conservator si junimist si e
foarte probabil ca ideile lui sa fi fost impartasite de colegi - in

204

Recuw £winedca

fond, nu ideile comune ii leaga pe oameni in organizatii?

Una peste alta: merita §u|u increderea noastra sau poate
fi socotit gata de orice?

Cat priveste denumirea bolii „oficiale", trecuta de
doctorul §u|u in documentele ramase, mania este un cuvant
preluat din limba greaca (mania = nebunie) si are mai multe
in|elesuri; astfel, termenul poate exprima pasiuni greu de
stapanit (mania jocurilor de noroc, de pilda), poate fi folosit in
alcatuirea unor cuvinte compuse (dromomanie, cleptomanie,
piromanie s.a.m.d.). In medicina, mania defineste o „psihoza
endogena, cu debut in pubertate, caracterizata printr-o stare de
excitape manifestata in special in sfera afectivitapi, cunoasterii
si a activitapi. Bolnavul maniacal este nelinistit, galagios, tur-
bulent, cu o buna dispozitie permanenta si intr-o activitate de
mare anvergura. Datorita ritmului rapid de desfasurare a tuturor
funcpilor, el nu ajunge sa duca la indeplinire marile planuri pe
care si le face, sarind cu usurinfa de la un lucru la altul. Prin
nesocotinfa si graba cu care activeaza, poate produce mari
pagube (da drumul la stavilare, lasa focul nesupravegheat etc.)
Mania trebuie tratata prin internare de urgenfa intr-un serviciu
de psihiatrie... Boala avand o evolupe periodica, este necesara
supravegherea si controlul de specialitate. "

Nemedic fund, nu pot sa nu ma intreb: chiar o fi avut
Eminescu atari simptome? Ii fugeau ideile? Nimeni nu vorbeste
de asa ceva. Era un pericol public, datorita nesabuin^ei? Nici de
asa ceva nu am aflat. Putea fi Eminescu, simultan, dominat de
o „buna dispozipe permanenta" si melancolic model? Pentru
cine nu stie, in limbajul medical, melancolia este caracterizata
si astfel: Jorma grava a depresiei, insopta de idei delirante de
autoacuzare si de suicid. Bolnavul nu mananca (Eminescu parea
sa fie mereu flamand - n.n.), nu doarme si sta mult timp imobil
(Eminescu se misca permanent - n.n.). Uneori poate apare o
anxietate care duce la agitape psihomotorie".

Probabil, spre aimpaca imaginea lui Eminescu-visatorul
cu aceea a unui ins „nelinistit, galagios, turbulent" (adica, pentru
a acoperi intreaga arie a reac|iilor umane, de la tandre^e la crima
si de la ras la furia turbata, care impune folosirea camasii de
for|a), unii dintre succesorii lui §u|u intr-ale lui Eminescu au

205

"Remu £ntinedctt

apelat la stiin^a germanului Emil Kraepelin (1856 - 1926), primul
psihiatru care a descris „sindromul maniaco-depresiv", intr-una
dintre lucrarile lui de psihologie experimentala. Neveanu scrie
ca sindromul maniaco-depresiv este o „afecpune mentala
caracterizata prin alternarea ritmica a unor accese de
supraexcitape maniacala cu depresiuni profunde si nejustificate
psihic". Referitor strict la depresiune, aceasta ar fi: „stare de
tristefe intensa datorata unor tulburari de afectivitate. Totul este
vazut si trait sub impresia unui profund pesimism care face ca
bolnavul sa se gandeasca numai la nenorociri, catastrofe etc.
Unui dintre cele mai mari pericole este impulsul pentru
sinucidere, urmare a autoacuzarii, considerarea viepi ca fiind
inutila etc."

Prostie sau crimi cu premeditare?

Maiorescu a fost la curent cu necondordan^a dintre
diagnoza formala si tratamentul aplicat lui Eminescu. Ca si cum
nu era prea de-ajuns, el a inventat a treia boala, meningita: „Se
vede ca din cauza caldurilor mari, ce erau pe la noi in Iunie 1883,
D-ta ai inceput sa suferi de o meningita" (Maiorescu catre
Eminescu / 10 februarie 1884).

Meningita apare „in cursul unor boli infecpoase sau sub
influenfa substanfelor toxice" si are, „de regula, importante
consecinfe neuropsihice". Pasajul citat din scrisoarea lui
Maiorescu este important, intrucat se afla in vadita contradic|ie
cu certificatul medical al doctorului §u|u, care vorbeste de
„manie acuta". In plus, meningita are consecin|e neuropsihice
deloc neglijabile. Ca Eminescu nu a suferit (nici) de meningita
e aproape sigur. Nu-i mai pu|in adevarat ca „debilitatea
intelectuala "pomenita de doctorii §u|u si Petrescu se numara
adesea printre sechelele psihice ce inso|esc meningita. Cu alte
cuvinte, ne aflam in ciudata situate in care, incepand din 1883,
aceleasi persoane i-au stabilit lui Eminescu trei diagnostice:
meningita (strict pentru stiin|a pacientului), manie/demenfa
(pentru folosirea „bolii" in instance judecatoresti) si sifilis
(pentru doctori si „ini|ia|i"). Publicului i s-a spus, simplu, de la
caz la caz, ca a innebunit ori ca s-a alienat mintal.

Cum, in mod evident, meningita, mania, demenfa si

206

Recuw £ntinedca

sifilisul nu sunt nici acelasi lucru, nici produse ale aceluiasi
factor, rezulta ca, inca de pe la finele lui 1883 si inceputul lui
1884, situa|ia medicala a lui Eminescu a fost un continuu sir de
minciuni deliberate si precis direc|ionate.

Drept dovada ca Maiorescu stia mai mult decat ne-a
transmis prin jurnalul sau, putem aminti, printre altele: usurin^a
cu care 1-a min|it pe Eminescu in privin|a diagnozei reale, lipsa
lui de reac^ie atunci cand §u|u a men^inut diagnosticul pus in
urma cu 6 ani, asigurarile date surorii sale, Emilia Humpel, ca
Eminescu a fost bine tratat de doctorul §u|u, precum si
corespondent lui cu doctorul Obersteiner (cata a ajuns pana la
noi) si cu doctorul Iszak din Botosani, cu care a |inut o legatura
mai stransa decat cu Eminescu insusi (acestuia din urma
neinvrednicindu-se sa-i raspunda, nici atunci cand i-a cerut sa-i
inapoieze manuscrisele). Intrebarea „de ce a stat Maiorescu in
umbra?" pare sa nu capete chiar asa usor un raspuns, dar atrage
dupa sine o alta: „a fost el «dispecerul» unei opera|iuni atent
planuite?"

Intr-o scrisoare catre Emilia Humpel, citata de I. Nica,
Mite Kremnitz scrie: „Tofi au fosfimpotriva venirii aici a lui E,.
El e amarnic suparat pe Titus, fiindca i-a publicat poeziile, apoi
aici s-a intamplat izbucnirea" bolii. Acel „tofi", din capul primei
fraze, este de natura sa dea de gandit, in special pentru ca, formal,
nu se stie ca vreun amic sa se fi opus venirii lui Eminescu - in
Capitals sau in alt oras. Iar daca, totusi, a existat o opozi|ie
mascata (si organizata, din moment ce Mite stie exact ce credea
fiecare), ne putem astepta la absolut orice surprize. Chiar daca
„top" li priveste numai pe (anumi|i?) junimisti, sa zicem, dintr-
o data, ceea ce pana acum ne parea bogata lume a prietenilor
lui Eminescu, fara de care aproape ca nu-1 putem revedea pe el,
devine cu totul altceva. Devine mediu ostil, in care amenin|area
sta ascunsa unde te-ai astepta mai pu£in.

Versiunea privind imbolnavirea de sifilis s-a raspandit
doar dupa moartea lui Eminescu, cand numele bolii a fost stabilit,
probabil, pe baza tratamentului (dupa unele surse, de Gramada
si de Sbierea). Dat fiind marele numar de enigme ale acestui
caz, nu ne putem intreba si daca, nu cumva, pacientului nu i s-
a spus nimic despre sifilis, inclusiv din cauza ca el, cunoscandu-

207

Recttto £ntinedctt

si prea bine trecutul, putea demonstra contrariul? Reusita
pastrarii secretului fa|a de Eminescu se poate explica in mai
multe feluri - intre altele, prin ascunderea fisei medicale on prin
masluirea ei (poate, nu degeaba nu a ajuns pana la noi nici o fila a
acelor fise!).

Dar daca situa|ia confuza men|inuta in ultimii sase ani
din via|a lui Eminescu ar mai avea oarecari explica|ii, modul in
care au rezistat aceste trei diagnostice simultane atat de mult
in timp, fara a trezi curiozitate sau suspiciune ramane complet
nelamurit. Intre neaten^ii (?), se numara si faptul ca sifilisul a
fost dintotdeauna o boala care cunoaste mai multe etape foarte
clar definite, dar care, in cazul lui Eminescu, nu sunt men|ionate
nici macar orientativ, de catre biografi sau de catre
diagnosticienii de vacan|a.

De pilda, leziunile de pe gambe, care il necajeau atat de
mult pe Eminescu, au fost socotite de unii simptom al sifilisului.
Numai ca: 1) in vara lui 1878, la recomandarea doctorului
Wilhelm Kremnitz, fratele primei so|ii a lui Maiorescu, Eminescu
ajunge la mosia de la Floresti a lui N. Mandrea (conservator si
junimist), unde ranile i se vindeca de la sine. E drept ca, in doua
randuri, si in cazul sifilisului apare si dispare de la sine un anume
fel de ulcera|ii, dar leziunile de natura luetica au alte
caracteristici. 2) Au lipsit celelalte simptome care inso|esc aceste
leziuni (umflarea ganglionilor, inflama|ia cailor limfatice „care
merg de la ulcerape la ganglion! §i se simt ca niste sfori sub
piele" etc.). 3) Doctorul Nica ne asigura ca gomele luetice
nu sangereaza (or, Harieta scrie, la 27 mai 1887, ca „Din
[ranile de pe] picioare numai sange curge"). 4) Desi in
perioada secundara a sifilisului, dupa patrunderea microbului
in sange, contagiozitatea bolnavului creste spectaculos (sifilis
florid), nu exista vreo informa|ie privind imbolnavirea altei
persoane. 5) La autopsie nu au aparut semnele clinice tipice
sifilisului.

Doctorul Nica afirma ca ulcera|iile de pe gambe „fusesera
etichetate drept o ectima inca de doctorul Wilhelm Kremnitz,
medicul palatului, cumnatul lui Maiorescu siprieten alpoetului,
in casa caruia petrecuse multe zile, timp de capva ani. Se stie
ca afecpunea este o dermita microbiana de origine externa,
avand dimensiuni si caracter ulceros (. . .) Ectima are locul de

208

Recuw £winedca

elecpe la membrele inferioare. Ea atinge surmenapi, debilitapi,
varico§ii, alcoolicii, melancolicii (?) in general, care manifesta
pupn interes pentru persoana lor."

In varianta lui Maiorescu si a medicilor apropia|i lui,
numele maniei apare doar pentru ca altminteri nu putea fi
explicate legarea lui Eminescu in chingi, internarea la §u|u si,
in consecin|a, nu i se putea aplica tratamentul. Din moment ce
pretinsei nebunii i s-a spus manie, dar pacientului i-au fost
administrate medicamente ca pentru sifilis, existen|a unor
aranjamente teribil de obscure devine incontestabila. „Nebunia"
si volumul de poeme editat de Maiorescu fara stirea lui Eminescu
raman fundamentul legendei potrivit careia acesta a fost doar
poet genial, care-a sfarsit cu capul spart, intr-un balamuc.

Simptomele invocate apar|in mai multor boli, nu uneia
singure. De fapt, doctorul Nica noteaza raspunsul unui reputat
specialist britanic, E. Slater: „Reacpa mea la intrebarile din
paragraful dumneavoastra ultim ar fi:

1. Nici o boala neurotica nu se potriveste istoricului
cazului.

2. Aceasta nu era un simptom epileptic - pare sa fi
fost un singur atac epileptic in timpul primei boli intr-o
perioada de mare emope - si multe cauze posibile s-ar putea
gasi pentru aceasta.

3. Neurosifilisul si in special paralizia generala mi se
par diagnosticele plauzibile.

4. Boala ereditara de natura nervoasa, in forma
sindromului maniaco-depresiv, mi se pare foarte probabila, dar
nu cauza imediata a morpi."

Nica nu precizeaza in cartea sa ce anume 1-a intrebat pe
Slater, dar primul raspuns al acestuia, "Nici o boala neurotica
nu se potriveste istoricului cazului", spune foarte mult. Avem
suficiente motive sa credem ca prin celelalte trei raspunde la
alte ipoteze ale lui Nica, pornind de la „daca" (englezul socotind
la fel de plauzibile cauze fundamental diferite).

Biografii, inclusiv medici, nu par curiosi sa afle de ce
tratamentul aplicat lui Eminescu a fost |inut secret, inclusiv
fa|a de acesta. In schimb, spre linistirea publicului romanesc,
Nica ne informeaza: „Printre psihopap, de un fel sau altul, au
fost considerap Friedmann, Bach, Gluck, Liszt, Mahler, Pfitzner,

209

"Remu £nuneflca

Schubert, Johann Strauss-junior si Wagner, iar ca psihotici
Gluck, Schumann si Wolf. E. Slater si A. Mayer adauga la acestia
trei pe Haendel si Mozart. " §-apai!

Doctorul O. Vuia afirma insa un lucru de care nu putem
face abstrac|ie: „tratamentul mercurial aplicat intai de dr. Iszac
apoi continuat de dr. Sufu a fost inutil, nuputea decat sa intoxice,
cum s-a intamplat". Dupa care, adauga ca, „in tratatele de
medicina contemporane, inca din 1850, se insista asupra unor
complicapi survenite in cursul terapiei cu mercur, intr-o a doua
cura, indiferent de lungimea intervalului, pacientul poate
prezenta agravarea simptomelor de intoxicape chiar administrate
in doze mici si nu rarintervine moartea prin sincopa consecutiva
miocarditei mercuriale. " Altfel spus, prima cura cu mercur poate
fi asimilata montarii bombei, iar urmatoarea - detonarii ei.
Cum doctorul §u|u a avut §tiinja de faptul ca, la Botosani,
doctorul Iszak il tratase pe Eminescu tot cu medicamente
pe baza de mercur, intrebarea daca moartea lui Eminescu a
fost un accident datorat nestiin^ei ori o crima premeditata
ramane perfect legitima.

§i, cand te gandesti ca aceasta ultima internare s-a facut
„si spre linistirea publicului"... Saracul public, cum cad toate in
sarcina sa si cum orice marsavie se face in numele naivita^ii lui!

Ingerul p&zitor

„Care a fost personalitatea poetului?

Viafa lui externa e simpla de povestit, si nu credem ca
in tot decursul ei sa fi avut vreo intamplare dinafara o inraurire
mai insemnata asupra lui. Ce a fost si ce a devenit Eminescu
este rezultatul geniului sau inascut, care era prea puternic in a
sa proprie fiinfa incat sa-1 fi abatut vreun contact cu lumea de la
drumul sau firesc. Ar fi fost crescut Eminescu in Romania sau
in Franfa, si nu in Austria si in Germania; ar fi mostenit sau arfi
agonisit el mai multa sau mai pufina avere; ar fi fost asezat in
ierarhia statului la o pozifie mai inalta; ar fi intalnit in viafa lui
sentimentala orce alte figuri omenesti - Eminescu ramanea
acelas, soarta lui nu s-ar fi schimbat" (Maiorescu - Critice).

Fatalismul ce respira din randurile de mai sus este
evident si definitoriu pentru intreaga atitudine a lui Maiorescu
faj;a de „protejatul" sau.

210

Recuw £ntinedca

„...lovit in iunie 1883 de izbucnirea nebuniei, al carei
germen era din nastere, indreptat intrucatva la inceputul anului
1884, dar degenerat in forma lui etica si intelectuala, apucat
din nou de nemiloasa fatalitate ereditara, Eminescu moare
la 15 iunie 1889 intr-un institut de alienap."

Atat de simplu si de dulce dureros! Se naste geniul, dar,
cum are un mic defect de fabricate, sub privirile lacramoase ale
tutorilor, mintea lui incepe sa se desire, domol si tragic, dar
predestinat, luand-o pe fagasul comun al degenerarii Jn forma
lui etica §i intelectuala". Apoi, ce-am vrea?, moare, ca toji
murim, n-a spus chiar el chestia asta in repetate randuri?

Trebuie subliniat un lucru: exceptand scrisoarea trimisa
lui Eminescu la 10 februarie 1884, Maiorescu, desi avea preten|ia
ca s-ar pricepe foarte bine la deraieri psihice, nu da „bolii" lui
Eminescu nici un nume. Nici in Critice, nici in jurnalul intim.
De ce? Poate, pentru a nu fi silit sa se refere si la tratament.
Maiorescu invoca, simplu, Jzbucnirea nebuniei". In limbaj
popular, nebunia nu e o boala anume, ci un manunchi de astfel
de posibile avarii ale mecanismelor cerebrale. Unii medici
impartasesc opinia populara. Aljii, definesc foarte precis nebunia,
opinand ca aceasta ar fi totuna cu „alienapa mintala - tulburare
grava (parpala sau generala) a funcpilor psihice (psihoze), in
care bolnavul nu mai depne controlul asupra propriilor acte,
astfel ca nu-si mai poate aprecia nici suferinf a si nu mai raspunde
de faptele sale, devenind incomod pentru cei dinjur. Alienapa
mintala poate fi provocata de unele intoxicapi cronice voluntare
(alcoolism, morfinomaniej, infecpi (febra tifoida, pneumonie,
TBC, sifilisj, traumatisme craniocerebrale." Referitor la
Eminescu, momentul „innebunirii" este consacrat solidar, dar
lipseste prezentarea, oricat de sumara, a formelor de manifestare.

Sa zicem ca, atunci cand a scris cuvantul „nebunie",
Maiorescu chiar asta a avut in vedere - o proba fiind si
men|iunea ca Eminescu a decedat „intr-un institut de alienap".
Precum s-a vazut, doua dintre cauzele posibile ale aliena|iei
mintale sunt morfinomania si sifilisul. Dependent de morfina
se instaleaza dupa cateva luni de consum. Mai exista insa o
posibilitate, pe care autorii nu au pomenit-o, din simplul motiv
ca asa ceva reprezinta o excep|ie, la care o minte increzatoare

211

"Remu £ntinedctt

nici nu se gandeste: aceea a efectului provocat de una sau de
mai multe „doze-soc" de morfina. Deocamdata, aceasta variants
nu poate fi, inca, eliminate dintre versiunile posibile, in spe-
cial pentru ca, atata vreme cat Vintila Russu-§irianu ramane
un autor ale carui spuse sunt folosite drept argument de aceia
care sustin ca Eminescu ar fi vrut sa darame casa lui Slavici,
„ca-i «urata si umeda»", trebuie luate in considerare si
urmatoarele lui randuri:

„I-am catat cu ochii mei privirea (...) Dar n-am aflat
nimic. Eminescu nu mai avea privire/"

Potrivit autorului, momentul se derula la cateva minute
dupa ce, in cabina sa de baie, Eminescu avusese mica lui lupta
cu politia si cu amicii, chititi sa-1 imbrace in camasa de for|a si
sa-1 daruiasca doctorului §u|u. Teleor (preluat fara mari rezerve
de Calinescu) afirma ca Eminescu n-ar mai fi vrut „cu nici un
chip sa mai iasa din bae", deoarece „i se parea ca se afla pe
farmul marei!..." Probabil, tot cu privirea comutata in pozitia
stand-by!

Psihologul Maiorescu? Iata-1: „Ceea ce caracterizeaza
mai intai de toate personalitatea lui Eminescu este o asa de
covarsitoare inteligenfa, ajutata de o memorie careia nimic din
cele ce-si intiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar in epoca
alienapei declarate), incat lumea in care traia el dupa firea lui si
fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si
le insusise si le avea pururea la indemana. In aceeasi proporfie
tot ce era caz individual, intamplare externa, convenpe sociala,
avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta
externa a persoanei sale ca persoana ii erau indiferente. A vorbi
de mizeria materiala a lui Eminescu insemneaza a intrebuinfa o
expresie nepotrivita cu individualitatea lui sipe care el eel dintai
ar fi respins-o. Cat i-a trebuit lui Eminescu ca sa traiasca in
accepfiunea materiala a cuvantului, a avut el totdeauna. Grijile
existenfei nu 1-au cuprins niciodata in vremea puterii lui
intelectuale; cand nu castiga singur, il suspnea tatal sau si-1
ajutau amicii. Iar recunoasterile publice le-a disprefuit
totdeauna."

Chiar putem crede, asa cum sus^ine Maiorescu mai sus,
ca ii era indiferent daca avea buzunarul plin sau gol, atata vreme

212

Recuw £winedca

cat exista uimita lui scrisoare de mul|umire trimisa lui Vulcan,
dupa primirea celor 35 de lei pentru 6/7 poezii? Din unele
descrieri, Eminescu pare sa fi fost tipul de om care avea nevoie
de bani si pentru el, dar si pentru a impar|i cu cei si mai nevoiasi
decat el. Daca Eminescu nu se vaita, nu inseamna, automat, si
ca era mul^umit! De altminteri, (si) sub acest aspect, Maiorescu
este contrazis de insusi Eminescu: „Oricine va gasi in viafa si
opera mea un graunte de adevar care sa explice posteritapi de
ce am fost nefericit prin umilire si saracie in patria mea bogata".

Puternic lansat, Maiorescu duduie, turat la maximum:
„ Vreun premiu academic pentru poeziile lui Eminescu, de a carui
lipsa se plange o revista germana din Bucuresti? Dar Eminescu
ar fi intampinat o asemenea propunere cu un ras homeric sau,
dupa dispozipa momentului, cu acel suras de indulgenfa miloasa
ce-1 avea pentru nimicurile lumesti." Sa in|elegem ca, tocmai
pentru a nu-i starni „rasul homeric" sau „surasul de indulgenfa
miloasa", nici nu s-au facut incercari in acest sens? Cert este ca,
atunci cand Vulcan i-a platit cu 5 lei fiecare poezie dintr-un set
de sapte, Eminescu a fost entuziasmat la culme. A fost cu
adevarat fericit!

In plus, e greu de crezut ca, dupa iunie 1883, cand se
spune ca Eminescu era „degenerat in forma lui etica si
intelectuala", mai func^ionau criteriile si principiile vechi, care
faceau posibile „rasul homeric" sau „surasul de indulgenfa
miloasa".

N. Georgescu scrie: „Dar lata premiile Academiei,
carora li se facea atata publicitate in anii 1887-1888. Premiul
«Nasturel-Herescu», de pilda, in valoare de 4.000 de lei se
acorda anual «unei carfi scrise in limba romana, cu conpnut de
orice natura, care se va judeca mai meritorie etc...». La fel,
premiul «Heliade Radulescu», de 5.000 de lei. Singura condipe
era ca aspirantul sa depuna la cancelaria Academiei 12 exemplare
din cartea sa. Dinjuriu faceau parte, intre alpi, T. Maiorescu,
I. Negruzzi, M. Quintescu - ingrijorap cu topi de situapa
poetului. Putea fi depusa, in numele lui, edipa I aparuta in
1883, oh edipa a II-a din 1885. Pentru anul 1888 Academia
anunf a marele premiu «Nasturel Herescu», in valoare de 12.000

213

"Remu £ntinedctt

de lei, pentru carp aparute intre 1 ianuarie 1885 si 31 decembrie
1888. «Romania libera» tipareste anunpil Academiei la 28martie
1888 si urmareste atent activitatea comisiei depremii. Incepand
cu 27 martie 1888, pe pagina a treia a ziarului este anunfata
edipa a Ill-a a «Poeziilor» lui M. Eminescu, in curs de aparipe...
Castigatorii acestui premiu sunt, din randul poeplor, autori
obscuri de care istoria literaturii nici nu se mai intereseaza astazi.
Isi va fi dus Eminescu la cancelaria Academiei, in toamna
ultimului sau an, cele 12 exemplare din cartea lui?

Tot in martie 1888, 1. Negruzzi cere in parlament pensia
de 250 de lei stiuta pentru poet. Credem ca poetul nici n-a fost
incurajat sa „concureze" (ce termen tehnic suntem obligap sa
folosim!) pentru marele premiu «Nasturel-Herescu» (Vlahuta
fusese propus la premiul obisnuit de doua ori, in 1887 si
1 888 - si a fost respins). Iar suma totala realizata din chetele
publice pentru poet se ridica, in top acesti ani, cu toate eforturile
facute, cu tot tam-tamul creat in jurul lui, abia la jumatatea
acestui «mare premiu». Nu le trebuia, lui T. Maiorescu, I.
Negruzzi, M. Quintescu etc., decat sa rosteasca numele poetului
in plenul Academiei pentru ca bilele albe sa umple de sanatate
viafa lui Eminescu. L-a rostit cineva? L-a mai ajutat, de fapt,
Titu Maiorescu pe poet dupa 1886, cand a venit in persoana la
Iasi ca sa se convinga ca Eminescu devenise pericol public si sa
aprobe internarea lui la Manastirea Neamfului?"

Intre profesie §i morals

Gheorghe Marinescu avea sa afirme, in 1913, ca
Eminescu ar fi suferit de paralizie generala progresiva. Potrivit
lui O. Vuia, la 15 iunie 1889, Ghe. Marinescu avea 26 de ani,
„era medic, astepta sa piece cu o bursa la Paris, bine cunoscut
in calitate de colaborator al lui V. Babes, specializat mai ales in
problemele de patologie a sistemului nervos central. Cu toate
celebritatea lui, nimeni nu-i va sterge vina stiintifica si morala
ca, avand in mana creierul lui Eminescu - o recunoaste intr-o
scrisoare publica de altfel - in loc sa-1 examineze l-a aruncat
pur si simplu la cos, pe motiv ca ar fi in stare de putrefacpe. Ori
si in aceste condi|ii ar fi putut pune diagnosticul de PGP, boala

214

Recuw £winedca

pe care tot el o suspne in 1913, cu totul nefundamentat, sa nu

zic ne§tiinpfic."

Arunca creierul, ca neputand pune diagnostic pe baza

lui, dar asta nu-1 impiedica sa afirme ca Eminescu ar fi avut

sifilis!

*

G. Calinescu, de obicei surprinzator de sigur pe sine,
scrie urmatoarea fraza: „Abia intoarsa la la§i, Veronica era
infricosata de unele turburari - poate inchipuite - ale sanatapi
sale, ca si de ciudate scrisori ale lui Eminescu (tiaca sunt
autenticej..." Suprinzatoare paranteza! Ce anume 1-a facut pe
Calinescu sa puna sub semnul intrebarii autenticitatea
documentelor? Trebuie sa fi fost ceva destul de strident, din
moment ce isi men|ine ezitarea, chiar si dupa - banuiesc -
analizarea lor aprofundata. Iar daca stia ca exista aceasta
eventualitate, cum se explica faptul ca nu s-a intrebat nici o
clipa cine si ce interes ar fi avut sa contrafaca scrisorile lui
Eminescu? Falsificand coresponden|a, „retusezi" si imaginea
expeditorului si/sau a destinatarului.

§i de-ar fi fost acestea singurele mistificari! Cum am
mai spus, Maiorescu n-a pomenit nici o clipa de sifilis. Inamicii
care au picurat cu rabdare in urechea publicului ideea privind
nebunia poetului, la fel. Astfel, sifilisul este pomenit dupa
moartea lui Eminescu. Sa se numere el intre „neadevarurile ce
se spun de trei anipe socoteala lui"§\ care il revoltau pe Caragiale
„tot atat cat ma revolta si scandalul cu portretele si busturile
puse fara sfiala in circulape ca fund ale lui, ca si cum arfi vorba,
inca o data zic, de un tip din evul mediu, iar nu de cineva care
a trait in mijlocul nostru atata vreme" (Doua note)? Certificarea,
de catre Caragiale, a existen|ei unui suvoi de falsuri arata, inca
o data, ca trebuie sa fim pruden|i in folosirea surselor. Faptul ca
i-a fost inventat pana si un alt aspect fizic pare sa arate cat de
putin era cunoscuta de catre public fizionomia lui Eminescu, la
acea data.

Calinescu isi exprima convingerea ca Eminescu ar fi
suferit, neindoielnic, de sifilis, dar argumentele cu care sus|ine
aceasta varianta sunt ca si inexistente. El scrie: „Truda
redacponala, boala care inainta cu tropot, supararile intermitente

215

R«m8 £ntinedctt

cu Veronica il rapira tot mai mult de la masa sa de brad, si
poetul insusi se planse cu imputare d-nei Micle ca-i turburase
tihna intelectuala (?): «De doi ani de zile, doamna, n-am mai
putut lucra nimic si am urmarit ca un idiot o speranfa - nu
numaidesarta-nedemna»". Despre ce „tihna intelectuala" poate
fi vorba in cazul unui om al carui timp se impar^ea intre „truda
redacponala, boala care inainta cu tropot" si „supararile
intermitente cu Veronica" doar G. Calinescu stie. Cu sau fara
truda redacponala, cu sau fara „suparari intermitente", din clipa
in care s-a instalat, sifilisul avanseaza fara sa ceara voie si fara
sa trebuiasca sa fie impins de la spate. Pare destul de limpede
ca, indirect si cu talent scriitoricesc, G. Calinescu pregateste
motivarea nebulosului incident din iunie 1883, in urma caruia
Eminescu a fost, practic, eliminat din viafa publica.

Violentele rasuciri de opinie ale lui Calinescu apar si in
paragraful urmator, in care vorbeste de interesul lui Eminescu
fa|a de matematica. Textul continua astfel: „ln afara de poezii,
Eminescu dovedeste acum niste preocupari ce s-ar parea
curioase, de n-am cunoaste firea insetata de absolut a poetului.
Inca de la Viena el aratase interesul pentru stiinfe, indeosebi
pentru fiziologie si chimie. Nevoia interna de unitate in
explicarea universului impinsese acest spirit speculativ sa caute
abstracfiunile necesare in stiinfe, la inceput in stiinfele natu-
rale, apoiin mecanica si astronomic In caiete groase de scoala,
cumparate de la Leon Alcalay, incepuse sa faca insemnari dupa
publicapuni stiinpfice, sa copieze bunaoara nopuni despre plante
dupa Schleiden sau observapuni fizice asupra calorimetriei, a
caderii corpurilor, a legilor miscarii, forfei centrifuge si alte
asemenea probleme, dupa Annale der Chemie und Pharmacie
de Wohler si Liebig. Aceste stiinfe isi exprima legile in ecuapi
numerice, ceea ce determina pe poet sa se inipeze in misterele
calculului diferenpal. Studiul matematicilor, ce-i fusese in
copilarie atat de urat, i se parea acum usor si unic instrument
de formulare a legilor cosmosului". Ai putea ghici un ranjet
indaratul acestor cuvinte, ce aduc a omagiu?

(Trebuie remarcat ca G. Calinescu nu a pomenit aceste
„preocupari ce s-ar parea curioase" in rand cu „truda
redacponala", cu „boala care inainta cu tropot" si cu „supararile
intermitente cu Veronica" Micle, cei trei factori de baza care

216

Recuw £winedca

1-ar fi rapit pe Eminescu „tot mai mult de la masa sa de brad",
cu toate ca, in mod evident, ele au necesitat mult timp si nu
erau tocmai relaxante.)

In acelasi paragraf, tonul lui Calinescu se aspreste brusc:
„Eminescu nu era insa, hotarat, un om de stiinfa si nici macar
un cunoscator sistematic al vreunei discipline, ci numai un
amator vag de profunditate". Men|iunea surprinde mai ales din
cauza ca nimeni nu a pretins vreodata ca Eminescu ar fi fost
„om de stiinfa", iar el insusi nici atat.

„Cum insa o risipire a spiritului (?) peste hotarele
ocupapunii obisnuite - continua Calinescu - este un semn de
imbolnavire (?), ne temem ca aceste entuziasme pentru calculul
diferential sunt un preludiu al apropiatei boli. Si intr-adevar,
atunci cand in vara anului 1883 Slavic! gasea odaia vecina [cea
in care era gazduit Eminescu] plina de fifuici cu calcule si ecuapi,
paharul subtire al min|ii poetului era de curand plesnit/'Textul
te lasa interzis. Daca satisfac|ia produsa de cunoasterea altui
domeniu decat eel ce reprezinta „ocupapunea obisnuita" a
fiecaruia este un simptom al luesului, inseamna ca, in prezent,
traim epoca de aur a bolilor venerice. Inseamna ca min|ile
enciclopedice sunt infestate cu sifilis, Leonardo da Vinci,
intruchiparea „omului universal" fund, in realitate, un butoi plin
ochi cu Spirocheta palida.

Apelarea la acest fals argument te face sa te intrebi inca
o data (daca si) ce probe credibile a avut Calinescu atunci cand
a numit atat de precis boala de care ar fi suferit Eminescu. Iar
daca ne gandim ca insusi Calinescu este caracterizat prin
dic|ionare drept „personalitate multilateral^, de orientare
clasicizanta si de formape enciclopedica", ar trebui sa credem
ca si el s-a bucurat de extaziantele frecjii cu produse pe baza de
mercur sau a mai noilor tratamente anti-luetice?

Straniile afirmatii ale lui Calinescu sunt contrazise de
el insusi. Prin prima treime a carjii, el ne incredin|eaza ca, in
perioada 1869-1872, pe cand era student la Viena, Eminescu a
urmat cursuri de filozofie, de drept, colegii intalnindu-1 si „la
prelegerile lui Lorenz Stein de filozofia dreptului, economie
politica, stiinfe fmanciare si administrative, la cursul de drept
internaponal al lui Louis Neumann si chiar la prelegeri de

217

"Remu £ntineflctt

medicina (...) Eminescu mai era vazut si la cursul de limbi
romanice." Referitor la aceiasi ani, biograful mai scrie:
„...deducem ca poetul citea mult si fara prea mare discernamant,
nerabdator sa aiba repede o perspective culturala vasta". Cum
intre starea din 1883 si cea din 1870 nu era o diferen|a
fundamentals (matematicile si medicina sunt in egala masura
diferite de crea^ia literara), in ambele cazuri s-ar putea vorbi de
o „risipire a spiritului". Sa credem ca, inca de pe atunci, era
Jnvaluit in cefurile ce se ridicau din sangele lui infectat cu lues
si pe care mijloacele primitive de atunci nu ajungeau sa-1
limpezeasca'l Sa fi fost si Calinescu sincer de parere ca opera
lui Eminescu a fost aproape integral rodul cooperarii geniului
cu luesul?

Descifrand post-mortem gandurile cele mai intime
ale lui Titu Maiorescu, G. Calinescu scrie despre magistru:
„In fond, era incredinfat ca mintea lui Eminescu se clatina, caci
acesta, luand masa cu el, cu cateva zile inainte, se aratase, in
nepotrivire cu firea sa, fanfos, declarand ca invafa limba
albaneza si ca vrea sa se faca monah". Nu mai revenim asupra
acestui subiect, decat pentru a remarca ca G. Calinescu 1-a
preluat pe Maiorescu ca pe un text biblic.

Cu alta ocazie, Calinescu merge pana la a afirma ca
acea Joame naprasnica", despre care se zice ca 1-ar fi cuprins
pe Eminescu prin ianuarie 1884, pe cand se gasea in sanatoriul
doctorului Obersteiner, „poate fi o forma posibila a boalei de
care suferea", adica a luesului! Daca asemenea afirmatii ar fi
facute de un anonim filmat pe strada, ne-am cruci si ne-am bate
pe burta de ras. Atentie, flamanzi ai lumii: rapid incolonarea si,
mars, spre policlinics, ca v-asteapta un domn critic, sa va faca
Bordet-Wassermann-ul!

„Eminescu, in acesti doi ani, era insa evident bolnav
- mai zice Calinescu. Ulcere hidoase ii acoperea picioarele si
capul ii apasa greu pe umeri de dureri launtrice. " (Or exista in
lume si ulcera|ii decorative?) Evident, nicicand leziunile nu sunt
semn de sanatate. Erau ele, insa, dovada indubitabila a luesului?
Calinescu asa da de in|eles. Numai ca, tot el povesteste: „In
anul 1878, fiind vazut in starea aceea si in urma sfaturilor d-rului
Kremnitz, care nu gasea - lucru curios - nimic suspect in

218

Recuw £ntinedca

ulcera^iile de care am pomenit, Eminescu fu invitat de Nicolae
Mandrea, prieten conservator, sa stea la mosia acestuia, Floresti,
din valea Gilortului (...) La Floresti, poetul a stat singur in tot
conacul si era foarte mul|umit (...) Ranile de la picior ii trecuse
si mergea mai bine, intr-atat acest om al naturii se simfea
inzdravenit afara din orase, la drumul de fara. Cand Slavic! trecu
si el pe la Floresti, gasi pe poet sanatos si vesel nevoie mare. "
Boala infec^ioasa fiind, luesul nu se vindeca prin simpla inspirare
de aer curat. Po|i sta in balon, in mijlocul paturii de ozon a
pamantului, fara ca asta sa te insanatoseasca.

„Eminescu n-a avut in vremea sanatapi patima
bauturii", mai zice G. Calinescu, si tonul suna nevinovat - ba,
aducand chiar a circumstan^a atenuanta. In realitate, o „soparla",
din care rezulta ca lui Eminescu nu i-a ajuns „nebunia", a mai
avut si acest viciu. „La ebrietate - continua el pe aceeasi pagina
- Eminescu, induiosat de soarta omenirii, devenea generos si
finea sa imbrace pe saraci cu vestmintele sale unice". Cat de
des ajungea Eminescu „la ebrietate" nu se spune explicit, dupa
cum nu se spune cu precizie cand a parasit „vremea sanatapi",
ca sa putem calcula cam ca£i ani s-a supus viciului. §i mai rau
este ca, pornind de un fapt real, biograful il generalizeaza, dand
a se in^elege ca, imediat ce se ame|ea pu|in, Eminescu incepea
sa se dezbrace si/sau sa se descale spre a-si darui hainele celor
si mai saraci decat el. Mai mult, legand in mod expres atari
reac^ii de starea de turmentare, in mintea cititorului apare
intrebarea daca Eminescu ar fi procedat la fel si pe trezie.

Calinescu ne mai informeaza ca, urmare internarii lui
Eminescu la Ospiciul de langa Manastirea Neam|ului, i-a fost
stabilit ca „diagnostic delirium tremens, suferinfa ce stim ca
este o urmare a alcoolismului" . Dar nu numai! Strict informativ,
citez: delirium tremens „survine dupa o perioada de ingestie
alcoolica prelungita si intensa sau - mult mai rar - la etilici,
care nu prezinta un caracter cronic al ingestiei, ca efect al
produselor de descompunere a etilului. Delirium tremens mai
poate surveni in cursul unor accidente, infecfii acute,
intervenpi chirurgicale si in orice stare de diminuare accentuata
a rezistenfei psiho-fiziologice" (Dicponar de psihologie, 1978)

Eminescu „era plin de violen|a si de statornicie in

219

"Remu £ntineflctt

dragoste si dusmanie, si spumele urii sale au fost adesea nedrepte
si nemasurate", ne asigura Calinescu, la un moment dat. La
distan|a de cateva pagini, isi schimba dioptriile: „Ca de obicei,
vorbea rar, zambea bland si cu gandul pierdut, sinumai arareori
la o discupune ce-1 interesa izbucnea declamatoriu si aprins
pentru ca sa recada in zambet budist si-n tacere". Nu cumva,
Calinescu vorbeste de doua fringe diametral opuse, de doua
personaje, pe care le inghesuie intr-una si aceeasi persoana
imaginara?

Sifilis... „probabil"

La 5 noiembrie 1886, primul-procuror iesean a ordonat
„rechizipunea lui Eminescu". De ce? Calinescu zice ca ar fi stricat
doua felinare A doua zi, solicitaji de prim-procuror, doctorii
Juliano si Bogdan, 1-au cercetat pe Eminescu in arestul preventiv
al Despar|irei I, unde au facut „constatari medicale". In
certificatul semnat de cei doi scrie: „din inter ogatoriul si
conversapa avuta cu Eminescu am putut constata ca el sufera
de o alienage mintala cu accese acute, produse probabil de gome
sifilitice la creier si exacerbate prin alcoolism; starea lui e
periculoasa atat pentru societate, cat si pentru el insusi, si este
neaparata nevoie de a fi internat in o casa specials spre cercetare
si observare pe un timp limitat, dupa socotinfa medicului
cur ant."

Precum se vede, pentru cei doi medici (?), au fost prea
de-ajuns cateva minute de conversa|ie, pentru ca mariile lor sa
si arunce in scena, rapid si imoral, sifilisul si alcoolismul.
Prezen|a lui „probabil" si lipsa men|ionarii oricaror semne
exterioare (eruptiile luetice de pe piele) ori a inflamarii unor
anume ganglioni dovedesc ca diagnosticul este atat de clar doar
pentru ca trebuia sa fie astfel. Cu alte cuvinte, era „exacerbat"
ceva... probabil! Cum accesele sunt, prin definite, acute,
alaturarea celor doua cuvinte nu pare a avea alt sens decat acela
de a spori impactul sonor al diagnosticului. La fel, supralicitarea
privind „exacerbarea" ipoteticelor „gome sifilitice la creier... prin
alcoolism". Ca si in urma cu trei ani, Eminescu era prezentat
drept „periculos pentru societate". Documentul citat arata cat
de usor poate ajunge omul si „sifilitic", si „betiv", si oricum

220

Recuw £winedca

altfel doresc medicii pe mana carora intra nefericitul. De data
aceasta, Eminescu nemaifiind de multisor persoana publica,
pentru a-1 arunca in ospiciu nu se mai impunea circul; n-a mai
fost nevoie nici sa i se puna revolvere in maini, la subsoara si la
glezna.

Tot la 6 noiembrie, Epitropia generala a casei Sfantul
Spiridon trimitea urmatoarea adresa catre conducerea ospiciului
de langa Manastirea Neam|ului:

Jassy, 1886 Noembre 6

Domnilor Epitropi,

In urma adresei parchetului de Ia§i§iin baza alaturatului
Certificat medical, prin care se atesta ca pacientele Mihail
Eminescu sufere de alienapune mintala, avem onoare a va face
cunoscut ca Epitropia generala a admis internarea citatului
pacient in acel ospiciu si deci la prezentarea lui sa binevoip a-1
interna.

Primifi, etc.

Epitropi, N. Gane Director (x) §ef (x)"

Foarte posibil ca informa|ia potrivit carei Maiorescu
s-ar fi deplasat la Iasi special pentru aceasta ocazie sa fie
perfect adevarata, vadind interesul solidar al „ocrotitorilor" lui
Eminescu. Daca, asa cum sus|ine N. Georgescu, el batuse drumul
„ca sa se convinga ca Eminescu devenise pericol public si sa
aprobe internarea lui la Manastirea Neamfului", ar fi interesant
de aflat cui dadea el acest aviz. Poli|iei, Junimii, „fra|ilor"
masoni? Avem motive serioase sa credem ca, in lipsa oricaror
alte simptome tipice, medicii Bogdan si Juliano nu aveau de ce
sa se gandeasca la ipotetica existen|a a unor „gome sifilitice la
creier" ori de excerbarea lor „prin alcoolism". Pentru a emite un
certificat precum eel citat, nici macar nu trebuiau sa stea de
vorba cu Eminescu. Ajungea sa-1 intalneasca pe Maiorescu, la
un pranz.

Dincolo de ipoteze, raman certitudinile: peste alte trei
zile, la 9 noiembrie 1886, escortat de un jandarm, Eminescu
ajunge la balamucul de la Manastirea Neam|ului. Diagnosticul
initial, acela de „manie furibunda" sub care s-a facut internarea,
potrivit relatarilor doctorului Zosin, a fost sters din registrul
ospiciului, pe margine fiind adaugat „delirium tremens", adica,

221

"Remu £ntinedctt

„psihoza grava care apare pe fondul unui alcoolism cronic si se
manifesto prin confuzie mintala, agitape psihomotorie,
tremuraturi generalizate, temperatura ridicata, stare generala
alterata". Date fiind violentele caracteristici enumerate, este cert
ca, atunci cand a fost „masurat" de doctorii Bogdan si Juliano,
Eminescu nu se afla in starea de delirium tremens. Cum, din
acel moment si pana la internare el s-a gasit permanent sub
paza poli^ieneasca, este limpede ca nu avea cum sa con-
sume alcool - situate care duce la concluzia ca, in clipa sosirii
lui la Manastirea Neam|ului, nu i se putea pune diagnosticul
de delirium tremens. De altminteri, acest lucru nici nu s-a
intamplat, decat mai tarziu, cand, probabil, era necesara o
acoperire formala pentru administra^ia ospiciului.

Starea de delir alcoolic acut are o durata cuprinsa intre
3 si 8 zile. Eminescu a stat, insa, la ospiciul Manastirii Neam|ului
din 9 noiembrie 1886, pana la 10 aprilie 1887. De ce atat de
mult? Posibile raspunsuri gasim si in scrisori ale unor amici ai
pacientului: „Eminescu, care e la Neamfu, e cu totul bine, dar
daca ar veni la Iasi n-ar avea cu ce trai. (...) E o adevarata rusine
pentru |ara ca un asemenea om sa nu aiba cu ce trai pe viafa,
cand numele lui va trai cat veacurile" (Stefan Vargolici catre
I. Negruzzi / 25 ianuarie 1887). Tot Ghe. Bojeicu, citat cateva
randuri mai sus, precizeaza ca medicul ospiciului i-ar fi permis
oricand lui Eminescu sa paraseasca stabilimentul, „insa
[Eminescu] nu avea mijloace cu ce sa piece. " §tiind cat tapaj
s-a facut cu listele de subscript ce il amarau atat de mult pe
Eminescu, nu ajungi sa te intrebi, pe buna dreptate, unde erau
banii stransi de Junimea pe seama nefericirii lui?

Nedumerirea enun|ata se situeaza in relate si cu
„raportul" lui Miron Pompiliu catre Maiorescu: „Eminescu cere
parale de la toata lumea (era vorba de cunoscu|i - n.n.), pocneste
cu bastonul in zidurile si zaplazurile de pe langa case, se culca
la teatru pe bancheta, se leaga de femei, pe strada, nu mai are
nici o grija de biblioteca" (14 mai 1886, deci, anterior internarii
la Manastirea Neam^ului). Prezentarea merits analizata punct
cu punct. Astfel: marturii ca Eminescu „cerea parale" mai exists,
dar sunt la fel de echivoce, neprecizand daca Eminescu cerea
bani cu imprumut sau cersea. Cum, prin acea perioada, era

222

Recuw £ntinedca

salariat si cum pe el 1-a macinat tocmai faptul ca altii au cersit
in numele lui, e de presupus ca era vorba de imprumuturi. Ce-
i deranja, de fapt, pe junimisti? Adica, ei puteau sa se milogeasca
public in numele lui Eminescu, dar Eminescu nu avea dreptul
sa ceara un banal imprumut? Cata vreme nimeni nu sugereaza,
macar, ca Eminescu ar fi lasat in urma datorii neonorate, nu i se
putea imputa decat ca iese din cuvantul unora care, se vede
treaba, il socoteau un fel de papusa insufletita, a carei via|a
trebuia sa decurga dupa graficul conceput de ei.

§i daca tot vorbim de parale, sa ne amintim ca, inca de
la sanatoriul din Viena, Eminescu insista sa afle cat mai precis
cine, cat si din ce fonduri plateste pentru el. §i, mai ales, „de
ce?".

Acum, gasim si un alt raspuns intrebarii „de ce a insistat
Maiorescu atat de mult ca Eminescu sa piece din Bucuresti si sa
se stabileasca in Iasi?". In primul rand, era departe de gazetele
Capitalei, asa ca actiunile multora, amici si neamici, aveau sa
scape nesanctionate. In al doilearand, Iasii erau radacina Junimii

- si, ca tot veni vorba, a Masoneriei. Acolo, la Iasi, Eminescu
avea sa fie lesne tinut sub control, contabilizandu-se, la nevoie,
si numarul stinghiilor din gardurile pe care le facea sa sune
purtandu-si bastonul de-a lungul lor.

Pe de alta parte, tot la Iasi, imaginea lui Eminescu putea
fi mai lesne influen|ata de „centru".

Vlahu^a il avertizeaza pe Maiorescu, la 20 iunie 1884,
din Dobrova|: „La ce - zicea el [Eminescu] - sa mai porp prin
lume un om mort! Doarme pupn, vorbeste pupn si sunt zile in
care uita sa manance. §i cu toate astea se-ngrasa - asta-1
amaraste mult. Grozav'l tulbura si demoraliseaza lipsa de
ocupape hranitoare. El o spune adesea, - De aid, poate, in mare
parte vadita umilinfa - sfieala copilareasca din vorba simiscarile
lui. (...) In tot casul - grabip a-1 numi undeva. Altfel'l pierdem
-fara nadejde de intoarcere. (...) «Sunt grozav de demoralizat

- mi-a spus de nenumarate ori cat am stat cu el, - as vrea s-adorm
si sa nu ma mai distept. - Cum nu poate sa moara omul cand
vrea! Nu ma-nduplec la acte de violenfa cu mine insumi.»"

La 30 august, Missir se adreseaza si el lui Maiorescu:
„Reintorcandu-ma in Iasi... 1-am gasitpe Eminescu mai bine decat

223

Rwma £ntineflctt

1-am lasat. E mai vesel, vorbe§te si rade mai mult, adeca spune
in forma vesela ceea ce inainte tacea cu resignape si ceea ce-1
wade inca la inima: starea in care se afla si viitorul sau. (...) Mi-a
spus ca ar vrea sa lucreze si n-are indemn, care ar trebui sa-i vie
numai daca arfi silit. Oricum arfiinsa, acum in aceasta toamna
trebuie sa stim ce se face cu Eminescu. Sau i se poate gasi ceva,
sau daca cotizapile trebuie sa urmeze... Eminescu este foarte
econom sau mai bine zis zgarcit, poate fiindca se jeneaza sa
cheltuiasca banii despre a car or origine nu-si face iluziuni. "

Cata diferen|a intre constatarile lui Missir si optica
maioresciana, care vede la Eminescu, pe langa Jipsa de voinfa",
si „bolnavicioasa preocupare de mijloace pentru existenfa",
dezinteres total pentru „chestiunile spirituale", Jamiliare
s.a.m.d. ", „zgarcenie si lacomie de bani cu totala lipsa a oricarei
demnitap personale. Primeste de la oricine capva franci si se
plange oricui ca sa-i capete" (scrisoarea catre Emilia Humpel,
din seara de Vinerea Mare, 1884)! Cand si cum o fi constatat
„ocrotitorul" patron toate aceste pacate eminesciene, la nici
doua saptamani de la intoarcerea lui Eminescu de prin sanatorii
straine, in condi|iile in care, potrivit jurnalului lui Maiorescu,
nu putem afirma ca cei doi ar mai fi schimbat vreo vorba,
macar? Mai mult, sunt toate motivele sa credem ca, in seara
zilei de 27 martie 1884, la Gara de Nord, momentul sosirii lui
Eminescu nu a fost marcat cu stranse si sincere imbra|isari.
Probabil ca, atunci cand Maiorescu noteaza ca „Mai pe urma
Chibici la noi, cu Rosetti si nevasta-sa, Kremnitz cu Mite,
Burghele, Jacques, Slavic!, povestind despre Eminescu", se
refera tocmai la acest moment.

„ Primeste de la oricine capva franci si se plange oricui
ca sa-i capete. " Cand citesti, parca si vezi mutra urduroasa a
Marelui Gainar Milog, gata oricand sa faca orice, doar-doar o mai
ciupi o pataca. Faptul ca, pe de o parte, Maiorescu nu a constatat
personal starea de degradare invocata si, pe de alta parte, el nu
devoaleaza eventualele surse, care i-au furnizat astfel de
informa|ii te face sa te intrebi daca, nu cumva, ne aflam, ca si in
1883, in fa|a unor naluciri ale lui Maiorescu, bazate numai el
stia pe ce. Respectul fa|a de critic nu diminueaza, insa, cu nimic
increderea in Eminescu. Or, acesta afirma contrariul: „Nu te
pot incredinfa indestul cat de odioasa e pentru mine aceasta

224

Recuw £winedca

specie de cersetorie, deghizata sub titlul de subscrippe publica,
recompensa naponala etc. E drept ca n-am bani, dar aceasta e
departe de afi un motiv pentru a intinde talgerul in public. Te
rog sa desistezi cu desavarsire de la planul tau, oricat de bine
intenponat arfi, de-a face pentru mine apel la public" (scrisoarea
din 26 ianuarie 1887, catre Vlahu^a).

Pe aceeasi tenia, Eminescu i-a scris si lui N. Gane: „Nu
este o mai mare rusine pentru mine decat a cere de pomana
prin liste de subscrippe. Oare sa nu fie alte mijloace pentru
ajutorarea unuiom cazutin boala? Mai bine muream acolo unde
am fost dus, decat sa vad cu ochii mei aceasta rusine. Mi-e
scarba, si va rog pe voi de la Junimea sa facep sa inceteze
aceasta umilitoare cersetorie. "

Medicul ospiciului infirmH diagnoza de la internare

Internarea lui Eminescu in ospiciul de la Manastirea
Neam^ului este superficial tratata, desi episodul include o
informa^ie unica in epoca si de-a dreptul senza^ionala: medicul
balamucului nu si-a insusit diagnosticul trantit, din burta, de
confra|ii Bogdan si Juliano. Mai mult, stergand diagnosticul sub
care s-a facut oficial internarea si inlocuindu-1 cu un altul, la fel de
fals, dar, oricum, mai plauzibil, medicul acestui ospiciu a infirmat
fara rezerve nu numai pretinsul sifilis, ci si alienarea, nebunial
De ce, totusi, delirium tremens?Nu trebuie sa uitam ca Eminescu
a ajuns la Manastirea Neam|ului ca un colet, fiind adus de un
jandarm care trebuie sa fi avut asupra lui o „trimitere". Prin
urmare, preluarea lui nu era obiect de discu|ii. (De altfel, oricum,
la sosirea lui medicul lipsea). In al doilea rand, exista marturii
ca, o data intrat in ospiciu, Eminescu nu-1 mai putea parasi, din
lipsa de bani. De ceea ce se temuse ca ar putea pa|i in Italia, nu
scapase in Romania! Din acest motiv, putem spune ca
administra|ia stabilimentului aproape ca i-a facut un favor,
oferindu-i, cat de sinistru suna!, masa si casa.

De altminteri, Gheorghe Bojeicu, ruda cu Leon
Onicescu, intendent al ospiciului, povesteste ca Eminescu „se
plangea ca a fost internat ca nebun, protestand ca n-a fost
nebun. Cat am stat eu in casa la Onicescu, unde Eminescu lua
masa regulat, am avut impresia ca era perfect sanatos. Doctorul
spitalului declarase si el ca poate sa paraseasca oricand azilul".

225

R«m8 £ntineflctt

Se pare ca el este si eel care i-a plfitit banii necesari drumului.

Faptul ca, dupa experien^a de la Manastirea Neam^ului,
lui Eminescu nu i-au mai trebuit Iasii poate sa sus|ina afirma|ia
lui Bojeicu, potrivit caruia Eminescu socotea internarea lui
complet nejustificata. Fuga lui de „amicii" de la Junimea si
instalarea in maruntul Botosani sunt sugestive. Daca a sperat
ca va fi lasat in pace, s-a inselat.

O alta observa|ie concludenta este aceea ca, in clipa
parasirii ospiciului, Eminescu se gasea intr-o excelenta stare de
sanatate. Cand a ajuns la Botosani, de la Manastirea Neam|ului,
„era voinic si vioi. Fara barba, fara mustap - isi aminteste Paun
Pincio -parea foarte tanarsiparca nu-mi venea a crede ca acesta
e omul, ca acesta e poetul care a suferit atata, Raspundea
zambind si fuma cu multa pofta un capat de pgara." Acelasi
martor ne povesteste: „Poetul radea, era sanatos, vesel,
mul|umit. Cateodata se plimba pe strada intovarasit de biata lui
sora, care-1 iubea atat de mult [. . .] Uneori il stapanea o adanca
melancolie, calca incet si rar; capul mereu lasat injos. liplacea
sa rataceasca prin locuri parasite, sa nu-1 insofeasca nimeni. Se
furi§a in singuratatea aleelor din Varnav. Se oprea in loc si asculta
cantecul pasarilor. . . apoi se pleca de culegea carabusi, iipunea
pe palma si statea cu mana intinsa pana ce ei isi luau zborul."

Inevitabil apare intrebarea: totusi, ce anume determina
succesivele si brustele schimbari ale sanatafii lui Eminescu?
Intamplator sau nu, ele il (re)aduceau la mana a diversi medici,
despre a caror probitate profesionala si morala credem ca multe
din cele enumerate in paginile de fa|a pot oferi date edificatoare.
Un lucru pare cert: Maiorescu s-a aflat in legatura directs cu
to|i acei medici al caror verdict privind internarile si tratamentul
aplicat a fost hotarator pentru destinul lui Eminescu. Iar
insemnarile acestui recunoscut „tutore", departe de a oferi o
sursa documentary limpede, nu reusesc decat sa complice
lucrurile.

Astfel, un exemplu mai pu|in cunoscut: la 25 martie
1884 (duminica) Maiorescu trimite urmatorea telegrama: „Doc-
tor Greceanu, Iassy. Ma interesez continuu la chestie. Mar|i sara
se decide. Maiorescu. " La ce se putea referi acest mesaj semi-
cifrat, de 1-a determinat pe Radulescu-Pogonoanu sa-1 excluda
din volumul Insemnari zilnice? Un lucru e sigur: in mar|ea cu

226

Recuw £ntinedca

pricina - Maiorescu o spune, in acelasi jurnal personal - „Sara
la 8, Eminescu reintors cu Chibici, din Florenfa. Eu la gara, cu
mai mulp. Mai pe urma Chibici la noi, cu Rosetti si nevasta-sa,
Kremnitz cu Mite, Burghele, Jacques, Slavici, povestind despre
Eminescu"- acesta din urma, aflandu-se unde si cu cine? Singur,
la hotel? Deci, la Maiorescu acasa, se discuta despre Eminescu,
ca despre un strain. Ce anume? §i ce legatura putea fi intre
Eminescu, declarat insanatosit de Maiorescu, si acel doctor
Greceanu?

Dermatologul care-tf pune pielea-n baf

Dupa ce iese de la Manastirea Neam^ului, Eminescu se
decide sa paraseasca Iasii, retragandu-se la Botosani, dar nici
aici nu va scapa de aten|ia tutelara a lui Maiorescu, acesta
intrand in corespondents cu dermatologul Iszak, un tip despre
care doctorul Nica ne asigura ca era un be|iv notoriu si care,
adaugam, a ajuns in condign bizare medicul curant al lui
Eminescu. Alcoolic sau nu, Maiorescu a schimbat impresii cu
acest personaj, fara stirea lui Eminescu.

O. Vuia subliniaza ca Iszak botoseneanul ii recomanda
lui Eminescu, „pentru ulcerapile de la picior masive fric|iuni cu
mercur, in speranfa ca ele ii vor tamadui si gomele sifilitice de
pe creier(?\ - n.n.), socotite de el, tot de origine sifilitica. Eroare
regretabila, deoarece mercurul nu putea avea decat un efect
toxic si Eminescu a prezentat dupa respectiva terapie fenomene
clinice nete de intoxicate renala si polinevritice (Nica). Fiindca
starea poetuluinu s-a ameliorat, a plecat la Iasi, unde i s-a facut
un consult medical si trimis la cura balneara la Hale. Intors in
septembrie 1887 de-acolo, se simte insanatosit si cu pofta de
munca. Peste cateva luni, Veronica Micle, «Balauca», il duce la
Bucuresti, inca un semn de spectaculars ameliorare a bolii, cum
nu survine in sifilisul cerebral dar e o regula in psihozele de tip
depresiv. "

In ceea ce priveste „problema terapiei sifilisului cu
mercur", Vuia mai aminteste: „Adevarul este ca acest medicament,
din cauza puternicei sale toxicitap, nu a putut fi aplicat decat in
faza I-a (a sancrului de inoculare) si a Il-a a sifilisului, nu insa si in

227

R«m8 £ntinedctt

faza a Ill-a, a localizarii pe un organ, inclusiv creier, formand eel
de al IV-lea stadiu al bolii. Pana la inceputul secolului al XX-
lea, cand s-a descoperit spirocheta pallida §i s-a introdus
tratamentul cu derivate din arsen, sifilisul terfiarsi eel quarternar
nu erau tratabile. Chiar si atunci pentru ca medicamentul sa
ajunga la creier, unde se afla incuibarita spirocheta, in terapia
neosalvarsanului, ca sa Be eficace, se adauga piretoterapia, Prin
urmare, tratamentul mercurial aplicat intai de dr. Iszac apoi
continuat de dr. §u$u a fost inutil, nu putea decat sa intoxice..."

La randul lui, Ion Nica scrie despre noul pacient al
doctorului Iszak si despre primavara lui 1887: „Refuzand
medicamentele, tratamentul se rezuma la frictiuni cu mercur si
prin ele Harieta pretinde ca s-a obtinut o ameliorare a starii
sale; a fost nevoita sa le intrerupa insa pentru cateva zile din
cauza slabiciunii si-a salivapei (efecte de supradozaj, ale carui
repercusiuni sunt greu de estimat). Doctorii Iszac, Hynek,
Palauzu, Calisher, Iogandopol (tot romani verzi, si pe fa|a si pe
dos! - n.n.) continuau sa-1 viziteze. Parerea lor era ca in curand
va fi destul de puternic pentru a intreprinde un voiaj la bai in
strainatate, «avand neaparata necesitate de o cura serioasa de
cateva saptamani»." Po|i sa nu te intrebi ce anume il slabise pe
Eminescu in timp asa de scurt? Ce anume il slabise intr-atat pe
omul „voinic si vioi" de dupa externarea din ospiciul de la
Manastirea Neam|ului, incat nu mai avea nici for|a necesara
unei calatorii in strainatate?

In ceea ce priveste manifestarea amicilor, e suficient sa
citam o fraza dintr-o scrisoare, trimisa de Harieta la 18 octombrie
1887: „ Va mai rog sa-i scrie din amicii lui ca sunt sigura ca are
sa le raspunda cu multa placere. " Cam pe acum, fara stirea lui
Eminescu, Maiorescu ii trimite lui Iszac scrisorile primite de el
de la doctorul vienez Obersteiner.

Turism §i cama§a de forfi

Daca, din 1883, in organismul lui Eminescu nu s-ar fi
turnat atata mercur si morfina (toxine folosite in epoca drept
ultima si palida speran|a pentru luetici), Calinescu si toti ceilalti
autori care sus^in ca Eminescu ar fi avut sifilis puteau fi lesne
taxa|i drept calomniatori de cea mai joasa spe|a. Ei raman

228

Recuw £winedca

importanti prin faptul ca, involuntar, se pare, atrag atentia asupra
existen|ei tratamentului anti-sifilis aplicat lui Eminescu, in
condi|iile in care, oficial, acesta era „maniac" (sau, mai apoi,
„maniac-spre-dement"), pacientul insusi fiind informat ca
suferise de o a treia boala: meningita.

Cu alte cuvinte, ne aflam in fa|a unui fals destul de
evident - care face si mai suspecta pozitia exege|ilor ce sus|in
ca Eminescu ar fi fost victima sifilisului, fara a prezenta si
celelalte doua diagnostice folosite, simultan, in epoca. Trecem
peste intrebari de genul „de ce?", „cui i-a folosit?" si altele
asemenea, constatand direct ca o asa batjocorire a ceea ce astazi
numim Drepturile omului nu ar fi fost posibila, daca medicii
implicati nu aveau binecuvantarea politicienilor aflaji la carma
jocului.

Intr-un astfel de context, fisa medicala a lui Eminescu,
dupa care mul|i si-au tocit degeaba pingelele, apare altfel
luminata. Daca am mai putea sa admitem ca ea chiar a existat
candva, speran|a ca va fi vreodata accesibila denota un optimism
de-a dreptul deplasat (da-r-ar Domnul sa gresesc!). I. Gramada
reproduce cateva randuri din cele notate la Viena de doctorul
Obersteiner, acesta din urma socotind, cum am mai spus, ca
„restul din jurnal nu poate fi dat publicitapi". De ce, oare?
Pacientul murise de vreo trei decenii si, oricum, internarea lui
nu fusese secreta, iar diagnosticul - nici atat, consemnand, am
aratat, mai multe maladii. Tacerea lui Obersteiner nu se poate
explica printr-o laudabila discrete, deoarece el face public
tratamentul aplicat de doctorul §u|u, indicand, astfel, si maladia
pentru care era, formal, tratat. (Astfel, Obersteiner ne comunica
si ceea ce §u|u ne-a ascuns.) §i-atunci? Daca Obersteiner ar fi
folosit cazul lui Eminescu intr-o lucrare medicala ori daca el ar
fi inten|ionat sa distruga fisa fostului sau pacient, deoarece
disparuse orice sansa ca acesta sa mai apeleze la serviciile lui,
am mai fi in^eles. Dar asa, pozitia lui Obersteiner isi pierde orice
justificare, cu atat mai mult cu cat, intre timp, Eminescu devenise
„poet national", dand de lucru zvonerilor de limba romana.

Datele privind starea sanfitatii lui Eminescu sunt extrem
de sarace si de evazive (cu contradictorii perioade in care
sanatatea de fier si starea de boala se suprapun), iar informatiile

229

Rwma £ntinedctt

privind tratamentul medical acordat lipsesc aproape cu
desavarsire (daca or fi existat vreodata!). A presupune ca la
Dobling a fost continuat tratamentul inceput la Bucuresti poate
fi riscant, dar deloc aberant, in special, pentru ca Obersteiner
nu contests diagnosticul lui §u|u - or, daca 1-ar fi socotit gresit,
firesc era sa men|ioneze efectele negative si schimbarea lui.

Din pu|inele notice „deconspirate", ne alegem totusi cu
ceva informa|ii. Astfel, aflam ca, la 2 noiembrie 1883,
Obersteiner a scris: Eminescu, „Foarte confaz, vorbeste si canta,
total dezorientat. Numeste diverse persoane mereu cu aceleasi
nume: regele Norvegiei, regele evreilor, Heinrich Heine,
imparatul Chinei si asa mai departe. Uneori, mai iritat, bate in
usa. "

De obicei, biografii privesc acest citat ca pe o proba a
nebuniei. Poate, au dreptate. Dar daca gresesc? Chiar nu sare in
ochi faptul ca Eminescu nu folosea la intamplare titulaturile
invocate, fiecare primind mereu acelasi nume? Aproape
totdeauna, supranumele este dat in bataie de joe. De ce-am
crede ca Eminescu facea excep^ie?

In privin|a batailor in usa, cred ca aceasta reac|ie ar fi
tipica aproape oricarui om, fie el sanatos sau nebun, brusc pus
sub paza - cum se va vedea mai jos - si intemnijat, asemenea
unei fiare. Faptul ca aceste batai in usa s-au auzit doar in
prima zi de internare la Dobling, cred ca demonstreaza mai
degraba resemnare (adica, sanatate mintala), decat alienare.
Acum, ne e relativ usor sa comentam totul, dar, oare, ce reac|ie
ar avea oricare dintre noi daca ar fi brusc luat de pe strada si
incuiat intr-o incapere bine ferecata, din care ar sti ca nu i se va
mai permite sa iasa luni de zile? Cum am mai spus, Obersteiner
nu a contestat diagnosticul pus de §u£u - de unde putem de-
duce ca 1-a aprobat. Indiferent cum ar fi stat lucrurile, insa,
deplina izolare a lui Eminescu in lungul interval 2 noiembrie
1883 - 12 ianuarie 1884 nu poate fi, in nici un caz, explicate ca
terapie a sifilisului, iar a eventualelor dereglari psihice
„independente" - cu atat mai pu|in. Chiar daca Obersteiner nu
a pompat in el morfina si altele asemenea, simpla lui inchidere,
ca intr-o cusca, precum animalele de prada, nu convinge ca s-
ar fi dorit binele pacientului. De aceea, daca acesta a mai parasit

230

Recuw £winedca

Doblingul zdravan la minte, faptul s-a datorat siesi, nu medicilor,
care i-au fost, mai degraba, inamici.

Extrem de importanta este si consemnarea din ziua de
24 ianuarie 1884: „Pare destul de bine, da raspunsuri corecte,
isi aminteste de inceputui bolii, ia parte la discupi, serios,
prietenos, dore§te informapi in legatura cu situapa lui. Cum
am mai spus, doctorul Obersteiner noteaza ca Eminescu isi
amintea „de inceputui bolii", insa nu precizeaza lucruri esentiale:
in ce constau acele amintiri, cand stabilea Eminescu acel inceput
si unde? Poate, nici nu a avut ce sa ne transmits, din simplul
motiv ca invocata rememorare a debutului bolii poate fi si numai
o neinspirata modalitate de a sugera ca pacientul tocmai isi
revenise din lungul delir invocat de Maiorescu. Asemenea
tuturor medicilor aparuti, dupa 1883, in calea lui Eminescu
(poate, mai putin eel de la ospiciul Manastirii Neam|ului), nici
Obersteiner nu ne poate strivi cu profesionalismul lui, dupa cum
nu ne copleseste cu sinceritatea-i deplina.

Ultimele doua randuri notate de Obersteiner sunt
urmatoarele:

„26. februarie. [Eminescu] Pleaca cu domnul Chibici la
Floren|a.

Durata sederii in localitate: 2. Noiembrie 1883 - 26.
februarie 1884."

Intaiul lucru care sare in ochi este acela ca Obersteiner
vorbeste de externarea pacientului sau, dar nu sufla o vorbuli^a
cu privire la starea sanata|ii acestuia. De asemenea, surprinde
ca acelasi medic care se fereste sa ne spuna ce diagnostic a pus,
precizeaza ca Eminescu a plecat „cu domnul Chibicila Floren|a".
La prima vedere, men|iunea poate parea lipsita de relevan|a si
inexacta: istoria formala a voiajului, arata ca, de fapt, initial,
cei doi s-ar fi indreptat spre Venetia. Eroarea lui Obersteiner?
Improbabil.

Aceasta calatorie in Italia merits un mic... popas.
Indiscutabil, prin scrisoareatrimisala 10 februarie 1884, doctorul
Obersteiner il pova|uieste pe Maiorescu sa-1 duca „pe catva timp
in Italia bunaoara, deoarece intoarcerea sa in fara din felurite
puncte de vedere nu se poate inca recomanda". De ce ar fi fost
contraindicata revenirea in |ara, unde Eminescu abia astepta sa

231

"Remu £ntinedctt

ajunga, nu ne mai spune, iar Maiorescu, pana mai ieri apt in a
stabili cine este alienat mintal si cine nu, devine brusc sfios.

Trebuie strut ca Eminescu nu a agreat nici o clipa aceasta
calfitorie: „Starea sanatapi lui Eminescu s-a indreptat mult la
Florenfa si cred ca impresiile calatoriei la intoarcere in fara o sa
aiba un efect si mai salutariu; el priveste insa calatoria in Italia
ca cea mai nenorocita idee si ma dusmaneste ca 1-am adus aid"
(Chibici catre Maiorescu / 14 martie 1884). Inainte de acest drum,
C. Popasu i-a scris lui Maiorescu, la 2 martie 1884, informandu-
1 ca Eminescu s-a lasat destul de greu induplecat sa piece impreuna
cu Chibici, „pentru ca se temea ca in Italia va fi iarasi internat in
vreun institut sau va fi lasat sa se piarda pe acolo pe undeva".

Groaza lui Eminescu de a fi din nou si tot fara motiv
inchis intr-un ospiciu poate fi un indiciu ca incepuse sa priceapa
ce i se intampla si sa-si reevalueze amicii. Zadarnicia
insisten|elor facute pe langa el, inca din decembrie 1883, spre
a-1 determina sa scrie cuiva in Tara arata, pe de o parte, ca nu
se afla intr-un neintrerupt delir, cum sus|ine Maiorescu
(altminteri, cum i s-ar fi cerut sa scrie?), si, pe de alta parte, ne
face sa credem ca nu avea cui sa fie recunoscator. In acelasi
sens pledeaza si observafiile lui Popasu: la 30 ianuarie 1884,
Eminescu 1-a Jntrebat cu mult interes cine ingrijeste de el si
cine plateste pentru el, cum era in iritafiune, caci el presupune
ca era foarte rau" si, zece zile mai tarziu, manifesta acelasi interes
acut „de a sti, daca se plateste pentru el la institut si cine plateste.
Este o deosebita dispozipe, care-1 preocupa in momentele cand
vorbeste despre asta - o ingrijire, o intristare." Foarte probabil
ca acelasi motiv sa-1 fi facut prudent la vorba, astfel ca, precum
remarca doctorul Obersteiner, la 10 februarie 1884, „se poate
discuta cu el asupra tuturor chestiilor ce nu-1 privesc personal".

Asa cum am aratat, Obersteiner a men^ionat ca
Eminescu a plecat „la Florenfa", Chibici i-a scris lui Maiorescu
ca „Starea sanatapi lui Eminescu s-a indreptat mult la Florenfa "
(14 martie 1884). Deoarece Chibici nu a povestit niciodata pe
larg cum au petrecut in Italia, iar pe Eminescu, oricat ar parea
de paradoxal, nu 1-a intrebat nimeni, calatoria ramane invaluita
in mister. In mod curios, in Indrumatorul in arhivele centrale,
editat in 1974 de Direc|ia generala a Arhivelor Statului, la

232

Recuw £ntinedca

pagina 173, scrie: „Titu Maiorescu si Junimea au suportat
cheltuielile acestor deplasari ale lui Eminescu in sanatoriile din
strainatate (la Institutul Leidesdorf din Viena si Floren|aJ dar
fara rezultat". Sa fie o greu imaginabila eroare a celor de la
Arhivele Na|ionale sau o „scapare" a sponsorilor? Calatoria
la Floren^a era recreativ-turistica, ori, asa cum se temea
Eminescu, tot cu scopuri medicale? Poate raspund altii!

Sigur ca e foarte probabil ca latura afectiva a lui
Eminescu fie sa fi suferit o puternica trauma, fie sa fi fost inecata
in stupefiante. Herr Obersteiner ne asigura ca, din 24 ianuarie 1 884,
Eminescu „isi aminteste de inceputul bolii, ia parte la discupi,
serios, prietenos, dore§te informapi in legatura cu situafia lui".
Numai ca amintirile nu au reusit sa-1 reapropie de fostii amici
- in orice caz, nu imediat. De altminteri, in acel dulce april,
nici ei nu cred ca se topeau dupa el. Daca blajina Emilia Humpel
avea obsesia ei (Eminescu, „cel mai mare poet al Romaniei" nu
trebuie lasat „sa cada in mizerie sau sa traiasca din mila"),
fra|ane-sau, Titus, avea altele pe cap: „Acum azi, intai sa
determin pe Eminescu sa piece la Iasi si sa-1 insofesc la gara.
Apoi, de maine incolo, [este] posibila linistea sarbatorilor.
Timp de mare incordare, foarte obositor" (Insemnari zilnice,
6 aprilie 1884).

Legat tot de calatoria in Italia, aparent e limpede ca
aceasta ar fi fost efectuata doar de Eminescu si Chibici. Nu-i
chiar atat de sigur precum pare, deoarece exista un precedent:
nu multa lume stie ca, (si?) de la Bucuresti la Viena, cei doi au
avut un insotitor (probabil, un vanjos de-al lui §u|u). In jurnal,
Maiorescu nu da amanunte: „Joi 20 Oct./l Noem. 1883 Astazi,
la ora 9 dimineafa, am fost la gara la plecarea la Viena a lui
Eminescu cu Chibici si cu un ingrijitor". Cum prezen|a acestuia
din urma nu e men|ionata decat in jurnalul personal al lui
Maiorescu, suntem indrepta^i sa credem ca de existen^a
infirmierului (?) a stiut doar o mana de oameni, socoti|i
importan|i. Intrebarea e: de ce s-a pastrat secreta prezen|a
Jngrijitorului'l Cine si cum dovedeste ca el nu i-a urmat si in
Italia? A fost acest necunoscut cadru medical sau temnicer?
Cata libertate de actiune avea el, in ipoteza ca Eminescu i s-ar
fi opus?

233

"Remu £ntinedctt

Narcisism §i schizofrenie

Referindu-se la opinia exprimata de dr. C. Vlad, Nica
afirma ca motiva|ia cu care isi sus|ine parerea „este de inspirape
calinesciana, din Via|a lui Mihai Eminescu, dupa cum singur
afirma". Nica aminteste in treacat ca Vlad il socoteste pe
Eminescu „pacient al napunii intregi", care „se preteaza foarte
bine pentru o excursie intr-un suflet omenesc".

„Narcisismul e celmai capital simptom in schizofrenie",
afirma Vlad, iar „narcisismul acesta, pe care-1 gasim asa de
puternic reprezentat la Eminescu, e punctul central, nucleul de
organizare al celorlalte simptome despre care am vorbit". El
mai crede ca pana „si instrainarea de realitate si incapacitatea
de a se adapta la ea se datoreste tot acestui narcisim, acestui
refugiu in sine si de la sine, indestulandu-se cu persoana proprie
si lumea sa imaginara creata dupa bunul lui plac, si nu dupa
cum i-o arata realitatea... Din acelasi narcisism deriva si toate
tulburarile psiho-sexuale ale schizofrenilor in general, si ale lui
Eminescu in special (?!). E evident ca o data ce-si are un om
afectul plasat asupra persoanei proprii, nu-1 va putea avea in
acelasi timp si in afara. De aici arrezulta ca nici Eminescu
n-a iubit niciodata in afara, o data ce era un narcisistin cultura
pura", de unde si usurin|a cu care putea comite „o confuzie
intre obiect si subiect; adica sa-si ia ca obiect al dragostei sale
persoana proprie".

Doctorul C. Vlad socoteste ca Eminescu ar fi avut o
adevarata atrac^ie pentru mizerie, pe care „el singur o dorea,
simptom foarte curent, ba chiar patognomonic la schizofrenici".
Nica sesizeaza ca „pe aceeasi linie interpreteaza dr. C. Vlad,
«raptusurile, bizareriile, verbigerapa lui Eminescu (dromomaniile
centripete - spre casa si centrifuge - de casa), «impetuozitatea,
impulsivitatea si sadismul» poetului. Cat priveste
«automatismul psihoafectiv» cu gandire logica, reveriile si
visurile, totul era bolnav la Eminescu, care de fapt, «la
maturitate, s-a opritla epoca pubertapi (adica la 13-14 ani, cand
puseul libidinal asigura definitiv alegerea obiectului hetero-
sexual, sau la 15 ani, cand e vorba de integrarea alegerii
obiectivale in organizarea eului social, intelectual si moral)»,

234

Recuw £winedca

a reveriilor, pozipa sa nefiind «in culminapunea acestei faze si
nicipe cea a copilariei», deci incremenise «pe panta prepuberala»
(...)

«Aceasta ne-o dovedesc si elementele sale schizofrenice
ca negativismul, neadaptarea la realitate, mizofilia,
grandomania, nediferenperea sexuala, narcisismul etc., care
sunt normale pentru un copil mic, patologice pentru un
adult». Cu «traiectoria afectiva,» Eminescu statea si mai
prost, «latura lui platonic - homosexuala» creandu-i
doctorului Vlad greutap de exprimare si riscul de a fi
«nemangaiat» daca cititorul 1-ar infelege «gresit» (...) «Ca top
infantilii psiho-sexuali, Eminescu e preocupat indeosebi de
partea superioara a corpului feminin cu accent pe gura si pe
sani dupa tipul lui Gheorghe din Moldova»: «Pe sub crengile de
fagi / Se-nvarteste hora Un. Mama, mama, ce de fragi? In
camesile de in». «Aceiasi fragi, ce trezesc vechi emo|ii bucale,
il regasim si la Eminescu». " Nu-i, totu§i, cam prea multa lume
libera? §i nici nu tace!

Pompiliu Constantinescu crede ca „dr. C. Vlad a-ncercat
o interpretare psianalitica a viepi poetului. In liniile ei generale,
incercarea este merituoasa, dar autorul este un spirit, se pare,
aliterar, tratandpe Eminescu ca pe un cazpur clinic si aplicandu-
i canoanele freudismului cu o precizie grosolana. Nu vrem sa
fim gresit infelesi cand facem aceasta afirmare; ea nu porneste
din prejudecata unei false pudori sau a unei naive pietap fafa de
poet; dar Baudelaire, Edgar Poe sau Dostoievski, daca i-ar fi
servit drept cazuri clinice d-lui dr. C. Vlad, metoda
freudismului sau babesc n-ar fi dat rezultate mai subtile. "

Daca, „in liniile ei generale, incercarea [dr. C. Vlad] este
merituoasa", inseamna ca P. Constantinescu admite aplicarea
„canoanelor freudismului". Daca asa stau lucrurile, nu vad de
ce s-ar uimi atat de rezultatele doctorului Vlad. Sa in|elegem
ca pe P. Constantinescu il deranjeaza doar faptul ca Vlad ar fi
„aliterar'l Cu alte cuvinte, spune|i orice, dar spune|i frumos si
cu talent? Nu „freudismul babesc" cred ca este problema reala,
ci freudismul in sine. Concep|ie interesanta, freudismul are, in
opinia mea, dezavantajul ca se afla, adeseori, in contradic|ie cu
via|a si cu sensul ei. Constantele pe care le propune psihanaliza

235

"Remu £ntinedctt

te due cu gandul la ideea ca omul este mai degraba o masina,
decat o existen|a sublima. Imaginarea unei structuri unice,
alcatuita din sine, din eu si din supraeu si aflata sub actiunea a
doua for|e pulsionale contrare (Eros si Thanatos) a fost pastrata
in parte si de alji continuatori ai lui Freud, care au inlocuit,
insa, pulsiunile bazale cu altele, noi si - crede fiecare din ei -
mai apropiate de realitate. Daca omenirea evolueaza in asa de
mare masura datorita sexului si subconstientului, poate ca nici
n-ar mai trebui sa fim nemul|umiti sau mirati de cate vedem si
traim. §i, poate, n-ar strica un spor de modestie!

Psihozi endogena maniaco-depresiva

Doctorul O. Vuia noteaza: „ Titu Maiorescu greseste insa
cand considera cazul lui Eminescu trecut in demenfa, nopune
sub care se infelegea pe vremea lui, cronicizarea bolii psihice,
diagnostic infirmat de revenirea spectaculars a poetului."

Cand auzim de revenirea spectaculara a poetului,
presupunem ca, inainte acesteia, ar fi avut loc o prabusire la fel
de senza|ionala. Pentru a avea dreptul sa vorbim cu nonsalan|a
de o asemenea pretinsa eclipsa, nu se impune, insa, ca ea sa fie
sustinuta cu probe certe?

In context, Vuia afirma: „Menponez si pe aceasta cale, in
lucrarea mea arat contrar opiniilorlui G. Calinescu si G. Marinescu,
dar total de acord cumulp medici sau contemporani ai poetului,
ca marele nostru bard naponal n-a avut sifilis cerebral de tipul
paraliziei generale progresive (PGP), cum suspn primii autori,
ci o psihoza endogena maniaco-depresiva, lipsita de substrat
organic. In consecinfa, poetul n-a suferit intre 1883-1889
de o «mare intunecime», documentele il arata in perioadele dintre
crize, lucid cu menpnerea capacitaplor sale intelectuale, inclusiv
cele creatoare. Cauza morpiprin sincopa cardiaca se datoreaza,
suspn eu intemeiat stiinpfic, tratamentului intempestiv cu
mercur, aplicat in prima cura, in anul 1887 la Botosani, urmata
de a doua, terminala in sanatoriul §ufu (1889)."

Dar numai Calinescu si Marinescu invoca sifilisul? Ei,
barem, doar vorbesc despre el si o fac post factum, in vreme ce
§u|u, avand binecuvantarea lui Maiorescu, chiar i-a aplicat lui
Eminescu tratamentul anti-luetic! Iar Maiorescu 1-a sustinut pana

236

Recuw £ntinedca

la capat, desi (tot Vuia zice!) el aprecia ca Eminescu ar fi „trecut
de la mania deliranta in aceea de demenfa". Prin urmare, cine
era mai onest si mai responsabil?

Tot doctorul Vuia mai afirma si ca, inainte de a fi internat
la Manastirea Neam|ului, pe Eminescu „il examineaza un medic
legist si asistentul sau, nu pentru a-ipune diagnosticul de sifilis,
cipentru a redacta o expertiza medico-legala privind alcoolismul
poetului, necesara internarii sale dorita de oficialitaple urbei.
De subliniat ca diagnosticul de alcoolism era Ms, deoarece
marele poet, sensibil la ingerarea de alcool si in cantitap
acceptabile, reacpona prin stari de excitape mult mai usor decat
prietenii sai, organizatorii unor atare agape. " Daca, asa cum
banuiesc, Vuia se refera la perechea Bogdan si Juliano, el
greseste, intrucat boala „de capatai" la care se refereau numi|ii
era sifilisul, alcoolul fiind un supliment aleatoriu: „...alienape
mintala cu accese acute produse probabil de gome sifilitice la
creier si exacerbate prin alcoolism".

Alcoolism §i sifilis

Vorbind despre Nebunia lui Eminescu, doctorul Panait
Zosin nu se-ncurca-n indoieli: „Ca Eminescu era o intruchipare
particulara care celpupnpe trei sferturi se infapsa cu un caracter
bizar si excepponal, chiar patologic in sensul strict utilitarist al
cuvantului, nu mai incape indoiala. «0 figura clasica»", zice
Zosin c-a zis Caragiale despre Eminescu si continua sa citeze
amplu, voluptos as zice, ca dintr-,, O scrisoare pierduta "ori dintr-
un referat de specialitate.

Apoi, pe neasteptate, doctorul Zosin sare la beregata:
„Biografiile sale [ale lui Eminescu] indica primele simptome de
nebunie in anul 1871, adica pe la 20-21 de ani, considerand
anul sau de nastere 1850. Cari sa fi fost caracterele acelei nebunii,
nu putem sti cu siguranfa." Nu ramai gura-cascata? Dom'
doctor stie ca simptomele nebuniei au aparut fix in anul 1871,
dar habar n-are care erau ele! §i omul asta avea puterea de a-i
baga pe altii „la nebuni"?

Dar sa-1 lasam sa-si faca numarul: „Se pare ca fondul
sau originar de bizarerie se manifesta mai cu putere, relevand
ceea ce alienistii francezi numesc degenerescen|a, adica o stare
de desechilibru congenitala ori ereditara. «Atmosfera locuinfei

237

"Remu £ntineflctt

lui Eminescu, relateaza un coleg al sau, era infernala, caci lui ii
placea prea mult cafeaua neagra si cand lucra ma§ina funcpona
fara intrerupere. Mirosul cafelei, al spirtului de masina, impreuna
cu fumul tutunului, care umplea casa cu o ceafa de nu putea
vedea obiectele cele mai aproape din casa, il alunga pe fiecare
curand de la Eminescu.» Ceea ce coroboreaza perfect cu ceea
ce zice si d. Maiorescu: «Viafa lui era neregulata; adese se hrania
numai cu narcotice si excitante, abuz de tutun si de cafea, nopp
petrecute in citire si scriere, zile intregi petrecute fara mancare
si apoi deodata la vreme neobisnuita dupa miezul nopfei
mancare si bautura fara alegere si fara masura.» " Cu alte cuvinte,
dovezile „degenerescen\ei" lui Eminescu se piteau in masina
de preparat cafea, in Jigari si in faptul ca "viafa lui era
neregulata"!

„Cum se vede Eminescu prezenta stigmatele psihice ale
degenerescenfei, si desigur ca ceea ce se noteaza in viafa lui ca
simptome de nebunie, pana pe la varsta de 30 de ani, nu erau
decat accese episodice ale acelei stari morbide constitu|ionale.
Cu toate aceste Eminescu nu era implicit condamnat sa devie
ce-a devenit catre sfarsitul zilelor sale. El putea fi prea bine
socotitca un degenerat superior, dupa infelesul scoalei psihiatrice
franceze si totusi sa viefuiasca mult si bine, marind numarul
operelor ce 1-au imortalisat. Starea lui de degenerescenfa nu
1-ar fi putut scoate din mijlocul societafei, daca nu se alaturau
alp doi capital! factor! morbizi: alcoolismul si sifilisul. Daca
cumva Eminescu ar fi scapat acestor din urma doua influenfe
vitruitoare, poate si astazi s-ar afla printre noi, asa distins si
bizarprecum era. Ca Eminescu facea abuz de bauturi spirtoase
si ca devenise sifilitic reese din numeroase documente. "

Unul dintre aceste „numeroase documente" este o
consemnare a Comeliei Emilian, femeie cumsecade, poate, dar
cu nimic peste nivelul seme|ei gospodine. In plus, grosul
informa|iilor sale proveneau de la ter|i. De asemenea, tot intre
„numeroasele documente" doveditoare se inscrie si certificatul
doctorilor Bogdan si Juliano, cu „probabilele" lor „gome
sypfilitice la creer si exacerbate prin alcoolism", asupra carora
nu mai revenim. In fine, Zosin ofera drept probe si simple
supozitii (ca sa nu spun „teribilisme") ale unor medici.

„ Un gardian de pe acele vremi, care este si astazi in

238

Recuw £winedca

serviciu si care 1-a ingrijit de aproape, ne relateaza ca Eminescu
avea perioade demare agitate, se lovea de pereti si de balcoane,
isi cauza rani, nu dormea, uneori manca foarte putin, se murdarea,
facea figuri si murdarea peretii cu escremente, etc. Aproape toata
iarna a fost a§a; catre primavara anului 1887 se facuse bine,
dupa care timp a si plecat la data aratata." Deci, avea el,
asa, avea un fix sa-si dea cu barosul peste degete si sa se
repeada-n ziduri si balcoane! Invocarea acestei povesti auzite
de la un ingrijitor anonim si par|iala ei repetare peste cateva
paragrafe supara mai mult decat prostia!

„Numai cine 1-ar fi vazut in asa hal pe sarmanul poet si
ar fi infeles fondul intim al unor atari manifestapuni, numai cine
nu crede ca nebunia in sensul strict al cuvantului este insusirea
implicita a geniului, numai cine isi da socoteala ca nebunia,
orice forma ar imbraca, comporta in strict infeles pe langa o
abatere si o scoborare mintala, numai acela poate infelege si,
prin documentele ce le invocam in suspnerea tezei noastre, se
poate convinge ca ceva dobandit putea anihila mintea ce se
inalfase pana acolo ca

Umbra celor nefacute nu 'ncepuse-a se desface
§i in sine impacata stapanea eterna pace!"
In mod cert, doctorul Zosin nu a fost geniu, dar n-as fi
atat de sigur ca a fost si foarte zdravan. „Alunecat" sau nu, el a
lansat, insa, o adevarata axioma, de care unii continua sa se
foloseasca si astazi: daca geniul e un fruct, nebunia este saman|a
lui... bolnava.

Nevroz£ constitutional^ denatura epilepsiei psihice

Citez direct din lucrarea Nevroza lui Eminescu,
apar|inand doctorului A. §unda: „D, Caragiale, care «de multe
oh i-a fost confidentul lui Eminescu» suspne ca a fost «cel mai
mahnit suflet in trupul eel mai trudit»; apoi: «era in adevar un
om dezordonat, dar nici de cum vipos», si «Cand o pasiune il
apuca, era o tortura nemaipomenita» (...) §i ce anume pasiuni
avea Eminescu? D. Caragiale noteaza, ca era «iubitor de veselie
si de petreceri usoare», sau «iubea si el placerile brutale ale
viepi» insa are grija a sublinia, ca nu ca toata lumea, ci «lacom
de placerile lumei» sau «cu pofte arzatoare». Caracterul lui

239

"Remu £ntinedctt

Eminescu se stie ca n-a fost numai vesel ori numai pesimist
Dupa Caragiale, iata-1: «vesel§i trist; comunicativ §i ursuz; bland
si aspru; mulfumindu-se cu nimica si nemulfumit tot-d'auna de
toate; aci de o abstinenfa depustnic, aci apoilacom deplacerile
viepi; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un stoic si
iritabil ca o fata nervoasa». Acesta este caracterul nevropafilor
in genere inclusiv al epilepticilor."

Scurt si dur, ca-n economia de pia|a dezlan^uita! Fara
comentarii, fara dubii, socoteli... Bietul Caragiale, de-ar fi strut
de cine si cum or sa-i fie folosite putinele lui notice despre
Eminescu, cred ca prefera sa-si prinda degetele la tocul usii,
decat sa scrie!

„§i ca si cum n-ar fi fost suficient d. Caragiale ne-a
zugravit cu o finefe exemplara una din torturile namipomenite:
«Cu desavarsire lipsit de manierele comune, succesul ii scapa
foartea adesea... Atunci era o zbuciumare teribila, o incordare a
simfirei, un acces de gelozie, care lasau sa se intrevaza destul
de clarfelul cum acest om superior trebuia sa sfarseasca. Cand
ostenea bine de acel cutremur se inchidea in odaia lui, dormea
dus si peste doua-trei zile se arata linistit ca Luceafarul lui -
nemuritor si rece. Acum incepea cu verva lui stralucita sa-mi
predice budismul si sa-mi cante Nirvana, pnta suprema a lui
Buda Cakiamuni». (...) Incontestabil ca d. Caragiale descrie o
manie morbida, care declanseaza un acces nevrozic transitoriu
cu tulburari psihice evidente. Chestiunea este daca acele accese
au fost de natura isterica ori epileptica? (...) Pentru ca sa nu
ramana nici o indoiala asupra nature! comipale a nevrozei lui
Eminescu recomandam recitirea nuvelei intregi «Sarmanul
Dionis» si mai ales descrippa magistrala unui atare paroxism in
Geniu pustiu de la pag. 112-113, si care are valoarea unei auto
observapi (...) Asadar rezumandu-ne, deducem din notele
biografice consemnate de d. Caragiale in concordanfa cu
marturisirile sub forma artistica a poetului insusi, ca Eminescu a
fost «trudit» de o nevroza, care dupa noi este epilepsia psichica."

„Marturisirile sub forma artistica a poetului insusi",
carevasazica. Mai lipseste sa ne fi spus ca le define cu autograf,
dedicafie si amprente! Asadar, orice scriitor care descrie o criza

240

Recuw £winedca

hepatica, e in pragul cirozei? In cazul asta, scrisul devine o
meserie a naibii de periculoasa!

Jn sprijinul acestei teze vom aduce noi dovezi, noifapte.
In special, am vazut ca in privinfa sexualitapi, in nevroza lui
constituponala sunt deviapuni foarte pronunfate si anume «lipsa
de maniere comune», o gelozie morbida - s-ar putea zice o
revolta impotriva naturei, contra propriei fapturi - caci «a nu
putea iubi e grozav» o tendinfa spre ascetism. "

Citesti si \i se pune cea|a pe gand: sexualiate si maniere?
Maniere sexuale sau sexualitatea manierelor, cuplata organic
cu nevroza aia tipica, aia din nascare si deviata cand in sus,
cand in jos, cand la dreapta, cand la stanga, ca-i mai mult
mori§ca, decat nevroza?

Jn timpul creapunei lor artistice atat Edgar Poe cat si
Eminescu (dupa cum a stabilit colegul nostru Zosin) se stimulau
la culme..." I-auzi, dom'le! Cic-a§a „a stabilit colegul nostru
Zosin'l Dar cu ce-am gre§it, Doamne, sa ne precizeze to|i, a§a
cumsecade §i exact, ca pentru na|iune? §i-auzi, cica „EdgarPoe
consuma alcoolice; Eminescu, cafea, tutun etc." Cafeaua §i
tutunul, treaca-mearga, dar cu „ etc. " i s-a-nfundat!

„Din informa|iile noastre particulare (71) reese ca mai
multe creapuni artistice ale lui Eminescu au fost faurite in stare
de sub constien|a ca Ruga unui dac, La steaua care a rasarit,
prima parte din Scrisoarea a Ill-a, articolul program din revista
«Fantana Blanduziei» etc. etc. Facand cuvenitele rezerve asupra
veracitafei (1 . autenticitate, veridicitate si 2. insusirea de a spune
adevarul - n.n.) acestor date, una ca aceasta nupoate surprinde
pe nimeni, de cand celebrul psichiatru Kraepelin a stabilit acest
fapt la epileptici, anume ca fauresc poezii si istorisiri fantastice,
imaginare in timpul crizelor lor. "

Daca doctorul asta din care citam si nu ne mai saturam
nu e impaiat si tras la |ipla, suntem un popor de nimic! Inseamna
ca prea ne risipim valorile. Jnformapile noastre particulare",
pomenite de §unda suna teribil de asemanator cu ceea ce
in^elegem astazi prin „un grup de cetafeni revoltap", „opinia
publica" sau „surse demne deincredere, care doresc sa-si pastreze
anonimatul". Sub acoperirea unor asemenea formule, sa tot scrii!

„Dupa ce am stabilit existenfa delirului transitoriu (acces

241

"Remu £ntinedctt

de gelozie etc.) al dypsomariiei si al anomaliilor multiple din
sfera sexuala la Eminescu (toate grupandu-se de la sine in cadrul
epilepsiei psichice) ne mai ramane a cerceta si «fugile» sau
automatismul ambulatoriu, pe care 1-am semnalat mai sus. In
«Mai am un singur dor» intampinam acel dureros adevar, ca in
viafa a fost «pribeag». Iar d. Caragiale il numeste aci «tanarul
aventurar», aci «excentricul fugar». Acestea se raporta toate la
vestitele si ciudatele lui fugi sau disposipuni semnalate in
biografiile lui Eminescu. In memoriul din revista «Fantana
Blanduziei» gasim: «Mihail Eminescu si-a inceput studiile la
Cernaup in varsta de 6 ani» si mai incolo «pe cand baiatul Mihail
era in clasa Il-a primara a fugit din Cernaup si s-a dus pe jos
pana la Ipotesti cale de 120 kilometri, lucru care a puspe ganduri
pe parinpi lui». A doua fuga menponata este cea din Blaj la
etatea de 15-16 ani. Se povesteste cum un actor «gasise intr-un
hotel din Giurgiu pe tanarul aventurar, care slujea in curte si la
grajd, culcat in fan si citind in gura mare pe Schiller» (Caragiale).
La varsta de 23 de ani «a disparut din Berlin, fara ca familia sa-
i stie de urma». lata faptele relatate de anonimul din revista
Fantana Blanduziei, de d. Caragiale si in parte confirmate si de
fratele sau d. Capitan Eminescu. "

Una peste alta, „Toate categoriile de izvoare de
informape, toate faptele citate ne conduc la stabilirea uneia
si aceleiasi convingeri, ca Eminescu a avut o nevroza
constituponala de natura epilepsiei psihice. " Se poveste§te, se
povesteste, ca nu degeaba suntem |ara de povestitori. Dar, cand
medicii ajung sa ne explice „stiin|ific" de ce a mancat-o Lupul pe
Scufi|a Rosie, parca n-ar strica sa mai facem o pauza. Si sa
deschidem urgent fereastra.

„In «Geniu pustiu» (...) incontestabil avem a face cu un
automatism ambulatoriu in mijlocul unui delir transitoriu teribil,
cu o mulpme de peripepi ingrozitoare, de crime abominabile.
Ceea ce transeaza aceasta chestiune este urmatorul caracteristic
pasaj din pag. 29 («Geniu pustiu»): «De felul meu. In visurile
mele ma cred in stare de a deveni un tiran carnivor, setos de
sange si omor». "

§i pe Sunda Ssta nu 1-a diagnosticat nimeni? §i, in
general, biografii lui Eminescu au fost, to|i, perfect echilibra|i

242

Recuw £winedca

psihic? Prin lege?

Oricata incredere am avea in Caragiale, Eminescu
ramane, din punctul lui de vedere, tot un „personaj". A stabili
diagnostice eroilor pieselor de teatru ori celor din literatura
este primul pas al stiin|ei pe un drum necunoscut. Urmeaza sa
le dam in urmarire generala si, o data capturate, sa le internam
si sa le tratam.

Tratament dupa ureche

Doctorul V. Vines: „Am avut ocazia sa ingrijesc, ca intern
la Institutul Caritatea al regretatului profesorAl. §utzu, pe marele
nostru poet Mihail Eminescu, in ultimele luni ale viefii sale.
Gasesc acum printre hartiile mele notele pe care le-am luat si
care cred ca prezinta un oarecare interes, fiindca ele cuprind
date exacte despre ultimele zile ale boalei poetului si mai ales
despre cauza adevarata (?) a morfeisale, asupra careia s-a creat
o legenda. N-am regasit printre hartiile mele decat o parte din
note si de aceia rogpe cititori sa scuze lipsurile fatale."

Rugamintea din ultima parte a citatului este pur formala,
dar se pare ca „lipsurile" sunt cu adevarat Jatale" adevarului.
De altfel, precum se va vedea, in ciuda promisiunii, in continuare
vom afla multe lucruri, mai putin diagnosticul pus de Vines lui
Eminescu („cauza adevarata a morfei sale"). In fapt, este vorba
de insiruirea unor simptome - insiruire destul de aburita, daca
ne gandim ca oricine poate spune orice despre un mort, fara a
avea cine sa-1 contrazica pe baza de argumente certe. In cazul
nostru, numarul persoanelor aflate in apropierea lui Eminescu
in ultimele sale zile a fost restrans si, dintre ei, doar doi-trei au
pus pe hartie impresiile lasate lor de pacientul Eminescu.

Daca doctorul Vines simte nevoia sa anun|e de la bun
inceput ca nu mai gaseste toate notele, implicit, el afirma ca
hartiile disparute erau importante, altminteri men^iunea neavand
nici un sens. Teoretic, lipsa unor piese ar ingreuna reconstituirea
si ar pune sub semnul intrebarii rezultatul ei final. Nu se poate
obiecta nici ca doctorul Vines ar fi avut intregul caz in memorie,
deoarece el insusi precizeaza ca randurile ce urmeaza se bazeaza
pe notife personale. Mira doua lucruri: intai, autorul a pierdut
doar o parte a insemnarilor facute in 1889, si, doi, el nu si-a

243

"Remu £ntinedctt

putut completa documentarea cu acte de la Caritatea (sau de la
Arhive), unde, in mod normal, trebuia sa se afle intreagul dosar
medical al lui Eminescu!

In fine, te intrebi de ce au trebuit sa treaca patru decenii
pana sa apara toate acestea (lucrarea a fost tiparita in 1931).
Sau, din unghiul opus, ce anume s-a intamplat in acest inter-
val, de a facut necesara publicarea amintirilor lui Vines?

Dar sa continuam a-1 asculta pe acest domn care,
respectand re|eta, se pretinde unic detinator al unui adevar tainuit
atata vreme, din motive neimpartasite altora: „Cu cateva luni
inainte de a intra in Institutul Caritatea, adica cu pupn inainte
de a-1 cunoa§te eu, Mihail Eminescu, dupa cum mi-au declarat
prietenii sai, abuza de bauturi alcoolice sifacea excese venerice.
In acest timp dadea impresia ca nu era in toata deplinatatea
facultaplor sale intelectuale. Din ziin zi devenea mai pupn vesel,
tacea mai tot timpul, dorea sa fie singur, nu mai era in stare sa
lucreze. Prezenta oarecari tulburari morale: intra in diverse
localuri publice si consuma fara sa plateasca; cerea bani de la
top cei pe cari ii intalnea. Toate aceste acte au determinat pe
prietenii sai sa-1 intemeze in Institutul Caritatea al regretatului
prof. Dr. Al. §utzu, unde, in martie 1889, 1-am primit in biroul
administratis"

Prin urmare, dr. Vines 1-a cunoscut pe Eminescu abia
cu cateva luni inainte ca acesta sa moara. Precum se stie,
Eminescu mai fusese internat aici si, banuiesc, avusese un medic
curant - §u|u insusi fund implicat pana peste cap in cazul lui.
Si atunci, ma intreb: de ce a fost pasat Eminescu „folcloristului"
Vines, mai ales ca, potrivit marturiilor, diagnosticul pare sa fi
fost clar pentru intreg spitalul? Indraznea Vines sa schimbe
diagnoza stability de seful pe care il venereaza si il regreta de
doua ori in trei fraze?

De asemenea, este pacat ca doctorul Vines nu i-a
nominalizat pe acei „prieteni" care i-au contorizat paharele si
alte cele, asigurandu-1 si ca Eminescu ar fi cerut bani - inclusiv
dumnealor, probabil, anahoreti cu punga sub|iata de vremuri
nu prea generoase - dar, mai ales, ca „nu mai era in stare sa
lucreze". Cine-or fi fost domnii care contabilizau randurile scrise

244

Recuw £ntinedca

de Eminescu si le treceau rapid prin gandirea lor ultraviolets?

„La intrare, Eminescu era ganditor, vorbea pufin,
raspunzand numai la intrebari: cerea mancare, spunand ca n-a
mancat de mult. " „Nu era de loc impresionat de aducerea lui in
institut, caci nu intreba nici eel pupn pentru ce a fost adus.
Intrebat, ne-a raspuns ca cunostea localul de cand a fost adus
de data anterioara, cunoaste chiar persoane care erau atunciin
institut... Nu putea sta locului, umbla de colo pana colo prin
camera, scria, repeta fragmente din poeziile sale anterioare
dandu-le ca inedite... Nu prezenta dificultate in vorbire, nici
tulburari in articularea cuvintelor si scriere. Scria perfect, fara
tremuraturi, fara omisiuni de litere sau cuvinte."

„Injecpile mercuriale ce i s-au facut nu au influenfat
intru nimic mersul boalei", zice Vines, dar, in randurile ce
urmeaza, recunoa§te ca sanatatea lui Eminescu s-a degradat
progresiv in sanatoriu: „La intrarea in Institut, Eminescu nu
prezenta turburari psihice importante (atunci, la ce bun
internarea? - n.n.). Citea jurnale si carp, scria chiar articole de
jurnal si putea oarecum (?) sa-si dea seama de tot ce citea si
scria. Dar incetul cu incetul facultaple intelectuale s-au slabit
(prezentand simptome de demenfa destul de accentuate), asa
ca, in aceasta perioada, cand citea sau scria, repeta acelasilucru
de 5-6 ori, fara sa-si dea seama de ce a cetitsau a scris. "Tratament,
nu gluma, nene!

„Scria chiar articole de jurnal". Pre|ioasa informa|ie! Ce
s-o fi petrecut cu respectivele articole? Pe mana cui or fi incaput
si de ce nu s-a spus nimic de ele? Un lucru cred ca e limpede:
con|inutul lor nu a putut fi folosit spre a determina vreun
diagnostic medical!

Aproape toate concluziile doctorului Vines se regasesc,
la loc de cinste, in biografia semnata de George Calinescu. Merita
mentionat ca lucrarile lor au aparut la interval de circa un an
(in 1931 textul medicului si in 1932 Viafa lui Mihai Eminescu).
Potriveala! Potriveala?

Herr Eminescu, de la Jzolare'

„Sanatoriul particular

245

"Remu £ntinedctt

Prof. Obersteiner

Viena, Dobling

Sumar din povestea bolii Domnului Eminescu Mihail

Pacientul a dus un fel de viafa spirituals obositoare si
dezordonata. El este unul dintre eel mai prefuit si eminent poet
roman. De 6 luni (adica, de prin aprilie, luna celebrelor alegeri
masluite de liberal! - n.n.), survine o viafa neregulata, irascibila,
de 4 luni violenta stare de iritare, delir, diverse halucinapi,
insomnie, comportare agresiva, vociferari. (Primit?) in sanatoriul
Dr. Souzo este tratat cu vezicatoare, bai de picioare, chloral,
morfina, iodura depotasiu. Se amelioreaza, rand pe rand, starile
de iritare violenta, ramane in continuare delirul.

Starea si decursul bolii.

[2 Noiembrie 1883] Foarte confuz, vorbeste si canta,
total dezorientat. Numeste diverse persoane mereu cu acelea§i
nume; regele Norvegiei, regele evreilor, Heinrich Heine,
imparatul Chinei si asa mai departe. Uneori, mai iritat, bate in
usa.

8. noiembrie 1883. Criza cu pierderea cunostinfei,
usoare convulsii si mai pe urma varsaturi.

10. noiembrie. Deseori repede iritat, vorbeste
neintrerupt in ton de predica, cu patura in cap, lucruri absurde:
Abra-Kadabra. Prin vorbe insuflepte de incurajare, poate fi adus
la raspunsuri rationale.

26. decembrie. De un timp, secrepe usoara a urechii
drepte.

10. ianuarie. De doua zile, mai linistit.

12. ianuarie. Este scos din sec|ia de izolare. Nu mai
canta, usor deprimat, nu mai da denumiri false, citeste. Vizita
lui Maiorescu nu-1 influenfeaza.

24. ianuarie. Pare destul de bine, da raspunsuri corecte,
isi aminteste de inceputul bolii, ia parte la discufii, serios,
prietenos, doreste informapi in legatura cu situapa lui.

8. februarie. Destul de bine, dar rezervat, tacut, se
intereseaza foarte mult de mancare, nu se poate preocupa de
nimic, citeste pupn.

26. februarie. Pleaca cu domnul Chibici la Florenfa.

Durata sederii in localitate: 2. Noiembrie 1883 - 26

246

Recuw £winedca

februarie 1884," (Traducere din germana: dr. Silvia Degeratu).
De unde avea Obersteiner informa|iile din „sumarul"
bolii? Pana la o neasteptata proba contrarie, avem toate motivele
sa credem ca „violenta stare de iritare, delir, diverse halucinapi,
insomnie, comportare agresiva, vociferari" reprezinta un
inventar facut de Maiorescu si transmis fie direct lui Obersteiner,
cu care coresponda, fie prin varul sau, Popasu.

§i, totu§i!

Nu am pretentia de a pune sau de a inlocui diagnostice
stabilite de medici, dar asta nu inseamna ca nu ma pot uimi de
priceperea unora dintre acestia. Oricat de novice as fi, dreptul
la contestare mi-1 dau chiar medicii, incapabili sa ajunga la o
parere comuna. Intregul capitol ce urmeaza este rodul
inadverten|elor, al prea diverselor variante existente, culmea,
toate argumentate! Situa|ia impune, cred, o singura concluzie:
in eel mai bun caz, majoritatea diagnosticelor sunt inexacte,
existand, insa, si posibilitatea ca absolut toate sa fie gresite.

Ma intreb: poate fi stabilit un diagnostic, in lipsa unei
cercetari nemijlocite a pacientului? Se zice ca nu. In ce consta
„anamneza" facuta de doctorii care au scris despre Eminescu,
incercand sa stabileasca boala de care a suferit? In cateva amintiri
si in unele versuri eminesciene? Toate analizele intalnite folosesc
dovezi care, puse cap la cap, acopera cativa ani - coincident,
taman perioada in care Eminescu a scris la Timpull In plus,
relatarile fructificate de unii sau de altii, care le folosesc drept
simptome ale alienarii, sunt adesea contrazise de alte marturii
similare, ori chiar de catre autorii lor, cu alte ocazii.

In mod surprinzator, doctorii care au scris despre
Eminescu nu au verificat temeinicia probelor pe care le-au
indosariat in „anamneza", fiecare pornind la drum cu
convingerea ca cele selec|ionate de el erau, musai, riguros
exacte. Nici unul nu si-a pus (eel putin asa se pare), inainte de
toate, intrebarea daca Eminescu a fost sau nu alienat. To|i si-au
crezut pe cuvant antecesorii, vor zice, poate, unii. Ma indoiesc
de acest lucru: daca au avut atata incredere in ei, de ce s-au mai
apucat ei insisi sa scrie alte car|i? Din clipa in care (unii) au
contestat diagnosticul pus de §u|u, nu inseamna ca, automat,

247

Rwma £nunedca

internarea lui Eminescu la Caritatea a constituit o uriasa eroare
si ca numai intamplarea putea face ca el sa sufere de o alta
boala, tot psihica? In cazul lui Eminescu, medicina nu a aplicat
ceea ce, in Justice, este numit „prezumtia de nevionova|ie".

Nici un medic nu a recunoscut explicit ca incarcerarea
lui Eminescu a fost o greseala, desi, din demonstrable celor
care sus^in ca nu a fost nici maniac, nici lovit de demen|a
(singurele diagnostice oficiale sub care a fost internat in cursul
celor sase ani de mare chin), acest lucru reiese inainte de orice.
Ca medic, ajunge ca un amic sau un sef al pacientului sa-|i
spuna ca acesta ar fi nebun, pentru ca tu sa-1 crezi imediat si sa
incepi sa cauti incadrarea cat mai exacts a respectivei nebunii,
sau ceri sa ti se relateze fapte si atitudini, a caror conexare si
interpretare corecta numai tu, specialistul, o cunosti?

Usurin|a cu care, de la o carte la alta, o boala a fost
inlocuita cu o alta nu prea e de natura sa convinga asupra
profesionalismului medicilor autori. Nici unul dintre ei nu s-a
obosit sa verifice temeinic datele „cazului" Eminescu. Impresia
generala lasata unui novice de demersurile medicilor care au
studiat via|a lui Eminescu este aceea ca dumnealor (carora, pana
la proba contrarie, nimeni nu le contests efortul si buna credin|a)
speculeaza, oferind cititorului un posibil studiu de caz - evident,
mereu altul. Uneori, ca lector, asisti cu real interes la cautarea,
descoperirea si combinarea simptomelor, ca la un joe al ideilor.
Dar totul ramane un exercitiu al gandirii, nu o demonstrate a
asertiunii ca Eminescu ar fi innebunit in ziua de 28 iunie 1883
sau anterior acesteia. La fel, nu s-a raspuns la intrebarea „daca"
si in ce masura socul suferit cu ocazia imbracarii brutale a camasii
de for|a a afectat sau nu starea lui de sanatate.

Din cauza ca, indiferent de diagnostic (schizofrenie,
manie, sifilis etc.), simptomatologia invocata de diversi autori
se extinde pe durata a mai multi ani, anteriori lui 1883, trebuie
sa lamurim un lucru: ni se da, astfel, sau nu de in|eles ca atat de
elogiata poezie eminesciana a fost rodul unei stari de nesanatate?
Putem accepta ca, in tot intervalul 1877-1883, pretinsa
insanitate a lui Eminescu nu a izbucnit, oricat de scurt, in chiar
nici una dintre filele scrise de el? Sau, invers, putem crede ca,
pe un fond de nebunie progresiva, au existat mici insule, numite

248

Recuw £winedca

Glossa, Venere si Madona, Strigoii si asa mai departe? Numarul
imens al manuscriselor si continutul lor sunt, pentru un novice
in psihanaliza, eel mai bun avocat al lui Eminescu, pentru ca el
elimina orice specula|ii. Practic, intre toamna lui 1877 si vara
lui 1883, Eminescu a scris mai mereu si toata lumea este de
acord ca, in aceasta perioada, nici poezia lui Eminescu, nici
articolele din presa nu cunosc un declin al formei sau al fondului;
pana in ziua de 28 iunie 1883, cand, brusc, se zice ca s-ar fi
rupt ceva intr-insul, nu se stie ce, cum si din ce cauza. Nu se
stie, nu se intreaba, dar se zice! Se zice cu foe!

Un exemplu: doctorul Nica pune cap la cap tot felul de
fapte „auzite", dandu-le interpretarea care sus|ine eel mai
credibil teza proprie. Poate, are dreptate si, prin insirarea
respectivelor citate, reuseste sa reconstituie fragmentar adevarul,
desi, sincer sa fiu, tare ma indoiesc de asemenea sentin|e.
Fiindca, tot el scrie: „Starea sanatapi sale se agraveaza treptat.
Prada unor tulburari psihice grave, Eminescu isi daruieste
ultimele ramasife de energie muncii de redacpe si operei sale,
care devine din ce in ce mai incoerenta, confuza, neinteligibila,
marcand fuga de idei. Nopfile de cosmar cu halucinapi si
obsesii, cu fobii si deliruri, alterneaza cu zile cand starea lui
parea neschimbata." Nu pot sa-1 contrazic, pentru ca nu stiu
exact la ce se refera, dar nici el nu ma poate convinge, tocmai
pentru ca nu este explicit. Ca sa vorbesti de deteriorare treptata
a sanata|ii, oricat de medic ai fi, trebuie sa ai un punct de reper
cert in realitate, privind debutul alunecarii. Care este acela?
Opera eminesciana,, devine din cein ce mai incoerenta, confuza,
neinteligibila, marcand fuga de idei"? Care sunt probele in acest
sens? Cel care i-a suflat la ureche despre „nopple de cosmar cu
halucinapi si obsesii, cu fobii si deliruri" nu i-a dat si exemple
concrete? Iar halucina|iile nu puteau fi provocate si de
tratamentul cu morfina? Intreb, nu dau cu parul!

Explicatia pozitiei doctorului Nica, dar nu numai, pare
sa se gaseasca in urmatorul paragraf: „Desi conpnutul si forma
ireprosabila a redactarii scrisorii [adresata de Eminescu lui
Maiorescu] nu tradeaza vreun dezechilibru mintal, Maiorescu
notase la 30 mai 1883, in jurnalul sau, inceputul de alienape
mintala, pe care-1 sesizasera Slavici, Russu-§irianu si alpi... " Ce

249

"Remu £ntinedctt

sa in|elegem din aceasta fraza, care incepe cu „de§i"l Sa
pricepem ca Maiorescu il vedea pe Eminescu nebun chiar si
cand acesta nu dadea nici un semn ca ar fi? Sau sa credem ca,
desi nu era nebun, Eminescu trebuia socotit astfel?

Trebuie spus din nou, clar, raspicat, un lucru: afara de
Maiorescu, care pare sa fi fost urmarit de ideea ca Eminescu are
obliga|ia sa innebuneasca, ca|iva si-au „amintit" pretinse
manifestari de alienare mintala doar dupa ce acesta fusese
internat, iar majoritatea, chiar dupa moartea lui! In plus,
„probele" lor sunt discutabile, nefiind relevante nici pentru
diagnosticul pus de §u£u si de Maiorescu, nici pentru
tratamentul aplicat in secret. Cea mai buna dovada ca ne aflam
in fa|a unei facaturi este faptul ca, inainte de prima arestare,
amicii lui Eminescu nici nu au purtat vreo discu|ie pe marginea
asa-zisei lui „intunecari", nici nu au notat, fiecare pentru sine,
atitudini bizare, care sa dea de gandit; altfel spus, nu au fost
absolut deloc alertaji de precaritatea sanata|ii lui. Nu e
obligatoriu ca informatiile lor sa fi fost generate de rea-credin|a,
dar nu-i nici imposibil. Poate, unii au sim|it nevoia sa-si explice
neasteptata izolare a lui Eminescu. Cert e ca „amintirile" lor au
compensat nejustificatele lipsuri existente in diagnoza stabilita
de Maiorescu si §u|u.

Pur statistic, merita men|ionat ca hazardul a facut ca
majoritatea medicilor care 1-au avut sub control direct pe
Eminescu sa fi apartinut minoritafii evreiesti (fie ea din Jara, fie
de aiurea). To|i acesti domni par sa fi fost adep|ii ideii ca
Eminescu suferea de sifilis - si, prin urmare, i-au prescris
tratamentul folosit la acea data pentru presupusa boala. Intre
ei, anonimul si funestul doctor Iszak, al carui tratament pare a
fi fost aprobat de Maiorescu si preluat, ulterior, de doctorul §u|u.

Despre dermatologul Francisc Iszak (scris si Isac, Izac
sau Iszac), nascut in Gallia (la Lemberg), Ion Nica (si el medic)
ne asigura ca era cunoscut drept alcoolic de vaza al Botosanilor.
In alte lucrari, se aminteste ca Iorga 1-a numit „doctor fara
arginp", buna parere pe care o au anumiti autori despre Iszak
bazandu-se pe cateva randuri scrise de Harieta, sora lui
Eminescu, Corneliei Emilian: „.„azi de este Mihaiin viafa, numai
lui [Iszak] Mihai o datoreste si ne va ramanea lui Mihai si mie,

250

Recuw £winedca

in tot restul viefei ca ceva sfant numele lui". Pare o ironie a
soartei, intrucat cei mai multi medici apreciaza ca Iszak i-a oferit
un gresit tratament anti-luetic. Poate de aceea, poate din
alte motive, Iszak s-a aflat in relate directs cu Maiorescu, chiar
si atunci cand legatura acestuia din urma cu Eminescu era ca si
rupta. Daca insist asupra acestui aspect, este si pentru ca, la
scena deschisa, Maiorescu sustinea ca „nebunia" lui Eminescu
ar fi ereditara - caz in care, normal era ca el sa combata
diagnosticul de sifilis pus de Iszak, nu sa-1 aprobe.

Am intalnit situa|ii in care unii autori, nemedici,
ironizeaza calculele matematice facute de Eminescu. A. Z. N. Pop,
de pilda, le numeste Jncercari paradoxale algebrice", care „se
repeta in ecuafii si etajari absurde pe file de manuscris". Cred
ca aceasta ramane una dintre probele care atesta ca prea putini
autori au tinut cont de faptul ca Eminescu a scris in urma cu un
secol. In plus, nu stiu daca „modelul Pop" al exege|ilor lui
Eminescu era suficient de priceput in toate domeniile, pentru
ca noi sa luam de bune toate calificativele date de el. In sfarsit,
orice ecua|ie si orice „etajare" reprezinta rodul gandirii intr-un
moment anume. Daca, mai devreme sau mai tarziu, cateva dintre
acestea se dovedesc absurde, nu inseamna ca autorul ar fi alienat.
Ma indoiesc ca in toate manuscrisele unui mare fizician, sa
zicem, nu se gaseste nici o greseala care sa starneasca azi
zambete, desi, formal, legile fixe ale fizicii si geniul autorului ar
face ilogica eroarea. Daca alienarea lui Eminescu se
demonstreaza cu doua-trei „ecuapi §i etajari absurde", puse
de el pe hartie in timpul unor cautari despre care nu stim absolut
nimic (dovada destul de limpede a solitudinii si, nu in ultimul
rand, a unicitfitii lui), nu putem spune ca elita oamenilor de
stiin^a reprezinta crema nebunilor de dintotdeauna, toti acestia
ajungand la putinele adevaruri luminate de fiecare in parte doar
dupa un lung sir de incercari, supozitii si esecuri, ce pot fi, astazi,
lesne catalogate drept expresii ale absurdului? Chiar nu ne ajung
secolele in care omenirea a perseverat in ceea ce acum ni se
pare culme a prostiei? De unde atata trufie, sa credem ca tot
ceea ce socotim astazi a fi adevar reprezinta realitati imuabile?

§i, la urma urmei, de ce doar Eminescu face obiectul
atator „dari cu parerea"? Din respect fa|a de dansul? Respectul

251

"Remu £ntinedctt

ne face sa bolborosim polifonic de-un veac pe marginea „tipului"
sau de nebunie? Respectul ne face sa-i atribuim inten|ii pe care
doar ne imaginam ca le-ar fi avut? Respectul ne opreste sa
stopam odatfi barfa pe seama sa? Asa se manifests, oare,
recunosterea valorii operei lui? Discutandu-i bolile, gradul de
scolire, amici|iile sau iubirile? Adica, rolul „poetului national"
este doar acela de neinsufle|it si inepuizabil obiect de studiu
pentru medici, in vreme ce versurile sale nu slujesc decat drept
pretext pentru sablonada criticii, care ne face pustiul de bine
de ne indoapa cu „traducerea" acelui Eminescu, care rezoneaza
in statuile unor reci „oameni de gust"?

IMPLICAREA PRESEI

Manevre politice

O omisiune fara vreo explicate se gaseste in
urmatoarele randuri ale lui Slavici: „Cand cu dezvelirea
monumentului ridicat lui §tefan eel Mare la Iasi, Eminescu a
scris poezia lui De la Nistru pan' la Tisa, pe care avea de gand
s-o citeasca la serbarea dezvelirii.

S-a si dus la Iasi, dar nu numai ca n-a citit poezia, dar
nici n-a luat parte la serbare.

Intors acasa, el era posomorat.

-Nu mi-am citit la dezvelirea monumentului poezia - mi-
a zis el, fiindca nu ma samfeam bine si eram chinuit de temerea
ca nu cumva sa zic ori sa fac ceva nepotrivit cu imprejurarile,

252

Recuw £winedca

/neat lumea sa rada de mine.

Era cu desavarsire schimbat. "

Innebunise Eminescu in tren? II trasese curentul? Ce sa
in|elegem? Ca se temea sa nu-1 apuce tusea, ori ca se va poticni
la citit? §i de data aceasta, Slavici face pe naivul. Daca din
relatarea lui po|i sa in|elegi ca Eminescu s-a dus la Iasi cu poezia
in buzunar, dar n-a avut curajul s-o citeasca, nu cumva sa-1 ia
auditoriul drept smintit, de la A. Z. N. Pop aflam altceva: „Se
stie ca, ajuns in garnizoana Convorbirilor literare, el se duse
de-a dreptul la bojdeuca lui Creanga, peprispa careia isi chinui
zadarnic mintea pentru un elogiu de circumstanfa inchinat
eroului de la Valea Alba, pentru ca pana la urma sa retranscrie
o mai veche poezie de ritm popular". Bine-bine, dar de ce n-a
citit-o? Tot neputin^a a min|ii?

Slavici a spus multe... Frazele citate nu par sa aiba decat
rostul de a pregati afirma|ia facuta cateva randuri mai jos, cu
privire la Eminescu: „Acum era oarecum pervertit, se supara
pentru toate nimicurile si era mereu preocupat ca nu cumva sa
fie luat drept smintit". Ne-am convins ca, in eel mai rau caz
pentru Eminescu, supararea „pentru toate nimicurile" era o
reac|ie bilaterala, Slavici fund eel ce ii toca nervii, pretinzandu-i,
ca la armata, sa execute un program anume si sa men|ina o
liniste ca-n cimitir. Mira ca el n-a rezolvat problema, oferindu-
i lui Eminescu, spre gazduire, o alta camera decat cea lipita de
propriul dormitor (casa lui Slavici era un sir de asemenea
incaperi). Teama de a fi „luat drept smintit" a fost o realitate la
care se refera si aljii, dar, spre deosebire de Slavici, acestia sus|in
ca ea a aparut doar dupa internarea la §u|u si la Viena.

Reamintesc ca, pu|in inainte de a pleca la Viena in iunie
1883, Slavici se infiltrase in societatea „Carpapi", pentru a-1
putea informa pe Maiorescu despre cele ce se petrec acolo si,
nu in ultimul rand, pentru „a produce un curentin sensul ideilor
noastre". (Prin urmare, atat Slavici, cat si Maiorescu au avut si
scopuri obscure, nebanuite? Aveau, cumva, intalnirile literare
ale Junimii rolul de a le masca?) In aceeasi scrisoare, datata
25 iunie 1883, el il inscrie pe Eminescu intre amicii „mai asezap".
Aceasta apreciere dezinteresata, facuta cu doar trei zile inaintea
arestarii lui Eminescu nu se prea impaca nici cu pretinsa frica a

253

Recttto £ntinedctt

lui Eminescu de a fi luat drept smintit, nici cu faptul ca afirma|ia
ca Jndeosebi cu mine [Eminescu] se certa pentru cele mai mici
deosebiri de vederi", nici cu aceea ca „acum era oarecum
pervertit", toate descoperite dupa internarea lui Eminescu.

§i mai e ceva: la 6 iunie, se pare, Eminescu a citit Doina
in fa|a junimistilor, iar efectul descris de Iacob Negruzzi nu avea
de ce sa-i creeze trac: „Efectul acestor versuri pesimiste care
contrastau atat de mult cu celelalte ode ce se compusese cu
ocazia acelei stralucite sarbatori, fu adanc, indescriptibil. In
contra obiceiului Junimii careia nu-i placea sa-si manifeste
entusiasmul, pentru intaia data de 20 de ani de cand exista
societatea un tunet de aplausuri isbucni la sfarsitul citirii, si mai
mulp dintre numerosii membri prezenp imbrapsara pe poet."
Sa nu fi auzit conu' Slavici nimic de acel „tunet de aplausuri",
care rasunase „pentru intaia data de 20 de ani de cand exista"
Junimea?

Sarbatoarea de care vorbeste Slavici a avut loc la 5 iunie,
„in piafa Palatului Administrate". Ea este ceva mai amplu
prezentata de Bacalbasa: „Un incident care emoponeaza. La
Iasi este inaugurate statuia lui §tefan eel Mare, la care
solemnitate asista si regele. Cu acest prilej, senatorul Petre
Gradisteanu rosteste un discurs spunand ca din coroana de ofel
mai lipsesc cateva pietre nestimate; ureaza regelui Carol ca sa
le castige. Bineinfeles, Gradisteanu facea aluzie la provinciile
subjugate.

La Bucuresti, mare emope, la Viena si la Pesta emope
si mai mare. Ziarele conservatoare exploateaza incidentul, iar
l'lndependance Roumaine, care e castigata cu desavarsire
politicii rusofile, ataca Austria si toarna untdelemn peste foe",
din aceasta cauza Emile Galli, patronul, fiind expulzat din
Romania, curand dupa aceea, urmare deciziei Consiliului de
Ministri din 20 iunie 1883.

Urarea lui Petre Gradisteanu (avocat intrat in politics
pe baricada conservatoare, dar, la 5 iunie 1875, i£it pe lista
alcatuita cu ocazia constituirii Partidului National Liberal,
„sec|ia" Rosetti) s-a facut a doua zi, 6 iunie, cu ocazia
banchetului din sala Teatrului National, banchet oferit de
Municipalitatea Iasi si „la care au luat parte 420 de invitap

254

Recuw £winedca

din toafa fara" (A. si T. Avramescu). Bacalbasa noteaza: „La
banchet au vorbit mai mulp oratori, iar seria toasturilor a
incheiat-o Petre Gradisteanu, care a spus ca «bea pentru top
absenpi, pentru regina maiintai, pentru pre§edintele Consiliului
si pentru top mini§trii care nu sunt de fafa si, in sfarsit, pentru
provinciile surori ale regatului nostru, precum Bucovina,
Transilvania si Banatul care, din nenorocire, lipsesc coroanei
regale, darcarenu vor lipsi poate totdeauna». Apoi, adresandu-
se regelui, i-a spus: «Coroana Maiestapi-Tale e frumoasa, sire,
dar ii lipsesc cateva perle; fie ca intr-o zi sa le aiba!». "

Daca ne gandim la reac|ia Junimii atunci cand Eminescu
a citit Doina, ne putem lesne imagina cam ce furtuna ar fi starnit
ea, de-ar fi fost citita in mijlocul unei largi mase de oameni.
Impactul pe care il are si astazi asupra romanilor este edificator.
Nu degeaba a fost ea interzisa in perioada comunista - cand se
uscase Imperiul, dar ramasese, de saman|a, Regiunea Autonoma
Maghiara! De aceea, se poate banui ca, in realitate, cauzele
pentru care vocea lui Eminescu nu s-a facut auzita „la dezvelirea
monumentului" nu sunt nici o trecatoare indispozi^ie, nici lipsa
de inspiratie, ci faptul ca evenimentul era o sceneta, ale carei roluri
fusesera impartite din timp, iar eventuala citire in public a Doinei
ar fi dat complet peste cap rosturile „serbarii guvernamentale".

Cine 1-a determinat pe Eminescu sa nu citeasca poezia
Doina?Cred ca raspunsul eel mai demn de crezare tot Eminescu
il da. La 12 iunie 1883, el a publicat un articol care se refera
chiar la evenimentul in discu|ie. Citez:

„...Dar regimul rosu nu a voit asa si a trebuit ca, dupa
pielea de bronz a lui §tefan eel Mare, sa-si traga el o porpune
de glorie si de marire pe seama sa.

Alpi au luat inipativa erigerii unei statue a lui §tefan
eel Mare, alpi si-au depus obolul spre realizarea acestei pioase
fapte; iar, cand lucrul a fost de tot gata, cand n-a mai ramas
decat tarnosirea, cum am zice, a statuei prin adunarea inimelor
romanilor in jurul ei si tamaiarea ei cu amintirea faptelor eroului
naponal, atunci lata deodata un guvern hrapitor ca imbranceste
pe ctitori si ia el asupra-si sa prezinte publicului scumpa imagine.

Mai mult decat atata: pornip pe aceasta panta a hrapirii,
ministrii due la Iasi pe deputapi si senator!! creap de dansii,

255

"Remu £ntinedctt

due diferip impiegap, spre a oficializa sarbatoarea.

Pun apoi in gura Maiestapi Sale vorbele urmatoare:

«Incredin|ez Ia§ilor, leaganul Unirii, aceasta statua!...»

Cum? M. Sa, dupa guvernul ro§u, poate incredinfa cuiva
un lucru ce nu este al sau? (...)

Intr-adevar, faptul acesta este cu atat mai cutezator cu
cat, daca s-ar cerceta listele de subscriere pentru erigerea statuiei
lui Stefan eel Mare, nu se va gasi sa fi pus vreun ban intr-acest
scop unul macar din top cei ce au pus inainte individualitatea
lor la inaugurare si au cautat sa culeaga lauri de pe scumpa
memorie a sublimului domn romanl (...)

Ei bine, amesticul arbitrar al guvernului a departat acea
masa mare populara care era gata sa se radice spre a merge la
Iasi, a pnut in rezerva chiar si partea cea mai cu greutate a
populapunii iesene si injurul statuei, pe langa vreo trei sute de
oficiali si oameni ai polipei bucurestene, adusi pe socoteala
statului, n-a stralucit decat miile dejidovi, atrasi de solemnitate
ca spectatori, spre imagine spaimantatoare a starii de jale in
care a ajuns patria eroului sarbatorit!

Daca acum vom parasi terenul arbitrariului guvernamental
spre a caracteriza procedarea guvernului ca act de administrapune
publica, ea ne infapseaza o tendinfa centralizatoare care da
dezminpre patenta principiilor profesate de catre rosii pretinsi
liber ali (...)

Nu-si are logica aci obiecpunea ca, spre a da un caracter
naponal serbarii, guvernul a luat in mainile sale organizarea ei.

Caracterul naponal este insasi fapta erigerii statuei. Nu
e nevoie de stampila d-lor Rosetti-Bratianu pentru a se
naponaliza o figura ce se venereaza de catre tot romanul.

In fine, spre a nu-si dezminp naravurile, vamesii si fariseii
au tulburat spiritul ce reinviaza intre noi dupa mai mulp seculi
de repaus sil-auprivat de contactul entuziast al tuturor romanilor,
adoratori ai sai."

A§a stand lucrurile, crede cineva ca, oricat ar fi vrut el,
i s-ar fi permis lui Eminescu sa citeasca Doina la serbare? Daca
„nu", de ce 1-ar fi mintit pe Slavici, cand textul articolului 1-ar fi
dat imediat de gol? De ce minte Slavici? Poate, doar greseste;
poate, insa, a mizat pe faptul ca jurnalistica amicului Eminescu

256

Recuw £ntinedca

era definitiv ingropata. Din intreaga relatare a lui Slavici,
plauzibila nu pare a fi decat afirma|ia ca Eminescu arata
„posomorat" la revenirea in Capitala. Dar avea motive sa fie
altfel?

In fine, nu ar fi exclus ca evenimentul de la Iasi sa fi
grabit scoaterea lui Eminescu de pe scena publica. Atenta
urmarire a lui Eminescu de catre autoritatile austro-ungare este
un fapt logic, pe care il confirms mai multe surse. Ca Eminescu
a iritat nu o data Viena si Budapesta, se stie. Ca nici ungurii,
nici imparatul nu erau celebri prin deschiderea catre dialog, la
fel. De aceea, e posibil ca incidentul produs de Gradisteanu sa
le fi dat apa la moara. Ipoteza este cu atat mai plauzibila, cu cat
elogiile aduse politicienilor nostri de atunci nu prea sunt
sustinute cu fapte pe masura.

„Curajosul" Gradisteanu? "Face rau Austria cainstiga
cabale in contra noastra printr-un mizerabil ca Gradisteanu"
- noteaza Eminescu intr-unul din caietele sale, la o data
neprecizatfi. N. Georgescu ne informeaza si el: „Petre
Gradisteanu a mers, in persoana, la Viena cu «trenul-fulger» sa
ceara scuze publice la imparatul pentru discursul cu pricina".
Incheierea jalnica a toastului lui P. Gradisteanu apare ca o clipa
de nebunie.Ce sa faca o |ara cu asemenea papusi, in stare sa se
dea cu capul de pere|i, la ordin? Se pare ca niciodata guvernantii
nostri n-au fost in stare sa demisioneze, preferand sa fie umiliti.

§i, spre a fi si mai clar cu ce soi de oameni s-a razboit
Eminescu, voi cita amplu din cele scrise de Aristi^a si Tiberiu
Avramescu referitor la urmarile eroismului de vitrina al lui
Gradisteanu: „Campania de presa impotriva Romaniei a fost
intrepnuta indeosebi de cotidianul Pester Lloyd din Budapesta,
«foaia primului ministru ungar» care, de pilda, intr-un articol
intitulat Romania urmeaza rostea ameninfari belicoase, vizand
insasi existenfa statului roman independent: «Acei politicieni
din Bucuresti care au pufina memorie isi vor aminti poate un
oarecare moment al Congresului de la Berlin care era sa devie
fatal pentru Romania. Atunci a fost vorba nunumai de Basarabia
ci de intreaga Romanie si monarhia noastra n-avea decat sa
intinza mana spre a-si apropia toata Romania impreuna cu vitejii
de la Plevna». Ca urmare a presiunii diplomapei austro-ungare

257

Rwma £ntinedctt

guvernul roman a fost nevoit sa publice un comunicat in care
se menpona: «Cuvintele acestea, in parte exagerate, in parte
neexact reproduse au fost pronunfate prin surprindere d-o
persoana care n-avea nici un rol oficial la acea solemnitate»,
precizand, in incheiere, ca «nupoate decat a dezaproba in modul
eel mai energic si pe calea oficiala asemenea manifestapi si
tendinfe orideunde ar proveni ele...» Dar nici acest comunicat
oficial destul de clarnu a satisfacut cabinetul austro-ungar, care
a solicitat cu insistent ca guvernul roman sa formuleze o nota
de scuze in care sa condamne explicit manifestable impotriva
integralitapi teritoriale a arogantului imperiu vecin si, totodata,
sa-si ia angajamentul (precum copiii de grading si pionierii! -
n.n.) ca asemenea manifestari nu vor mai fi tolerate in viitor
Nota umilitoare, dupa ce a fost corectata de contele Kalnoky,
ministrul de Externe austro-ungar, a fost inmanata oficial,
la 23 iunie/5 iulie 1883, de catre D. A. Sturdza ministrului
austriac la Bucuresti si data publicitapi, cateva zile mai tarziu,
in cotidianul austriac Wiener Abendpost, " la 29 iunie 1883.

Po|i sa nu remarci ca arestarea si „innebunirea" lui
Eminescu au fost simultane cu inchiderea scandalului diplomatic?
Po|i sa nu remarci ca austriecii n-au publicat nimic oficial pana
ce Emile Galli, patronul (expulzat) al ziarului L'Independence
Roumaine, n-a parasit Romania si (intamplator?) Eminescu n-a
ajuns la balamuc? Po|i sa nu te-ntrebi daca soarta lui Eminescu
n-a fost decisa de un targ politic?

Tardiv, succint, evaziv

Prezentarea in presa a evenimentului din 28 iunie 1883
a fost extrem de succinta si, in mod curios, primele stiri au aparut
la cateva zile dupa arestare si au fost atat de seci, incat puteau
fi socotite de cititori inclusiv o ironie la adresa lui Eminescu -
nu o data intamplandu-se ca ziaristii sa se pova|uiasca reciproc
sa se caute la cap. Sa nu fi fost stirea crezuta? Pu|in plauzibil.
Ba, chiar dimpotriva, am putea zice, daca ne amintim ca multe
dintre crea|iile eminesciene erau socotite de concuren|i si de
dusmani drept „nesanatoase", iar Ventura, asa cum am mai spus,
scrisese in L'Independence roumaine ca argumentele folosite
de Eminescu nu erau ale unui om zdravan, acesta necesitand
asisten|a medicala.

258

Recuw £winedca

Un exemplu, apfirut cu cateva zile inainte de
arestarea lui Eminescu, il ofera N. Georgescu, care
men|ioneaza ca, la 17 iunie 1883, Telegraful a publicat
urmatoarele randuri: „Mci nu stim daca trebuie sa-i mai luam
in serios pe cei de la Timpul, intr-atat sunt de mari nepriceperile,
ca sa nu zicem altfel, pe care le scriu (...) O veche zicatoare
romaneasca zice ca atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda pe
om ii ia mai intai minple. Numai astfel ne putem explica... De
altfel, nici un om cu minple intregi nu poate sa scrie asemenea
lucruri..." Se pregatea, oare, terenul?

§i, totusi, de ce a intarziat atat de mult publicarea in
presa a stirii ca Eminescu „innebunise"? O explicate destul de
plauzibila pare a fi aceea ca arestarea s-a produs in deplin se-
cret (caz in care data ei exacta, indiferent de cele scrise in
procesul-verbal al Polijiei, devine incerta). Crearea unui scurt
interval-tampon, in care nimeni nu stia ce e cu Eminescu, facea
ca anun|ul privind „nebunia" sa devina mai credibil. Nu e
exclus, insa, ca presa sa fi fost manipulata din „inalte ra|iuni
de stat" (poate, de aceea ea nu a pomenit nimic de implicarea
Poli|iei?), dupa cum se prea poate ca adevarul sa fie, undeva,
la mijloc.

Indiferent de motivate, primele informa|ii referitoare
la arestarea lui Eminescu au fost publicate abia la data de 1
iulie: „Aflam cu sincera parere de rau ca d. Mihail Eminescu,
redactor la ziarul Timpul, tanar plin de talent si inzestrat c'un
deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav. Speram ca boala sa
nuvafi decat trecatoare si ca in curand vom putea anunfa deplina
sa insanatosire" (Romanul, 1 iulie 1883). Tot atunci,
Telegraphulu anun^a si el: „Aflam cu cea mai vie parere de rau
ca d. Mihail Eminescu, redactor al ziarului Timpul, a fost atins
d-alienapune mintala alaltaeri. "

Ziua urmatoare, la 2 iulie, au putut fi citite flash-uri
asemanatoare in Posta, ziar gala|ean („Cu vie parere de rau
anunfam ca d. Eminescu, eminentul redactor al ziarului Timpul,
a fost lovit subit de un atac de alienapune mintala. Dorim
grabnica sa insanatosire'), in Romania libera („ Confratele nostru
Mihail Eminescu, un tanar plin de talent si inzestrat c-un deosebit
geniu poetic - cum il caracterizeaza Romanul -, este greu

259

Rwma £ntinedctt

bolnav. Amicii sai ingrijorap de zilele unui bun amic, 1-au condus
Marp la casa de sanatate. Ei 11 viziteaza regulat si fac totul pentru
a lui insanatosire. Fie ca dorinfa lor sa se indeplineasca cat mai
curand.") si in Napunea: „Cu vie parere de ran aflam ca unul
dintre cei mai talentap scriitori §i ziari§ti, d. M. Eminescu, redac-
tor la Timpul, a cazutgreu bolnav. Dorim si speram, spre binele
slabufei noastre literaturi, ca insanatosirea sa fie cat mai
grabnica. "

La 3 iulie, informa|ia a fost preluata, in forme la fel de
succinte de catre Binele public („Cu durere am aflat, inca de
acum cateva zile, ca mult talentatul nostru confrate, d. M,
Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a cazut repede bolnav
sub impresiunea unei mari nenorociri ce i s-a vestit din sanul
familiei. Mult stimatul nostru confrate se afla la casa de sanatate,
unde, prin ingrijirile sciinfei si a numerosilor amici ce si-a sciut
castiga, se spera a fi insanatosit in curand si redat laboarei sale
talentate, a carei lips a lasa un gol foarte si simpt in presa si
literatura romana."), de Razboiul§i, in fine, de Poporul („Jurnalul
Timpul apierdutpe unul din principal!! sei colaboratori, d. Michail
Eminescu, ale caruimerite literare sunt bine cunoscute lectorilor.
Acestjune, de un talent admirat, fuse atins de o grava maladia.
Suntem adanc mahnip de soarta lui, mai cu seama ca d. Eminescu
era unul dintre rarii scriitori politici cu convic^iuni profunde,
nedesmin|ite prin nici una din faptele sale; si, daca poate fi
ascultata dorinfa noastra cea mai viua, uram sa-1 vedem curand
sanatos la munca sa onesta si asidua"); sincere sau nu, aprecierile
subliniate veneau de la unul dintre dusmanii „de baza" ai lui
Eminescu.

Toate aceste scurte mesaje formale sunt importante
pentru ca nici unul dintre ele nu face vreo referire la episodul
Capsa, la tentativa de asasinare a lui Chibici ori la alte asemenea
elucubra^ii. Mai mult, nu se vorbeste nici macar de interven|ia
polijiei si/ sau a infirmierilor, Romania libera (unde activau
Ocasanu, informator al Poli|iei, si D.A. Laurian - sef al numitei
gazete si unul dintre junimistii ajunsi deputa|i cu concursul
guvernan|ilor) precizand ca Eminescu ar fi fost condus la
balamuc de „amicii sai ingrijorap". Or, este improbabil ca
scandaluri precum eel de la Capsa sau eel de la baia Mitrasevski

260

Recuw £winedca

sa nu fi ajuns la urechile ziaristilor (desigur, daca nu sunt
scorneli). Daca intreaga presa a fost sau nu facuta pres
guvernamental este greu de spus, insa ipoteza nu este imposibila,
mai ales intr-un context in care patronul unui ziar de mare tiraj
tocmai fusese expulzat. Oricum ar fi fost, lipsa unor intrebari
elementare privindu-1 pe Eminescu pare nefireasca.

Peste o luna (1 august 1883), si in strainatate
(Bruxelles), C. Mille si V.G. Mor|un (ambii expulza|i din
Romania) scriau in publica^ia Dacia viitoare, sub titlul Mihai
Eminescu: „Politica! Political Hidra cu zed de capete, uriasa,
cu lungi brafe. Tot ce naste, tot ce viaza, tu pe data il inabusi si
pe data il sugrumi. Esti picingina vremurilor noastre. Nimic nu
atrage, nimic nu incanta ca tine. Tu dai azi ranguri si marire, tu
dai cinste celor ce n-au. Prin tine demagogii, lasi in vorbe,
mici in fapte, ajung ministri, ghinarari; prin tine un G. Lecca
azi e om de sama, ministru de visterie si pasa in Bacau, prin
tine gogomanii de tot soiul tree de oameni prea istep. Onoare
pe, caci esti stapana noastra!

Daca vre unuia din cei ce p se inchina i s-ar intampla,
din pacate, sa-1 apuce un gutunar, jurnalele, toate, zilnic ar da
sama daca azi nasu-i curge mai tare sau maipupn decat ieri
si s-ar intreba cu smerenie cand va putea oare sa vie in deal la
mitropolie si sa mai toarne la brasoave. S-arparea ca fara geme
pentru nasu-i patimas... §i daca armuri..,! Vaete lungi, strasnica
jale: dupa zisele lor! Jar a ar fi in cumpana de moarte si
Romanimea prapadita.

Ear daca din intamplare un om adevarat de sama, de
cei de astazi desprefuit, moare sermanul pentru noi, abea-i
harazesc, ca de pomana, doua, trei slove.

Eminescu a innebunit. - §i de Eminescu, eata ce zic
gazetele noastre, de la cea mai de frunte, pana la cea din urma:
«D1. Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul a innebunit.
Dl. Paleologu va lua redacpunea sus zisului ziar.» Eata tot. Nici
doua randuri.

Bine, fie pentru jurnalist. - Nici ca merita mai mult,
caci a scris fara convingere, pentru a putea trai. - Dar pentru
poet? Nici un cuvant!

§i cu toate acestea ast om, in care se pomeneste numai

261

Recttto £ntinedctt

jurnalistul, e poetul eel mai poet al Romaniei. Alexandra (sic!)
cat e Alexandri si mare bard latin, va fi doborat fara doar si
poate in stima generapilor viitoare - daca limba romaneasca se
va mai vorbi - de acest jurnalist.

Cetituiap (sic!): Mortua est, Epigonii, Venere si Madona,
Imparat si proletari(u) ? Cetituiap Doina, ultima sa publicare?
Vezutap (sic!) neobositul seu crier rescolind impestrifata noastra
limba si scofand din ea vorbe de ani uitate, schimbandu-1 sub
maiastra-i pana in giuvaere...

Ah! Infeleg ca a innebunit. Nici ca se putea altfel! I-a
fost greu de micimea semenilor sei si le-a zis ramas bun.

Cu jale ne scriem pe mormantul min|ei sale, ultimele
versuri din Scrisoarea a patra:

§i in gandu-mi trece vantul, capul arde pustiit,

Aspru, rece suna cantul eel etern neispravit...

Unde-s sirurile clare din via|a-mi sa le spun?

Ah! Organele-s sfarmate si maestru e nebun!

Noi, ca iubitori de tot ce e frumos si vrednic de lauda,
zicem: Rusine voua oameni lipsip de simpri si recunostinfa,
care dap uitariipe astfel de oameni in vreme ce inalfapla ceruri
pe niste nememici si niste lingai, ear ca socialist! aducem jalnica
noastra admirare celui ce-a scris: Imparat si proletariu.

Spancioc" (V. G. Morfun - n.n.)

„Mormantul minfei sale"... Surprinzator cat de bine se
suprapun ideile fundamentale ale textului de mai sus peste acelea
ale lui Maiorescu - acesta din urma stabilind inceputul asa-numitei
„degenerari intelectuale" in acelasi moment si sus|inand, si el,
ca din 28 iunie 1883, Eminescu nu a mai produs nimic valoros.
S-ar putea zice: daca un socialist aciuat la Bruxelles si un
conservator din Bucuresti cad la pace pe aceasta tema, or fi
stiind ei ceva! Dar daca respectivul socialist si conservatorul
si-au dat mana impotriva celui pe care-1 socoteau dusman comun?

„Ah!", geme Mor|un, devastat de compasiune, apoi
continua, in^epat de junghiuri la inima si la ficat: „Infeleg ca a
innebunit. Nici ca se putea altfel!". Vai, vai, vai, ii vine si
cititorului sa zica, pe partea cealalta, si numai o minune il opreste
sa-si plezneasca palmele din prea adanca mila pentru durerile

262

Recuw £ntinedca

lui Mor|un. De dupa paravanul laudativelor aprecieri la adresa
lui Eminescu, sticleste, insa, stiletul: Mor|un repeta stirea ca
Eminescu „a innebunit", pana ce ideea se infige in mintea
cititorului suficient de bine, pentru ca, si noaptea, sculat brusc
din somn, acesta sa se declare convins de veridicitatea ei. Altfel
spus, cred ca avem de-a face cu o „soparla", impachetata in
elogii. De ce „soparla" si, in general, de unde suspiciunea?
Pentru ca si Mor|un prea insists asupra nebuniei, fara sa ofere
eel mai mic argument, care sa o probeze.

In plus, scrisoarea lui a aparut la o luna dupa
consumarea faptelor incriminate, dar aproape simultan cu
epigrama lui Macedonski, al carei text il confirms in mod indi-
rect. Faptul ca, la 8 august 1883, C. Mille si V. Morjun
expediaza, conform lui A. si T. Avramescu, o scrisoare prin
care isi arata „profundul dezgust" fa|a de „mi§eleasca epigrama
a d-lui Macedonski", felicitandu-1, in schimb, pe G. Ventura.
Pozi^ia lor, publicata in Razboiul (13 august 1883), nu
schimba cu nimic fondul problemei, intrucat Eminescu tot
„nebun" ramane. Ba, mai mult, se poate spune ca interven|ia
lui Mille si a lui Mor|un apare ca un fel de garantie a pretinsei
alienari.

§i mai este un lucru, chiar mai important: nu pot sa
spun ca Mor|un ar fi fost rau-inten|ionat, dar nu pot nici sa nu
observ ca el este primul care il taie in doua pe Eminescu,
impar|indu-l in Eminescu-poetul si Eminescu-jurnalistul, si ca
tot el, Mor|un, aproape propune ca scrierile gazetarului
Eminescu sa fie aruncate la gunoi: „... pentru jurnalist. - Nici
ca merita mai mult [de doua randuri in ziar], caci a scris fara
convingere, pentru a putea trai, " Nu cred ca pentru Eminescu
putea fi lovitura mai dura si mai nedreapta si jignire mai mare
decat acuza|ia ca nu ar fi ac|ionat din convingere, ci pentru
a ciuguli, cum-necum, o firimitura de paine. Despre evaluarea
globala a jurnalisticii eminesciene ce sa mai vorbim?! In mod
curios, si aici, Morjun se afla pe „linia Maiorescu" - linie
perpetuata, parca sub juramant, de mai bine de un secol.

Amicipe statomica

Revista Familia a fost singura publicatie care pare sa fi

263

"Remu £ntinedctt

pus sub semnul indoielii daca nu alienarea, in sine, macar
gravitatea „bolii". Poate, aceasta s-a datorat faptului ca, pe
27 iunie, cu numai o zi inaintea arestarii, revista publicase
urmatoarea scrisoare trimisa de Eminescu lui Vulcan: „Mult
stimate domnule si amice. Mulfumesc pentru onorariul trimis
- eel intai pentru lucrari literare pe care 1-am primit vreodata-n
via|a. In Romania domne§te demagogia si in politica si in
literatura; precum omul onest ramane aci necunoscut in viafa
publica, astfel talentul adevarat e inecat de buruiana rea a
mediocritaplor, a acelei §coale care crede a putea inlocui talentul
prin impertinenfa si prin admirape reciproca. Iarta-mi, stimate
amice, acest ton polemic, dar te asigur ca a fost pentru mine o
rara mangaiere de a ma vedea remunerat dintr-un coif atat de
departat al Romanimei, din Oradea-Mare, cand in fara mea
proprie nu voi ajunge nicicand sa insemnez ceva, esceppe facand
de cercul restrans al catorva amici. §-apoi sa nu Hu pesimist?"

(In Critice, Maiorescu nu aminteste nici in treacat
problema plajii poeziilor lui Eminescu. Ai crede ca nu exista
ofensa mai mare decat sa-ncerci a-1 plati pentru publicarea lor.
Concret, „pentru poeziile lui... [Eminescu] se mulfumea cu
emopunea estetica a unui mic cere de amici, fara a se gandi la
nici o satisfacpe de amor propriu; daca el se considera oarecum
ca organul accidental prin care insas poezia se manifesta, asa
incat ar fi primit cu aceeasi mulfumire sa se fi manifestat prin
altul, ne estepermis a conchide nu numai ca era nepasator pentru
intamplarile viepi externe, dar si chiar ca in relapile lui pasionale
era de un caracter cu totul neobisnuit." Tot Maiorescu mai scrie
ca Eminescu isi citea poeziile de „parca arfifost o lucrare straina
de el. Niciodata nu s-ar fi gandit macar sa o publice; publicarea
ii era indiferenta" - si, ni se da de in|eles, si banul pe care ar fi fost
indrituit sa-1 primeasca pentru acea poezie. Scrisoarea adresata
de Eminescu lui Vulcan spune cu totul altceva si ce motiv as
avea sa nu-1 cred? Maiorescu chiar o fi avut impresia ca, din
moment ce Eminescu nu se vaita, precis era muUjumit, sau
insistent cu care repeta ca era complet dezinteresat de toate
cele lumesti este argumentare pro domol)

Foarte probabil ca Vulcan, care abia ii platise 35 de lei
pentru sapte poezii (dupa unii, sase) fie sa fi sperat in

264

Recuw £ntinedca

insanatosirea rapida (caz in care nu mai avea rost sa publice
informa|ia), fie sa nu-i fi venit sa creada stirea. In orice caz,
Familiei nu cred ca i se poate imputa nimic, mai ales ca, in timp,
de cate ori a aflat nouta|i despre Eminescu, le-a transmis
cititorilor. Desi nu se prea vorbeste despre aceasta, rela|ia dintre
Eminescu si romanii din Austro-Ungaria a fost mult mai puternica
decat s-ar parea (spre supararea Vieno-Budapestei). Ea pare sa se
fi alterat dupa „imbolnavirea" lui Eminescu. Poate, de vina au
fost acei ca|iva transilvaneni, care, daca procesul-verbal al
Poli|iei este autentic, i-au facut eel mai mare rau cu putin|a.
Poate, explicatia e mult mai complicate, in ea insumandu-se
suspiciuni inerente, frustrarea de posibilitatea de a se exprima
public, schimbarea radicals a modului de trai, dependent
financiara, lipsa unei ocupa|ii si atatea altele.

Primul anun| aparut in Familia dateaza din 17 iulie 1883
si nu face nici cea mai vaga trimitere la vreo afectiune psihica:
„D1. Mihaiu Eminescu, unul dintre cei mai buni poep romani,
pe care cu mandrie il aveam in cununa colaboratorilor nostri,
zace bolnav la Bucuresci; dorim din inima ca boala-i sa Be
trecatoare si in curand sa ne putem bucura de accentele lirei
sale". La 28 august, dupa ce scandalul Macedonski- Ventura facuse
ca „nebunia" lui Eminescu sa para certa si naturala ca rasaritul
soarelui, Familia Jntregea cititorilor ardeleni" (vorba lui A. Z. N.
Pop): „Sarmanul Eminescu! Am anunciat inainte cu cateva
saptamani ca distinsul poet si colaborator al nostru dl. Mihai
Eminescu este grav bolnav si ne-am exprimat dorinfa de-a-1
vedea cat de curand vindecat. - Durere, dorinfa noastra nu s-a
realizat; amicul nostru fu lovit de boala cea mai infricosata, de
alienapunea mentala. El nu mai canta, caci lira i-a cazut din
mana. Deci astazi orice ramasifa literarie a nefericitului poet
are o valoare si mai mare. Noi posedam trei poesii inedite ale
lui, pe care, dimpreuna cu altele deja publicate de noi, ni le-a
dat pentru Familia. Una din aceste este si cea din numarul
presinte. "

Precum se vede, Iosif Vulcan nu numai ca i-a stabilit
numele Eminescu, dar a fost si singurul om de presa din
teritoriile romanesti stravechi care ii spunea Mihai/Mihaiu, nu
Mihail sau Michail, cum i se spunea in... Romania acelor vremuri.

Legat de cei 35 de lei primi|i de la Vulcan, §irianu

265

"Remu £ntinedctt

povesteste ce s-a ales de acei bani. Invitat de Eminescu „la
pastrama §ila vin", il urmase fericit „La Fudulu", un tractir din
Obor. „Era de nerecunoscut... Ma lua la braf, ma ciupea de nas,
imi turtea caciula cu palma. Radea, spunea hazuri..." Dupa
ce s-au ospatat Jmparateste", o luasera iar spre casa, Eminescu
zicandu-i pe drum, Joarte amuzat: «Hehei, ciobane, tare-as vrea
sa-i vad chipul lui unchiu-tau [Slavic!]. Ce maxima morala
ne-ar spune oare Herr Professor de ne-ar vedea asa?...»

Brusc tace. Se opreste. II imit mirat. S-a schimbat la
fafa intr-o secunda. Priveste atent, concentrat, ceva, pe sosea.
Ma uit intr-acolo. Un drici. Dupa dric, un copil. Singur... Simt
ca macazul sufletului a cotit pe alta linie. Eminescu, fara un
cuvant, a disparut de langa mine... E langa copil, tot fara vorba,
1-a luat de mana. Copilul tresare... Eminescu scoate doua patace
mari de argint (pataca era o moneda valorand 5 lei - n.n.), i le
intinde - Jine, sa-i dai bunichii. - Mulfumesc, domnule, zice
copilul. A pornit sub bura rece, cu pasul lui usor, cuminte.
Eminescu priveste dupa el, pana ce silueta subpre se topeste in
ceafa. Si mie imi spune parca rastit: - Hai, ciobane! Acasa!"

Dat afari pe scara din dos

Din intreaga presa romaneasca, reac|ia cea mai
neasteptata a avut-o Timpul. A doua zi, dupa ce „problema"
fusese atacata de Telegraful si de de ziarul guvernamental, poate
silit de anun^urile aparute in pagina lor, poate recunoscator
acestora, Timpul precizeaza: „Cu incepere de astazi 1 iulie,
direcpunea politica si redacpunea ziarului Timpul este
incredinfata d-lui Mihail Paleologu" (2 iulie 1883). Nici un
cuvant despre Eminescu. De ce? Dintr-un subit si neasteptat
acces de gingasie, sau pentru ca aceasta mutare era necesara
spre a-1 trece pe Eminescu (redactor, ale carui responsabilita^i
oricum fusesera diminuate in compara|ie cu cele din anul 1880)
in masa mai larga a colaboratorilor ziarului? S-ar zice ca a doua
variants este cea adevarata, caci, in numarul urmator, Timpul
anun|a: „Unul dintre colaboratorii acestei foi, d. Mihai
Eminescu, a incetat de a mai lua parte in redacpune, atins fiind
in mod subit de o grava boala. Ne place insa a spera ca lipsa
dintre noi a acestui stimat confrate, nu va fi decat de scurta

266

Recuw £winedca

durata si ca ne va fi data fericirea de a anunfa revenirea sa sanatos
la funcfiunile de pana acum" (3 iulie 1883).

Atitudinea Timpului va fi sanc|ionata de o singura
publicatie, Razboiul: „Timpul, organul partidului conservator,
are ca director raspunzator pe d. Mihail Paleologu, cu incepere
de ieri. Acelasi ziar anunfa ca d. Mihail Eminescu, sef-redactor
al Timpului si unul din cei mai distinsi poep si publicist! romani,
tanar inzestrat c-un deosebit talent si c-o inima si mai deosebita,
a fost atins in mod subit de o grava boala. Dorim o completa si
repede insanatosire confratelui nostru.

Cu aceasta ocaziune, pnem a releva o eroare strecurata
in foaia conservatoare, cand zice ca d. Eminescu era unul din
colaboratorii ei. Noi stim ca d. Eminescu era primul si eel mai
eminent scriitor al Timpului" (3 iulie 1883).

Dupa cum s-a vazut, afara de Telegraful roman si de
Posta (ziar local, fara prea mare impact in randul publicului),
gazetele nu specifica natura bolii. Timpul copiaza stilul
adversarilor de la Romanul, vorbind de „o grava boala", dar nu
indica nici unde, cand §i cum s-a manifestat. Delicate|e? Chiar
daca am admite aceasta explicate pentru cei de la Timpul, a
crede ca ea mai func|iona si in cazul ziarelor la care Eminescu
avea dusmani de moarte apare drept excesiva bunavoin|a. Mai
degraba, e vorba de necunoastere - lucru firesc, daca ne gandim
ce si cum s-a intamplat, de fapt. Posibil ca, la inceput, prin targ
sa nu fi umblat decat vestea ca Eminescu fusese internat la §u|u
- fapt care trimitea automat cu gandul la alienarea lui mintala
(turburare ce putea lua nenumarate forme, incert delimitate la
acea vreme). In felul acesta, din nimic, dar cu rabdare, incet-incet,
ideea nebuniei a devenit indubitabila, fara a necesita vreun
argument. Abia ulterior arestarii, au aparut povestile cu
revolverul, inflorite dupa puteri, dar doar foarte tarziu puse pe
hartie si nici atunci intr-un „scenariu" fluent, logic, credibil.
Tentativa de a stabili cu precizie persoana care a lansat zvonul
ramane, cred, un demers (aproape) imposibil de finalizat.

De nein^eles este si motivul pentru care Timpul a socotit
necesar sa spuna explicit ca „d. Mihai Eminescu a incetat de a
mai lua parte in redacfiune", atat vreme cat acest lucru putea fi

267

"Remu £ntinedctt

dedus de cititor prin absen|a articolelor eminesciene. Precizarea
marcheaza disocierea totala a redactiei de persoana lui Eminescu

- cu idei cu tot! Ea te face sa te gandesti doar ca s-ar fi petrecut
lucruri de o gravitate cu adevarat deosebita, pe care ziarul le
trece sub tacere din motive „lesne de in|eles", dar... nestiute.
Prima parte a anun|ului intareste cititorului convingerea ca
vorbele urmatoare („Ne place insa a spera ca lipsa dintre noi a
acestui stimat confrate nu va fi decat de scurta durata") sunt
pur formale si ca, prin urmare, Eminescu nu va mai reveni in
veci la Timpul. Faptele aveau sa arate ca, mai mult, desi va
primi ajutoare banesti din partea unor junimisti, nici in cercul
acestora nu va mai fi invitat.

Oricum am suci lucrurile, po|i sa nu fii suspicios pe
zorul si pe modul brutal in care Timpul a scapat de Eminescu

- dandu-1 afara, ce s-o mai ocolim? - si pe usurin^a
(complicitatea?) cu care a fost tratata chestiunea de Maiorescu
si de Junimea? Intrucat, la data publicarii acestei decizii,
doctorul §u$u si echipa sa nu ii stabilisera inca un diagnostic
lui Eminescu si, prin urmare, nu se putea sti daca afectiunea nu
avea sa treaca in scurt timp, rezulta ca hotararea Timpului a
constituit un act de voinfa cu nimic influenfat de starea reala a
sanatapi lui Eminescu. In eel mai fericit caz, el a folosit
„tarasenia" din 28 iunie 1883 drept pretext pentru realizarea
unui scop mai vechi. Nimeni nu a zis nici „car".

Cum se motiveaza atata duritate fa|a de eel care a ridicat
tirajul si importan|a ziarului? Cum sa-i faci brand ca unui
inamic? Au primit anumiti conservatori o „despagubire"? Sa fi
fost Eminescu dusmanit nu numai de liberal!, ci si de
conservatorii mai influen|i? Devenise el chiar atat de primejdios
pentru politicieni, incat, pentru a-i pune calus, acestia nu s-au
mai dat inapoi de la nimic? Asa cum am vazut, sigur este ca nu
a avut printre ei numai prieteni (daca, intr-adevar, i-o fi fost
vreunul mai mult decat amid). Cum sa-ti explici faptul ca, desi -
teoretic - erau rivali ai guvernantilor, cautand sa le speculeze
orice greseala, nici unui dintre ei nu a incercat sa afle cu
precizie ce s-a intamplat, in realitate? Inclusiv datorita pozi^iei
lor, vreme de aproape trei decenii (pana in 1911, cand sunt

268

Recuw £winedca

tiparite succintele amintiri ale lui Ciurcu), nimeni nu va spune,
cat de cat coerent, cum s-au derulat lucrurile.

Po|i sa rupi total aceasta anomalie de existen^a rela^iilor
nu tocmai cordiale dintre Eminescu, de o parte, si Lahovary,
Cantacuzino, P.P. Carp ori generalul Manu, de cealalta? Cata
vreme se stie ca unii lideri ai conservatorilor nu stiau cum sa-1
opreasca din scris, ajungand la aranjamente de genul celui relatat
de D. Vatamaniuc (potrivit caruia, scopul real al amabilita^ii lui
Mandrea, atunci cand i-a oferit lui Eminescu sa stea in conacul
sau de la Floresti, era acela de a-1 trimite din Bucuresti), ce
argument am avea ca „lucraturile" lor s-au oprit aici? Ba, po|i
uita ca, dupa „innebunire", pana in toamna lui 1888, Eminescu
n-a mai avut ce cauta in Capitals, decat ca „turist"? Po|i uita ca,
atunci cand a cerut sa i se trimita propriile manuscrise,
Maiorescu (eel care, dupa moartea autorului, avea sa le „doneze"
Academiei, desi nu fusese nici o secunda proprietarul lor de
drept!), i-a raspuns cu o interminabila tacere, care nu numai ca
nu era semn de buna crestere, dar il transforma pe venerabilul
critic literar in infractor de drept comun (astazi, 1-am putea
incadra la „furt calificat", intrucat beneficiarul Maiorescu a intrat
in posesia manuscriselor gra|ie ajutorului a eel pu|in inca o
persoana)? Po|i face abstrac|ie de faptul ca Eminescu a mai ajuns
in Bucuresti abia spre finele lui 1888 si ca, doar cateva luni mai
tarziu, a fost din nou internat la §u|u, de unde a iesit gata
autopsiat si batjocorit, daca ne gandim la modul incalificabil in
care a fost tratat creierul lui, dupa autopsiere?

In lucrarea sa, N. Georgescu constats: „Faptele arata ca
exact la 17 martie 1884, cand poetul insanato§it pune piciorul
pe peronul Garii de Nord, ziarul Timpul, institupa sa, locul sau
de munca, se desfiinfeaza: fuzioneaza cu Binele public". Cum
in investiga|ia sa aceasta nu era prima coincident, autorul
concluzioneaza ca atari intamplari sunt „ori potriveli infailibile,
care pn de destinul eel mai de sus, ori masinapuni puse cu grija
si atenpe in calea viepi poetului. De ce forfeaza, de pilda, Titu
Maiorescu drumul poetului la Venepa?"

Aici trebuie facute doua precizari. Intai: intr-adevar,
Timpul si-a incetat apari|ia la 17 martie '84 (in urma fuzionarii

269

"Remu £ntinedctt

celor doua titluri rezultand un al treilea, Romania), dar, potrivit
jurnalului lui Maiorescu, Eminescu a sosit in Capitals zece
zile mai tarziu, pe 27 martie. Cat priveste explica|ia drumului
la Venecia si Floren|a, aceasta pare a se gasi in scrisoarea prin
care, la 10 februarie 1884, doctorul Obersteiner, de la casa de
sanatate a doctorului Leidesdorf, din preajma Vienei, ii
recomanda nominal lui Titu Maiorescu Italia pentru un scurt
voiaj al lui Eminescu, intrucat Jntoarcerea sa in fara din felurite
puncte de vedere (?) inca nu se poate recomanda". La 8 martie,
Maiorescu ii scria lui Chibici-Revneanu ca „Teod. Rosetti a oferit
d-lui Eminescu sa sada la fara la d-sa, la Solesti catva timp".
Propunerea era tardiva: Eminescu parasise sanatoriul si, in
absen^a unei precizari contrare, putem deduce ca doctorii il
socoteau vindecat. Scopul invita^iei pare a fi fost tot acela
de a-1 |ine departe de Bucuresti si de presa. O vreme, Eminescu
a ezitat, apoi, spre spaima lui Maiorescu, a ales Capitala. La
insistent lui Chibici de a-i scrie lui Slavici, pentru ca acesta sa-
i gaseasca o locuin^a, Eminescu a dat de in|eles ca „prefera sa
ramana la hotel, caci-\\ raporta Chibici lui Maiorescu - totimi
raspunde ca n-are ce-i scrie d-lui Slavici" (ca si altor amici, de
altfel). Insinuarea racelii in relajiile cu unii amici din Capitala
pare sa transpara eel mai bine din alegerea - obligarea? - lui
Eminescu de a parasi Bucurestii, spre a reveni la Iasi.

Indiferent ce mecanism nevazut a determinat reac|ia
din iulie 1883 a celor de la Timpul, nu se poate spune ca 1-ar fi
menajat pe Eminescu. Dimpotriva, cele doua anun|uri invocate
au constituit, mai iute, un „sfat amical" dat tuturor, sa se fereasca
de acest „nebun"; faptul ca ii recunosteau geniul poeticmx facea
decat sa convinga publicul de „obiectivitatea" lor si sa umbreasca
cealelalte sfere de exprimare ale geniului lui Eminescu, desi,
culmea, acestea ar fi trebuit sa fie mai folositoare conservatorilor,
pragmatici ca orice politicieni. Milogeala fa|is organizata a
probat, cred, cu totul altceva decat dragostea Opozi^iei fa|a de
Eminescu si dispre| aratat Puterii: prin ea s-a dovedit ca, din
clipa internarii lui la Caritatea, Eminescu era o persoana moarta
pentru public. „Un mort frumos cu ochii vii", in jurul caruia s-
a constituit - ad-hoc? - o nepermisa, nedorita si neoficiala
tutela, care cersea bani in numele lui, in ciuda protestelor sale.

270

Recuw £winedca

O tutela ce pare orbita de un singur Jel, banul, si care, totodata
il umileste si intretine convingerea ca „nebunia" nu i-a trecut
nici o clipa. Paralele stranse nu i-au facut mai frumosi pe cei ce
agitau liste de subscript, ci mai odiosi. Prin ei, na^iunea era
invitata sa faca sfor|ari pentru ca defunctul geniu ridicat din
randurile ei sa nu moara de foame! Acuzatiile privind modul
ordinar in care unii ar fi profitat de pe urma dramei lui Eminescu
vin din prea multe direcjii pentru a nu le contabiliza, chiar daca
unele dintre ele nu vor mai putea fi dovedite in veci.

§i, in mijlocul acestui decor, in care jegul intereselor
dintre cele mai meschine se intre|ese si murdareste
neputincioasa si nu neaparat binevenita compatimire autentica,
trona Eminescu, constient ca, fiindu-i rapita posibilitatea de a
se exprima in mod public, nu putea modifica cu nimic mersul
lucrurilor. Caru|a inainta, el putea fi vazut pe capra, dar ha|urile
erau manuite de aljii, ascunsi in spatele sau. Singurul lucru pe
care il mai putea face era sa trimita scrisori prin care sa ceara
stoparea jignitoarei milogeli. Refugiul sau in munca apare,
inclusiv, ca o masura de autoprotecfie.

Lipsa accesului la mijloacele de comunicare, dupa
arestare, a fost unul dintre efectele atitudinii nu tocmai amicale
a sefilor Junimii fa|a de Eminescu, in perioada 1883-1889. In
acest sens, un indiciu de la sine graitor poate sa fie si faptul ca
un fragment din poezia Dalila (viitoare Satira V si, mai apoi,
Scrisoarea V) a aparut prima oara la 1 ianuarie 1886, in Epoca,
nu in Convorbiri literare. Faptul ca Epoca era o gazeta intemeiata
de Nicolae Filipescu, politician conservator (deci, de aceeasi
coloratura politics cu Maiorescu, dar nu neaparat mereu cu
aceleasi convingeri), este cu atat mai pu|in linistitor, cu cat nu
se stie cum a ajuns manuscrisul la redactorul publica^iei si de
ce nu a fost tiparit decat un fragment din poezie. Dalila va fi
integral reprodusa in primul numar din Fantana Blanduziei, din
cea dintai decada a lui decembrie 1889; trebuie reamintit ca
tinerii intemeietori ai acestei reviste insistasera ca Eminescu sa
fie patronul lor onorific.

In edifia a Vl-a a poeziilor lui Eminescu, Maiorescu
precizeaza ca „satira Dalila, daca nu ar fi fost inlaturata ca un
fel de variants a actualei satire IV, ar fi primit poate o modificare

111

"Remu £ntinedctt

radicala. Dar si a§a cum le gasim astazi, aceste poezii cuprind
versuri de-o unica frumusefe si nu pot lipsi din opera lui
Eminescu." Ideea ca Dalila (Satira V) ar fi „un fel de varianta"
a Satirei VVs-o accepte cine-o vrea! Pentru a deosebi marul
de gutuie nu-|i trebuie un kilogram de diplome. Desi nu
sunt specialist, ma incumet sa cred ca strania motivate a lui
Maiorescu arata, mai degraba, ca ideea siluirii adevarului nu-i
dadea cosmaruri: din moment ce Eminescu insusi daduse poezia
spre publicare, intai la Epoca si, mai apoi, la Fantana Blanduziei,
cum putea Maiorescu sa o inlature „ca pe un fel de versiune a
actualei satire IV"? De cand si cu al cui mandat facea dumnealui
ordine in creatia lui Eminescu, stabilind ce e valoros si ce nu,
ce se tipareste si ce mai asteapta?

§i-apoi, daca Maiorescu stia ca Dalila cuprinde "versuri
de-o unica frumusefe", care „nu pot lipsi din opera lui Eminescu",
cum de a sarit peste ea ca si cand n-ar fi existat, acceptand
includerea ei numai in urma unei interven|ii in presa? Cand a
publicat patru variante ale poeziei Mai am un singur dor, desi
Eminescu nu socotea incheiata nici una dintre ele (ca sa nu mai
vorbim de intimitatea aparte a temei), sau cand, tot fara voia
lui Eminescu, a tiparit si celelalte poezii, care formeaza
grupul asa-numitelor „postume" (G. Ibraileanu), nu a mai
sim^it nici o apasare!

Ma tern ca Maiorescu a gresit... intentionat si fundamental,
atunci cand a sus|inut ca, dupa 28 iunie 1883, Eminescu a fost
„terminat" intelectual. Dar eroarea (?) lui nu scuza seninatatea
cu care Calinescu si marea echipa a zisilor „avizafi" declara si
pe gura si pe nas ca, in ultimii sase ani de via|a, Eminescu nu ar
mai fi creat nimic demn de luat in seama, inclusiv poeziile scrise
in acest interval fiind, dupa acesti domni, de a caror imagina^ie
si bunavoin|a se pare ca atarna soarta literaturii romane si a
creatorilor ei, in chip fraudulos prezentate de catre autor drept
creatii noi. Daca acest soi de stimabili are dreptate, asteptam
cu nerabdare sa ne ofere texte eminesciene „ciudate", drept
proba a declinului intelectual. Asteptam sa ne demonstreze ca,
daca Eminescu a scris mai putin poezie in ultimii sase ani ai
vietii, aceasta s-a datorat faptului ca-i pierise brusc geniul po-
etic. Suntem pregatiti pentru orice raspuns, inclusiv acela ca

272

Recuw £winedca

geniul i-a fost furat de un su|, in tramvaiul 41, pe podul de la
Ciurel!

C7n scandal bine gandit

Soarele a apus, in locul lui a aparut luna si ziua
de 28 iunie 1883 a devenit istorie. Nimeni nu avea sa se intoarca
prea curand la ea si, in nici un caz, pentru a o cerceta temeinic.
Daca ne luam dupa presa, un timp, a fost liniste, nu s-a mai
pomenit nimic de Eminescu. O mu|enie de la care te puteai
astepta sa se intinda la infinit, prima luna fiind eel mai dificil de
trecut. O mu|enie care, poate, arata inclusiv numarul si soiul
prietenilor lui Eminescu si care se scuza printr-o alta intrebare:
ce ar fi fost de spus in legatura cu un alienat mintal? Dar, cand
tacea lumea mai bine, brusc, ca nuca-n perete, numarul din au-
gust al Literatorului publica urmatoarea epigrama:

„Un X..., pretins poet - acum

S-a dus pe eel maijalnic drum. . .

L-a§ plange daca-n balamuc

Destinul sau n-ar fi mai bun,

Caci pana ieri a fost nauc

Si nu e azi decat nebun. "

Singura, epigrama nu atragea aten|ia mai nimanui, din
doua motive: tirajul Literatorului nu baga spaima in populate,
de mare ce era, si, in al doilea rand, nu se spusese direct si la
unison ca Eminescu ar fi nebun. In plus, pentru un cititor mai
putin informat, Xputea fi la fel de bine Oricine si Nimeni. Posibil
ca, in cazul ziaristilor, lucrurile sa nu fi stat (chiar) la fel, desi
asta nu schimba prea mult lucrurile. Cum am mai aratat,
Caragiale ne-a avertizat ca nu se racise Eminescu bine si, in
privin|a lui, s-a mintit de pica frunza. Pe de alta parte, insusi
exemplul lui Caragiale dovedeste ca degeaba stiai unele lucruri,
daca, din varii motive, nu puteai sau nu te incumetai sa le faci
publice. Foarte probabil ca Macedonski sa nu-si fi facut probleme
din cauza unei ipotetice replici a Timpului, dat fiind modul
marlanesc in care ziarul 1-a dat afara pe Eminescu.

Dar a aparut acelasi funest deputat-ziarist Grigore
Ventura, omul care a pretins pana in ultima clipa ca, pe cand,
topit de caldura, zemuia in cofetaria lui madam Capsa, ar fi

273

"Remu £ntinedctt

descoperit primul „nebunia" lui Eminescu, in acea zi de 28 iunie
1883. Acest Ventura, parca speriat ca epigrama va trece fara a
§ti tot romanul in cine |intea, a publicat intr-o gazeta fran|uzeasca
de la noi (L'Independence roumaine / 4 august 1883) articolul
intitulat „Une infamie". Ventura scrie: „Nu e nici o indoiala:
prin aceasta epigrama este vizat nefericitul meu coleg §i prieten" .
Zgomotos si incarcat cu eel mai ieftin patetism, el bate din picior,
apoi se da cu fundul de pamant: „Top cei care au onoarea de o
fine in mana o pana in Romania, nu pot sa nu fie indignap de
aceasta acpune. Eu, subsemnatul, om de litere sijurnalist, ma
constitui in aparatorul bietului meu amic Eminescu, si-i declar
domnului Macedonski ca acpunea sa este nedemna."

Pretextand ca-i ia apararea, Ventura nu face altceva decat
sa spuna in mod repetat si in tiraj mai mare ca Eminescu ar fi
innebunit. Macedonski ii va raspunde, trimi|and tuturor
gazetelor din Capitals un fel de drept la replica, Ventura
va ataca din nou (14 august 1883): „Cat despre notifa
circulara pe care d. A. Macedonski a trimis-o mai multor ziare
ca raspuns la lecpa pe care i-am dat-o, nu cred ca trebuie sa-i
raspund. Exista fapte care-1 ucid pe eel care le comite. Pentru
mine, d. Macedonski este un om moralmente mort, si n-am sa
imit conduita sa fafa de Eminescu, lovindu-1 cand e la pamant.
Requiescat in pace!" Obligat sa replice, Macedonski apeleaza
iar la epigrama:

„ V. proclama prin ziare moralmente c-am murit.

Dar asupra-i avantajul ce-mi ramane tot e mare

Din momentul ce afirma si se stie de oricare

Cum ca V. nici o secunda moralmente n-a trait."

Cum Ventura nu e singur pe lume si cum prefera ca in
locul catorva randuri scrise de el sa se exprime „poporul", iaca
scrisoarea de grup, care-1 besteleste de mai mare dragul pe
inamicul Macedonski. Circul e mare, duelul fiind, probabil,
urmarit cu sincer interes. Liber sa scrie ce vrea in foaia sa,
Macedonski il ataca iar pe Ventura, dar si pe Eminescu:

„Spre-a respecta pe naucip

§i pe nebuni si pe tampip,

V. puse munca, puse zel

Dar ca dovada de respect

274

Recuw £winedca

Din partea lui era mai drept

Sa fi-nceput intai cu el. "

Se poate sesiza faptul ca „polemica", aparent datorata
situatiei lui Eminescu, se poarta pe deasupra lui; astfel, nebunia
sa capata caracter aprioric, fiind socotita drept incontestabila
precum existen|a cerului. In vreme ce lumea este atenta la
scandalul din presa, Eminescu se afla inchis undeva, dupa gratii
solide, inghitind mancare proasta, in pauzele dintre doua doze
de morfina, care numai zglobiu nu il fac. Nimeni nu intervine in
acest schimb de vorbe de satra de lux, din care combatantii ies
cu obrajii rosii, dar nu din exces de pudoare.

Versurile primei epigrame citate i-au fost atribuite lui
Macedonski, care a negat, unii autori precizand ca, nici si pe
patul de moarte fiind, nu ar fi recunoscut ca i-ar apartine. Ion
Nica aminteste ca, inca din primul numar al revistei Junimea
din Botosani, Macedonski a scris: „Niciodata nu am adresatnici
o epigrama lui Eminescu. Cea cu pricina era scrisa cu doi ani
inainte de nenorocirea ce 1-a izbit. Este o infamie, ce mi-a fost
pusa in carca de oameni interesap sa-si faca un steag si un titlu
de glorie din ipocrita si falsa lor mila pentru eel pe care ei insisi
1-au impins in prapastie. " Prin urmare, Macedonski nu contesta
ca arfi autorul textului epigramei. Sigur ca el putea afirma ca a
compus-o la varsta de trei ani, pentru ca nimeni nu avea cum
sa-i conteste cu probe spusele, dar nici nu era obligat sa-1 creada.
Intre creatiile literare nu stiu sa fi figurat vreodata epigrama „de
sertar", tocmai pentru ca autorul nu specifica in mod explicit
identitatea persoanei vizate. In cazul in care aceasta isi exprima
supararea, epigramistul poate face linistit pe niznaiul, remarcand
ironic ca nu e vina lui daca respectivul se simte cu barzaunele
pe caciula si reacfioneaza in consecin|a.

Din pacate, cred ca exista motive intemeiate ca
incercarea lui Macedonski de a se disculpa sa fie primita cu
mari rezerve. In ceea ce priveste sentimentele acestuia fa|a de
Eminescu, a vorbi de dusmanie sau de adversitate ar fi putin
spus, deoarece, comparativ cu turbata dihanie din sufletul lui
Macedonski, dusmania ramane un sentiment de amici|ie.
Macedonski pare sa fi fost ros de o ura patologica, a carei
constan|a o face de-a dreptul macabra - ura simtita, probabil,

275

Recttto £ntinedctt

si de cititorii care i-au spart ferestrele casei ori i-au masurat
cocoasa cu bastonul, prin centru de Capitals, din namiezi
pana-n culcare. Vizitat cu tor|e aprinse si cu gra^ie scuipat la
col| de strada, Macedonski a fost nevoit, un timp, chiar sa piece
in strainatate.

Trebuie resubliniat ca, fara Ventura, epigrama lui
Macedonski trecea ca si neobservata. La randul lui, in absen|a
ei, Ventura nu avea de ce sa se lege. Prin urmare, in acest punct,
Ventura si Macedonski se intercondiponau, depinzand unul de
altul. A fost intamplare? Au actionat deliberat? I-au manevrat
Al|ii, fara ca ei sa-si dea seama? Sigur este ca, fara Ventura,
epigrama trecea aproape complet neobservata.

Momentul in care a aparut epigrama lui Macedonski
ridica mari semne de intrebare in ceea ce priveste motivul real
care a determinat publicarea ei. Sa nu se fi gandit Macedonski
ca epigrama va starni o asemenea furtuna? Daca Eminescu chiar
era alienat mintal, ce sens mai avea epigrama? In cine lovea, de
fapt, atata vreme cat eel vizat nici macar nu stia de existen^a ei
si, chiar sa fi stiut, faptul nu mai era de natura sa-1 afecteze? Ce
sens putea avea un atac tardiv, mai ales in condi^iile in care
epigrama exista de trei ani? Ce l-o fi determinat pe Macedonski
sa taca mai bine de-o luna, pentru ca apoi sa izbucneasca atat
de violent?

S-a asteptat ca publicul sa se obisnuiasca, treptat, cu
disparitia lui Eminescu de pe scena publica? Simultan, zvonurile
erau menite sa pregateasca fundamentul convingerii ca Eminescu
ar fi innebunit? Toate scornelile susurate (indeosebi) in urechea
bucuresteanului trebuiau sa ofere terenul ideal pentru afirma|ia
finala, prin care Ventura, incriminandu-1 pe Macedonski ca ar fi
actionat „nedemn", atunci cand a scris ca Eminescu se afla la
balamuc, nu a facut decat sa confirme informa|ia si sa o
raspandeasca? A aparut epigrama lui Macedonski atunci cand
s-a socotit ca, data fund slaba reactie la disparifia lui Eminescu,
despre acesta se putea spune orice, fara teama ca va fi aparat?
Era Eminescu, in acea clipa, suficient de bine „preparat" chimic,
incat sa fie eliminate orice eventuale suspiciuni? Si lista
intrebarilor de acest gen poate continua.

Replica lui Ventura nu viza fondul problemei (daca

276

Recuw £ntinedca

afirma|ia lui Macedonski este sau nu reala), ci aspectul strict
etic: „nu se face" sa ataci pe cineva ajuns neputincios (in cazul
nostru, un biet „nebun"). Prin urmare, el este departe de a
sus^ine ca, in esen|a, Macedonski nu ar avea dreptate.
Dimpotriva, interven|ia lui vehementa nu face decat sa
intareasca si sa mediatizeze spusele acestuia! Cu alte cuvinte,
Ventura si Macedonski transmit acelasi mesaj, dar altfel
impachetat.

Ventura afirma: „Exista fapte care-1 ucid pe eel
care le comite. Pentru mine, d. Macedonski este un om
moralmente mort". §i a fost cat pe-aci sa aiba dreptate, desi,
atata vreme cat nimeni dintre contemporani nu contesta ca
Eminescu ar fi fost nebun, Macedonski nu facuse decat sa spuna
un adevar! Daca riscai sa devii „un om moralmente mort" doar
pentru ca ai prezentat in mod cinic sau rautacios realitaji unanim
acceptate, este clar cam ce statut dobandeai din clipa in care
erai oficial declarat alienat mintal!

Cu toate ca acest lucru nu s-a spus in mod explicit, imi
vine greu sa nu ma intreb daca, nu cumva, scandalul in discu|ie
nu a avut, totusi, un rost: acela de a proclama, sub o forma
savantfi, decesul moral al lui Eminescu. Oricat ne-am feri de
suspiciuni gratuite si, mai ales, de posibile scenarii, nu putem
sa nu observam ca tacerea amicilor „clasici" ai lui Eminescu
echivaleaza cu o aprobare atat a con|inutului epigramei, cat si
a interven|iei lui Ventura. Ei accepts (sau privesc cu nepasare)
afirma|iile potrivit carora Eminescu „pana ieri a fost nauc", iar
azi nu-i "decat nebun", motiv pentru care locul lui e la balamuc!

In 1891, Alexandru Grama din Blaj scria despre
Eminescu: „n-a fost nici geniu, nici cuprins de lumea ideala (cum
afirmase Maiorescu - n.n.), ci un biet versificator tare de rand,
tampit pentru lumea aceasta, prin natura sa, prin ocupapunile
si tendinfele sale si prin aerul social si literar in care a trait. De
unde mult rau fac mai cu seama tinerimei noastre aceia care pe
un atare om il expun ca pe un geniu!" Eminescu bun roman? Ba
pardon, „german cu trup si suflet". Ilustrul Grama ne mai
aten^ioneaza in privin|a lui Eminescu, avertizandu-ne ca
„Nicaieri elnu cauta si nu-i trebuie in femeie decat ochi mari,

277

"Remu £nunedca

negri, brafe rotunde, par lung, meat ii vine omului a crede
ca o fi un emisar al Haremului, spre a aduna dintre romani
femei frumoase pentru magnapi desfranap ai Orientului."
§i, ca sa stie de-o treaba, plapanzimea-sa se incordeaza pe toe
si trage concluzia:,, Pur t a t-a bietul roman, in urma tristelor
imprejurari ale timpului destule juguri. A§a ru§inos insa ca
jugul lui Eminescu n-a fost nici unul."

Daca e sa fim drep|i, Grama poate fi amendat pentru
opiniile sale despre Eminescu, dar, in nici un caz, nu poate fi
socotit un incult. Problema nu e atat Grama, cat e
Macedonski, eel care i-a scris acestuia, la 1 decembrie 1891, ca
unei amoreze dedate criticii literare: „Onorate domn, Din
intamplare imi cazu in maini pre|iosul dv. studiu Eminescu.
L-am citit cu o desfidare naturala. Ma asteptam la noi laude
aduse nepieritorului. Disperasem intr-adevar de bunul-simf
romanesc. Dar scrisoarea d-voastra dovedeste ca adevarul,
curand sau tarziu, iese la lumina. V-a fost rezervat sa fip, dincolo
de Carpap, singurul care sa nu se inchine minciunii. Eu aceasta
glorioasa onoare o am aid. N-a fost ultragiu care sa nu mi se fi
aruncat din aceasta cauza. Ceva mai mult, Eminescu nu a fost
ridicat decat spre a ma zdrobi pe mine si curentul antigerman
reprezentat prin revista Literatorul (1880-1890). Dap-mi voie
sa intind mana cordiala unui confrate de lupta pentru triumful
luminii. Va felicit cu entuziasm si dupa parerea mea suntep
unicul roman care a scris o carticica completa si nepasionata.
Ar trebui ca studiul d-voastra sa se raspandeasca. M-as insarcina
bucuros sa va tree cateva printre amicii mei, negresit ca in mod
grapos. Sunt, stimate domn, al d-voastra cu totul, Alexandru
Macedonsky. "

Mare e tupeul si trufia unora, Doamne! Daca as crede
in sinceritatea acestor randuri, ar insemna sa-1 jignesc pe eel
care le semneaza: ar insemna sa-1 socotesc imbecil. §i poate nu
era.

Dar nu Macedonski i-a dat cea mai puternica si mai
marsava lovitura lui Eminescu, ci gazeta Telegraful. Aceasta
informa, la 1 septembrie 1883: „mai mulp prieteni din
Capitala, amici ai nefericitului Eminescu, s-au decis a

278

Recuw £ntinedca

contribui lunar pentru intrefinerea amicului lor in casa de
sanatate. D. T. Maiorescu are partea cea mai mare in aceasta
frumoasa sinobila acpune". Din aceasta clipa, in zare se intrevad,
deja, cearceafurile listelor de subscriptie. Cheta unui cere restrans
este doar inceputul, modelul fluturat sub nasul omului simplu,
invitat sa faca la fel. Aceasta cersetorie mediatizata 1-a trecut
pe Eminescu intr-o stranie si nefericita postura de vedeta
derizorie. Ce o fi fost in sufletul lui Eminescu, care cu doar
doua luni in urma se socotea jignit daca altii vroiau sa-i achite
consumatia la local, numai el si Dumnezeu au stiut.

Nu putem incheia povestea scandalului provocat de
epigrama lui Macedonski fara a puncta unele nelamuriri, generate
de lipsa oricarei reac|ii oneste de aparare a lui Eminescu,
asteptate din partea prietenilor acestuia. Era periculos pe atunci
sa scrii despre asemenea fapte? Riscai sa ajungi coleg de camera
cu el, la ospiciu? Daca stam stramb si judecam drept, nici nu
mai poti sa-i acuzi prea mult pe guvernan|i: daca pana si amicii
il declarau nebun pe Eminescu, ce sa creada ceilal^i? Sau de ce
sa-i aprobe Camerele o pensie, atata timp cat nimeni din presa
nu a sesizat ca ar fi avut vreo contribufie importanta in acest
domeniu, dispari^ia lui lasandu-i reci pe colegii de breasla ori
chiar bucurandu-i? Ne place sau nu, se pare ca, in acele vremuri
(ba, as zice, ca si astazi!), pentru a recunoaste adevarul despre
Eminescu, aveai nevoie de ceva curaj atat fa|a de alfii, cat si
faja. de tine.

§i mai este ceva: oare, in vara lui 1883, dintre to{i
cunoscutii lui Eminescu, nici unul nu aflase de implicarea lui
Ventura, Siderescu si Ocasanu in arestarea lui? Daca „nu",
inseamna fie ca s-a folosit cineva de numele lor, fara ca ei sa stie
(caz in care multe probe socotite a fi esen^iale isi pierd orice
valoare), fie ca numitul trio a pastrat secretul - atare situatie
dovedind ca o for|a aflata deasupra lui si pentru care a actionat
1-a obligat sa taca. In cealalta ipoteza, in care unii dintre amicii
lui Eminescu au stiut macar in parte adevarul, dar nici nu 1-au
consemnat, nici nu 1-au comentat, lucrurile se complica in mod
neplacut, solitudinea lui Eminescu putand fi explicate (si) prin
moralitatea de doua parale a cercurilor in care se invartea.

Oricum ar fi, merits observat ca, in timpul polemicii,

279

Rwma £ntinedctt

Macedonski nu a folosit implicarea lui Ventura in arestarea lui
Eminescu drept argument impotriva acestuia - de unde putem
deduce, de pilda, ca nu stia de ea (lucru mai pu|in plauzibil in
cazul in care povestea de la Capsa nu e inventata de la un capat
la altul) sau ca ura impotriva lui Eminescu era mai mare decat
pornirea fa|a de Ventura. In egala masura, insa, avem motive sa
ne intrebam daca, nu cumva, durul schimb de replici dintre
Macedonski si Ventura nu a fost doar de suprafa|a.

LEGEA FArADELEGII

280

Recuw £winedca

§mecherii avoci(e§ti

In ziua de 18 ianuarie 1884, Maiorescu nota in jurnal,
referitor la Eminescu: „§i-a revenit deci pe la 5/17 Ianuarie,
dupa vre-o 6 luni si 8 zile". Prin urmare, se poate deduce ca,
potrivit lui Maiorescu, din data arestarii si internarii sale
(28 iunie 1883), Eminescu ar fi fost permanent rupt de realitate.
De altminteri, in scrisoarea din 10 februarie 1884, Maiorescu
insusi il informa pe acesta ca ar fi trait „ca in vis in aceste 6-7
luni" (iunie 1883 - ianuarie 1884), in alt paragraf scriind si ca
ar fi „avut un deliriu continuu de peste 5 luni".

Prin urmare, din motive de sanatate, in perioada
delimitata de Maiorescu, „protejatul" lui ar fi fost incapabil sa-
si exercite drepturile civile. In mod normal, intrucat se socoteste
ca nu are capacitatea de a-si apara interesele, orice alienat (sau
debil) mintal este „pus sub interdic|ie", prin sentin|a
judecatoreasca. Certificatul medical semnat de doctorul §u|u
la 5 iulie 1883, atestand ca Eminescu ar fi „atins de alienage
mintala in forma «manie acuta»" si ca aceasta stare „reclama o
cautare serioasa in un stabiliment special", era de asteptat sa
determine Justi|ia sa-i desemneze un consiliu de familie,
compus fie din rude, fie din prieteni sau din alte persoane de
incredere.

De altminteri, primul-procuror a si cerut presedintelui
Tribunalului Ilfov „masuri pentru regularea averei", dar curatela
nu s-a acordat, rezolutia pusa de primul-presedinte pe cererea
acestuia fiind, apreciaza A. Z. N. Pop, „de cea mai inexperta
comoditate". Textul ei este urmatorul: „Nu este curatela, de
oare ce Eminescu nu a incetat din via|a, ci numai e alienat". Intr-
adevar, curioasa decizie, care te face sa te intrebi „de ce?".
Nestiin^a? Aproape imposibil, daca ne gandim atat la functia
magistratului, cat si la faptul ca majoritatea curatorilor au in
sarcina interesele unor persoane vii, mai rar intamplandu-se ca
ei sa raspunda doar de mosteniri vacante. Dar, chiar admi|and
ca semnatarul rezolu|iei a fost neatent sau beat, sa spunem,
ideea de Jnexperta comoditate" poate fi acceptata doar pana la
un punct, pentru ca lipsa vreunei insistence din partea prietenilor
pentru a ob|ine rectificarea deciziei apare in egala masura
ciudatfi. §i iar, „de ce?".

281

"Remu £ntinedctt

Se temea Cineva ca, prin acceptarea curatelei si numirea
unei (unor) persoane, care avea chiar obligatia de a-1 urmari
indeaproape si continuu pe Eminescu, aparea riscul ca respectivul
curator sa afle, involuntar, amanunte ce nu trebuiau stiute? Sigur
este faptul ca nu numai primul-presedinte s-a aratat impotriva
instituirii curatelei! §i, cum nu vad ce avantaj direct avea el din
acest refuz, care mai incalca si legea, ne putem gandi ca s-au
facut niscaiva presiuni asupra lui, ori ca a fost „stimulat" intr-
un fel sau altul sa faca pe naivul. Explicarii ipotetice ale
respingerii curatelei pot fi, deci, multe. Epoca isi avea tipicul
ei, pe care nu-1 descifram astazi decat vag, si, in plus, cata vreme
in privin|a internarii lui Eminescu s-a mintit atat de sfruntat,
ce-ar mai fi imposibil?

In aceeasi ordine de idei, nu poate fi ignorat nici faptul ca,
prin instituirea tutelei, apareau, cum spuneam, responsabilitfiti.
Acel Cineva care se obliga sa-i reprezinte si sa-i apere drepturile
civile, devenea implicit raspunzator si de lucrurile aflate in
proprietatea lui Eminescu. Atatea cate erau, fara acordul
curatorului, ele ramaneau inaccesibile unui terj. De pilda, nimeni
nu putea da spre publicare o noti|a al carui conrinut deservea
pe Eminescu. Ca sa tipareasca poeziile acestuia in volumul stiut,
Maiorescu trebuia sa obrina acordul curatorului. Cum se stie,
acest „cadou" de Craciun 1-a iritat in mod deosebit pe Eminescu,
inclusiv pentru ca „ocrotitorul" nu 1-a consultat deloc inainte
de a-i folosi lucrarile ca pe propriile lui crearii.

Resemnarea (?) cu care amicii lui Eminescu au
intampinat hotararea de nepunere a acestuia sub interdicrie
trebuie privita rinand mereu cont de faptul ca nu exista nici o
marturie concreta privind felul in care decurgea o vizita a
amicilor lui Eminescu la ospiciu. Toate referirile sunt evazive -
si, nu o data, contradictorii. In afara de aceasta, unele relatari
sunt semnate de persoane care, in alte ocazii, e drept, s-au
dovedit a fi mincinoase. Nu putem sti astazi cum se derulau
intalnirile lor cu Eminescu. Cunoastem, insa, chiar din spusa
unor medici, ca starea lui de sanatate s-ar fi agravat dupa
internare - fapt care poate readuce in atenrie intrebarea daca,
nu cumva, abia atunci a inceput „boala". De asemenea, daca
Eminescu banuia a cui victima era, atunci de ce ne-ar mai mira

282

Recuw £winedca

ca ii trata ca pe niste straini, cu care nu voia sa aiba de-a face?
Daca Eminescu nu putea interveni legal impotriva internarii lui
formate, boala nefiind palpabila, existen|a curatelei si modul in
care ac^ionau curatorii impuneau, obligatoriu, documente clare.
Or, se pare, nimeni nu a vrut sa se dea legat intr-un asemenea
act oficial.

In mod ciudat si nelamurit de biografi, dupa arestare,
s-a ivit, nu se stie de unde, un anume avocat Nica. Numele
lui apare intaia oara chiar in ziua urmatoare arestarii, intr-
un proces-verbal incheiat (tot) de comisarul Nicolescu, cu
ocazia desigilarii pentru cateva minute a locuin^ei lui Eminescu,
spre a se lua de acolo un costum de haine, necesar lui Eminescu
la ospiciu. Era Nica un avocat numit din oficiu? De cine si de
ce, atata vreme cat nu trecusera nici 24 de ore de la arestare?
Numele lui Nica mai figureaza si in jurnalul lui Maiorescu, alaturi
de alte cinci, care, se va vedea, in pofida deciziei judecatoresti,
compun un nedeclarat consiliu de familie. Foarte probabil sa fie
vorba de T(h)eodor Nica, eel care 1-a convins pe Eminescu sa
imprumute banii necesari internarii fratelui sau, Nicu, si,
totodata, unul dintre cei 12 junimisti care, mul|umita
liberalilor, au ajuns deputa^i (B. Bossy, P. P. Carp, I. Ianov,
D. A. Laurian, T. Maiorescu, I. M. Melik, I. Negruzzi, Th.
Nica si V. Pogor) sau senatori (Leon Negruzzi, I. Diamandi si
Dim. G. Rosetti).

A. Z. N. Pop incearca sa motiveze stupefianta rezolutie
pusa de primul-presedinte al Tribunalului pe cererea de instituire
a curatelei, precizand ca averea lui Eminescu ar fi fost
Jnexistenta". El nu numai ca se preface astfel a nu sti ca averea
este totalitatea bunurilor aflate in patrimoniul cuiva, dar si ignora
vadit principala comoara a acestuia: manuscrisele.

Despre „lada cu manuscrise" s-a scris mult, dar nimeni
nu a precizat vreodata dimensiunile ei reale. Faptul ca unii
vorbesc chiar de doua asemenea lazi sporeste confuzia. Cert
este doar ca la Academie, prin Maiorescu, au ajuns 47 de caiete
eminesciene. Desigur, nu poate fi ignorat faptul ca, la acea data,
pentru majoritatea oamenilor, respectivele manuscrise nu
reprezentau mare lucru. Au existat insa si prea destui care sa le
aprecieze. Refuzul lui Maiorescu de a le inapoia lui Eminescu,

283

"Remu £ntinedctt

atunci cand acesta i le-a cerut, in 1887, este o clara dovada in
acest sens. Faptul ca nici Matei Eminovici nu a putut intra in
posesia lor, desi s-a straduit si desi era mostenitor legitim al
fratelui sau, precum si neasteptata preluare a lor (in temeiul nu
se stie carei legi) de catre criticul-avocat Maiorescu, constituie
alte doua probe ca acele caiete fusesera bine evaluate de catre
cei interesati si priceputi. In fine, donarea lor de catre Maiorescu,
Academiei Romane, precum si acceptarea respectivei donatii
atesta, in plus, ca manuscrisele lui Eminescu au fost scump
pre|uite de catre cei avizati.

Dupa arestare, lui Eminescu i-a fost sparta" locuin^a

Matei Eminovici s-a interesat in scris de soarta fratelui
lui si, urmare demersului sau, la 23 iulie 1883, Tribunalul
Bucuresti a trimis Prefecturii Capitalei adresa cu numarul
9098/83, iar de la aceasta, raspunsul a ajuns la petentul Matei
Eminovici:

„D-lui Prefect al Polipei Capitalei

Am onoare a va inainta reclama aceasta in original,
petipunea D-lui locotenent Eminovici, inregistrata la nr.
5750/83, comunicandu-va in acelasi timp ca pana in prezent
nu s-a luat de acest tribunal nici o dispozi|iune pentru punerea
sub interdictie a fratelui Mihail Eminescu, aceasta spre facerea
celor de cuviinfa.

Primit adresa, " [Lt Eminovici]

Asa stand lucrurile, Matei putea sa-si ia gandul de la a
emite vreo pretence asupra bunurilor fratelui lui. Dar nu s-a
lasat. Posibil ca, suficient de istej fund, sa-si fi dat seama ca,
daca Mihai nu era pus sub interdictie, era ceva ciudat cu
diagnosticul pus de §u|u. De ce, de ne-ce, a luat trenul spre
Bucuresti.

La 14 august 1883, Maiorescu a facut o scurta mentiune
in jurnalul lui: „Astazi vizitat un minut impreuna cu Wilhelm
[Kremnitz] pe M, Eminescu, alienat, la Dr. §u$u. Delirare
neintrerupta. Nu m'a recunoscut, vorbind intr'una, scuipand in
toate partile. O priveliste care te intristeaza si te desgusta, fara
nici o atrac|ie."

Daca, indiscutabil, scuipatul nu e act artistic, precizarea

284

Recuw £winedca

privind scuipatul „ih toate parfile" suna a exagerare, Maiorescu
fiind la un pas de a ne spune ca Eminescu se invartea pe calcaie,
stropind si pe gura si pe urechi, jur-imprejur, ca un aspersor. §i,
daca ma gandesc si la raceala desavarsita cu care avea sa-si
trateze Eminescu „protectorul" ulterior internarii sale formate,
apare intrebarea: nu cumva, Eminescu scuipa Jn toate parfile",
dupa cum se misca Maiorescu?

Sau, nu cumva, dezgustatorul „scuipandin toate parole"
era efectul unei salivapi excesive? §i, nu cumva, aceasta era, la
randul ei, produsa de ceea ce, la finele veacului trecut, era numit
„otravire acuta" cu mercur sau cu unul dintre compusii lui?

Tot la 14 august 1883, Maiorescu mai consemna: "Acum
2 zile a fost la mine tatal sau (anecdote din societatea
moldoveneasca de odinioara) si dupa aceea fratele sau,
locotenentul, care s'a folosit de aceasta ocazie spre a-si anexa
ceasornicul alienatului sau frate." Puternica, iubirea familiei!
Taica-sau si-a trecut timpul amuzandu-1 pe Maiorescu, iar
fra|ane-sau i-a ciordit ceasul, cu acordul lui Maiorescu! Oare,
numai la atat sa se fi rezumat intalnirea?

Aparent, faptul ca Matei Eminovici si-a anexat
„ceasornicul alienatului sau frate" nu reprezinta mare lucru. Daca
discutam prin prisma valorii materiale a ornicului, asa e, cu toate
ca era vorba de un ceas din aur. Daca |inem cont de Lege si de
principii, lucrurile stau cu totul altfel. E drept, Matei Eminovici
pare sa nu fi fost tocmai un briliant al familiei, dar asta nu e o
scuza pentru actiunile altora. Cum a ajuns el sa vada ceasul
fratelui sau, ca sa si-1 poata „anexa'l Daca, asa cum Maiorescu
insusi scrie, acest ceas se gasea acasa la el, cine si in ce temei
legal i 1-a cedat? Iar daca el, Maiorescu, la randul lui, 1-a predat
lui Matei, pe considerentul ca, in acel moment, familia lui
Eminescu era indrituita sa preia bunurile acestuia, de ce nu i-a
inmanat absolut toate lucrurile aflate in proprietatea lui
Eminescu? Putea fi pacalit Maiorescu, bun cunoscator al Legii,
de Matei Eminovici, sau povestea cu ceasul aduce, mai degraba,
a mita („Ia ceasul si cara-te, uita de manuscrise!")? Semnificativ
poate fi si faptul ca Maiorescu a notat predarea ceasornicului
lui Eminescu catre fratele acestuia, Matei, la doua zile dupa
consumarea faptului, desi, in acele prime zile de august 1883,

285

"Remu £ntinedctt

jurnalul lui confine mai mult informatii meteorologice.

Juridic vorbind, Maiorescu nu avea dreptul nici sa retina
ceasul lui Eminescu (exceptand, poate, cazul in care arestarea s-ar
fi produs la el acasa, Eminescu pierzandu-si acolo ceasul), nici sa
i-1 cedeze locotenentului Matei, iar el, avocat fiind, stia acest
lucru. In mod normal, Maiorescu nici nu avea cum sa ajunga
la acel ceasornic. Un argument fundamental in acest sens
este si procesul-verbal intocmit de comisarul C. N Nicolescu
la 28 iunie 1883 si care are urmatorul post-scriptum:

„P.S. Transportandu-ne la camera ce ocupa Dl. Mihail
Eminescu in str. Piafa Amzei nr. 6, am gasitpe subinchirietoarea
Dna Ecaterina Slavici si fafa cu domnia sa, si cu Dl. Siderescu,
deschizand usa cu cheia gasita in bae, am aruncat in interior
toate obiectele menponate in inventarul anexat, si la moment
am inchis usa, incuind-o si sigiland-o, iar cheia s-a luat de noi,
spre a se innainta cu acest act. " Semneaza caligrafic: „Comisar
C.N. Nicolescu, Ecaterina Slavici, V. Siderescu".

Daca, intr-adevar, Eminescu a fost ridicat de police de
la baia publica, se presupune ca avea ceasornicul cu sine, acesta
fiind inscris intre obiectele personale inventariate de comisarul
Nicolescu si incuiate in locuin^a arestatului, inainte de a o sigila
(in cazul in care Eminescu 1-ar fi uitat acasa chiar in acea zi,
trebuind sa se gaseasca in acelasi loc). Rezulta ca, pentru ca
Maiorescu si, apoi, Matei sa intre in posesia lui, trebuia desigilata
camera lui Eminescu. Or, nu exista nici un document in acest
sens, exceptand procesul-verbal intocmit de Politie la 29 iunie
1884 si prin care suntem informati ca din locuin|a lui Eminescu
au fost luate, in absen|a lui, „un costum de haine (jacheta, vesta,
pantaloni) si o camase, o pereche de pantaloni de noapte". De
altfel, atata vreme cat nu a fost acceptata instituirea curatelei,
nimeni, nici cele mai apropiate rude ale lui Eminescu, nu aveau
dreptul sa patrunda in locuin|a lui si sa dispuna de bunurile
gasite acolo. Cine, cand si in temeiul carei legi a desigilat
incaperea lui Eminescu, tinuta cu chirie in casa lui Slavici? Cine,
cand si cu ce temei a golit-o de toate lucrurile, inclusiv de
manuscrise si de carti, cate-or fi fost? Dar, mai ales, ce soarta au
avut acestea? Nimeni nu spune ce s-a intamplat cu micu^a avere
materials a lui Eminescu (de la masina de preparat cafea, la

286

Recuw £winedca

cartea cea mai scumpa lui, sau la garderoba neasteptat de bogata
si de bine intretinuta, desi ataxia biografi 1-au prezentat drept
neglijent si ingalat). Un singur lucru pare cert: valoroase sau nu,
cei care s-au folosit de ele au ac|ionat in mod ilegal; in lipsa
altor documente oficiale, afara de cele cunoscute, putem spune
fara tremur in glas ca bunurile lui Eminescu au fost obpnute
prin efracpe. Altfel spus, dupa arestare, i-a fost sparta casa.

Avem toate motivele sa credem ca Maiorescu a fost si
el implicat in comiterea acestei infrac|iuni. Dovada cea mai
sigura o reprezintapublicarea, in decembrie 1883, aprimei editii
a volumului de Poesii eminesciene; cartea confine 64 de titluri,
din care aproape o treime nu mai vazusera lumina tiparului,
Eminescu socotindu-le insuficient cizelate. In mod evident,
Maiorescu si-a deschis singur cale spre manuscrisele lui
Eminescu si a ales ce a crezut de cuviin|a, fara ca macar sa-1
instiin|eze pe autor. Despre supararea provocata lui Eminescu
de publicarea acestei car|i, numai Mite Kremnitz a vorbit
transant, dar nici ea nu a furnizat amanunte, desi refuzul lui
Eminescu de a mai coresponda cu cineva din Tara este edificator,
singura scrisoare pe care a trimis-o de la Viena „protectorului"
sau fiind rodul unor indelungate cicaleli. La revenirea in T ara .
dupa etapa Dobling, Eminescu era, probabil, atat de furios, incat
a refuzat sa mai discute cu amici precum Slavici ori cu „tatuca"
Maiorescu (desi acesta din urma ne povesteste cum 1-ar fi
asteptat el, frumos si emo^ionant, la Gara de Nord). Ultima
afirma|ie nu se intemeiaza pe precizari explicite in acest sens,
ci pe lipsa oricarei relatari privind reintalnirea - care, teoretic,
trebuia sa fie mai mult sau mai putin entuziasta, dar oricum
demna de retinut. In scurtul interval petrecut de Eminescu in
Capitals (27 martie - 6 aprilie 1884), nu se stie exact unde a
locuit.

Daca revenim asupra felului in care Maiorescu a dispus
de bunurile lui Eminescu, remarcam ca, pe de o parte, Legea a
fost incalcata o data cu desigilarea locuin^ei lui Eminescu si cu
insusirea manuscrisele acestuia. Pe de alta parte, in plus, exista
solicitarea expresa a primului-procuror (solicitare care, de-ar fi
primit aviz favorabil, ar fi permis accesul legal la manuscrise),

287

Rwma £ntinedctt

dar care nu fusese aprobata. Asadar, pe langa nesocotirea Codului
penal, cineva si-a luat cu de la sine putere si dreptul de a ac|iona
impotriva rezolupei primului-presedinte al Tribunalului Ilfov,
eel care (intemeiat sau nu) respinsese cererea de stabilire a
curatelei si, implicit, punerea lui Eminescu sub interdictie.

Faptele pana aici relatate conving ca arestarea lui
Eminescu este opera for|elor reunite ale Polijiei, conducerii
ospiciului si al unor asa-zisi amici („liantul" celor trei factori
fiind Maiorescu). In ceea ce priveste Politia si parchetul, acestea
au actionat pana la un punct, dupa care cazul a fost lasat in
suspensie: Politia nu s-a mai interesat de sigiliul pus pe usa
locuin|ei lui Eminescu, iar parchetul a „uitat" ca are intr-un sertar
cheia acestei case, permi|and „amicilor" sa intre in ea fara
re|ineri. Probabil, indrazneala avea drept temei faptul ca,
proprietarul aflandu-se la ospiciu, nu avea cine sa reclame
patrunderea ilegala in camera lui.

Chestiuni §i daravere

Deosebit de suspect, dar interesant pentru mai corecta
in|elegere a vie^ii lui Eminescu, este si scrisoarea expediata de
Maiorescu, la 18 octombrie 1883, tatalui acestuia:
„Stimate Domnule,

Starea fiului D-stra §i amicului nostru literar M.
Eminescu nus'a indreptat inca, si asa am hotarat cu topi, cei de
aici, sa-1 trimetem pe cheltuiala noastra la Institutul de alienap
din Viena si sa-1 lasam acolo vreme de un an. Daca nu se va
indrepta pana atunci, va fi timpul venit sa-1 asezam la Golia sau
la Marcufa, ca pe un bolnav fara leac.

Cu prilejul venirii D-voastre la Bucuresti, ne-afi declarat
ca lasap asupra noastra toata ingrijirea materiala si morala pentru
nenorocitul D-voastra fiu. Cu toate aceste, m'am crezut dator a
va da de stire despre cele de mai sus.

Primip, va rog, incredinfarea deosebitei mele stime.

T.M."

Al doilea paragraf al scrisorii suna ciudat si nu prea are
legatura cu eel dintai, frazele capatand mai multa logica daca
sunt citite in ordine inversa. Nu contest posibilitatea ca asemenea
mandatare verbala sa fi fost reala (desi nimeni nu poate azi

288

Recuw £winedca

dovedi ca Maiorescu nu minte, iar jurnalul din care este extras
textul scrisorii are destule alte inexactitati!), dar ma indoiesc ca
ea era suficienta in Justice - lucru, iarasi, cunoscut de
Maiorescu. In plus, in condi^iile in care, repet, jurnalul lui
Maiorescu isi are „ciuda|eniile" lui, nu trebuie sa fii foarte
suspicios pentru a te gandi ca textul unei scrisori trecute intr-
un jurnal intim nu ramane o dovada indubitabila ca respectiva
scrisoare chiar a fost transcrisa, timbrata si expediata. Pe langa
amanuntul ca Maiorescu nu a notat stabilirea in^elegerii, in
jurnalul personal, inca din 12 august 1883 (data la care a fost
vizitat de tatal si de fratele lui Eminescu), surprinde ca, prin
numita conven|ie, Maiorescu nu capata drepturi si raspunderi
concret precizate. Mai mult, modul in care el invoca existen|a
acestei (pretinse?) invoieli in scrisoarea catre Eminovici ramane
suspect, insasi men|ionarea ei fiind nefireasca in contextul dat.
Pentru curiosi, batranul Gheorghe Eminovici s-a stins la 8
ianuarie 1884, inainte ca Eminescu sa fie externat din ospiciul
vienez si la nici trei luni dupa ce Maiorescu i-a trimis interesanta
scrisoare mai sus citata.

Faptul ca Maiorescu este atat de evaziv intr-o problems
delicata si extrem de importanta obliga la o reevaluare a modului
in care, indirect, el ii prezinta pe Eminovici, la 14 august 1883.
Potrivit lui, in momentul eel mai dramatic pentru Eminescu,
tatal acestuia il distreaza pe Maiorescu cu „anecdote din
societatea moldoveneasca de odinioara", iar fratele Matei ii ia
ceasul! Absen|a oricarei referiri la intentia, macar, de a-1 vizita
pe Eminescu ii face aproape odiosi. Dar, oare, chiar n-or fi vrut sa-
1 viziteze, ori, sub un pretext oarecare, nu li s-a dat voie?

Un motiv de indoiala privind corectitudinea informatiilor
furnizate de Maiorescu porneste de la faptul ca acesta acorda
mai multfi aten^ie unei (pretinse?) atitudini deloc laudabile a
celor doi Eminovici, insa nu scrie un cuvant despre in|elegerea
prin care acestia si (se da de in^eles) restul familiei il mandateaza
pe el sa se ocupe de soarta lui Eminescu. Nu spun ca Maiorescu
minte cand men|ioneaza povestirile batranului si „culegerea"
ceasului de catre Matei. Ma intreb, insa, de ce omite sa dea
detalii. Totusi, din moment ce Matei a reusit sa-i smulga ceasul,
inseamna ca au avut loc anumite discutii, destul de aprinse, si

289

"Remu £ntinedctt

nu e deloc limpede de unde a aflat Matei (complet rupt de
cercurile in care se invartea Eminescu) ca respectivul ceas se
aflfi la Maiorescu. In lipsa unui alt raspuns, ramane supozitia ca
respectivul ceas i-a fost dat chiar de catre Maiorescu. Indiferent
cum a fost determinat, gestul lui pare sa arate ca el stia ca
Eminescu nu va iesi azi-maine din ospiciu.

De asemenea, este total improbabil ca intrevederea cu
batranul Eminovici sa se fi rezumat la invocatele anecdote. De
ce Maiorescu nu precizeaza cum s-a ajuns la declara|ia prin
care tatal lui Eminescu lasa „asupra noastra toata ingrijirea
materiala si morala" a lui Eminescu? Oare, in schimbul acestui
serviciu nu s-a cerut nimic? Daca ar fi lipsit orice interes per-
sonal (sau de grup), Maiorescu fie ar fi aparat cu dintii absolut
toate bunurile lui Eminescu, inclusiv ceasul, fie i-ar fi invitat pe
cei doi sa treaca pe la madam Slavici si, daca vor, sa culeaga
din camera lui Eminescu ce cred ei ca le-ar fi de trebuin|a (asa
cum s-a vazut, pe Maiorescu nu-1 inhiba sigiliul Poli|iei).
Problema este alta: mai exista, la 12 august 1883, „camera lui
Eminescu", ori fusese de mult golita, primind o alta intrebuin|are
(eventual, alt chirias)?

Pe cei tentaji sa creada ca internarea la §u|u si la Viena
ar fi dovada de Jngrijire materiala §i morala", ii indemn sa se
asigure inainte ca respectiva Jngrijire" a urmarit intr-adevar
interesul pacientului, incercand sa explice, de pilda, cine, ce si
cum a avut de profitat de pe urma existen^ei, in paralel, a doua
diagnostice puse lui Eminescu, in vreme ce el era tratat pentru
o a treia boala, nerecunoscuta oficial, dar consacrata de unii
dintre biografii lui.

Formularea scrisorii in discu|ie lasa impresia ca,
abandonandu-si fiul in seama „lor" (numifi - spre edificare! - si
„cei de aid"), practic, Eminovici le-ar fi dat drepturi depline
asupra acestuia, ca la o vanzare: „Cu prilejul venirii D-voastre
la Bucure§ti, ne-ap declarat ca lasafi asupra noastra toata
ingrijirea materiala si morala pentru nenorocitul D-voastra fiu.
Cu toate acestea, m'am crezut datora va da de stire despre cele
de mai sus. " Mai lipsea sa vorbeasca de un titlul de proprietate
asupra lui Eminescu! Asadar, interesat ori din culpa, Justitia
refuza sa puna sub interdictie, „amicii" nu o trag de maneca,

290

Recuw £winedca

dar isi fac singuri dreptate!

Precizarea din primul rand al acestei scrisori, in care se
vorbeste de starea „amicului nostru literar", arata dureros de
exact ca legatura lui Eminescu cu Maiorescu si cu cei din cercul
lui nu era deloc profunda, ci marginita, aproape ca o relate de
afaceri. In text, se pune problema ca Eminescu sa fie asezat „la
Golia sau la Marcufa, ca pe un bolnav fara leac". Reamintesc
ca, in „raportul" conceput de Anonim, se precizeaza ca, inca
din septembrie 1883 (deci, cu vreo luna inainte ca Maiorescu
sa trimia scrisoarea in discu|ie!), medicii i-ar fi permis lui
Eminescu saparaseasca, vremelnic, ospiciul Caritatea si canumai
„nerabdarea" unora ar fi determinat trimiterea lui la Viena.
Totodatfi, merits resubliniat ca parasirea Doblingului s-a datorat
unor interven|ii, precum cea din scrisoarea trimisa de Missir lui
Maiorescu (la 7 februarie 1884): „Am primit alaltaeri alaturata
scrisoare de la Boghean din Viena, in privinfa lui Eminescu.
Vep vedea din aceasta scrisoare cat de necesara este scoaterea
lui Eminescu din ospiciu. "Mai direct spus, e greu sa faci complet
abstrac|ie de ipoteza ca, fara jocurile hazardului si fara demersul
unor prieteni mai pu|in cunoscu|i (poate, nestiu^i nici macar de
Eminescu), acesta avea toate sansele sa stea in ospiciu mult si
bine. Spre norocul lui, in acei ani, la Viena se aflau mulji romani
care-1 apreciau si care, neavand nimic comun cu Junimea, nu
se sfiau de sefii ei.

Capac la toate, in manuscrisul jurnalului lui Maiorescu,
scrisoarea din 18 octombrie 1883, catre Eminovici, ori este gresit
datata, ori e datata cateva zile dupa ce a fost scrisa, intrucat
apare intercalate intre insemnarile din 12 si 15 octombrie, la
data de 18 octombrie fiind notat: „Seara. Incheierea socotelilor
despre casa pentru suspnerea lui Eminescu si trimiterea lui la
Viena intr'un institut de boale mintale. Proces-verbal semnat la
mine de T.G. Rosetti, Simpon, Slavici, Nica (probabil, Teodor
Nica - n.n.) si Chibici." Daca scrisoarea a fost redactata la 12 sau
la 13 octombrie, deducem ca rezultatul discu|iilor din seara
de 18 octombrie a fost „anticipat" de Maiorescu. Daca nu,
putem sa ne gandim ca acesta a lasat un blanc mai mare. Cine
baga mana in foe ca acesta a fost singurul?

Procesul-verbal semnalat de Maiorescu parca vrea sa faca

291

"Remu £ntinedctt

in ciuda primului-presedinte al Tribunalului, care, repet, nu
acordase curatela. Curatela nu, dar curatori da! Si cine isi arogase
dreptul de a decide asupra sorjii lui Eminescu? Rosetti era coleg
de partid cu Maiorescu, Simeon fusese implicat pana peste cap
in arestarea lui Eminescu, Slavici spiona pentru Maiorescu, iar
Chibici era si el omul acestuia. Ce sa mai zici? Norocos,
Eminescu asta! Daca nu erau cei sase, mai ajungea el sa stea la
izolare, intr-un balamuc de lux din Viena? In atare context, nici
nu-i de mirare ca Maiorescu a „uitat" sa ne lase vreo vorba despre
con|inutul acestui proces-verbal, pe care, spre deosebire de
bilejelul trimis de doamna Slavici, nu 1-a mai arhivat.

Dar eel mai neasteptat si mai demn de remarcat lucru
mi se pare a fi brusca hotarare de a-1 coopta pe Simeon in acest
consiliu de familie, instituit paralel cu Legea. Aparut ca din
negurile vremii, dar exact la momentul oportun, cat sa fie
aranjatfi internarea lui Eminescu, inginerul Simeon a ajuns in
intimitatea lui Maiorescu cu o viteza eel pu|in surprinzatoare,
dupa cum surprinzator e si faptul ca Maiorescu ii cere avizul in
probleme atat de importante - si, nu in ultimul rand, atat de
bine pastrate in secret. Dupa ce Eminescu a fost externat, Simeon
s-a topit la fel de neasteptat precum sosise. Misiune incheiata?

O arestare neconsemnati de autoritip

Ultimul dosar Eminescu este eel cu numarul 645, din
1889. Asa cum ne-am obisnuit, nici piesele lui originale nu mai
sunt de gasit. Noroc ca, macar partial, unele au apucat sa fie
date publicitatii. Potrivit lor, cronologic vorbind, lucrurile s-au
derulat in cateva etape importante. Intai, ar fi vorba de faptul
ca Eminescu a ajuns, din nou, pe mana doctorului §u|u. Cine
era §u|u? Enciclopedia romana Minerva il prezinta astfel: „Sutzu
Al, medic roman (n. 1837), fost prof, la fac. de medicina din
Bucuresti si membru in consiliul sanitar superior. E unul dintre
primii psihiatri romani, care a publicat si lucrari de specialitate
valoroase." Vechi membru al Partidului conservator, in 1878,
Sutzu era medic primar al spitalelor civile. Posibil sa fi fost ruda
cu G. Sutzu, seful lojei masonice L'Etoile de Roumanie, infiin|ata
la Iasi in 1865 (la doar doi ani dupa Junimea). In sfarsit, cu vreo
doua saptamani inainte de prima lui arestare, Eminescu scria in

292

Recuw £winedca

Timpul ca „5-a conferit crucea de comandor al ordinului
«Coroana Romaniei» domnului doctor A. Sufu, medic primar al
ospiciului Marcufa, profesor la Facultatea de medicina din
Bucure§ti".

Stupefiant este faptul ca data, motivul si locul din care
Eminescu a fost ridicat, spre a fi definitiv internat la ilustrul sau
„amic" §u|u, sunt nedeterminate! Calinescu ofera o explicate
destul de evaziva: „In curand (?) fu nevoie sa fie aparat deprivirile
vulgului si, in acest scop, prietenii, scofandu-1 de la Marcufa,
unde fusese dus intai in februarie si unde nu voiau sa-1 £ina, il
internasera din nou in Ospiciul «Caritas» al d-ruluiAl. §u$u din
strada Plantelor, nr. 9, in care poetul petrecu cateva luni de
visare dementa euforistica si viziuni paradisiace, unice clipe de
fericire in viafa sa zbuciumata. "

Din citatul de mai sus, intr-adevar importanta mi se pare
mentiunea privind faptul ca, dupa arestarea din 1889, primul
drum fa cut de Eminescu a fost la Marcu|a (fosta manastire, zidita
in 1587 de marele logofat Dan si devenita ospiciu, in secolul
trecut), unde tot §u|u era sef, dar de unde a trebuit sa piece, din
motive necunoscute, la Caritatea ajungandu-se doar pentru ca
„amicii" nu aveau de ales. Chiar daca G. Calinescu nu o spune
explicit, din text rezulta ca si la Marcu|a ar fi ajuns tot gratie
efortului benevol al „prietenilor", obsedati de gandul ca Eminescu
ar putea intra in vizorul „vulgului", facandu-i o impresie proasta.

Cine si de ce „nu voiau sa-1 fina" la Marcu|a? Sa fi
incercat doctorul Su|u sa scape de povara unei impuse atitudini
antiprofesionale? Sa fi refuzat medicii de la Marcu|a, aflati tot
in subordinea lui Su|u, sa puna diagnostic la comanda? Sa-si
fi dat ei seama ca Eminescu era sanatos? Sa se fi temut
complicii - medici si nemedici - ca, trimi|andu-l direct intr-un
loc stiut ca fund fara intoarcere (ospiciile de la Golia si de la
Marcu^a erau pentru bolnavii fara leac), risca sa fie intreba|i de
unde stiau ca nu se va mai insanatosi?

Contrar lui Calinescu, Anonimul ne informeaza prin
„raportul" lui ca, „La 3 februarie 1889, Eminescu fu adus prin
ordinul Polipei Capitalei la institutul «Caritatea»." Precum se
vede, Anonimul nu pomeneste nimic de „prietenii"lui Eminescu,
care 1-ar fi inso|it la Marcu|a si de la Marcu|a la Caritatea, si

293

"Remu £ntinedctt

nici ei, in memoriile lor, mai mult sau mai pu|in exacte, nu
amintesc ceva despre acest drum. De aceea, varianta
Anonimului suna mai credibil decat cea calinesciana. Esen|ial
ramane faptul ca Eminescu a ajuns iar la ospiciu, fara ca vreo
sursa sa indice cine il dusese acolo, cand, de ce si/sau in temeiul
carei prevederi legale. Lipsa acestor date fundamentale este de
natura sa convinga ca „innebunise" din nou, ori, dimpotriva,
intareste suspiciunea ca a fost, in continuare, o victima a puterii
politice? Sa le luam pe rand.

Legat de „cine": in mod evident, Eminescu nu s-a
auto-internat. Amicii nu ne-au lasat nici ei stire ca 1-ar fi luat la
bra|, ca sa faca un drum pana acolo. Cu toate acestea, Calinescu
asa sus|ine. Posibil sa aiba dreptate, in masura in care, dupa
modelul brevetat in 1883, ei au fost cei care au apelat la serviciile
poli|iei, spre a-i face un ultim pustiu de bine „bolnavului".
Implicarea Poli|iei, la care se refera Anonimul, pare foarte
plauzibila - cu atat mai plauzibila, cu cat nici nu era un debut,
in acest sens, tot ea arestandu-1 si in iunie 1883 si in noiembrie
1886. Total nejustificat este motivul pentru care, initial, a fost
dus la Marcu|a.

Privitor la „cand", Calinescu plaseaza acest moment
crucial in februarie 1889. La randu-i, Anonimul prezinta ziua
de 3 februarie drept data la care Eminescu ar fi ajuns la Institutul
Caritatea, dar trece peste episodul Marcu|a. 3 februarie nu are
o semnifica|ie majora (deocamdata), ea ramanand o data
orientativa, pe baza careia putem banui ca ziua in care a fost
arestat Eminescu nu a fost ulterioara ei.

Spre a ne apropia cat mai mult de ziua in care a avut loc
evenimentul, trebuie sa avem o explicate a acestei ultime
internari in balamuc. In mod oficial, cauza ar fi fost degradarea
starii de sanatate a „pacientului", Calinescu prezentand ducerea
lui la Marcu|a ca pe o favoare, facuta de „prieteni", ce doreau
sa-1 apere „de privirile vulgului". In general, izvoarele repeta
papagaliceste ca, pe la finele lui 1888 si la inceputul lui 1889,
Eminescu nici nu descinsese bine in Capitals, ca se si „stricase"
din punct de vedere etic, ajungand, vezi Doamne, sa faca tot
felul de lucruri jenante, pe care mahalaua din centru abia astepta
sa le vada si sa le judece. Sa admitem ca asa o fi fost (desi

294

Recuw £winedca

minciuna-i cat carul)! Dar altceva, altceva n-o mai fi facut?

Ba da: la 13 ianuarie 1889, in Romania libera apare un
articol de fond, cu mare impact in via^a politics. Peste 11
ani, N. Braneanu (Mihail, dupa A. Z. N. Pop), redactorul-sef al
foii respective si unul dintre cei cinci curatori ulterior numi|i in
consiliul de familie al lui Eminescu, avea sa declare in legatura
cu acest text: „Scurta vreme inainte de nebunie, Eminescu dadea
semne de nervozitate si excitare suspecta. Intr-o astfel de
dispozipe a scris la Romania libera un articol violent in contra
colegului lui Carp din minister, Vernescu, seful liberalilor-
conservatori fuzionap cu junimistii. Din cauza asta, mai ales ca
raporturile dintre Carp si Vernescu erau si asa foarte incordate,
a izbucnit o criza ministeriala si a cazut guvernul. Deci
Eminescu a rasturnat si un guvern." Poate e util sa amintesc ca,
in intervalul 12 noiembrie 1888 - 22 martie 1889, Romania a
fost condusa de guvernul Theodor Rosetti, in cadrul caruia Petre
P. Carp de|ineaportofoliul de la Externe, iar Gheorghe Vernescu
era ministru de Justice; din 29 martie, i-a succedat cabinetul
lui Lascar Catargiu.

Textul lui N. Braneanu a fost consemnat de I. Scurtu, a
carui arhiva - cum altfel? - a disparut si ea. Din pacate, I.I. Scurtu
nu 1-a intrebat un lucru important: daca el, redactorul-sef al
Romaniei libere, observase ca „Eminescu dadea semne de
nervozitate si excitare suspecta", de ce a acceptat sa pub lice
respectivul articol? Exista un singur raspuns: pentru ca era bine
scris si perfect logic. Pentru ca adevaratul Braneanu n-a avut
obiecjii! Prin urmare, precizarea ca semnele de „nervozitate si
excitare suspecta" ar fi fost cu pu|in timp Jnainte de nebunie"
poate fi acuzata fie de tenden|iozitate, fie de superficialitate,
mai ales ca Braneanu nu ne relateaza propriile constatari privind
modul in care s-ar fi manifestat acea „nebunie". Asa, si noi ne
putem intreba daca, atunci cand a facut declaratia, Braneanu
insusi nu manifesta „nervozitate si excitare suspecta", dar un
eventual raspuns afirmativ nu conteaza, atata vreme cat
exprimarea lui Braneanu contests fara drept de apel tendentioasa
noastra supozitie. In schimb, ne putem intreba altceva: repeta
Braneanu ce-a auzit la aljii? Scrie ce i se dicteaza facand, vorba
lui Calinescu, firesti „servicii inofensive prietenilor si

295

Rwma £ntinedctt

cunoscufilor" si, de ce nu?, mai-marilor lui?

In contrast cu vocile care apreciaza ca, in ciuda marturiei
lui Braneanu, articolul in cauza nu ar fi fost scris de Eminescu,
N. Georgescu se intreaba, firesc: „de ce s-ar apara un ziarist la
1900 pentru un gest din 1889? De ce n-ar fi facut el publica
marturia, preferand s-o incredinfeze sertarelor lui Scurtu?" . In
privin|a veridicitatii afirma|iei ca „Eminescu a rasturnat §i un
guvern", am mari rezerve. Chiar daca articolul acestuia a starnit
o mica furtuna, nu cred ca lui i se datoreaza schimbarea
guvernului - fapt petrecut la mai bine de doua luni dupa
publicarea invocatului articol. Slabiciunea guvernului Th.
Rosetti nu era un secret.

De ce neaga unii ca articolul cu pricina a fost redactat
de Eminescu? Parte, pentru ca asa cred. Parte, din teama ca,
altminteri, ar deveni prea evident ca motivul ultimei arestari a
lui Eminescu a fost unul politic si, implicit, s-ar putea face usor
legatura intre cele petrecute in 1883 si copia lor din 1889. Un
detaliu: despre textul in discutie, mul|i au umplut presa vremii,
mai pu|in Eminescu. Or, daca acest lucru ar fi explicabil in relatia
lui cu Romania libera (care, chiar a doua zi, s-a dezis in chip
penibil de textul lui Eminescu, afirmand ca acest articol de
fond, ocupand trei coloane, s-ar fi „strecurat" in pagina, pas-pas,
„fara autorizarea redacfiunii"), nu la fel stateau lucrurile cu
saptamanalul Fantana Blanduziei. Reamintesc ce scrie Calinescu
despre aceasta: „Pe frontispiciul gazetei, de format jurnal, erau
numele facsimilat al lui Eminescu, dat ca fondator, si un motto
din versurile sale: «Unde vei gasi cuvantul, Ce exprima
adevarul». "

Dar, chiar daca motivul caderii guvernului Rosetti nu a
fost articolul in discutie, nu inseamna ca textul cu pricina nu a
avut un impact deosebit in lumea politica; in plus, era posibil
ca, daca Eminescu nu ar fi fost arestat, el sa fi publicat noi articole
similare, nu neaparat in Romania libera (tinerii „fantanari", de
pilda, n-ar fi indraznit sa-1 cenzureze). Din acest motiv (dar
nu numai), se poate presupune ca Eminescu a fost ridicat,
daca nu chiar in ziua publicarii articolului, intr-una din zilele
saptamanii din perioada 14-21 ianuarie 1889. In sprijinul

296

Recuw £winedca

acestei afirma|ii vine si raportul medico-legal semnat de doctorii
§u|u si Petrescu: „intrunindu-ne astazi 20 Martie [1889] la
Institutul «Caritatea», unde [Eminescu] se afla de aproape doua
luni..." Daca celor „aproape doua luni" petrecute la Caritatea le
adaugam numarul (inca incert) de zile reprezentand durata
„cantonamentului" de la Marcu|a, ajungem in ianuarie 1889.

Cand momentul arestarii apare atat de invaluit in cea|a,
te po|i astepta ca nici motivapa ei sa nu fie cu mult mai limpede.
§i nici nu este.

In privin^a cauzei aducerii lui Eminescu la ospiciu, tot
Politia a fost aceea care 1-a dat pe mana medicilor. Ca si in 1883,
evenimentul avea loc dupa ce Eminescu publicase un articol
care a starnit valuri in lumea politics. Ca si in 1883, daca n-au
contribuit direct la definitiva lui infundare in ospiciu, „amicii"
au tacut.

Tocmai pentru ca nu exista nici o relatare a modului in
care s-a actionat, putem banui ca, in principiu, a fost folosita
aceeasi re|eta, verificata cu succes in iunie 1883: inamicul
public este insfacat, „tras" in camasa de for^a, urcat in careta
ospiciului si, da-i bice!, spre balamuc. Numai ca, de data
aceasta, nu s-a mai mers direct la Caritatea, ci s-a trecut pe
la Marcu^a - unde, spuneam mai sus, ajungeau doar bolnavii
incurabili. Detaliul este deosebit de important, deoarece, daca
nu ar fi actionat la ordin, pe ce temei decideau politistii gravitatea
bolii celui arestat, stabilind si unde sa-1 interneze?

lata cum prezinta Anonimul acest moment:

„La 3 februarie 1889 Eminescu fu adus prin ordinul
Polijiei Capitalei la institutul «Caritatea» , unde fu supus
supravegherii si tratamentului medical, si motivele care au
ocazionat izolarea sa au fost de un ordin cu totul moral.
Caracterul sau bland si destul de linistit deveni, sub acpunea
unor libapuni recente, violent si iritabil, provocand certuri si
scandale in public; onest si moderat prin pornirile sale, Eminescu
deveni vicios. Intra in localuri publice cerand a bea, apoipleaca
fara a-si plati consumapa. AM data intra in birja, seplimba fara
a-siplati cursa: atatea fapte care provoaca masuri administrative. "

Precum se vede, Anonimul face referire exclusiv la fapte
trecute, cu mult anterioare zilei in care Eminescu a fost depus

297

Recttto £ntinedctt

la Caritatea. El nu pomeneste tocmai ultimul incident, acea
ultima „picatura", care a provocat „masurile administrative",
desi aceasta era esen|iala, ajutand inclusiv la stabilirea
diagnosticului. Putea Polifia sa il arunce din nou pe Eminescu
intr-una dintre custile lui §u|u fara sa intocmeasca un proces-
verbal, care sa cuprinda si motivele pentru care oamenii legii
acfionaserfi astfel? Nu; existen|a procesului-verbal semnat de
comisarul Nicolescu la 28 iunie 1883 o dovedeste din plin. Exists
vreun act oficial in care sunt amanunfit consemnate toate cele
relatate de Anonim? Poate, dar nu a fost facut public. Atunci,
pe ce s-a bazat Anonimul cand a invocat Jibatiunile" care 1-au
facut „violent si iritabil" pe Eminescu si cum s-au manifestat
violen|a si, respectiv, iritabilitatea invocate - dar, mai ales, pe
ce ne bazam noi, cand luam in serios asemenea „martori"? Daca,
devenind „vicios", Eminescu ar fi provocat mari „certuri si
scandale in public", de ce nu a fost arestat sau macar amendat,
iar daca ar fi inceput sa-i fare pe alfii, devenind infractor, de
ce nu a fost fie pus sa plateasca pagubele, fie, daca Legea o
cerea, de ce nu a fost chiar condamnat?

§i mai curios este faptul ca, din prima fraza citata, aflam
ca Eminescu a fost izolat si supus unui tratament despre care
autorul nu spune o vorba. In schimb, el fine sa sublinieze ca
„motivele care au ocazionat izolarea sa au fost de un ordin cu
totul moral". Simpla prezen|a a acestei precizari, imediat dupa
anun|ul ca Eminescu „fu adus prin ordinul Polifiei Capitalei", te
face sa te intrebi daca, nu cumva, in epoca, au circulat diverse
alte explicajii, nu tocmai magulitoare pentru onor Poli^ia
Capitalei. Mai mult, parca pentru a se asigura ca va pricepe tot
prostul, autorul repeta: „Eminescu deveni vicios", desi
enumerarea facutelor si nefacutelor insirate de el era
arhisuficienta. §i-apoi, faptul ca autorul - altminteri neasteptat
de bine informat asupra viefii lui Eminescu, dupa 1883 - nu
scoate un cuvant despre trecerea acestuiape la Marcu^a sporeste
suspiciunea.

Asadar, Eminescu a fost dus de fra|ii poli|isti la
Caritatea (via Marcu|a), ca „masura administrativa"! Dintr-
o data, men|iunea potrivit careia Eminescu a fost dus la
ospiciu „prin ordinul Politiei Capitalei" ar capata alt sens! Deja,

298

Recuw £ntinedca

pe planul intai nu s-ar mai afla starea lui de sanatate, ci
raporturile sale cu autoritatea publica. Faptul ca, dupa cum
se va vedea, diagnosticul privind „nebunia" a fost pus la circa
doua luni dupa arestare (20 martie 1889) ar apare si el in alta
lumina, aducand a justificare. Am putea deduce ca, formal,
determinants in luarea deciziei a fost starea de profunda
imoralitate a mult viciosului Eminescu, ajuns spaima a
Bucurestilor, iar aceasta stare nu presupune, automat, suferin|a
psihica: ataxia derbedei se comporta la fel, fara a fi acuzati de
nebunie! Altfel spus, cu ocazia ultimei lui arestari, Eminescu ar fi
fost tratat caun infractor, nu ca un suferind psihic. Lipsa oricarui
document oficial care sa consemneze arestarea si cauzele care
au impus-o pot sa indice si altceva, decat absen|a motivelor?
Oare, din clipain care s-a decis aceasta ultima arestare, Eminescu
fusese condamnat la moarte?

Diagnostic pus dupi doua luni de izolare siliti

Bucurestenii par sa nu fi observat cand a disparut
ultima oara Eminescu dintre ei. Parca nici n-ar fi fost! In mod
paradoxal, ziarele ii pomeneau numele, ca fiind al autorului
articolului ce-i intaratase pe P. Carp si G. Vernescu, dar o faceau
ca si cum el, Eminescu, ar fi fost o persoana domiciliata pe Marte
sau o entitate abstracts, cu care nu poti comunica direct.

In ziua de 20 martie 1889 (23 martie, dupa alte surse),
din senin, din iarba verde, apare urmatorul raport medico-le-
gal, redactat de doctorii §u|u si Petrescu: „Subsemnapi doctori
in medicina, invitati de Dl. prim-procuror prin adresa nr, 5717 a
comunica starea facultafilor mintale a lui M, Eminescu,
intrunindu-ne astazi, 20 Martie la Institutul «Caritatea», unde
se afla de aproape doua luni, am procedatla cuvenita cercetare
si am constatat urmatoarele:

Dl. Mihail Eminescu (,) ca de ani 45 (,) constitute forte
(,) nu prezinta pe suprafa|a corpului leziuni remarcabile.

Figura sa este habetata, cautatura este lipsita de
expresiune, miscarile desordonate, atitudinea pufin cuvincioasa.

La intrebarile ce i le adresam, nu raspunde direct, el
pronunfa unele cuvinte cu voce cantatoare si monotona. Astfel:
«buna diminea|a d. doctor, dati-mi doua pachete de tigari»; si

299

"Remu £ntinedctt

aceasta fie ziua, fie noaptea (seara), fie cu pgarea in mana, fie
fara. AM data, ca un contra repeta monosilabe ce se pronunfa
inaintea sa. In fine, uneori stand singur exprima monologuri
fara sens. Aceasta turburare este si mai pronunfata din diferitele
lui acte.

Astfel, plimbandu-se prin gradina, strange fel de fel de
obiecte de pe jos, pietricele, bucap de lemn, de hartie, ce le
pune in buzunar, crezand ca aceste obiecte sunt de valoare; dar
si strica cu mana si rupe ce gaseste, asternutul sau, hainele sale,
obiecte din casa; intr-un moment reconstituie ca o trebuinfa de
a-si continua activitatea.

Atenpunea sa este total absenta, incapabil de a-si fixa
un moment raspunsurile sale ca fiind ca si automatice si
masinale.

Digestiunea si stomacul se executa normal, insa se
observa pareza o cola rectala, ceia ce reclama o ingrijire serioasa,

De asemenea aflam ca sunt 6 ani de cand a fost izbit de
o manie ca aceasta, pentru care o fost internat si cautat si aci, si
in strainatate, de unde s-a intors calm, insa cu debilitate
intelectuala.

De atunci a mers urmandu-se debilitatea crescand, pana
acum doua luni, cand facand acte impulsive si scandaluri, au
provocat reasezarea sa intr-un arest special.

Din cele sus descrise, subsemnapi consideram ca Dl. Mihail
Eminescu este atins de alienage mintala in forma de Demen|a,
stare care reclama sederea sa intr-un institut, atat spre ingrijire
si cautare, cat si spre linistirea publicului.

Bucure§ti 1889

Dr. [Ah] Sutzu

Dr. [Zaharia] Petrescu"

Asadar, la 20 martie 1889, doctorul §u|u „afla" ca, in
urma cu 6 ani, Eminescu ar mai fi fost Jzbit de o manie ca
aceasta"^. Citesti si te crucesti. De unde o fi „aflat" ca Eminescu
i-a mai fost pacient? De la portar? Apoi, te trezesti din uluire si
constati ca din acest raport medico-legal rezulta limpede ca, la
anterioara intemare, §u$u nu i-a facut lui Eminescu o fisa de
observapi medicaid Atunci, incepi sa pricepi de ce a semnat
certificatul medical din 5 iulie 1883, in care scria lapidar ca

300

Recuw £winedca

pacientul ar fi „atins de alienape mintala in forma «manie
acuta»", iar la Caritatea ii administra (cu for|a?) tratamentul
anti-luetic. Incepi sa pricepi de ce primul-procuror nu a cerut si
atunci, prin adresa oficiala, un document similar, certificatul
din 5 iulie 1883 aratand ca un bilet de invoire de la scoala.

„De atunci a mers urmandu-se debilitatea crescand, pana
acum doua luni, cand facand acte impulsive si scandaluri, au
provocat rea§ezarea sa intr-un arest special." Citatul pare
decupat dintr-un document emis in cei mai negri ani ai
totalitarismului ultra-feroce. Prin urmare, Eminescu a fost arestat
si izolat pentru ca a comis nedeterminate „acte impulsive si
scandaluri", nu o fapta anume, concreta? Viclenia lui §u|u se
remarca din nou: motiva|ia arestarii lui Eminescu este
mentionata la sfarsit, dupa ce, prezentandu-1 ca pe o persoana
complet rupta de realitate, te convinge ca era o crima sa-1 lasi
in libertate. Cititorul neavizat trece peste un amanunt: starea
descrisa de §u|u si de Petrescu nu era cea din primele zile de
dupa internare! De atunci trecusera doua luni, timp in care §u|u
pompase in el mercur ca-ntr-o fabrica de termometre! O fi fost
cautatura lui Eminescu Jipsita de expresiune", dar, cu ceva mai
multa morfina decat este necesar, din care om normal nu poti
obtine o leguma cu chip uman?

§i-apoi, actele impulsive nu numai ca n-au presupus
niciodata, automat, violence, dar pot fi chiar de semn contrar
brutalitajii. Unii nu se stapanesc atunci cand le vine sa dea
cuiva in cap, altii, cand simt ca principiile de baza ale societa|ii
sunt in pericol. Pana la proba contrarie, Eminescu nu a facut
rau nimanui. „Darsa speram cape viitor eel pupn si sub domnia
unei noi legi, va inceta obiceiul de a numi sau demite magistral
numai pe motivul strimt ca ar fi avand alte convicpuni politice,
caci toate considerapunile de partid si personale ar trebui cu
desavarsire inlaturate cand e vorba de numiri in magistratura,
unde numai interesul unei dreptap impersonale cauta sa decida",
scria Eminescu in ultimul lui articol, publicat de Romania libera,
in numarul din 13 ianuarie 1889. Faptul ca ministrul Justi^iei
s-a sim|it vizat, desi textul nu il nominalizeaza, arata ca
Eminescu avea dreptate. §i, vedem si azi prea bine, pe pielea

301

"Remu £ntineflctt

noastra, ca, atunci cand dreptatea ajunge monopol de partid,
tacerea celorlalti este, in functie de pozitia sociala a fiecaruia, crima
sau suicid.

Din raportul doctorilor §u|u si Petrescu lipseste
esentialul: diagnosticul sub care a fost internat Eminescu. In
mod normal, daca acesta comisese o fapta fa|a de care politia
se sim|ea datoare sa intervina si sa-1 aduca la ospiciu, inainte
de internare, el trebuia consultat macar cu aceeasi „aten|ie"
formala pe care §u£u i-a acordat-o in 20 martie 1889, iar
constatarile trebuiau inregistrate sub semnatura medicului care
isi asuma raspunderea pentru privarea lui de libertate si care,
fireste, era obligat sa ii prescrie un tratament. La fel, politistii
implica|i trebuiau sa intocmeasca un proces-verbal, in care sa
consemneze exact cum s-au derulat faptele.

Cum nu exists nici un indiciu ca aceste doua
documente ar fi existat vreodata, se pune intrebarea: in ce
temei legal a fost Eminescu tinut ferecat in balamuc in perioada
ianuarie - martie 1889? §u|u si Petrescu afirma ca raportul
medical reprodus mai sus este rodul invita^iei facute de „D1.
prim-pro cur or prin adresa nr, 5717". Darpe domnul procuror
cine si cand l-o fi anun|at? De ce au trebuit sa treaca doua luni
pana ce domnia sa a intervenit pe langa medicii de la
Caritatea, iar daca nu a fost instiin^at din timp de ce nu i-a
luat la rost pe cei responsabili? De ce in vara lui 1883 nu a
intervenit deloc?

Doctorii §u|u si Petrescu scriu urmatoarele: „De atunci
[din primavara lui 1 884] a mers urmandu-se debilitatea crescand,
pana acum doua luni, cand facand acte impulsive si scandaluri,
[Eminescu] au provocat reasezarea sa intr-un arest special. Din
cele sus descrise, subsemnapi consideram ca Dl. Mihail Eminescu
este atins de alienage mintala in forma de Demenfa". Ticalosia
lui §u|u este mare: „cele sus descrise", pe baza carora el pune
diagnosticul de „alienape mintala in forma de Demenfa", nu
sunt nici pretinsa debilitate intelectuala (pe care, cine si cum a
masurat-o?), nici acele „acte impulsive si scandaluri" puse in
sarcina, ci anterioara descriere facuta lui Eminescu. Numai ca,
repet, Eminescu nu a fost adus la ospiciu in aceasta stare, el
ajungand in halul in care-1 descrie §u|u doar dupa doua luni de

302

Recuw £winedca

„tratament" intensiv.

Simplu definita, demen|a este „sindrom psihic grav
caracterizat prin pierderea progresiva a capacitatilor cognitive" .
Toate lucrarile de specialitate consultate arata ca ea nu se
instaleaza brusc: subiectul isi soarbe linistit ciorba si, deodata,
pac! numitele capacita|i cognitive ii sar din buzunarul de la
piept si il parasesc la fuga. Articolul publicat de Eminescu la 13
ianuarie 1889 reprezinta ultima proba, care dovedeste limpede
ca §u|u minte cu nerusinare atunci cand invoca o debilitate
intelectuala progresiva, inceputa inca din 1883. El apeleaza la
o pretinsa debilitate doar pentru a-si putea sus|ine diagnosticul -
diagnostic fara de care pacientul nu putea fi Jinut in ospiciu. La
vremea lui Eminescu, demenfa si tampeala erau siononime. De
aici, probabil, modul obsedant in care unii incearca pe orice cai
sa convinga ca Eminescu nu a mai creat nimic valoros dupa
prima lui arestare. Numai ca demen|a afecteaza grav si memo-
ria (or, martorii ne-au lasat asigurari contrarii) si, in plus, ea ar fi
produs leziuni ale creierului - leziuni despre care nu se face
vorbire in nici un document oficial.

Ultima manevrS

Printre pu|inele piese ale dosarului 645/1889 se afla si
adresa nr. 6794/8 aprilie 1889, pe care primul-procuror pe langa
Tribunalul Ilfov o adreseaza presedintelui Tribunalului:

„Domnule Prim-Pre§edinte,

Am onoarea a va inainta, pe langa aceasta, raportul
medico-legal registrat la nr. 6033/89 privitor la alienatul
MIHAIL EMINESCU §i va rugam sa binevoip a dispune sa se
constituie curatele care sa administreze averea si sa ingrijeasca
de persoana pacientului, care se afla acum la casa de sanatate a
Dr. SUTZU din str. Plantelor nr. 1, luandu-se masuri pentru a fi
interzis.

Primiti va rog asigurarea consideratiei noastre,

Prim Procuror
G.A. Mavrus"

Prima remarca este aceea ca procurorului Mavrus ii

303

"Remu £ntinedctt

lipseste documentul prin care Politia trebuia sa justifice cand,
cum si de ce 1-a dus pe Eminescu la ospiciu. Probabil, asemenea
„amanunte" nu contau. Nici pentru el, nici pentru presedintele
Tribunalului, care a pus rapid rezolu^ia:

„Primitla 18 aprilie 1889

Nr. 5383

Dl. Prim Procuror e rugat sa binevoiasca a ne
recomanda un numar de 5 persoane, care au sa compuna
consiliul de familie al Dlui Eminescu, rude sau, din lipsa,
amici - aceasta spre a putea da curs cererii de ingrijire facuta
de D-sa.

F.f. urgent

C. Nicolescu"

Daca reluam „filmul" faptelor, asa cum apare in documente,
constatam ca: 1) intr-un mod necunoscut, Eminescu ajunge la
ospiciu; 2) primul-procuror afla (cand si de la cine?) acest lucru
si ii cere lui §u|u sa compuna certificatul medical deja aratat;
3) §u|u se conformeaza; 4) inarmat cu certificatul semnat de
§u|u, primul-procuror cere presedintelui Tribunalului sa instituie
curatela; 5) presedintele raspunde afirmativ, prefacandu-se ca
nu vede nici o neregula; 6) se constituie consiliul de familie al
lui Eminescu, alcatuit din: Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, D. A.
Laurian (directorul ziarului Romania libera), §tefan Michailescu
(director in Ministerul Cultelor) si N. Braneanu („ sef de redacfie
la «Romania libera»").

In toata acesta poveste murdara lipsesc eel putin trei
verigi. Mai intai de toate, nu se stie cine, cand, cum si de ce
1-a dus pe Eminescu la ospiciu si, in mod evident, nici nu s-
a dorit sa se afle. Sigur este doar ca s-a apelat la for|a. Absen|a
unui proces-verbal al Politiei nu elimina cu totul posibilitatea
ca oamenii ei sa se fi „ocupat" si de data aceasta de „bolnavul"
Eminescu. Mai degraba, acest act nu a fost intocmit, pentru ca
el ar fi presupus insirarea unor detalii care creau complicatii
inutile. Desigur, nu este exclus ca „treaba" sa fi fost opera
malacilor lui §u|u sau, de ce nu?, chiar a „prietenilor" (varianta
Calinescu). Indiferent, insa, care ar fi adevarul, mi se pare cu
totul improbabil ca Poli|ia sa nu fi fost la curent cu faptele,

304

Recuw £winedca

chiar daca nu a fost amestecata direct. Asa cum am mai aratat,
conform „raportului" scris de Anonim, „Eminescu fu adus prin
ordinul Polipei Capitalei la Institutul Caritatea". Ipoteza este
foarte plauzibila, chiar daca, se va vedea, si documentul invocat
ramane discutabil.

A doua veriga lipsa este hartia oficiala prin care
primul-procuror este informat ca, la Caritatea, se gaseste un
pacient numit Eminescu. Politia nu putea actiona in mod oficial,
deoarece trebuia sa explice cine a alertat-o si de ce nu si-a
consemnat interventia. La randul lui, Institutul nu avea de ce
sa se adreseze procurorului, el trebuind sa apeleze la Police.
Cere inchis. In plus, daca §u|u i-ar fi scris lui Mavrus, el ar fi
fost obligat sa men|ioneze, lapidar, diagnosticul - caz in care
Mavrus nu mai avea, insa, nici un pretext pentru a-i cere sa
emita certificatul medico-legal din 20 martie 1889, atat de
necesar spre a convinge si pe cei mai sceptici de „nebunia" lui
Eminescu. De altfel, spre deosebire de documentul intocmit cu
ocazia autopsierii, facut pierdut, certificatul a fost pastrat ani
buni.

Radu D. Rosetti este eel care a anun|at public ca „Un
funcfionar dela Secpa Il-a a Tribunalului Ilfov, asezand arhiva,
a dat peste un dosar care va interesa, desigur, pe bibliografii
(sic!) lui Eminescu, intr-un mod deosebit". Trecem peste orice
posibila speculate facuta pe marginea modului in care a fost
descoperit (?) respectivul dosar si citam o fraza interesanta:
„Procurorul indica in acelasi timp presedintelui Tribunalului ca
bolnavul are ca prieten bun pe Mihail Braneanu redactor-sef la
Romania Libera". De unde stia Mavrus ca Eminescu era „prieten
bun" cu Braneanu? Cine a fost misterioasa persoana care 1-a
anun|at (verbal!) pe primul-procuror ca Eminescu s-ar afla
internat la Caritatea, si care, se vede treaba, i-a sugerat si cu
cine sa ia legatura? De ce s-au folosit soapte, nu documente?

A treia veriga lipsa (poate, cea mai importanta) este
anun|ul oficial prin care familia lui Eminescu ar fi trebuit sa fie
informata asupra situa|iei acestuia, un membru al sau putand
deveni tutorele lui. In martie 1889, mai traiau Matei, Aglaia si
Harieta. Desigur, teoretic, fiecare dintre ei putea sa refuze, dar,
practic, e indoielnic ca toti ar fi procedat asa, iar Maiorescu stia

305

"Remu £ntinedctt

bine acest lucru, el avand si in 1883 un mic duel cu suparator
de insistentul Matei. Mai pe sleau spus, Cineva era interesat nu
atat ca Eminescu sa fie bine hranit in ospiciu, cat sa obtina el
dreptul de a dispune de averea acestuia: manuscrisele.
Respectivul nu era §u|u, nu era nici procurorul Mavrus, nici
presedintele Tribunalului, cei trei fiind simple unelte. Tare ma
tern ca nici macar Maiorescu insusi nu a fost altceva! Marii
inamici ai lui Eminescu nu trebuiau, musai, sa fie in Tara, aici
stand, disciplinat aliniate, doar cozile de topor, acei romani
turciti, pe care Eminescu ii socotea mai periculosi decat orice
straini.

In procesul-verbal din 10/22 iunie 1889 (primul si
ultimul document elaborat de cei cinci, caligrafiat in intregime
de Maiorescu), curatorii lui Eminescu si-au exprimat parerea ca
„boala de care sufere acum in a doua si cea mai grea recidiva
reclama neaparat interdicpa lui si randuirea unui tutor". Peste
cinci zile, Eminescu era mort. Posibil ca Maiorescu sa fi capatat
calitatea de tutor, dar nu am intalnit documentul prin care se
face, in mod legal, „numirea". De altfel, cum Eminescu „fiind
incetat din viafa nu se va mai cita" si cum, dupa moartea lui
Eminescu, Tribunalul avea sa precizeze ca „nu se mai poate da
loc cererei de interdicpe a numitului", putem deduce ca nici
solicitarea referitoare la „randuirea unui tutor" nu a putut fi
avizata favorabil.

Trebuie stiut ca, daca nu ar fi fost initiata procedura de
constituire a consiliului de familie, dupa moartea lui Eminescu,
toate bunurile acestuia reveneau fra|ilor Eminovici (Matei,
Aglaia si Harieta). Cum-necum, lui Maiorescu i-au revenit,
asadar, eel putin cele 47 de caiete pe care le-a donat, mai apoi,
Academiei (poate, cand s-a asigurat ca in con|inutul lor nu e
nimic care sa-i fie defavorabil).

La 19 iunie 1889, Tribunalul Ilfov a dispus:

„Avand in vedere ca este sciut publicamente ca Mihail
Eminescu, a carei interdicpe a fost ceruta, acum a incetat din
viafa in urma interogatoriului de catre Dl. Judecator - delegat.

Avandu-se in vedere ca in acest caznu se mai poate da
loc cererei de interdicpe a numitului,

Pentru acest motiv

306

Recuw £winedca

Dispunem inchiderea dosarului si punerea luiin arhiva."
Asta a fost tot!

De ce Matei Basarab?

La vreo saptamana dupa confirmarea curatorilor,
acestia se Strang si clocesc un proces-verbal, prin care decid
interzicerea lui Eminescu si „randuirea unui tutor care sa poata
primi de la Stat pensia lui viagera si sa poata ingriji de
cuviincioasa intrepnere a interzisului" (10 iunie 1889). Doua
zile mai tarziu, a fost intocmit urmatorul document, publicat
de A. Z. N. Pop:

JNTEROGATORIU

Luat in ospiciul Dlui Dr. Sutzu, Dlui Mihail Eminescu,
conform jurnalului nr 2894/89, de noi G.G. Bursan (stiut drept
„Metru Ghi|a" - n.n.), membru delegat prin zisuljurnal, asistat
de Dl. Procuror Henryk Catargiu si de adjutantul de grefa N.
Ionescu astazi 13 iunie 1889:

-Cum te chiama?

-Sunt Matei Basarab; am fost rank la cap de catre Petre
Poenaru, milionarpe care regele 1'apus sa ma impusce cu pusca
umpluta cu pietre de diamant cat oul de mare.

-Pentru ce ai (?) facut asta?

-Pentru ca eu fiind Matei Basarab, regele se temea ca sa
nu-i iau moscenirea.

-Ce ai sa faci cand te vei face bine?

-Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica
chinezeasca, evreiasca, italieneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.

Intrebandu-1 cine e Dl. judecator Bursan:

-Dl. Laurian.

Pe Dl Henry Catargiu (?):

-Dl. Balsch.

-Cine e Poenaru?

-Raspunde ca e un om bogat care are 48 de mosii, 48
de rami, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate, si care are 48 de
milioane. "

Semneaza G. Bursan, Catargiu si N. Ionescu, chiar in
aceeasi zi, autorii inaintand raportul presedintelui Tribunalului.
Oricat ar parea de ciudat, varianta de mai sus nu este singura

307

"Remu £ntineflctt

care apare in literatura de specialitate. Diferen|ele dintre versiuni
sunt uneori destul de mari, dar nu fundamentale.

Indiscutabil, oricine citeste acest dialog, cu pretence
de act oficial, se convinge ca Eminescu era complet rupt de
realitate. Faptul ca a fost consemnat dupa lovitura primita de la
Poenaru si cu numai doua zile inainte ca Eminescu sa moara nu
pare a fi pentru nimeni o „circumstan|a atenuanta". De
asemenea, cati stiu ca raspunsurile, admi^and ca acestea sunt
reale, au fost date dupa circa o jumatate de an izolare si de
tratament diabolic?

In Istoria literaturii romane, G. Calinescu scrie: „In
primavara 1 889 prietenii fura nevoip totusi sa interneze pe poet
si sa ceara instituirea unei curatele pentru administrarea pensiei,
fiindca Eminescu umbla dupa o cantareafa vieneza «cuparul
galben ca de aur si cu glasul ca clopotul» si, cu un servet
legat turceste injurul capului, saluta urcatpe masa pe o alta
cantareafa «suedeza». Se credea Matei Basarab. Muriin zorii
zilei de joi 15 iunie 1889..." Asadar, internarea s-a datorat
faptului ca „Eminescu umbla dupa o cantareafa vieneza" si ca
„saluta urcat pe masa pe o alta (?) cantareafa «suedeza»"l
Acestea au fost „actele impulsive si scandalurile"? In mod sigur,
nu. Episodul la care se refera Calinescu a fost relatat de Teleor
si, chiar de-ar fi fost adevarat, autorul nu pretinde ca s-ar fi
incheiat cu arestarea protagonistului.

Sa revenim, insa, putin la textul lui Calinescu. Timpii
verbelor (saluta, umbla, se credea) nu releva situatii accidentale,
ci unele repetate, cronicizate. Din textul citat se poate in|elege
ca, in mod frecvent, din clipa in care intra intr-un local, Eminescu
era cu ochii la servetul pe care, curand dupa aceea, avea sa si-
1 lege in jurul capului si ca aceasta ar fi simptomatica faza
pregatitoare ce anun|a saltul pe masa, spre a trimite de la o cat
mai mare inaltime respectuoase bezele unei cantare|e de import.
Imaginea e de impact, iti pune mintea pe jar si ti-o serveste cu
o garnitura de cartofi pai, dar, aproape ca i|i vine sa regreti
cand afli ca, daca chiar e real, atare incident nu a avut loc decat
o data. §i, oricum, daca a umbla dupa o cantarea|a - indiferent
de etnia, pilozitatea si vocea acesteia - e dovada de nebunie si
necesita internarea rapida, ar cam fi cazul sa o lasam mai moale

308

Recuw £ntinedca

cu dotarea puscariilor si sa transferam fondurile pentru
construirea unui balamuc national.

„Se credea Matei Basarab", |ine sa consemneze
George Calinescu si in Istoria literaturii romane, de parca
aceasta ar fi fost istoria medicinii sociale. Daca G. Calinescu nu
ar fi insistat asupra acestui moment, as fi trecut peste el,
socotindu-1 needificator. Important pe care i-o da biograful
obliga, insa, la un bob zabava asupra lui.

Invocarea lui Matei Basarab in interogatoriul luat de
Bursan, nu e deloc intamplatoare. Biografii uita (?) ca numele acestui
domnitor roman a fost nu o data citat de gazetarul Eminescu. Si
nu degeaba. Asa cum avea sa consemneze A. D. Xenopol, la urcarea
lui Matei Basarab pe tronul Valahiei, in septembrie 1632,
„patriarhia de la Constantinopol poseda 6 mo§ii in ambele fari
surori; cea din Antiohia 6 mo§ii; cea din Alexandria 11 mo§ii;
iar patriarhia din Ierusalim poseda 1 77 de mosii; bisericile din
Muntele Sinai (Arabia) posedau in farile romane 54 de mosii;
cele din Macedonia, Epir, Tesalia si Albania 120 de mosii, iar
bisericile din Muntele Athos 186 de mosii, afara de alte
acareturi. Erau inchinate mai mult de 75 de manastiri mari si
bogate din Muntenia si Moldova, cu 561 de mosii, care
constituiau a cincea parte din Jara Romaneasca". De men|ionat
ca aceste manastiri nu fusesera Jnchinate" mstitu\iilor religioase
straine numai de credinciosi romani, ci chiar de calugari greci,
care „vazand c-au mai ramas minastiri bogate neinchinate, fac
hrisoave false de inchinaciune, si astfelpun mainile lor sacrilegii
pe maimulte manastiri". Trecusera timpurile lui Mircea si §tefan,
cand, potrivit lui Eminescu, „A instraina un petec de mosie in
vremea veche era o afacere de stat si avea nevoie de sancpunea
domnului si a sfatului suprem'l

Sa ne aducem aminte ca tot Matei Basarab a fost eel
care a introdus limba romana la Curte si in Biserica si a infiin^at
mai multe tipografii, intre care si cele de la Snagov si de la
Govora (1634). In|elept si iubitor de |ara si de dreptate, el a
fost, intr-un cuvant, o lumina a timpului sau - o lumina, care a
razbatut pana in zilele noastre.

Cat priveste imaginea marelui domnitor in publicistica
eminesciana, sa recitim un fragment dintre multele pagini pe

309

"Remu £ntinedctt

care Eminescu i le-a dedicat:

„§i oare nu injosire este cand manile unor nevrednici
turbura pana si cenu§a unui sfant cum era Matei Basarab?

Cu ochii lui Paul de Aleppo il vedem pe batranul Domn
jucandu-se cu copiii de pe strada §i aruncandu-le bam din
balconul Curfii din Targoviste, cu aceea§i ochi il vedem intins
in sala cea mare a palatului, cu fafa batrana descoperita §i cu
ochii inchi§i, imbracat in haine regale cu nasturi de aur §i blanite
cu samur, iar de la cap pana la picioare un giulgiu subpre de
matase alba c-o mare cruce de aur. Patriarhul Antiohiei - un
arab - citea rugaciunile mortuare sub lumina facliilor mari de
ceara. Om care nu stiuse alta limba decat cea romaneasca, om
de-o nepilduita vitejie personala si de un nepilduit patriotism.

Caci lata cuvintele iscalite, ba rostite poate de el:

Se intampla de statura mitropolip si domnitori farii,
oameni strain! noua, nu cu legea sfanta, ci cu neamul, cu limba
si cu naravurile cele rele, adica greci; cari, dupa cenuse indurara
nici se lenevira a pune jos obiceiurile cele bune, batrane ale
farii, pentru care stricaciune a obiceiurilor curand le fu a aduce
si fara la risipire desavarsita si la pustiire... De care lucru bine
venise vremea cuvantului lui David, sfant proroc si imparat, a-
1 zicere si noi cu pufinel mai schimbandu-1: Doamne, venira
strainii in mosia noastra si-si spurcara mainile lor cu mite si
indraznira a vinde si a carciumari sfintele taine si a goni pe
mosneni, si in trudele si ostenelile lor a baga pe strain!.. .

Dar Matei ura de moarte pe greci sipe muscali! Darnici
n-a vrut sa primeasca pe ambasadorul Moscului, strigand: «Sa
nu-i vad fafa!»

Matei Basarab era sfant si de aceea avea darul
clarvederii. Poate ca, in noaptea viitorului, ochii sufletului
sau, a sufletului celui mai romanesc care a existat vreodata,
au intrevazut caricaturi ca d-alde Giani, Cariagdi, Carada,
CA. Rosetti, ba a intrevazut poate si... politica si alianfele lor"
(Timpul, 25 ianuarie 1881).

Cite§ti §i, oricat de straniu £i s-ar parea, parca-|i vine sa
te-ntrebi: raspunsurile date de Eminescu in interogatoriul luat
de magistral Puterii timpului erau ale unui alienat, ale unui
drogat, sau ascund un raspuns cu talc?

310

Recuw £winedca

Capcane

Aparent, Calinescu face o amicala analiza psihologica a
lui Eminescu: „Lipsit toata viafa de avupe, el visa acum o bogape
imensa, feerica", explica dumnealui, nepasator la faptul ca, desi
majoritatea celor ajunsi in situa^ia lui Eminescu se incadreaza
in categoria Jipsit toata viafa de avupe", o data imbolnaviti, ei
nu traiesc aceeasi halucinatie.

Ceva mai incolo, continua: „Deoarece insa, lasand
bogapile, elinfapsa si tradipa autohtona, fiind Matei Basarab
reincarnat, regele puse la cale un atentat printr-un pacient,
Petre Poenaru, care, jucandu-se ca din intamplare cuprastia,
il izbi in frunte cu o pietricica. Eminescu consemna aceste
fapte judecatorului Bursan, care venise sa incheie raportul
medico-legal, in vederea curatelei, in ziua de 12 iunie", si
urmeaza o variants mai scurta a interviului notat de Bursan
(dupa alj;ii, e vorba de 13, nu de 12 iunie).

Cu sau fara rezon, luand peste picior temerea lui
Eminescu, indirect, Calinescu il absolva pe rege de orice
potentials vina, lasand a se in^elege ca, prin definite, regele nu
poate fi suspectat de nimic rau. Petre Poenaru iese si el foarte
bine: pe cand se juca cu un bolovan pervers, pe care scria
„pietricica", bolovanul cu apucaturi de pietricica a turbat si,
intrucat a sarit pe neasteptate la tampla lui Eminescu, binein|eles
ca 1-a lovit in frunte, mai exact s-a impiedicat de ea - sa spuna
Eminescu daca nu-i asa!

Asadar, „pietricica", in nici un caz „piatra"! Unde se
termina „pietrele" si unde incep „pietricelele"? In cazul unei
lovituri, conteaza numai dimensiunea, nu si greutatea? O bucata
de piatra ponce de marimea unui pachet de unt nu cantareste
cu mult mai mult decat o bila de plumb cu diametrul de sub un
centimetru. Daca piatra ponce, azvarlita impotriva cuiva poate
produce vanatai sau zgarieturi, bila de rulment poate rupe carnea
si sparge osul. Sa nu fi stiut Calinescu atata lucru, sau a folosit
diminutivul „pietricica" spre a muta intregul incident in
derizoriu?

Poate, exagerand si el, Scipione Badescu, citat de
Barbu Lazareanu, ii scrie cu totul altceva, lui loan Franc, la

311

"Remu £ntinedctt

1 5 iunie 1889: „Capul ii este spart si umflat; nu pot insa afla de
la nimeni, cine a comis aceasta cruzime; eu crez ca vr'un alt
nenorocit nebun. Doctorul §u$u mi-a declaratca umflatura este
de 99 de ori mortala si ca numai al sutelea poate scapa". Mira
ca, desi pretinde ca a vorbit direct cu §u|u, Scipione Badescu
nu aflase ca autorul loviturii era Petre Poenaru. Cu toate ca, se
pare, Scipione Badescu a mai umflat (si?) cu alta ocazie lucrurile,
intrand chiar intr-un mic conflict cu Harieta, faptul ca descrierea
a fost facuta cu doar cateva ore inainte ca Eminescu sa-si dea
obstescul sfarsit ii ofera suficienta credibilitate pentru a ne
convinge ca, desi nu se poate demonstra ca ar fi fost fatala, in
nici un caz, rana nu fusese nici atat de superficiala pe cat o
prezinta unii.

In acest incident, linistea cu care G. Calinescu vorbeste
despre jocul „din intamplare cu prastia" al unui pacient cazat
intr-un stabiliment menit sa trateze dezastrele psihice, te face
sa crezi ca bietul Poenaru a fost, de fapt, cadrul sanitar calificat
la un curs postliceal, §u|u si echipa formand mandre^ea de
aliena^i mintali oficiali ai Capitalei.

G. Potra, eel care a lansat pe pia|a „raportul"
Anonimului, crede ca „Este cu totul de domeniul fanteziei,
marturia lui Dumitru Comarnescu, friserul poetului, ca Eminescu
a fost isbit in cap cu o caramida si ca peste ojumatate de ora
dela aceasta intamplare, poetul a murit. - De asemenea spune
ca lovitura a fost supt ureche si a fost atat de puternica de i-a
sfaramat «osul capului»". Convingerea lui Potra se bazeaza,
indeosebi, pe marturia doctorului V. Vines, care declara ca
„moartea lui Eminescu nu este datorita traumatismului cranian,
petrecut cu 25 de zile mai inainte si care se vindecase complet,
ci este consecinfa unei endocardite mai vechi, de care era
ameninfat in fiecare clipa si care desigur s'a agravat dupa
erisipel".

Poate ca Vines spune adevarul, desi nu prea vad ce
interes ar fi avut Comarnescu sa tranteasca o asemenea minciuna.
Oricum ar fi, cand analizam marturia lui Vines nu trebuie sa
uitam ca acesta, fiind medic ce ,,1-a ingrijit personal" pe Eminescu,
raspundea de via|a lui.

In mod oficial, s-a spus ca moartea ar fi fost cauzata de

312

Recuw £winedca

un atac de inima, datorat unei endocardite reumatismale. Cu
toate acestea, unele surse sus|in ca doctorul §u|u i-ar fi transmis
lui Maiorescu ca Eminescu ar fi murit din cauza unei... embolii.
Potrivit doctorilor V. Bianu si I. Glavan, cuvantul embolie
provine „delagrec. emballein, a impinge" si reprezinta un „Chiag
de sange (fibrinos) care se formeaza intr-o artera si merge de
astupa o alta artera mai mica, din care rezulta gangrena regiunii
irigate de acel vas. Cate odata acest chiag poate fi format dintr'o
bucapca de valvula. Avem embolie cerebrals, embolie pulmonara
etc., dupa cum astuparea arterei se face in creer, in plamani etc. "
Daca, intr-adevar, Poenaru nu a azvarlit cu o „pietricica" in
Eminescu, ci cu o piatra suficient de mare, ca sa-i produca o
rana grava, este total exclus ca embolia sa fi fost efect al acestei
lovituri? Dar, mai ales, modul incalificabil in care a fost batjocorit
creierul lui Eminescu arata ca autopsierea a fost determinate
de duiosie si de nemasurat respect, ori poate duce la suspiciunea
ca nu a fost decat un pretext, necesar ascunderii unei cumplite
rani la cap?

Sifilis, caramida, embolie... La urma urmei, nu cumva
gresim lasandu-ne atrasi de asemenea detalii, pe care numai
deshumarea lui Eminescu ar fi reusit, poate, sa le rezolve? Chiar
conteaza atat de mult daca a murit ucis de Poenaru? Nu cumva,
astfel, ne indepartam de adevaratii faptasi din „cazul Eminescu"?
Nu cumva, amanuntele de acest gen, asupra carora e imposibil
sa cadem de acord, cata vreme lipsesc unele informa|ii
fundamentale, reprezinta capcana in care cadem datorita unei
curiozita|i nestavilite? Cine, ce castiga daca polemizam pe tema
„a fost sau nu ucis de Poenaru" - adica, de un nebun autentic,
pe care nici macar nu-1 pofi invinui pentru fapta lui? Cred ca ar
fi mult mai folositor sa stabilim cine si de ce 1-a dus pe Eminescu
in preajma bietului Poenaru. Daca Eminescu a fost cu adevarat
asasinat, criminalii nu se gaseau in balamuc. Erau liberi. Liberi
si respectaji.

Un „raport" ce aduce a intoxicare

Mul|i autori apeleaza la textul scris de Anonim,
preluandu-1 fragmentar. De unde a aparut acest „raport"? G.
Potra scrie ca il are „din hartiile ramase de la regretata poeta
Cornelia din Moldova" §\ il prezinta drept proprietatea dumisale.

313

"Remu £ntineflca

Cine 1-a conceput? „Eu - opineaza Potra - as propune ca autor
al manuscrisului pe Dr. N. Tomescu, fost medic primar al
Spitalului de Copii si al institutului unde era internat M.
Eminescu", deoarece acest Tomescu ar fi singurul „dintre medicii
care l-auingrijit"pe Eminescu si „nu a publicat nimic in legatura
cu el". O.K.! Sa vedem ce vrea acest „raport"!

In esen|a, Anonimul contrazice doar teza potrivit careia
„alienarea" lui Eminescu s-ar datora sifilisului sau alcoolismului,
sus^inand insa. cu tarie „diagnosa facuta in timpul viefii" -
diagnoza care ar fi fost confirmata de „toate leziunile
anatomo-patologice ale periencefalitei difuse cronice".
Astazi, periencefalita (intr-un paragraf apare pariencefalita) este
o boala inexistenta in dic|ionare. Nu este exclus ca, prin
periencefalita, Anonimul sa fi numit cele trei membrane care
invelesc creierului, adica meningele (elementul de compunere
peri are sensul de „in jurul").

Poate, insa, boala propusa de Anonim este encefalita
(„afec$iunea inflamatorie a sistemului nervos central"), ori
actuala encefaloza, „caracterizata prin leziuni degenerative (§i
nu inflamatorii-infecpoase) ale masei neuronale" (Dicfionar de
psihologie), sau encefalopatia - „afecpune a sistemului nervos
central cu aspect difuz, datorita unor cauze diverse sau
complexe" (Dicfionarul sanatafii); in DEX (1975), encefalopatia
apare drept „denumire generica pentru afecfiunile organice ale
creierului", iar encefaloza lipseste. Asa nespecialist cum sunt si
in pofida opiniei doctorului Nica (acesta e convins ca, dupa
1884, „encefalita devenise un fapt"), nu m-as grabi sa iau
encefalita in calcul: desi poate fi nu numai de natura virotica,
bacteriana etc., ci si toxica, ea are simptome care au lipsit in
cazul lui Eminescu (si, in plus, poate lasa sechele pe cat de
clare, pe atat de serioase, procentul de mortalitate ridicandu-
se, dupa unele statistici, la circa 30 la suta).

Trebuie remarcat ca diagnostice ca periencefalita (ba,
chiar si encefalita) sunt aproape confluente cu spusa lui
Maiorescu, care, in scrisoarea catre Eminescu, il „informeaza"
pe acesta ca ar fi suferit de „meningita sau inflamare a invelitoarei
creerilor, mai intai acuta, apoi chronica" (10 februarie 1884).
Ceea ce contrariaza cand citesti diverse relatari despre starea

314

Recuw £winedca

de sanatate a lui Eminescu e faptul ca mai fiecare prezinta
altceva; posibil ca acest lucru sa se explice, in parte, prin lipsa
unui diagnostic prezentat clar, raspicat, in locul lui circuland o
sumedenie de false informatii „confiden|iale". De aici, intrebarea
daca, nu cumva, unii au siluit deliberat adevarul, manevrand
realitatea in asa fel, incat sa o oblige sa concorde cu ceea ce,
probabil, stiau sau numai isi imaginau dumnealor ca ar fi reactia
unui suferind de cutare ori de cutare boala. Poate, unii au fost
doar nepricepu^i/naivi. In mod cert, insa, nu toti! Apare si mai
suspecta insistent celor ce invoca existen|a unor repercursiuni
ale unei pretinse boli, fara ca inainte sa prezinte credibil
simptomele respectivei maladii. Adica, avem efect fara cauza?

La un moment dat, Anonimul afirma: „S-a zis ca
Eminescu a devenit alienat in urma unei maladii sifilitice ce 1-ar
fi izbit acum 10-12 ani, Eroare. Eminescu n-a fost sifilitic". Din
formulare („acum 10-12 ani') deduci ca Anonimul s-a pus pe
scris eel tarziu in 1895. Pe de alta parte, I. Nica se arata si el
sigur pe sine: "Se considera ca Eminescu ar fi contractat sifilisul
cand avea vreo 20 de ani; afirmatiile n-au plecat din epoca, ci
au fost suspnute de I. Sbierea, I. Gramada si alp cercetatori,
fara nici un temei, fiind preluate mai tarziu in mod necritic. "
De-ar fi asa, eel ce citeste textul Anonimului capata un motiv
in plus sa se-ntrebe: pe cine contrazice autorul, atunci cand
afirma, destul de mirat (poate, si revoltat), ca Eminescu nu a
avut sifilis? Nu cumva, tocmai el lanseaza acest zvon?

§i mai interesant este faptul ca, in argumentarea
afirmatiei sale (corecte, nu-i vorba!), Anonimul precizeaza: Jdeia
aceasta s'a nascut din doctrina eronata ce profesa o scoala
germana ca paralizia generala este totdeauna o manifestapune
sifilitica". Tot dumnealui, insa, mai zice: „Stim ca paralizia
generala este o trista achizipune a secolului nostru sise datoreste
parte alcoolismului cronic, parte sifilisului si in mare parte viepi
turburate si supraobosite la care ne imping necesitaple moderne".
Dicponarul sanatapi din 1978 are alta parere, socotind ca
paralizia generala ar fi, exclusiv, Jocalizarea cerebrala din
sifilisul tardiv". Ce rezulta din toate acestea? Intai, constatam
ca Anonimul accepts diagnosticul de paralizie generala, dar nu
e de acord ca sifilisul ar fi cauza reala. Opinia lui nu schimba

315

R«m8 £ntinedctt

insa realitatea, asa ca, din clipa in care prezinta paralizia generala
drept diagnostic cert, el spune, de fapt, ca Eminescu a fost
bolnav de sifilis. Concluzia finala: departe de a-1 combate pe
Calinescu, Anonimul ii da apa la moara.

De altminteri, multa vorbarie pe marginea encefalitei si
a meningitei poate trimite cu gandul la... sifilis pe orice nemedic,
care citeste intamplator primele fraze referitoare la „paralizia
generala", asa cum o prezinta Dicponarul sanatapf. „PARALIZIE
GENERALA, localizarea cerebrala din sifilisul tardiv si
manifestata printr-o meningoencefalita difuza (se-mpaca si capra
si varza! - n.n.). Sindromul eel mai caracteristic al p.g. il
constituie demenfa, instalata precoce, sub forma tulburarilor
de memorie si gandire cu tendinfa progresiva de agravare."
Anonimul vorbeste de „periencefalita difusa", care pare a fi (cam)
totuna cu „meningoencefalita difuza".

In 1929, medicii V. Bianu si I. Glavan scriau despre
paralizia generala: „se iveste de obiceiu dela 35 pana la 45 ani,
mai ales la barbafi. Cauzele: sifilisul. Semnele. Perioada dela
inceput: slabirea memoriei, schimbarea caracterului (trist,
suparacios, activitate foarte mare, perversiune morala),
tremuratura in vorba, neindemanare in degete, inegalitate in
pupile, vederea indoita (diplopie), slabirea vederii si mirosului.
Perioada de stare: delir ambipos, delir de marire, sau de
persecutie, vorbirea greoae, lucrarea cu manile cu anevoinfa.
Perioada terminals: bolnavii cad intr'un fel de toropeala,
pastrand uneori oarecare constiinfa de starea lor. Aceasta boala
dureaza 1 pana la 6 ani, intrerupta si cateodata grabita prin
atacuri de apoplexie. " Aceasta ar fi teoria.

In ceea ce priveste latura practica, concreta,
reamintesc ca doctorul V. Vines, care 1-a ingrijit pe Eminescu
in 1889, a declarat, intre altele, ca la aducerea lui la Caritatea,
Eminescu „Nu prezenta dificultate in vorbire, nici tulburari in
articularea cuvintelor si scriere. Scria perfect, fara tremuraturi,
fara omisiuni de litere sau cuvinte. Mai tarziu, apare o usoara
incordinare a membrelor superioare si tremuraturi ale degetelor,
ale buzelor si limbei (...) Simptome psihice. La intrarea in Institut,
Eminescu nu prezenta turburari psihice importante. Citeajurnale
si carp, scria chiar articole dejurnal si putea oarecum (?) sa-si

316

Recuw £winedca

dea seama de tot ce citea si scria. Darincetul cu incetul facultaple
intelectuale s-auslabit (prezentand simptome de demenfa destul
de accentuate), a§a ca, in aceasta perioada, cand citea sau scria,
repeta acelasi lucru de 5-6 ori, fara sa-si dea seama de ce a cetit
sau a scris. Atenpa era abolita. Memoria scadea progresiv. (...)
Delirul. Cand a intrat in Institut nu manifesta nici un delir,
vorbea insa foarte pupn, era preocupat. "

Primul aspect care sare in ochi este acela ca, la internare,
Eminescu nu arata a bolnav, starea sanatfitii lui deteriorandu-se
in urma... tratamentului, dupa o perioada neprecizata. Daca
Eminescu „scria chiar articole de jurnal" (articole disparute
unde?), faptul putea fi lesne constatat, ajutand la stabilirea
diagnozei mai mult decat orice povestioare si aprecieri ale
amicilor; mai dificil de in|eles ramane modul in care Vines a
constatat ca pacientul reusea doar „oarecum" sa-si
constientizeze aceste ac|iuni. Apoi, o neclaritate: daca boala
dureaza intre 1 si 6 ani si daca, la internare, Eminescu nu
prezenta simptomele paraliziei generale, cum de s-a stins in
nici un sfert din perioada minima? §i, implicit, in lipsa
simptomelor, pe ce considerent a fost arestat si dus (iar) la
balamuc?

In alta ordine de idei, Anonimul mai precizeaza: „Alpi
au zis ca el se alcooliza (...) Daca Eminescu a abuzat de bauturi
alcoolice, aceasta a facut-o cand maladia deja incepuse. "G. Potra
afirma acelasi lucru, pe un ton aproape vehement: „...s-a
constatatm modul eel mai sigur, prin autopsia facuta (si al carei
proces-verbal dumnealui, Potra, declara ca 1-a cautat zadarnic:
deci, nu 1-a citit! - n.n.), ca el n'a fost atins de aceasta boala a
sifilisului, iar alcoolismul nu 1-a practicat decat dupa prima sa
paralizie mintala, intre anii 1883-1888". Sa razi ori sa plangi?

Daca citesti atent, nici nu razi, nici nu plangi, ci te infurii:
aparent, limitand perioada in care - spune G. Potra - Eminescu
ar fi fost un alcoolic pe cinste, el apara pozi|ia Anonimului.
Potra se pune insa orbeste chezas pentru asa-zisa „paralizie
mintala", interesat vehiculata de unii. El motiveaza, astfel,
ac|iunile brutal-abuzive ale Politiei manevrate din umbra si,
in cu totul alt plan, face plauzibila teoria potrivit careia

317

Rwma £ntinedctt

gandirea lui Eminescu s-ar opri la anul 1883. Ca si cum n-ar
fi fost prea de-ajuns, atat in viziunea lui G. Potra, cat si in
prezentarea Anonimului mediatizat de el, Eminescu n-ar fi fost
alcoolic „decat" la apus, in ultimii cinci-sase ani! Un fleac! Ce ti-
s 15 procente din intreaga lui via|a sau cam o treime din anii
trfiiti dupa majorat? Personal, n-am intalnit la nici un alt autor o
afirmatie atat de transanta si de dura, pana si cei mai inversunati
sustinatori ai ideii ca Eminescu bea uneori nemasurat de mult,
acceptand ca aceste perioade au fost rare si suficient de scurte
pentru a nu-1 putea eticheta (de ce s-o mai ocolim?) drept „betiv".
In schimb, am dat peste opinii precum cea a doctorului Vuia:
„De subliniat ca diagnosticul de alcoolism (pus in 1986, la Iasi
- n.n.) era fals, deoarece marele poet, sensibil la ingerarea de
alcool si in cantitap acceptabile, reacponaprin stari de excitape
mult mai usor decat prietenii sal, organizatorii unoratare agape. "

Una peste alta, Anonimul si Potra sus^in ca Eminescu
ar fi fost alcoolic, dar ca nu alcoolismul ar fi fost cauza
„imbolnavirii" lui. A doua afirmatie este perfect adevarata, mai
ales in lipsa „paraliziei mintale", caci alcoolismul nu putea fi
cauza a ceva inexistent. Cum ei afirma sus si tare ca Eminescu
ar fi „practicat" alcoolismul, dar nu ofera nici o dovada certa in
acest sens, demersul lor nu face decat sa ii motiveze pe
detractorii acestuia - ceea ce, cu parere de rau, tot ponegrire se
cheama.

Anonimul mai face niste afirmatii neasteptate, asupra
internarii din 1889: „De§i lipsesc unele dintre principalele
simptome ale paraliziei generale adica afasia, delirul caracteristic
de grandoare, inegalitatea pupilelor, totu§i prezenfa demenfei
§i a unor semne motore §i sensisitive impunea observatorului
diagnosa unei pariencefalite difuse cronice, diagnosa in mersul
ulterior al maladiei §i autopsia a venit pe deplin sa confirme".
Acest fragment si continuarea lui sunt de natura sa arate ca
autorul s-ar fi aflat in preajma lui Eminescu. Pe de alta parte,
insa, tot el scrie ca simptomele insirate Jmpuneau" o alta
diagnoza decat cea stability de §u£u. Prin urmare, daca
Anonimul s-a numarat printre medicii (personalul sanitar)
care 1-au „ingrijit" pe Eminescu, rezulta ca el s-a gasit in

318

Recuw £winedca

opozi|ie cu ceilalji - indeosebi cu doctorii A. §u|u (care a
stabilit alt diagnostic) si cu V. Vines (eel care 1-a primit pe
Eminescu in instituted Caritatea, dar care, desi 1-a avut in grija,
nu i-a stabilit un diagnostic limpede - sau, eel putin, nu 1-a facut
public). In cazul in care, intr-adevar, autopsia ar fi confirmat
existen|a unei „pariencefalite difuse cronice "intuite de Anonim
de la bun inceput, putem deduce ca, din motive de el stiute,
cata vreme Eminescu a fost in via|a, dumnealui n-a avut curajul
sa-si contrazica sefii, iar dupa ce acesta a murit, le-a acoperit
greseala.

Totodata, citatul invocat mai arata si altceva. Anonimul
recunoaste ca Eminescu a fost internat in pofida faptului ca nu
prezenta „unele dintre principalele simptome ale paraliziei
generate". Aceste „unele dintre" sunt, de fapt, tocmai acele
simptome vizibile: afazia („totalitatea semnelor cari rezulta din
alterarea, stricarea limbajului interior: vorba, infelegerea
cuvantului, cetitul si scrisul" - dr. Bianu si Glavan), inegalitatea
pupilelor (detectabila chiar si pentru un copil) si delirul de
grandoare, ori „ de marire " („ cand bolnavul se crede bogat, prinf,
frumos, sau plin de talente si exagereaza tot ceeace se raporta
la fiinfa sa" - dr. Bianu si Glavan). In schimb, Anonimul da
drept indiscutabila „prezen\a demenfei" (numita in trecut si
„tampeala"). De ce? Pentru ca demenja se numara intre
bolile/simptomele care nu frapeaza ca afazia, ca delirul de
grandoare ori ca pupilele inegale? Pentru ca pe ea o detecteaza
numai specialistul - si, deci, spre deosebire de privirea in crucis,
sa zicem, un ipotetic diagnostic gresit de demen^a nu poate fi
contrazis la fel de usor?

Asa s-ar zice. Argumentele le ofera Anonimul insusi.
Intai, surprinde ca acest necunoscut este foarte concret cand
vorbeste de simptomele care lipseau, dar devine evaziv atunci
cand se refera la cele pe baza carora s-a facut internarea,
mul|umindu-se sa invoce existen|a „unor semne motore si
sensitive". In al doilea rand, demen|a de care se arata atat de
sigur consta in pierderea capacita^ilor cognitive si debuteaza
cu alterarea memoriei, datorita disfuncfionalitafilor aparute la
nivelul primelor doua etape: fixarea si conservarea. Or, din

319

"Remu £ntineflctt

spusele doctorului Vines, eel care 1-a internat si, mai apoi, 1-a
avut in grija, reiese limpede ca (si) memoria lui Eminescu s-a
deteriorat doar dupa internare.

Daca e sa fim foarte exac|i, Vines nu ofera nici un
simptom cert, existent in clipa internarii. §u|u, asisderea. De
altfel, conform declara|iei lui, prima intalnire a lui Vines cu
Eminescu a avut loc Jn biroul administrativ", abia Jn martie 1889".
Consemnarile lui frecvent invocate fusesera facute dupa ce
Eminescu trecuse printr-o perioada de tratament mai mult sau
mai pu£in intensiv. De pilda, Vines noteaza: „Tulburari de
sensibilitate. Sensibilitatea tactila si termica diminuate. Frigul
nu il impresiona, caci ie§ea afara dezbracat chiar si atunci cand
temperatura era foarte scazuta. " Din exprimare rezulta fara dubii
ca aceste constatari nu au fost facute cu ocazia consultului
premergator internarii, ci ulterior stabilirii si aplicarii unei anume
medicamenta^ii. De altminteri, din nici un document nu reiese
ca decizia de izolare a lui Eminescu in ospiciul lui §u|u s-ar fi luat
in urma unui examen medical. Mai mult, lipsesc pana si temeiurile
pe baza carora am putea presupune, macar, acest lucru.

Intr-un atare context, suspinele Anonimului si
aprecierile lui laudative la adresa lui Eminescu (care, oricum,
nu au ce cauta intr-un „raport" medical) nu mai sunt deloc musai
sincere, ci pot fi suspectate ca au rol de paravan, inscriindu-se
in categoria frazeologiei goale, dar, tocmai de-aceea, capabile
sa anestezieze atentia.

Daca Anonimul chiar a fost medic, mira faptul ca el nu
pomeneste numele lui §u|u, in clinica caruia lui Eminescu chiar
i s-a aplicat tratamentul anti-luetic. De asemenea surprinde ca
el nu isi intareste spusele cu informatii culese din fisa medicala
intocmita (cred!) lui Eminescu pe cand se afla la Caritatea. Este
eel pu|in straniu ca Anonimul nu sufla o vorbuli|a despre
diagnosticul de „manie", pus de doctorul §u|u la 5 iuliel883 si
reactualizat in primele luni ale lui 1889. Corect sau nu, acesta a
fost diagnosticul care a legitimat izolarea lui Eminescu! De
asemenea, el nu invoca nici tratamentele urmate, nici evolu^ia
bolii, pe cand Eminescu se mai gasea spitalizat. In schimb, face

320

Recuw £winedca

judecati de valoare asupra... operei lui si lanseaza afirma|ii fara
acoperire (de pilda, pe de o parte, el declara transant ca, dupa
1883, „convalescen$a a fost adesea intrerupta de accese de
agitapune maniaca si ca restabilirea fu anevoioasa si niciodata
complecta", desi e limpede ca nu 1-a avut sub un control cat de
sumar). In sfarsit, pe langa multele si nerelevantele trimiteri la
via|a particulars a pacientului, „raportul" cuprinde si
marturisirea implicarii afective a autorului, cuprins de
„deceppune caci se §optea in unele cercuri" (care or fi fost
acelea?) ca, „vai!", via|a lui Eminescu era „departe de a avea un
scop nobil si util".

Toate acestea fac ca „raportul" sa nu fie opera obiectiva
a unui meserias. El seamana mai mult a compunere, autorul
folosind formulari ce vor sa fie, inainte de toate, persuasive. El
nu scrie pentru sine, ci pentru al£ii. §i nu o face in scop
profesional - drept dovada, nu foloseste argumentul concret
spre a extrage concluzii stiintifice, ci invers, adapteaza aser|iuni
generale la un caz particular, pe care (culmea!) recunoaste ca
nu-1 stapaneste nemijlocit si in detaliu.

Cronologic vorbind, Maiorescu a fost primul sus|inator
al ideii ca Eminescu fusese „indreptat intrucatva la inceputul
anului 1884, dar degenerat in forma lui etica si intelectuala".
„Mulp antropologisti... arzice poate ca Eminescu a fost un om
degenerat", va afirma, mai apoi, si Anonimul (dar nu numai!).

De unde interesul pentru vaga dar sugestiva idee de
degenerare, in lipsa oricarei dovezi concrete privind prabusirea
lui intelectuala si morala? Greu de spus cu precizie. Nu pot,
insa, sa nu-mi amintesc de Cesare Lombroso (1836 - 1909;
medic antropolog si criminolog italian, a activat si ca profesor
de psihiatrie la Pavia; autor al asa-numitei teorii a Jnfractorului
innascut", marcat de „stigmate" corporale, pe baza carora a
descris si diagnosticat mai multe tipuri antropologice de
criminali si de aliena^i - vezi „L'uomo deliquente", „Crima,
cauzele si remediile ei"). Incluzand geniul intre nevroze si
numindu-i pe oamenii geniali „degenerap superiori" (un fel de
„ingeri cazuti"?), Lombroso credea ca geniul si criminalul sunt

321

"Remu £ntinedctt

in egala masura apropiati de nebunie: „Cu toata aversiunea feroce
a echilibraplor marunp, care gandesc bine, linia subpre care
separa geniul de nebunie nu a fost gasita; geniul va ramane
totu§i un om in care calitaple creatoare ale gandirii preevaleaza
asupra celor nebune§ti; iritapa corticala, care da intuipa geniala,
este aceea§i care da exaltarile maniace. De altfel, refuzul de a
admite originea patologica a scanteii geniale este un simplu
efect al orgoliului modern." Avem motive sa respingem a priori
supozi|ia ca teza lui Maiorescu privind degenerarea (preluata,
nu peste mult timp, de Anonim si de altii asemenea) ar fi de
inspiratie lombrosiana?

Adept si al ipotezei privind ereditatea „bolii" (teorie
sustinuta. si de Maiorescu), Anonimul mai scrie, fara sa-i tremure
mana: „Dupa maladia din 1883, Eminescu scade si scade mereu,
steaua se intuneca, cu tot focul ce incerca a-i insufla amicii si
admiratorii sai" (?), dar, nici de data aceasta, nu argumenteaza.
Sa zicem ca luminozitatea stelei depindea de ochii ce o priveau.
Dar Jocul ce incerca a-i insufla amicii si admiratorii sai" se
masura prin fapte. Care au fost acele teribile tentative de insuflare
a lui? Pana vom ob|ine un raspuns, consemnam ca „amicii" lui
Eminescu ies si ei bine in analiza domnului Anonim.

Lacrimi in bataie dejoc

Dar Anonimul nu este singurul autor ciudat.

Daca Scipione Badescu, bunaoara, a fabulat cu inten|ia
de a-1 „ajuta" pe Eminescu (dupa cum i-a marturisit Harietei)
sau daca a facut-o din alte considerente nu mai conteaza. Im-
portant ramane faptul ca el a denaturat adevarul si, mai ales, ca
a fost crezut.

Aproape ca nu e biograf care sa nu pomeneasca faptul
ca Eminescu ar fi spart vitrina unei librarii in care se afla expus
si volumul sau de versuri, pe care (zic unii) 1-ar fi aruncat in
noroi. Cazul este socotit notoriu. Cu toate acestea, nimeni nu
spune cine si cand a achitat paguba provocate, nici nu trimite
lavreun document oficial, intocmit de police cu acea ocazie.
Personal, afara de cazul lui State Dragomir, n-am intalnit nici o

322

Recuw £winedca

alta relatare a unui (pretins?) martor ocular. S. Dragomir sus^ine
ca, dupa ce s-ar fi milogit zadarnic de niste fatuce de bordel,
Eminescu ar fi amenin|at cu bastonul un chelner care intervenise
spre a le „salva". Spariet nevoie mare, chelnerul ar fi rupt-o la
fuga (autorul ne da si directia exacta: „in spre strada Baston, la
deal'), pe parcursul goanei lui disperate „chemand un sergent. . .
<<Sergent... Sergent, iaca Eminescu nebun,»" Sergentul,
decupat din poezia lui Alecsandri, a venit calare pe matura
si s-a incins o bataie de mai mare dragul, Eminescu masandu-i
insistent cu maciulia bastonului sau. Racnetele, ca din gura de
sarpe, au agitat natia care a trimis noi intariri. Jncaputpe main!
zdravene depolipsp, scrie Dragomir, de data aceasta Eminescu
a trebuitsa cedeze". Incadrat de oamenii ordinii publice si urmat
de o „droaie de lume, femei si foarte mulp copii", Eminescu ar fi
fost silit sa ia drumul sectiei.

S. Dragomir continua: „...fascinat de ochii lui cei mari
si de chipul cum de la o vreme se ruga de sergenp sa-1 lase in
pace [. . .]precum si de atitudinea de adanca melancolie si tristefa
ce-o luase fizionomia-i, ma fineam de dansii. Ajunsi in dreptul
magaziei lui Scharage, care pe atunci mai pnea librarie [. . .] sa
oprila vitrina siprivilung, disprefuitor la niste carp, apoirepede
se furisa inauntru, le lua si incepu a le rupe furios. Baietul din
librarie incepu a striga, sergenpi de-abia-1 linistira si-1 scoasera
afara. Una din carp nu i-o putura scoate din maini, si iesind
afara cu ea urma a o sfasia in mii de bucafele c-o durere si
niste gemete surde, care-p faceau o mila de neinchipuit. M-am
plecat si am luat mai multe foi; erau din volumul lui de
versuri! Citii pe una din file: <<Cobori in jos luceafar
sfant...»" (nu bland? - n.n.). Daca Dragomir nu a crezut in
cele scrise, a fost ticalos. Daca a fost convins ca are dreptate,
merita sa fie mai atent studiat.

Teleor - alta figura din literatura „roman|ata" a pus pe
hartie ce i-a trecut prin cap, fiind preluat cu voluptate de
majoritatea biografilor.

N. Georgescu constats stupefiat: „Lipseste, din
depozitele Arhivelor Statului, si dosarul care privea curatela
din 12 iunie 1889 instituita pentru pensia poetului. Pursisimplu

323

"Remu £ntineflctt

nu exista: interogatoriul cifrat aljudelui Brusan a fost publicat de
catre Radu D, Rosetti in 1922, apoi mult mai amplu (probabil in
intregime) de catre Augustin Z. N Pop - dupa care ilpreia edifia
academica. Actul original nu e de gasit..." Bine, dar in acest
caz, de ce ar trebui sa credem ca ar fi si existat vreodata?

Unde a murit, de fapt, Eminescu?

Lucrurile sunt cu atat mai incalcite, cu cat certificatul
de deces prezentat de Calinescu nu abunda nici el in informatii:
"No. 2935 Din anul una mie opt sute opt deci si noua luna iunie
dioa septe spre dece ora douaspredece meridiane. Act de morte
a D-lui Mihail Eminescu de patru deci si trei de ani, poet,
necasatorit, nascutin comuna Botoseani fiul Decedatului Mihail
Eminovici alte amanunte nu sa putut luoa decedat... la cinci
spre dece corent ora trei ante meridiane, in casa din strada
Municipals No. 14 Suburbia Doamna Balasea. Martori au fost:
Dl. Iordache Munteanu de ani trei deci de profesie servitor, din
acel spital si D. Ion Stirbu de ani doua deci si cinci de profesie
servitor din strada aceiasi No. 1 4 de la acel spital cariau subscris
impreuna cu noi acest act dupe ce li s-au cetit. Cazul morfii s-a
constatat de noiprin doctoru verificator d-1 Sutzu care a siliberat
certificatul cu No. 161. Facut de noi Nicolae Hagi Stoica fiu
consiliar al comunei Bucuresci si ofiicar de stare civila.
Martori n-au stiut subscri" (text preluat din Viafa lui Mihai
Eminescu, de G. Calinescu; sublinierile ne apar|in). Nu stiu ce
o fi scris „doctoru verificator d-1 Sufu" in invocatul certificat
„cu No. 161", dar e cert ca din „actul de morte" lipseste tocmai
cauza decesului, pana si varsta defunctului fiind eronata. In
schimb, i-a fost stability profesia de „poet", desi practicase
jurnalistica, poezia fiindu-i doar una dintre preocupari.

Dar marea nedumerire creata de acest document este
alta: sanatoriul doctorului §u|u nu se afla pe strada Municipala
No. 14, unde se spune ca ar fi murit Eminescu, ci pe strada
Plantelor, nr. 9 (indicata si de Calinescu insusi). Ce sa in|elegem:
ca s-a schimbat peste noapte numele strazii, ori ca Eminescu
nu a murit in stabilimentul in care a fost izolat atata amar de
vremel

Daca punem cap la cap toate cele de mai sus, constatam

324

Recuw £winedca

ca, de fapt, pozitia pro-Eminescu a Anonimului este, mai iute,
inca o pacaleala. Cum orice scriere are un Jel, ne putem intreba:
ce a urmarit Anonimul? In lipsa oricarei datari, textul putea fi
scris de oricine, oricand, inclusiv cu o saptamana inainte de a-
1 „gasi" G. Potra. Ba, intr-un asemenea context de erori, confuzii
si inadvertence, nu se poate garanta nici macar ca descoperirea
lui de catre Potra nu a fost deliberat inlesnita (faptul ca nimeni
nu 1-a contactat pe editor dupa publicarea materialului poate fi
un indiciu in acest sens)! §i mai suspecta decat continutul
„raportului" mi se pare, insa, notorietatea de care s-a bucurat
acesta indata ce a devenit public, incapa^anarea de a-i
supraestima important sentin|elor medicale. In realitate, nimic
nu demonstreaza ca acestea ar fi rodit chiar din observatiile
directe ale Anonimului. El putea foarte bine sa le preia din
felurite surse, de la un amic de profesie doctor, din fisa intocmita
lui Eminescu la Caritatea etc. etc.; indemanarea de a copia, sau
de a nota necritic spusele sau supozitiile altuia si altuia nu mi
se pare o performan|a care necesita capacitati iesite din comun.
De ce s-a acordat o atentie atat de mare unei compilatii? Poate,
(si) din cauza ca textul a fost publicat de G. Potra, un nume
suficient de rasunator, pentru ca si eventuala sa eroare sa fie
perpetuata cu maxim respect?

Cum am mai spus, textul confine si o serie de informafii
care nu mai apar la nici un alt autor. Faptul ca ele nu au fost
contestate nu garanteaza autenticitatea lor, fie si din motivul
ca, poate, nu mai avea cine sa le conteste. In egala masura este
insa posibila si versiunea total opusa: Anonimul a fost o persoana
deosebit de bine informata si de onesta. Sa nu uitam ca
majoritatea documentelor importante a disparut, pur si simplu,
fara a se sti daca au fost furate, distruse sau „imprumutate"
de vreuna dintre armatele amice, care s-au plimbat prin vaile
si luncile noastre. Mai departe, judece fiecare.

Oricum, cu sau fara intenfie, „raportul" Anonimului
reprezinta o piesa care nu numai ca menfine ideea ca Eminescu
ar fi „innebunit" in 1883, dar precizeaza si ca, de atunci, ar fi
fost un „nebun" viciat pana-n maduva oaselor. Cu sau fara voie,
el se inscrie intr-o urzeala ampla. Daca unul zice „a avut sifilis!",
altul sare si zice „ba pardon, c-a fost manie!", iar altcineva fipa

325

R«m8 £ntineflca

„hei, baieti, era schizofrenie!" si asa mai departe, pana epuizeaza
catalogul „bolilor nervoase", ideea de nebunie se conserva fara
probleme in mintea publicului, mai mult sau mai putin interesat
de aspectul pur tehnic al cazului. Medicii care s-au aventurat in
a da verdicte au uitat un lucru elementar: sa verifice temeinicia
probelor cu care isi sustin diagnosticul. Nici unul dintre cei ale
caror lucrari le-am parcurs nu specifics faptul ca diagnoza lor
este valabila doar in masura in care dovezile furnizate de ceilalji
nu au fost masluite. Or, aceasta precizare era obligatorie, data
fiind personalitatea lui Eminescu si, nu in ultimul rand, faptul
ca, in fond, nu-i intrebase nimeni ce cred, putand sa taca, fara
a-si incalca obliga|iile de medic. Iar daca au socotit ca
diagnosticele puse de unii confrati erau eronate si, din dragoste
pentru adevar, vroiau sa le corecteze, cred ca trebuiau sa-si
inceapa cautarea cu analiza primelor simptome certe, relatate
de mai multe surse; asa ar fi aflat, cu surprindere, ca aceste
simptome nu exista.

Pr&dStorii

Dar daca textul Anonimului socheaza prin ceva, aceasta
e prima lui fraza: „La 8 Iulie 1883, Mihail Eminescu a fost isbit
intr'un mod quasi subit si mai (?), fara prodrom (DEX: „simptom
care preceda sau anunfa aparipa unei boli" - n.n.) de o maladie
mintala". Asadar, 8 iulie, nu 28 iunie? Sa fie o greseala atat de
grosolana a Anonimului, sau acesta a prezentat data in stil noul
Problema e ca, in a doua ipoteza, mai plauzibila, ar trebui sa
acceptam ideea ca Eminescu a fost arestat si internat cu doua
zile mai devreme decat se stie.

Ideea descumpaneste. Pare imposibil. Si, totusi... La
urma urmei, ce dovezi ne fac sa credem ca intr-adevar, internarea
s-ar fi produs pe 28 iunie? Nu sunt prea multe: 1) procesul-verbal
al PoliJiei(in doua variante!); 2) certificatul doctorului §u|u (datat
5 iulie!); 3) jurnalul lui Maiorescu si 4) stirile din presa. Cata
incredere le poate fi acordata? Precum am aratat, documentul
Poli|iei - aparut tarziu si in doua variante - confine unele
ciuda|enii (ca sa nu zic mai mult) si, pana sa dispara definitiv,
nu a fost vazut decat de o mana de oameni. Mai departe: §u|u
si Maiorescu; prezinta, oare, garanfii morale supreme? In plus,

326

Recuw £ntinedca

marturia lui Maiorescu contravine textului provesului-verbal al
Polijiei; astfel, comisarul sustine ca 1-ar fi ridicat pe Eminescu
de la baia publica, in vreme ce Maiorescu prezinta un alt plan,
potrivit caruia victima trebuia atrasa la Simtion, unde o asteptau
infirmierii (si Politia?). Cat priveste presa, nu e obligatoriu sa fii
de rea-credin|a pentru a transmite o informatie falsa.

Poate, exists si o a cincea proba, pledand pentru ziua
de 28 iunie: ma gandesc la ultimul (si controversatul) articol
publicat de Eminescu in Timpul, articol a carui aparitie coin-
cide cu data consacrata pentru arestarea lui. N. Georgescu scrie:
"Presa fund ante datata, ziarul cu data de 29 iunie 1883 a aparut
in data de 28 iunie 1883. Textul a fost scris in 27, cand s-a
decretat expulzarea lui Emile Galli. Lucrul dovedeste fara putinfa
de tagada ca Eminescu era la curent cu masurile de extrema
urgenfa luate de guvern. " Posibil. A. si T. Avramescu ne asigura,
insa, pe de alta. parte, ca „decizia de expulzare adoptata de
Consiliul de Ministri poarta data de 20 iunie/ 2 iulie 1883 si ea
trebuia executata in termen de 24 de ore de la notifware". Prin
urmare, daca Eminescu era bine informat, el putea sa afle
inten^iile guvernului inainte de 27 iunie - ziua in care estimeaza
N. Georgescu ca ar fi scris eel din urma articol aparut la Timpul.
O data conceput, textul putea sa astepte, publicarea lui la 28 iunie
convingand ca, pana in acea zi, Eminescu fusese liber.

Cu alte cuvinte, nu se poate spune ca ne scaldam in
probe reale, indubitabile, privind data arestarii lui Eminescu.
Asta n-a impiedicat cu nimic proliferarea, in timp, a tot soiul de
„izvoare", care dezvolta teorii sau incheie istorii incomplete,
avand drept sup rem temei fragilele surse mai sus enumerate.

In mod firesc, se pune intrebare: daca nu in 28 iunie
1883, atunci cand? Sunt indicii care trimit la o alta zi? Un raspuns
onest cred ca e „nu lipsesc cu totul". De exemplu, Slavici sustine
ca, la 25 iunie, 1-ar fi insarcinat pe Eminescu sa-i duca o scrisoare
lui Maiorescu. A doua zi, Maiorescu confirms in jurnalul intim
primirea respectivei misive: „Vrednica de insemnat scrisoare a
lui Slavici, care a plecat ieri la Hall, despre afafarile lui
Rosettacki (probabil, e vorba de C. A. Rosetti, caruia Slavici ii
spune Rusetache - n.n.) si ale polipei in contra Autro-Ungariei
la societatea «Carpapi», pe cand ministrul Sturdza vrea sa

327

"Remu £ntinedctt

potoleasca lucrurile". Desi, din pacate, Maiorescu nu
men|ioneaza numele aducatorului scrisorii, el intareste, totusi,
prin fraza citata, afirma|ia lui Slavici. Pana aici, toate bune.
Chestiunea devine delicata datorita faptului ca, in versiunea lui
Slavici, Eminescu a fost arestat in aceea§i zi in care i-a inmanat
lui Maiorescu scrisoarea - adica, in 26 iunie 1883!

Accidental sau nu, din 26 iunie 1883 figureaza si ul-
tima noti^a personals datata a lui Eminescu. Si, daca tot
pomenim aceste consemnari cu caracter intim, trebuie precizat
stilul in mod deliberat incifrat al multora dintre ele - ceea ce
poate indica o vadita pruden|a. De asemenea, lectura lor
creioneaza un Eminescu mult mai dinamic decat eel cunoscut.
Un Eminescu ale carui scopuri, nedeslusite inca, depaseau aria
muncii redac|ionale. Un Eminescu deloc intimidat, care noteaza,
de pilda, in manuscrisul 2292: „ Tot ce voi afla in Ardeal, scriu
cu legaturi sanscrite" (deci, inten|iona sa mearga in Ardeal si isi
cauta un mod de scriere, spre a nu putea fi deslusit de oricine?).
Alte exemple de men|iuni interesante:

„Sa-nvaf arta fotografiei pentru ca nu stiu a desemna.

Hotarnicia* cu Austria n-au acte." (manuscrisul 2292)

„«Matei Bas[arab]». Organ al intereselor conservatoare a
intreg poporului romanesc" (manuscrisul numarul 2257). De
asemenea, asa cum remarca D. Vatamaniuc, "Eminescu segandea
la tiparirea articolelor sale «de ziar» pentru care gasea necesara
o «prefafa istorica». Asemenea preocupari mai intalnim in
insemnarile din manuscrise. Poetul reflecta sa-si intituleze
un volum de versuri Lumina de luna si planuia sa-si tipareasca
studiul Creditul imobiliar, pentru care decupeaza si textul din
ziar, ramas, de asemenea, in manuscrise. Personalitaple istorice
Matei Basarab, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, la care se
refera frecvent in articolele din «Timpul», sunt menponate si
aici, alaturi de caracterizarea politicii imperiilor vecine. "

Sa nu-1 faca toate acestea periculos pentru unii?

Tot la 26 iunie, Maiorescu mai noteaza in jurnal: „La
ora 4 dimineafa, inainte de rasaritul soarelui, 15° R. - Eminescu
e vorba sa piece astazila Botosani, ieri era insa molesit (cuvantul
„molesit" e subliniat - n.n.) si mult mai linistit. " Randurile sunt
scrise la prima ora a dimine^i, inainte ca Eminescu (sau altcineva?)

328

Recuw £ntinedca

sa-i aduca scrisoarea lui Slavici - semn ca informatia il interesa.
Prin ce anume? Nu putem sti, deoarece Maiorescu nu pomeneste
nici scopul calatoriei, nici sursa de la care a primit informatia.
Noti^a invocata e cu atat mai inedita, cu cat, pe de o parte,
Eminescu apare foarte rar, totusi, in jurnalul lui Maiorescu, si,
pe de alta. parte, el mai fusese plecat si-n alte dati si, mai ales,
facuse lucruri mult mai importante decat o calatorie cu trenul,
fara ca Maiorescu sa le bage in seama. De altfel, nici un alt amic
(nici macar Slavici, care-i era gazda) nu pomeneste vreo data
fixa privitoare la un asemenea drum, despre care multi se pare
ca nici n-au avut habar!

Slavici scrie, in Amintiri: „ Cand era sa-mi iau ramas bun
de la dansul, el [Eminescu] a inceput sa-mi faca imputari pline de
amaraciune, ca profit de ocaziune ca sa-1 parasesc in niste
imprejurari atat de grele pentru el. In zadar ii spuneam ca sunt
alfii care pn la el si pot sa-i fie de mai mare ajutor decat mine. "
Trebuie sesizat ca Slavici nu contests ca Eminescu trecea, cu
adevarat, prin Jmprejurari atat de grele". In ce constau ele?
Slavici nu da amanunte, dupa cum nu clarifica nici cine erau
acei „alfii", capabili sa-1 ajute mai eficient decat el. Faptul ca nu
i-a nominalizat nici dupa mai bine de trei decenii arata ca
lucrurile nu erau atat de simple pe cat pot parea, ecua|ia
cuprinzand, probabil, multe nume sonore. Dar principala
intrebare ce se naste din citatul de mai sus este alta: daca
Eminescu ar fi dorit, intr-adevar, sa mearga la Botosani, de ce
ar fi insistat el ca Slavici sa ramana in... Bucuresti? Oare, in
primele zile de dupa arestare, asa s-a stiut in targ? Ca a plecat la
Botosani? De aceea nu a publicat presa nici un rand pana la 1
iulie?

Involuntar, se face legatura cu alta stire venita pe filiera
Slavici si amintita anterior: aceea ca, la solicitarea tatalui sau,
Eminescu s-ar fi pregatit sa mearga la Botosani, de unde urma
sa-1 iape fratele lui Nicu, spre a-1 interna in sanatoriul doctorului
Su|u. In acest scop, precizeaza Slavici, „in urma staruinfelor
d-lui dr. T. Nica, a si gasit, nu stiu cum, 2 000 de lei, la Botosani
n-a plecat insa, caci s-a imbolnavit si nuse stie ce s-a ales de cele
2 000 de lei. " Deci, Maiorescu ne anun|a ca Eminescu trebuia
sa piece la Botosani pe 26 iunie (dar nu spune nimic de rolul

329

"Remu £ntinedctt

determinant, in acest sens, jucat de insistentul lui amic Nica),
iar Slavici completeaza ca nu a mai facut acest drum „caci" s-a
imbolnavit. Prin urmare, si de aceasta data, in cu totul alt
context, Slavici indica drept zi a internarii data de 26 iunie
1883 - data ce devine plauzibila, inclusiv din cauza ca Maiorescu
nu explica in vreun alt fel de ce n-a mai plecat Eminescu la
Botosani. Sa fi fost staruin|a lui Nica rod al unui interes ocult?
Trebuia sa se intinda zvonul ca Eminescu paraseste temporar
Capitala? Era acest doctor T. Nica ruda sau una si aceeasi
persoana cu avocatul Nica, amicul pomenit in procesul-verbal
din 29 iunie 1883, cand, „dupa staruinfa D-lui Ocasanu",
comisarul C. N Nicolescu a desigilat camera lui Eminescu, a
doua zi dupa arestarea acestuia? Era T. Nica „doctorin drept'l

Daca Eminescu chiar imprumutase 2 000 de lei, unde
au disparut acesti bani? Exista trei explicatii: fie Eminescu a
fost nu numai arestat si internat, ci si pradat, fie povestea cu
banii reprezinta o scorneala necesara cuiva, intr-un anume con-
text prefabricat, mai greu de reconstituit astazi, fie banii au fost
returnati pe tacute creditorului, o data ce-si incheiasera rolul.
Pare posibil ca paralele sa fi fost imprumutate de la prin|ul §tirbei
(„bani de la §tirbei", noteaza Eminescu la un moment dat, fara
a preciza daca intentia a fost materializata). Un lucru e sigur:
suma in cauza i-ar fi asigurat sederea in spital, presupunand ca
avea nevoie de internare.

Pentru cat mai completa informare a cititorului, trebuie
spus ca, intre insemnarile cu caracter personal ale lui Eminescu,
cazul fratelui sau Nicu nu este nici macar amintit. In schimb,
pare sa-1 fi preocupat situatia mosiei de la Ipotesti, pe care i-ar
fi placut s-o poata rascumpara. In manuscrise, noti|ele cu
caracter literar se intre|es cu planuri si constatari privind via|a
cotidiana, consemnate succint si, nu o data, cifrat. De altfel, in
prima parte a anului 1883, Eminescu manifests un deosebit
interes pentru cabale, in sensul de „carte cu cheie", cum
precizeaza intr-unul dintre caietele sale.

Modul in care Slavici istoriseste ca s-ar fi despar|it de
Eminescu te pune pe ganduri: „Un singur mijloc imi ramanea
ca sa-1 linistesc: sa-i cer un serviciu prietenesc, o dovada de
dragoste.

330

Recuw £winedca

-Uite, - i-am zis - am sa-1 rog pe d-1 T, Maiorescu ceva
si nu pot sa ma due acum la dansul: te rog sa-i duci un bilet din
partea mea. Rugam in bilet pe d-1 T, Maiorescu sa-1 observe
bine pe Eminescu, caci mie mi se pare greu bolnav.

Era prea tarziu.

La d-1 T. Maiorescu el s-a stapanit, dar s-a dus apoi sa
ieie o bale, ca sa-si potoleasca nervii, si de la bale a fost dus la
casa de sanatate. "Asadar, profitand de sinceraprietenie pe care
i-o nutrea Eminescu, Slavici 1-a trimis de acasa si a... fugit in
lipsa lui? A... evadat, a scapat de sub escorta? Marea problema
o constituie, si acum, tot nepotrivirea datelor: faptele relatate,
care includ si arestarea, se petreceau, dupa Slavici, in... 25 iunie
1883, zi in care, daca e sa ne luam dupa Maiorescu, Eminescu
era... „molesit si mult mai linistit".

Desigur, se poate cauta o explicate a neconcordan|ei
in faptul ca Slavici si-a scris tarziu memoriile. De acord, timpul
poate sterge sau poate denatura unele informa|ii. Ma indoiesc
insa ca, daca Eminescu ar fi fost internat chiar in ziua in care
Slavici a plecat - pe furis! - in strainatate, acesta putea uita o
atare (teribila, nu-i asa?) coinciden|a. §i invers: ramane greu de
crezut ca el putea inventa in mod inconstient asemenea potriviri
intamplatoare de fapte. De altminteri, intr-o scrisoare trimisa
lui Maiorescu din Viena, in iulie 1883, cand lucrurile ii erau
proaspete in memorie, el repeta acelasi lucru: „Spre a fi si mai
sigur, ca va merge, i-am predat [lui Eminescu] scrisoarea,
rugandu-1 s-o duca neintarziat" - deci, tot in 25, nu in 26 iunie!

Cam prea multe baiguieli! La urma urmei, de unde stim
atat de precis ca Slavici a plecat spre Viena, sambata, 25
iunie 1883? Din doua surse, mari si late. Prima este Maiorescu:
„... scrisoare a lui Slavici, care a plecat ieri la Hall" (26 iunie
1883, Insemnari zilnice). A doua e insusi Slavici: „Sambata (in
acel an, ziua de 25 iunie a cazut intr-o sambata - n.n.) am plecat
insa cu trenul accelerat si nici nu m'am opritpana la Viena (...)
Cat pentru mine, sosind aici, m'am dus la Zeiszl si el a fost
de parere, ca mi-am facut spaima degeaba. Pentru mai mare
siguranfa, m'a sfatuit sa stau aici cate-va zile, ca sa ma observe
si sa-mi arate cum trebue sa ma caut. (Text indescifrabil, probabil,
in limba germana.) Asa a si fost: asta-zi e a cincea zi de cand

331

Rwma £nunedca

ma aflu in cautarea lui si sunt aproape pe deplin lecuit" Cum
textul este datat 17 iulie si cum din prezentare reiese ca, o data
ajuns la Viena, Slavici a mers intins la doctor, el aflandu-se, in
clipa expedierii scrisorii, in „a cincea zi" de tratament, putem
deduce ca datarea s-a facut in stil nou, 17 iulie fiind, de fapt, 5
iulie. O simpla scadere ne arata ca Slavici a ajuns la doctor
in data de 1 iulie. Sa in|elegem ca, in pofida mentiunii sale
(„am plecat insa cu trenul accelerat si nici nu m'am oprit
pana la Viena"), i-au trebuit cinci zile pentru a ajunge la
destinatie? Cu alte cuvinte, el a dus acceleratul, nu viceversa?

Neclaritatea e la ea acasa. In principiu, Maiorescu si
Slavici relateaza cam aceleasi lucruri, dar, desi amandoi au
pretentia ca prezinta lucrurile in amanuntime, nu par sa fi picat
lain^elegere asupra detaliilor. Oricat de neplacut ar fi, este, oare,
cazul sa facem complet abstractie de faptul ca Slavici ii fusese
indatorat lui Maiorescu, care il ajutase, prin Junimea, cu ceva
parale in vremuri negre, ii oferise un post de profesor la liceul
„Matei Basarab" din Bucuresti, atunci cand ajunsese ministru,
ii pusese o pila la Teatrul National, ca sa i se joace Gaspar-voda
(dar Slavici, spre cinstea lui, a refuzat sa asculte indemnul lui
Maiorescu, care-1 imboldea sa mituiasca: „trebuie sa daizor, sa
vorbesti cu jurnale, cu actori, cu tofi..."), sau ii intretinea o
imagine favorabila la Palat? Oare, atunci cand Slavici si-a
botezat baiatul Titu Liviu si cand 1-a avut pe Maiorescu nas al
copilului, sa nu fi fost tocmai dezinteresat?

In orice caz, cred ca merita (re)subliniat modul straniu
si putin elegant (prin minciuna) in care Slavici a gasit de cuviin^a
sa se desparta de Eminescu. O atitudine similara a avut si
Maiorescu: acesta 1-a trimis la Simtion „pentru societatea
«Carpapi»"; acolo, Maiorescu insusi ne da de in|eles ca il asteptau
Politia si infirmierii, din moment ce continua: „De acolo e vorba
sa fie dus la Dr. §u$u. Numai, de s'ar face asta fara greutate!".
Daca si-au mintit amicul, ce ne-ar face sa credem ca sunt sinceri
cu noi, necunoscuti fara contur, ai unei viitorimi abia intrezarite?
Posibil ca racirea (ca sa nu spun ruperea) relatiilor lor sa se fi
datorat acelei zile nefaste. La fel, insa, se poate ca, si datorita
acelei zile, Slavici sa fi ajuns la situatia de dupa 1884, relatata
de el, personal: „T. Maiorescu, T, Rosetti si I. Negruzzi, A.
Odobescu si V. Urechia, Mih. Kogalniceanu, D, A, Sturdza si I.

332

Recuw £ntinedca

C. Bratianu, regele Carol I si regina Elisabeta, vorbind mereu
despre mine, m-au facut multora urgisit".

Sa ne intoarcem, insa, la jurnalul lui Maiorescu:
„Eminescu e vorba sa piece astazi la Botosani, ieri era insa
molesit si mult mai linistit"... Care sa fie rostul acestei men|iuni?
Adica, atunci cand le-a constatat, Maiorescu nu a notat nici
venire a lui Eminescu-molesitul-si-mult-mai-linistitul, nici starea
lui de spirit si nici ipotetica lui intentie de a parasi Capitala, dar,
a doua zi, inca de la ora 4 diminea|a, a rememorat subit aceste
stari si intentii, brusc devenite importante, dupa care le-a uitat
din nou? De asemenea, nedumereste prezen|a lui Jnsa": ce
legatura poate fi intre starea cuiva de moleseala si o calatorie la
Botosani? Acolo nu merg decat cei foarte dinamici si
neastamparati? Asa cum apare, fara vreo explicate, specificarea
„molesit si mult mai linistit" te poate face sa crezi ca intentia de
a ajunge la Botosani era expresia unei stari de ticnealfi, dar ca
„ii trecuse", asa ca respectivul drum devenea improbabil. Oare,
Maiorescu nu stia ca scopul calatoriei era acela de a-1 aduce la
tratament pe fratele bolnav? Sau astea erau baliverne, bune doar
pentru urechile „neini|ia|ilor"?

Data de 25 iunie 1883 lipseste cu totul din Insemnari
zilnice. Evident, asta nu-i o crima. Problema e ca, daca nici din
jurnalul lui Maiorescu insusi nu rezulta ca s-ar fi intalnit cu
Eminescu in acea zi, de unde stia el in ce masura era „molesit"
sau „linistit"? Mai mult, probabilitatea ca ei sa se fi intalnit este
infima, caci, daca cei doi ar fi dat ochii in 25 iunie, Eminescu i-
ar fi inmanat inca de atunci scrisoarea lui Slavici. §i-apoi, ca era
25, ca era 26 iunie, ca Eminescu era cu scrisoare sau fara,
Maiorescu putea afla direct de la sursa ce e cu voiajul la Botosani.
Or, el lasa situa|ia incerta, ca si cand ar fi cunoscut-o din auzite.
Adica, aduce a „raspandac". Intre el si Slavici, pe cine sa crezi?
Stiind cat au fost de apropiati, sa crezi pe vreunul?

Sa zicem insa ca, asa cum sus|ine Maiorescu, Eminescu
chiar isi pusese in minte sa piece la Botosani, in acea zi de
duminica, 26 iunie 1883. Ce 1-a impiedicat? „Moleseala" din
ziua... precedents?

Dintre toate probele, jurnalul lui Maiorescu trezeste cele
mai mari suspiciuni. Laurmaurmei, "mai linistit"-„mai linistit",
dar comparativ cu ce? La ce stare de turbata agitate s-o

333

"Remu £ntinedctt

referi Maiorescu? Posibil sa se fi gandit la ceea ce scrisese cu
trei zile in urma (23 iunie): „Si Eminescu, care devine, din ce in
ce mai evident, alienat. Foarte excitat, sentiment al personalitapi
exagerat (sa invefe acum albaneza!), vrea sa se calugareasca,
dar sa ramana in Bucuresti. " §i aici, insa, apare progresivul „din
ce in ce mai", care obliga sa cautam etalonul in functie de care
s-a facut aprecierea. In jurnal, singula notita anterioara in acest
sens e cea din 30 mai: „Astazi la 6 / „ la cina la mine ministrul
american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques [Negruzzi] si
doamna, al-de Kremnitz, Annette, Eminescu. Ramas cu topi in
cea mai placuta atmosfera la 11 / „. [La] Eminescu, inceput de
alienape mentala, dupa impresia mea." Precum se vede, dintai
a fost o constatare rece: Maiorescu parca discuta despre vreme!
Nici un cuvant, sau o nuan|a, macar, de mirare ori de teama
privind posibilitatea ca Eminescu sa se alieneze! Nici acum,
nici mai tarziu. Nici o incercare de a stopa ipotetica tragedie.
Maiorescu nu scrie o vorba, barem, despre convorbirile lui cu
Eminescu, cu toate ca lasa a se in^elege ca tocmai datorita lor
si-ar fi dat seama de „alienarea" amicului. Eminescu trebuia sa
fie nebun! Asa era... normal!

Referitor la scrisoarea trimisa de Slavici lui Maiorescu
la 25 iunie, cred ca merits punctate cateva aspecte. In primul
rand, cum nu a ajuns la destinatar prin Posta, pana si data
expedierii ei poate deveni incerta, fiind cu atat mai discutabila,
cu cat singurele marturii in acest sens vin de la Slavici si de la
Maiorescu, ambii, implicati pana peste cap in tenebrele acestei
urate istorii.

In al doilea rand, s-ar putea ca misiva sa con|ina
informal a caror legatura cu arestarea lui Eminescu e mai
stransa decat ne inchipuim. Textul este straniu si contradictoriu.
Pe de o parte, incepe ca un raport de informator: „Mai inainte
de a pleca (la Halle - n.n.) cred ca trebuie sa va spun ce treaba
s-a facut ieri (24 iunie 1883 - n.n.) la societatea «Carpapi»". Pe
de alta parte, confine formulari de natura sa convinga ca Slavici
ar fi acfionat fara stirea lui Maiorescu, dar in numele unui
nenumit interes comun, vag formulat „ideile noastre". Nu
lipseste insa nici fraza din care se poate deduce ca Slavici stia
ca Maiorescu este finut si de altii la curent cu faptele in mijlocul

334

Recuw £winedca

carora se bagase si el: „Precum veti fi stiind, eu am irrtraf abia
sunt acum cateva saptamani in aceasta societate..." Poate si de
aceea, se arata gata sa ac|ioneze la comanda: „ Voi face si eu
emigrantul, o declarapune, daca se va crede de cuviinfa". Cred
ca e destul de limpede ca in tarasenie nu erau implicati doar
Slavici si Maiorescu, ci o entitate necunoscuta, de care
apar|ineau si ei.

Ce anume sfori a tras Slavici in noaptea de 24 spre
25 iunie nu se poate sti exact, complicitatea lui nefiind nici
astazi deconspirata. Sigur este numai ca el lupta impotriva unei
preconizate miscari iredentiste, organizata de Societatea
„Carpapi". La 1925, Lazar §aineanu, roman de etnie evreiasca,
definea astfel Jridenta": „societate politica ce-si propune
liberarea prin mijloace revoluponare a farilor (romane)
neintrunite inca cu patria". Enciclopedia „Minerva" (1930)
aduce unele completari: iredentismul era „o doctrina italiana,
dupa conceppa careia s'a format in 1876 uniunea «Italia
irredenta», care pretindea unirea tuturor teritoriilor unde se
vorbeste italineste. I. faceau si Francezii din Alsacia, care doriau
unirea lor cu Franfa ".

Peste vreo jumatate de veac, DEX (care, prin Institutul
de lingvistica din Bucuresti, are girul Academiei Romane)
prezintfi iredentismul astfel: „Miscare politica de eliberare a
teritoriilor si populapilor naponale de sub ocupape straina,
devenita dupa primul razboi mondial miscare anexionista,
naponal-sovina". Altfel spus, in timp, scopurile ini|iale ale
iredentismului au fost deturnate de comunita|i/state, care il
folosesc drept fals pretext, spre a „legitima" unele demersuri
politice sau chiar agresiuni militare. Cum ac|iunile ardeleanului
Slavici au fost, insa, mult anterioare primului razboi mondial,
suntem obliga|i sa constatam ca plasamentul lui politic fa|a
de societatea „Carpapi" devine mai greu de in|eles, dar poate
explica pozi^ia lui filogermana de mai tarziu (pozi^ie din cauza
careia va fi acuzat de tradare, fund si inchis). Intre aceste doua
baricade (mai mult sau mai putin) ideologice, se aflaun al treilea
mod de manifestare (si el aducator de zile de temni^a, in Ardeal
si, mai apoi, intr-o puscarie ungureasca): publica^ia Tribuna,
infiin|ata de Slavici la Sibiu. Poate, faptul ca Slavici a devenit

335

"Remu £ntinedctt

cetacean roman abia in anul 1892 n-a fost pur intamplator.

Potrivit lui Slavici, la 25 iunie, sta sa izbucneasca un
mare scandal la sediul societatii „Carpapi". Trei zile mai tarziu,
pe 28 iunie, conform unei in|elegeri prealabile, Maiorescu avea
sa-i spuna lui Eminescu „ca trebuie sa se duca la Simpon, pentru
societatea «Carpapi». De acolo e vorba sa Be dus la Dr. Sufu."
Ar fi exagerat sa spunem ca lui Eminescu i s-a intins o cursa? In
cazul in care Eminescu era luat de ape, ce nevoie mai era de
planurile acestea de tip mafiot si, mai ales, cum puteau fi ele
pregatite inainte de neasteptata declansare a „bolii"? De cand
efectul precede cauza?

Alte argumente ca a fost o capcana? Bunaoara,
Maiorescu nici macar nu incearca sa explice in vreun fel conform
carei logici, taman in ziua de 28 iunie 1883, la primele ore al
diminepi, Simtion 1-a vizitat, pentru prima oara in viafa lui, la
el acasa, dupa care au pornit impreuna catre stabilimentul
doctorului §u|u, unde au aranjat internarea lui Eminescu, fara
ca - formal, eel putin - vreunul dintre ei sa se fi convins pe viu de
„nebunia" lui Eminescu. De ce? Pentru ca nu e nimic de explicat!

De ce am putea crede ca, totusi, arestarea a avut loc in
26 iunie? Pentru ca, in acea zi, Maiorescu era treaz inca de la
ora patru diminea|a, cand pana si zorii mai sforaiau, iar Simtion
si Eminescu se lungeau la discutii in noapte, acasa la Slavici,
pariind pe mana bulgarilor (Eminescu relua o idee prezenta
si in noti|ele sale personale: „Bulgarii s-aseze pe Carol
principe", sau „Cabala bulgara. Dobrogea. Capitala Rusciuc.
Alegerea lui Carol"). Concret: intr-unul dintre manuscrisele
eminesciene a fost consemnat un ramasag care incepe astfel:
„Astazi, 25 iunie 1883 la una ora si 23 de minute dupa
miezul-noppi (adica, in primele ore ale zilei de 26 iunie - n.n.),
subsemnapi Mihai Eminescu si Constantin Simpon s-au remasit
(revazut, in alta lucrare - n.n.) impreuna". Poti sa faci abstractie
de asemenea coincidence (?), cand stii ca Simtion si Maiorescu
au aranjat internarea lui Eminescu in ospiciul lui §u|u, iar biletul
scris, se zice, de madam Slavici ar fi fost, in varianta lui
Maiorescu, declansatorul intregii actiuni?

Dacamutamin 26 iunie insemnarile datate de Maiorescu

336

Recuw £ntinedca

„28 iunie", avem surpriza sa vedem ca lucrurile se leaga mult
mai bine, caci venirea lui Simtion la Maiorescu capata, in sfarsit,
un sens. Daca Maiorescu a primit biletul de la madam Slavici pe la
6 diminea|a, ne putem gandi ca pretinsul scandal a izbucnit cu
vreun ceas inainte. Ca sa se certe, Eminescu trebuia sa fie treaz.
Or, pare pu|in plauzibil ca, in cazul in care Simeon 1-ar fi
parasit curand dupa semnarea pariului, el nu s-ar fi culcat,
asteptand pana spre ora 5, sa se scoale stapana casei, ca sa aiba
cu cine se lua la har|a.

Pana la urma, conteaza mai putin data la care a fost
arestat Eminescu. In analiza rela|iei Sim|ion-Maiorescu alt
factor devine decisiv: situa^ia in care se afla Eminescu, atunci
cand Simtion tocmai se indrepta spre locuin^a criticului. Conform
scenariului prezentat in jurnalul intim, Maiorescu ne cere sa
credem ca, fara a avea vreo garantie privind modul de derulare
al faptelor si fara a vedea manifestarile nebunesti ale lui
Eminescu, el s-a dus cu noaptea in cap la §u|u, aranjand cu
acesta in mod nu doar ilegal, ci si criminal, ca victima sa fie
capturata in felul specific, in care erau antrenati malacii fara
creier ai institutului. Dar daca, printr-un joe al hazardului,
Eminescu scapa? Ar fi riscat Maiorescu un scandal care putea
sa puna capac carierei lui sau, mai mult, sa antreneze chiar
caderea guvernului, cu care se aliase? Ma indoiesc. Imi vine
greu sa cred ca Maiorescu a ajuns la Caritatea inainte ca
Eminescu sa fi fost zavorat intr-una dintre celulele balamului.
Si de aceea, nu-i imposibil nici ca scrisoarea lui Slavici sa fi
ajuns la Maiorescu prin Simeon, o data cu ceasul din aur al
victimei.

Si-atunci, ce s-a intamplat, de fapt? Daca Eminescu era
perfect sanatos psihic, a ne gandi, barem, la posibilitatea ca el
sa fie luat pe sus de la baia publica pare complet naiv. Oricat de
bine ar fi platit conspiratorii si oricat de tare ar fi amenin^at
Politia, era ca si imposibil ca adevarul sa nu iasa rapid la lumina,
prin gura unui martor mai vorbare|. De ce, atunci, complicatia
cu procesul-verbal semnat de comisarul Nicolescu? Poate, pentru
a muta aten|ia de la adevar si, implicit, pentru a-i disculpa pe
„amicii" implicati, creand vinova^ii imaginare. Cine poate spune,
azi, cu precizie, in ce context a fost facuta publica existen|a

337

"Remu £ntinedctt

acestui document si cine garanteaza autenticitatea lui?

In situa|ia data, marele interes pentru manuscrisele
eminesciene poate capata si un scop nebanuit: acela de a furniza
datele necesare scenariului. Suna a roman de aventuri, dar este
incontestabil faptul ca multe dintre pupnele informapi la care
fac referire biografii lui Eminescu, se regasesc, mai complet ori
mai succint, in celebrele caiete ale acestuia. Astfel, se ridica
intrebarea daca, nu cumva, parte a zvonurilor lansate -indeosebi-
ulterior primei arestari nu a fost inspirata chiar de noti|ele din
aceste caiete si/sau din corespondent existenta. De exemplu,
ideea ca Eminescu ar fi fost arestat deoarece ar fi vrut sa-1 impuste
pe Chibici (pe rege, in varianta Ciurcu) putea sa se fi nascut
(si?) din relatarea de catre Veronica Micle a urmatoarei replici,
primita de la Caragiale: „A-propos, zice: «Hai, ai sa-1 faci pe
Eminescu sa se bata cu mine, sa ma impuste!» si cate alte
prostii. . . "

In alta ordine de idei, manuscrisele starnesc eel pu|in
doua nedumeriri. Intai: daca Maiorescu, omul care, inca din
1883, le-a gestionat in mod ilegal, nu le-a fructificat in nici un
fel inainte de a le preda Academiei, de ce nu a facut „donatia"
chiar din vara lui 1889? In al doilea rand, nedumeresc cele
consemnate de D. Murarasu: „Mai anevoioasa, si pentru
Perpessicius ca si pentru mine, a fost stabilirea unor date
verosimile pentru producpile din foi legate anarhic - fara eel
mai elementar spirit stiinpfic, si, as spune, fara depietate - cand
manuscrisele poetului au fost incredinfate de Maiorescu
Bibliotecii Academiei Romane. Poezii diferite, unele puse la sir
de-a-ndoaselea, asa ca pentru aceeasi scriere esti nevoit sa
strabap pagina cu pagina mai multe caiete, un haotic labirint in
care ai cateodata impresia ca te-ai pierdut definitiv."

Murarasu vorbeste de lipsa de pietate a celor care au
legat respectivele manuscrise. S-ar putea sa fie mai mult decat
atat. Exists situa|ii in care invocarea nepriceperii sau a
hazardului reprezinta o scuza extrem de convenabila. Ideea ca
modul in care manuscrisele lui Eminescu au fost stranse laolalta
a fost stabilit aleatoriu de anonimul care s-a ocupat de treaba
aceasta este greu de acceptat. In mod cert, acel necunoscut a
executat o comanda. Ni-1 putem imagina trecand la lucru din

338

Recuw £winedca

senin, fara stirea cuiva din conducerea Academiei - sau, de ce
nu?, fara stirea „donatorului" Maiorescu? Avea oricine acces la
manuscrisele lui Eminescu?

Sa revenim la o intrebare esen|iala: cum a ajuns
Eminescu pe mainile lui §u|u? Par acceptabile doua variante.
Prima: a fost luat pe sus (eventual, dupa ce a fost „turtit" cu
ceva narcotice), dintr-un loc bine ferit de ochii lumii si la o ora
la care oamenii mai si dorm. A doua variants este ca Eminescu
sa se fi dus singur la Su|u si sa fi avut surpriza sa nu mai poata
iesi. Intr-un manuscris chiar exista o precizare ce face plauzibila
ipoteza: „La d-rul §u|u sa-mi dea ceva calmant, 10 fr.". §u|u, sa
nu uitam, ii putea da orice, inclusiv droguri, in doze de el
stabilite. Daca cea dintai variants mi se pare ceva mai plauzibila,
e pentru ca apare numele lui Simeon, cu care Maiorescu nu
cred ca s-ar fi complicat, daca avea de ales.

De ce nu s-a aflat imediat de internarea lui Eminescu si
de ce nici macar familia lui nu a fost pe loc anun|ata? Poate,
inainte, pacientul trebuia „preparat" cat mai bine, poate, nu s-a
apreciat ca merits atata atentie, poate, era necesar un rastimp
spre a pregati terenul pentru lansarea „bombei". Posibil ca,
atunci, sa fi inceput unii sa-si „aminteasca" cu glas tare de
purtarile lui „nebunesti". Nu trebuie sa fii genial ca sa creezi un
curent de opinie. Pentru fiecare parere exista destule urechi care
de-abia asteapta s-o auda rostita. Adesea, preluam necritic ceea
ce spun al|ii, fie pentru ca ne lipsesc toate elementele necesare,
fie din bunul motiv ca gandirea cu propriul cap ofera raspunsuri
pentru care avem o anume responsabilitate, iar raspunderea
ramane unul dintre ultimele lucruri ravnite de om.

Manipulare? Poate. Mediatizare pe alese, sigur!

Din cate cunosc, aria ocupata de Augustin Z.N. Pop ca
istoric literar se cam rezuma la Eminescu. El a publicat, e drept,
continutul unor documente importante privind via|a acestuia.
Daca, insa, N Georgescu nu greseste atunci cand afirma ca tot
el este si eel caruia, cu sau fara voia sa, i se datoreaza pierderea
de catre Academie a unui intreg „dosar Eminescu", serviciul
facut de dumnealui obstei devine cu atat mai discutabil, cu cat
„fisa" lui Augustin Z. N Pop confine cateva elemente importante

339

"Remu £ntinedctt

si posibil confluente:

1 . Profesor de liceu, a aparut din anonimat si a fost intens
mediatizat. Si astazi, este socotit unul dintre cei mai bine
documentati biografi ai lui Eminescu.

2. Socotit istoric literar, desi nu se ocupa, cu adevarat,
decat de Eminescu.

3. Susjine teza potrivit careia Eminescu nu ar mai fi
scris nimic important dupa imbolnavire.

4. El a luat dosarul Eminescu de la Academie, pentru a
nu-1 mai returna. Oare, orice profesor de liceu putea obtine de
la Academie documente de o asemenea important? Orice
motivate s-ar gasi, nimeni nu cred ca va putea sa explice in
mod rezonabil nici de ce, dupa decesullui, familia nu a returnat
dosarul Academiei si nici de ce Academia nu a incercat sa-1
recupereze. Desigur, nu poate fi total exclusa nici varianta
potrivit careia Cineva din Academie a profitat de moartea lui, a
luat dosarul de la domiciliul lui A. Z. N Pop sub pretextul ca-1
va inapoia Academiei, dar nu a mai ajuns cu el acolo. Asemenea
incercare avea sanse infime de reusita, fara complicitatea cuiva
din sanul - altminteri - prestigioasei institujii.

5. Nu da aten^ie scandalului Macedonski-Ventura, desi
astfel a fost consacrata public teoria „nebuniei".

6. Pentru el, Maiorescu e „omenos ca intotdeauna fafa
de Eminescu", uitand (?) ca dincolo de paternalismul pe care i-1
atribuie mul|i autori acestuia, s-au aflat, inainte de orice, calcule.

7. Adept al „variantei Calinescu" (convenabila Puterii
de dinaintea, din timpul si de dupa perioada comunista), Pop e
singurul care afirma despre Eminescu ca ar fi fost „obsedat de
atentate si «cabale» imaginare".

8. Sustine ca Eminescu ar fi fost inarmat si ca isi tot
„incerca" arma, fiind chitit sa-1 impuste pe Chibici. Implicit,
justifies in mod fals arestarea lui.

9. Nu ridica intrebarile cele mai elementare.

Voi continua abrupt, citandu-1 pe Gheorghe Cunescu
(eel ce s-a ingrijit de apari|ia volumului M, Eminescu, de
Gala Galaction): „Leon Onicescu, fost intendent-casier la
bolnifa de alienap de la manastirea Neamf, in anul cand a
stat Eminescu acolo, citind cele ce a scris Gala Galaction in

340

Recuw £ntinedca

biografia M. Eminescu, i-a fr/mis autorului, din Vaslui, unde
locuia ca pensionar, cateva pagini memoriale despre Eminescu
la manastirea Neam|, ca sa le publice in revista Flacara.
Vazand ca n-a aparut in revista articolul sau, in septembrie
1915, s-a adresat din nou lui Gala Galaction, interesandu-se
de soarta paginilor sale. Gala Galaction i-a raspuns, la Posta
revistei pe care o conducea, Cronica, ca a primit cele scrise
despre Eminescu la manastirea Neam|, le-a citit si le-a lasat
lui Petre Locusteanu, redactorul revistei, sa le publice in
Flacara. Nu cunoaste ce s-a intamplat cu ele dupa predarea
lor lui P. Locusteanu. I-a mai comunicat ca «sunt gata si azi sa
ma folosesc de insemnarile dv si sa scriu ceva (in Cronica se
infelege), despre Eminescu la M-rea Neam|u. Dar insemnarile
au ramas si sunt si azi la prietenul L.(ocusteanu). Ar vrea sa le
utilizeze el? N-am nici un drept sa i le cer. Cu toate acestea, ii
voi arata scrisorile dv. (pe care, lata, le iau la mine in buzunar)
si va voi scrie tot aid, ce a iesit» (...)

N-a aparut ceva de acest fel nici in Flacara, nici in
Cronica/ Peste patruzeci de ani, G. Calinescu a reprodus un
fragment dintr-un manuscris Eminescu la manastirea Neam|,
de Leon Onicescu (...) In 1983, Augustin Z. N. Pop a publicat,
sub titlul dat de el Avataruri (I), textul integral al lui Leon
Onicescu Eminescu la manastirea Neam| (...) fara ca sa indice
locul unde 1-a gasit si unde se afla!"

Daca G. Cunescu are dreptate, cazul textului intitulat
Eminescu la manastirea Neamfu pare sa indice prezen|a unui
adevarat monopol asupra documentelor privind destinul lui
Eminescu, precum si interesul de a le centraliza, dar nu pentru
a le face accesibile oricui, ci spre a asigura proprietatea absoluta
asupra lor. Faptul ca manuscrisul in discu^ie a fost cu grija pastrat
decenii in sir, inclusiv inainte de a da peste noi „puterea
populara", poate fi o proba ca sfera „ini|ia|ilor" exista inca din
clipa mor|ii lui Eminescu. §i in cazul de faja, „fondul
documentar" devine un biet concept folosit abil, care permite
ca o informa|ie sa apara doar atunci cand, cum si sub ce nume
vor unii (si, de ce nu?, chiar sa dispara), in vreme ce adevaratul
autor ramane necunoscut, iar documentul original, inaccesibil.

Intrebare: sa fi fost A. Z. N. Pop, in a doua jumatate a

341

"Remu £ntinedctt

secolului nostru, cam ceea ce era Ventura in vremea lui
Eminescu?

Supozifii cu putere de lege

In privin|a creatiei poetice, daca ar fi sa ne gandim numai
la cazul poeziei La steaua, aparuta pentru prima oara in
Romania libera din 25 octombrie 1886, putem afirma fara trac
ca stimata noastra critica de specialitate are colonei si generali
ce pot fi de o nerusinare de-a dreptul sublima. In cinstea acestor
domni care, cazand dansii pe trepte si spargandu-li-se geniul, afirma
sententios ca Eminescu ar fi fost „mare" doar pana in 1883, sa
ne reamintim cele patru strofe ale numitei poezii:

„La steaua care-a rasarit

E-o cale-atat de lunga,

Ca mil de ani i-au trebuit

Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-au stins in drum
In departari albastre,
Iarraza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Incetpe cer se suie:
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem si nu e.

Tot astfel cand al nostru dor

Fieri in noapte-adanca,

Lumina stinsului amor

Ne urmareste inca."

Sunt versurile de mai sus crea|ia unui alienat mintal?
S-ar rusina un alt poet de geniu cu ele? D. Murarasu informeaza
ca „In realitate Eminescu incepuse a lucra la ea [La steaua] cu
mulfi ani inainte si o avea definitiv inchegata inca de prin
1882-1883". Nu stiu ce sistem de datare a folosit dumnealui, dar
simpla aproximare invocata (e vorba de o toleran^a de nu mai
putin de doi ani, putand fi vorba de ianuarie 1882 sau de decembrie

342

Recuw £winedca

1883) probeaza cat de exact este omul nostru. Nu zic ca ar fi
imposibil ca Murarasu sa aiba dreptate, dar sunt convins ca,
de-ar fi asa, ar fi din pura intamplare. Cata vreme un document
nu poate fi datat exact, aprecierile de genul celei de mai sus, sa
fiu iertat, sunt tupeu curat. §i nu-i vorba de unul spontan, ci de
unul interesat sa demonstreze, indiferent cum, o teza pe care
autorul nici macar nu are meritul de a o fi lansat. El a preluat-o
orbeste (?) si s-a straduit sa o argumenteze.

E drept ca alti autori au stabilit, referitor la doar patru
versuri, care nu apar decat partial in varianta finala, ca ar fi fost
scrise in mai-iunie 1883. Posibil orice, insa cum in iunie 1883
Eminescu a fost ocupat cu precadere de serbarea de la Iasi, a
scris Doina, apoi, revenit in Capitals, atentia i-a fost atrasa
de scandalul din jurul lui Galli, pe cale de a fi expulzat, luna
mai pare... mai probabila. Dar, indiferent de atari detalii, ramane
fondul problemei: Eminescu a intervenit asupra textului si dupa
prima lui arestare - adica, practic, dupa 1884. Intr-un cuvant,
La steaua a fost finisata cand, zic unii, nu mai era genial.

In general, cred ca stabilirea aproximativa a unor date
privind momentul in care Eminescu a scris cutare varianta a
cutarei poezii este utila doar cu conditia ca ipoteza sa nu
devina lege. Cronologia imbracarii acelorasi idei intr-o haina
de cuvinte sau in alta ramane o chestiune care |ine de
intimitatea autorului; ea poate sluji mult specialistilor, dar,
in mod direct, nu ajuta cu nimic publicului larg: absolut toate
poeziile lui Eminescu au cunoscut o serie intreaga de
formulari, dar in editiile tiparite apare cate o singura versiune.
Fundamental ramane faptul ca nu exists nici un document
anterior lui 28 iunie 1883, in care La steaua sa aiba forma sub
care a fost consacrata. Deci, aceasta ultima varianta a aparut
dupa 1884. De asemenea, nu exista nici un document anterior
lui 1883, in care La steaua sa apara intr-o forma superioara ori
eel putin egala cu aceea pe care o cunoastem astazi. Prin urmare,
(si) aceasta poezie a fost cizelata de Eminescu in perioada in
care se spune ca n-ar mai fi fost capabil sa ofere nimic valoros.
Rezultfi ca, din moment ce a putut spori frumuse|ea unor versuri
asternute pe hartie inaintea internarii, geniul lui Eminescu era
intact si la locul lui. In acest caz, nu capatam un motiv in plus sa

343

"Remu £nunedca

ne intrebam ce-o fi fost, de fapt, cu persuasiv prezentata lui
alienare?

Murarasu mai puncteaza: „Nu e de mirare ca in 1886
Eminescu a putut sa transcrie din memorie o poezie facuta cu
multi ani inainte ". Precum se vede, mult precisul refren „cumul$i
ani inainte" revine spre neuitare. Ce-nseamna „mulp"? Cinci,
zece, douazeci de ani? Probabil, nu conteaza. Pentru a nu se
abate de la regula, nici Murarasu nu explica unele lucruri: de ce
a trebuit Eminescu sa rescrie din memorie? De-ar fi fost alienat
si fara har, mai avea el interes pentru poezie, cat timp, nici pana
atunci, nu versul il atragea cu prioritate? Iar daca, totusi,
ramanea chemarea poeziei, prin „degenializare", nu ar fi
devenit el mult mai tolerant cu propriile opere, stacheta calitatii
coborand dramatic? Daca senza|ionala memorie a lui
Eminescu func|iona ireprosabil, e limpede ca el isi putea
transcrie mai toate poeziile nefinisate si tiparite ulterior sub
denumirea de „postume". §i-atunci, de-ar fi vrut sa minta
publicul, cum zice Calinescu (dar nu numai), prezentandu-i
producfii vechi drept noutafi, de ce a „rememorat" numai cateva
dintre aceste poezii?

Murarasu mai scrie cu avant: „In vara anului 1886, la
Repedea, Eminescu a copiat frumos poezia [La steauajin albumul
Coraliei Gatoschi (Riria Xenopol)". De unde anume a copiat-o?
(Este, aici, verbul „a copia" folosit fara vreo urma de
tendentiozitate?) Tot Murarasu adauga, mai jos, un fragment
dintr-o scrisoare a lui Maiorescu, trimisa surorii sale, la
cateva zile dupa apari^ia din Romania libera: „I$i trimit in
alaturare admirabila poezie noua a lui Eminescu. Ideea este
preluata dintr-un discurs al meu; dar ce forma frumoasa!" (4
noiembrie 1886). Cum Maiorescu a alcatuit primul volum de
poezii eminesciene in urma parcurgerii si selectionarii versurilor
din, banuiesc, toate manuscrisele lui Eminescu, mi se pare
improbabil ca, daca variante ale poeziei La steaua au existat
intre acele manuscrise, el sa nu le fi sesizat - mai ales, ca, se
vede, |inea sa-si atribuie paternitatea ideatica. Despre o poezie
spui ca este „noua" atunci cand autorul o prezinta publicului,
socotind-o incheiata. Prin urmare, daca Maiorescu a dat, in

344

Recuw £winedca

1886, acest calificativ poeziei La steaua, nu rezulta, automat,
ca nu mai intalnise nici o variants a ei - dar, e drept, nici nu
probeaza contrariul. De aceea, siguran|a lui Murarasu ca „In
realitate Eminescu incepuse a lucra la ea cu mulp ani inainte"
nu numai ca da de gandit, dar il si pune pe autor in postura
celui care se cearta singur, deoarece Maiorescu nu a precizat
cand a scris Eminescu primele versuri ale acestui poem!

Se pare ca tot ceea ce a fost publicat de Eminescu dupa
iunie 1883 da mari dureri de cap unora. Revenind la La steaua,
cazul nostru concret, momentul tiparirii nu poate fi contestat
de nimeni, caci nu poti nega o eviden|a ca ziarul Romania libera,
aparut, incontestabil, la 25 octombrie 1886. Si-atunci, probabil,
pentru a nu-i supara pe marii inaintasi intr-ale criticii, poate din
alte motive, mul£i autori |in sa precizeze ca poezia a fost
inceputa „cu mulp ani inainte". Este cititorul interesat de atare
amanunt? Nu, si respectivii critici stiu asta - dovada, faptul ca
nu procedeaza la fel cu poeziile stranse de Maiorescu in prima
edi|ie. De aceea, astfel de precizari au efect de „soparla", ele
nefacand altceva decat sa nege ca Eminescu ar mai fi creat dupa
28 iunie 1883; interventia lui Murarasu este cu atat mai stranie,
cu cat Maiorescu, sustinfitor (ba, se pare, chiar autor) al acestei
teze complet gresite, nu avea nici un interes sa afirme ca La
steaua era integral creata in intervalul cuprins intre primavara
lui 1884 si toamna lui 1887. Iar daca el s-a contrazis, totusi,
atat de flagrant, era de asteptat ca Murarasu, cumplit de riguros
cu detalii mult mai putin semnificative, sa ne sesizeze si asupra
acestui aspect.

Faptul ca Murarasu (in varsta de doar 19 ani la data
mor|ii lui Maiorescu si de... -15 in 1883) pretinde ca 1-ar
contrazice pe Maiorescu „pe baza de documente" nu schimba
cu nimic lucrurile, atata vreme cat el nu precizeaza care sunt
acele documente. Fiecare poate contrazice pe fiecare, fara sa
incalce, astfel, Constitufia, dar nimeni nu e obligat sa creada pe
cineva anume, in lipsa probelor.

Cat priveste pretenfia lui Maiorescu de a fi recunoscut
intre muzele intelectualiste ale planetei, aceasta este contrazisa
de Murarasu, care hotaraste irevocabil: „Eminescu a cunoscut

345

"Remu £ntinedctt

poezia lui Gottfried Keller, Siehst du den Stern (Neuere Gedichte,
1851) si trebuie s-o socotim pe aceasta ca izvorul de la care a
plecat pentru a ne da o frumoasa prelucrare". Imperativul
„trebuie" irita. Daca si Maiorescu a folosit aceeasi idee intr-un
discurs, sa in|elegem ca si el il citise pe respectivul poet german?
Iar daca 1-a citit, putem pricepe altceva decat ca, in scrisoarea
amintita, el si-a min^it cu nerusinare sora? In cazul in care nu a
fost sincer nici fa|a de ea, in virtutea carei logici am putea noi
astepta onestitate din partea lui?

Teza conform careia o idee nu poate fi redescoperita, ci
musai furata, mi se pare riscanta. Ideile si locutiunile nu sunt, totusi,
irepetabile, precum amprentele, si nici nu au acelasi in|eles la toate
persoanele! Chiar admi|and ca Gottfried Keller ar fi primul om
caruia i-au trecut prin cap ideile cuprinse in La steaua, aceasta nu
arunca, automat, o punte directs intre el si Eminescu, mai ales ca
Murarasu insusi se refera si la „creapa altorpoep-francezimdeosebi
- care au dezvoltat acela§i motiv literar". A lua in calcul o ipoteza
plauzibila este firesc si benefic, cu condi^ia sa nu se impuna
acceptarea ei drept adevar irefutabil.

Murarasu mai opineaza si ca „putem socoti ca aproape
sigur ca prietenul care a trimis Romaniei libere poezia [La steaua]
este insusi Maiorescu". Evident, nimic nu ne poate opri s-o
credem si pe-asta, dupa cum nimeni nu ne interzice sa fim siguri
ca suntem cei mai destep|i, dar ca o conjuncture nefasta ne
impiedica sa dovedim acest lucru. Pentru ca sa poata trimite
poezia la Romania libera, Maiorescu trebuia sa o aiba. Cum
este destul de clar ca el nu o descoperise intre manuscrisele
eminesciene ramase acasa la Slavici, dupa arestarea autorului,
cum Maiorescu vorbeste de o „poezie noua", fara a preciza ca a
primit-o de la Eminescu sau din partea lui si cum, la acea data,
relajiile sale cu Eminescu nu erau tocmai de invidiat, ipoteza
lui Murarasu scar|aie. La urma urmei, de ce i-ar fi trimis
Eminescu aceasta poezie tocmai lui Maiorescu, omul care nu
se ostenise sa raspunda, macar din polite|e, rugamin|ii lui de a-
i returna manuscrisele? §i de ce ar fi pastrat Maiorescu secreta
ipotetica scrisoare? In fine, Maiorescu a expediat pomenita
scrisoare la o saptamana dupa publicarea poeziei in ziar - fapt
care trimite mai degraba la concluzia ca a descoperit-o in

346

Recuw £winedca

Romania libera.

Poezia Dalila (viitoarea Satira V) reprezinta o dovada
similara. Publicata partial la 1 ianuarie 1886, in Epoca, ea este
tiparita integral la 4 decembrie 1889. Mai mv\\\ binevoitori
anun|a ca, de fapt, Dalila fusese conceputa prin 1880-1881, la
finele lui 1885, Eminescu nefacand decat s-o rescrie din memorie
si s-o predea spre publicare. Daca totul ar fi fost doar efort de
memorie, firesc era ca intervalul dintre aparitiile poeziilor trimise
la tipar dupa iunie 1883 sa fie foarte scurt. Nu a fost cazul.
Totodata, ar fi insemnat ca poeziile publicate dupa 1884 trebuiau
sa existe, in forma cunoscuta azi, si in „lada cu manuscrise",
altminteri, Eminescu neavand ce sa rememoreze. Nu sunt.
Concluzia e una singura: Eminescu a continuat sa creeze si dupa
28 iunie 1883. Iar daca n-a mai avut acelasi randament, de vina
nu au fost atat infirmitatea psihica si/sau suferin|a fizica, cat
constientizarea faptului ca e marginalizat, ca un ciumat sau ca
un dusman.

Una peste alta, La steaua, Dalila si alte cateva poezii
finisate de Eminescu dupa internare raman, cred, dovezi de
netagaduit, in pofida incapa|anarii unora de a convinge ca geniul
lui n-a trecut de pragul anului 1884. Asta facea ca in minte
sa-mi revina, obsesiv, intrebarea: de ce? Raspunsul avea sa
soseasca destul de curand, dar nu inainte de a-mi ridica un sir
intreg de alte intrebari, dintre cele mai neasteptate. Asa cum s-a
vazut in capitolele anterioare, intamplarile decisive din via|a
lui Eminescu nu sunt nici pe departe cunoscute atat de bine si
de corect pe cat se pretinde, iar diagnosticele puse de feluriti
medici sunt de o diversitate stupefianta si, capac la toate,
sus|inute cu cele mai incredibile argumente. Chiar daca omul
nu e tocmai o vitrina cu produse chimice, procesele personale
afectivo-cognitivo-volitive depind in buna masura si de
echilibrul „chimicalelor" din structura fiecaruia. De la Freud,
lumea crede ca si-a descoperit brusc sinele, ca-1 poate oricand
pune in rama, ca pe o poza, ca-1 poate sterge de praf si revopsi
pe unde i-a mai sarit smal|ul. Nu sunt singurul pentru care
psihanalistul ramane un fel de popa fara har divin, dar care are
mai mult timp liber si stie sa stoarcabani, sedin^ele de psihanaliza
osciland, in esen|a, intre o mica barfa si rezolvarea nevoii de a

347

"Remu £ntineflctt

te face ascultat; cum totul costa, reusita e aparenta, iar Biserica
mai pierde un credincios. E perfect, nu?

Initial, hotarasem sa intreb mai multe personalita^i ale
vietii publice ce stiu despre sanatatea lui Eminescu, in ultimii
lui sase ani de via|a. Eram (si raman) convins ca majoritatea
covarsitoare ar fi raspuns ca a murit nebun, fara a banui o
secunda, macar ca astfel il calomniaza, asa ca imi pregatisem
continuarea: „Argumentati, va rog, aceasta opinie!" Sincer sa
fiu, am renun^at la idee, exclusiv din teama ca multa lume
onorabila ar fi riscat sa fi privita precum acel demnitar de pomina,
pentru care formula apei era la fel de complicate ca mecanismele
bombei atomice. §i nu ar fi fost drept.

Defaimarea , forma degenerate* a dreptuluila opinie

Traim intr-o epoca in care lenea de a gandi si de a
actiona este stimulata, astazi putandu-se vorbi de consumatori si,
implicit, de producatori si de comercianfi de opinii si de speran|e;
o lume tot mai pietrificata, intelectual si afectiv, in care
inregimentarea individului sub stindardul Banului continua sa
fie condifie sine qua non a reusitei si in care onestitatea apare,
mai degraba, drept accident; o lume in care tot felul de bursieri
dinamiza|i pe alte meridiane se straduiesc sa impuna convingeri
care sa orienteze publicul in direc^ia dorita. Altfel spus, afara de
faptul ca propaganda e tot mai subtila si mai performanta, nimic
nou (de mai bine de 120 de ani!).

In plan strict literar, putem constata, global, tending
de a subordona creatorul autentic unor adevarate clanuri ale
borfasilor de cuvinte si, in paralel, tot mai frecvente cazuri, in
care eruditul autentic este confundat cu secatura docta, care
are buna finere de minte, dar pe care vastele-i cunostin^e il ajuta
doar in masura in care computerul poate fi spiritualizat de o
discheta. Intre scriitor si critic, facut sandwich, cititorul de rand.
Biet elev silitor si docil, dar mereu corigent, dumnealui citeste
de mic copil numai ceea ce ii spun altii sa citeasca si, adesea,
in^elege din text exclusiv ceea ce i se da voie sa in|eleaga.

Referitor la modul in care este apreciat Eminescu, sigur
ca fiecare are libertatea sa placa sau nu crea|ia sa. Nimeni
nu le-ar imputa contestatarilor lui Eminescu faptul ca au parerea

348

Recuw £winedca

pe care o afiseaza ori ca prin ea se straduiesc sa schimbe
convingerea existenta in sinea celorlalti, daca in incercarea lor
ar prezenta argumente. Din pacate, epatarea zgomotoasa a
opiniei anti-eminesciene reediteaza, astazi, o nedeclarata
campanie de tip electoral, prin care o elita discutabila,
recunoscuta mai degraba peste hotare decat in Tara. incearca
sa-si impuna punctul de vedere si sa ocupe locul de „crema a
intelectualitatii". Corul lui „nu-mi place" nu-i altceva decat o
optiune vag motivata, care provoaca agitate, dar nu lamureste
daca vina este a lui Eminescu sau a acestor receptori ai lui, usor
„defecti". Intonarea lui „nu-mi place Eminescu" suna cu atat
mai ciudat, cu cat nu e replica cinstita la „imi place Eminescu".
In fond, de ce-or tine unii mortis sa strige in gura mare ca ei
dispre|uiesc ceea place majoritatii covarsitoare a societfitii?

Daca nici un rechizitoriu literar nu poate fi respins aprioric,
nu-i mai putin adevarat ca, atunci cand se dovedeste netemeinicia
acuza|iilor, procurorii literaturii noastre ar trebui lua|i serios la
intrebari. Ce vor, la urma urmei? Vor sa „trezeasca la realitate"?
Dar ocupa Eminescu in mod nemeritat locul cuiva, cauzeaza
respectul acordat lui inunda^ii sau cresteri de taxe si impozite,
ori, pur si simplu, acesti pui de Gica Contra sunt nevorbi^i si
neciti|i? Cineva numea un violent atac impotriva lui Eminescu
„provocare curajoasa", fara sa ne spuna cui i-a fost ea adresata.
Poate, nici nu stie. Poate, in general, nu prea stie ce face. Cand,
dupa mai bine de un secol, in care genera|ii in sir au acceptat o
valoare, un glas de pijigoi cere tuturor sa o deprecieze peste
noapte, doar pentru ca nu-i convine dumnealui, inseamna fie
ca are probleme, fie ca el, cu totul, este o problems. Asta nu
inseamna nici ca evaluarea initials a fost perfects, nici ca ea
trebuie mentinuta in pofida oricaror eventuale evidence,
descoperite ulterior. In mod normal, argumentele ar trebui sa
poata inlatura orice concluzie gresita si orice prejudecata.

Poate, se va spune ca, asa cum unii il sarbatoresc pe
Eminescu, altii au dreptul sa-1 huleasca, in virtutea dreptului
fiecaruia de a crede ce vrea. Da, numai ca talharia, violul sau
crima reprezinta tot expresii ale liberei alegeri, dar aceasta nu
le ofera legitimitate. Indiscutabil, contrar practicii celor mai
multi, demolarea poate deveni si scop in sine - cum se si

349

Recttto £ntineflca

intampla cu ultimele modele de muschiulosi, care, fara urma de
ezitare, scriu cu buldozerul si semneaza cu tarnacopul. Problema
este alta: are orice gasca inspumata dreptul sa ponegreasca un
simbol national, respectat de majoritatea romanilor? §tim,
bunaoara, ca toji crestinii pot circula liberi printre mahomedani,
cu conditia sa nu-1 injure pe Alah ori pe Profet, dupa cum orice
musulman este acceptat de lumea crestina, cat timp nu-i
batjocoreste valorile. De ce s-ar aboli aceste criterii nescrise
(dar unanim acceptate) in cazul unei embleme precum
Eminescu? De obicei, sociabilitatea instinctiva a omului a facut
ca dreptul la exprimare al oricarui unghi de vedere sa fie garantat,
daca se respecta obliga|ia de a prezenta argumente concrete si
convingatoare si, mai ales, de a nu-i ofensa gratuit pe al|ii.

Dar, dincolo de orice consideratii teoretice, importante
raman faptele. Sa ne reintoarcem la ele.

Garabet Ibraileanu a remarcat, nu fara temei: „Daca ne
gandim ca, din cauza acelor Poezii postume (alte brulioane
scoase la iveala), el nici ca poetnu mai ramane un mare scriitor,
ci unul neegal, cand bun, cand rau, §i uneori detestabil, atunci
vom in|elege si mai bine ce nenorocire i s-a intamplat dupa
moarte mult nefericitului nostru Eminescu. Cu procedeul acesta
- adica scociorand prin co§ul scriitorilor §i tiparindu-le mcercarile
neizbutite, pe care ei cei dintai le stiau neizbutite - se poate
injosi si ridiculiza orice scriitor din lume." Apoi, Ibraileanu
povesteste, dand un exemplu concret: „Am vazut un «critic»
regretand ca Eminescu n-a fost un poet egal, adica ca are si
poezii slabe (cele din «Postume»), caci fara cele slabe (repetam:
din «Postume»), Eminescu ar fi fost, zice «criticul» unul din
marii poep ailumii, Asadar, Eminescu nu e unul din marii poeti
ai lumii, pentru ca nu si-a dat foe brulioanelor! Lucrul se mai
poate remedia: sa renunfe casele de editura la retiparirea acestor
brulioane numite «Poezii Postume», «opere» tot atat de
«inedite» ale lui Eminescu ca si Geniul pustiu. Atunci, Eminescu
va redeveni un mare poet al lumii!"

In legatura cu Geniu pustiu, Ibraileanu a fost pe buna
dreptate teribil de suparat atunci cand I. Scurtu a publicat drept
„roman inedit" aceasta lucrare neterminata, inceputa in tinere|e,
socotind demersul drept „o impietate fafa de Eminescu si o

350

Recuw £winedca

mistificare a publicului". Intre multele argumente aduse de
Ibraileanu spre sus|inerea acestei afirma|ii: Eminescu „a
transportat pagini intregi din acest Geniu pustiu [in Sarmanul
Dionis], inutilizand astfel pentru totdeauna fragmentul
fragmentar scris in 1869"; editorul „tipareste lucruri sterse de
Eminescu" si „elimina lucruri nesterse", dar care nu concordau
cu gustul sau; „D.l. Scurtu ne spune ca a corectat punctuapa,
limba, morfologia si sintaxa (Bietul Eminescu - agramat! §i
avand nevoie de ajutorul altuia ca sa iasa in public!...)."

Cum opinia este sinteza unei sume de informa|ii, aflate
intr-o schimbare permanenta, din cauza acumularilor si a unor
factori subiectivi, continua ajustare a interpretarilor gasite
pentru datele existente face ca nici sub creasta omului-gaina sa
nu se repete, identic, acelasi gand, din unicitatea clipei derivand
si unicitatea insului. Neverificabila cu aparate de masura si con-
trol, aser|iunea poate fi respinsa, dar ce nu poate fi negat pe
lumea asta, de la Dumnezeu, la evidence precum Pamantul, cerul
si chiar persoana contestatarului? Ra^ionala sau intuitiva, opinia
este o cantarire de fapte, de persoane etc.; ea ne da o masura a
lucrurilor, ajutandu-ne sa inchegam, de pilda, propriile sisteme
de judecata si de valori, pe care nu le mai schimbam cu una cu
doua. In ceea ce priveste aprecierea lui Eminescu, merits
remarcat ca persoanele care-1 ataca astazi erau mai pu|in
bataioase inainte de 1990, desi banuiesc ca si atunci erau la fel
de inteligente. Sigure raman doua lucruri: noile lor opinii nu
sunt produse de vreo descoperire neasteptata si, doi, daca tezele
politice eminesciene ar fi fost abera|ii, nu ar mai fost necesara
criminala inscenare.

Cei ce se refera frecvent la „mitul Eminescu" si cer
eliberarea de povara lui nu precizeaza cu ce-i supara acesta,
dupa cum nu arata in ce ar consta beneficiile aduse de eventuala
renun^are la el. Pentru dumnealor, intre ideea de demitizare si
extractiaunei masele diferen|a e infima. Or, mitul apare si dispare
singur, in functie de necesitafi, iar personajul lui central (nu
totdeauna pozitiv) rezista in sufletul oamenilor atata timp cat
au nevoie de el. Ieri, azi si, poate, maine, romanii si romanismul
au nevoie de ceea ce unii numesc „mitul Eminescu". Mitul nu
implica prosternare. El arata ca „se poate" si ca primul de care

351

R«m8 £ntinedctt

ai a te teme e§ti tu, eel ce se naste si moare optand pentru bine
sau pentru rau, dupa mintea si sufletul fiecaruia. Civilizarea
omenirii nu are la temelie inventarea furculi|ei si portul fracului,
ci inal^area catedralei interioare a insului (care, adeseori, se afla
in totala contradic|ie cu progresul tehnologiilor). Iar in fanda|ia
lumii, ca producator spontan de idei, de liniste si de incredere,
primele elemente randuite organizat sunt miturile. Fara ele, omul
ar trebui sa se cladeasca pe Necunoscut, adica pe Nimic.

352

Recuw £winedca

PREFATA 5

ADEVARUL E IMPRESCRIPTIBIL

Valoare si prejudecata 13

„Degenializare" la comanda 17

Fronturi anti-Eminescu 19
Arma de ridicare in masa

si saman|a a Romaniei Mari 22

Eminescu - o problems de Stat 25

ARESTAREA

O gospodina 'spaimantata pune diagnostice 28

Fa|a necunoscuta a lui Slavici 31

Slavici - in slujba lui Maiorescu 37

Maiorescu aranjeaza internarea 44

Safta contra Maiorescu 47

Tandemul misterios: Maiorescu - Simeon 53

Arta de a inventa trecutul 58

„Lasa, ca..." 59

Alo, dom' doktor! 64

Maiorescu, un medic pentru dusmanii nostri 66

Spaima de Eminescu si iubirea de Poet 71

„§i fara prietini" 76

Capsa: o poveste care place 78

Un revolver des invocat, desi nu 1-a vazut nimeni 83

Sa vorbim, sa n-adormim! 86

Varianta „fara revolver", dar cu Police 88

Lucrurile nu se leaga 92

Polijia a venit sa aresteze, nu sa verifice 101

Cautatorii de simptome 104

Diversiunea Ciurcu 106

Trei cumin|i suspec|i 107

Oamenii poli|iei 109

353

"Remu £ntinedctt

Ventura, pivotul versiunii semi-oficiale 115

Vorbe da, probe ioc 117

Povesti la mana a doua 123

Eminescu - primul delimit politic din Romania 129

Neaten|ii care ucid 130

Mite dovedeste ca Maiorescu minte 132

Dictatura ideilor preconcepute 134

De ce supara Eminescu? 136

Bratianu - as al loviturilor date din umbra 141

Proroci rataji 147

Maiorescu dicteaza condamnarea defmitiva 153

Protector sau stapan? 164

Intre ticalosie si orgasm verbal 168

ANTITEZE

Ereditatea ca pretext 177

Slavici - din nou, o surpriza neplacuta 183
Un moldovean „aranjat" in Regat de ca|iva ardeleni 184

Simptome sau autoprotec|ie? 185

Amici de circumstan|a 187

Medici imperiali 194

Prejudeca|i care staruie de peste un secol 196

DIAGNOSTICE

Eminescu - romanul cu cele mai multe boli psihice 199
De la geniu bland,

la debil mintal, brutal si scandalagiu 20 1
Tratament anti-sifilis pentru un pretins... maniac! 204

Prostie sau crima cu premeditare? 208

Ingerul pazitor 212

Intre profesie si morala 216

§ifilis... „probabil" 222
Medicul ospiciului infirma diagnoza de la internare 226

Dermatologul care-|i pune pielea-n ba| 229

Turism si camasa de for|a 230

Narcisism si schizofrenie 235

354

Reww ZmMMm

Psihoza endogena maniaco-

■depresiva

237

Alcoolism si sifilis

239

Nevroza constitutionals

de natura epilepsiei psihice

241

Tratament dupa ureche

244

Herr Eminescu, de la „izolzare"

247

§i totusi!

248

IMPLICAREA PRESEI

Manevre politice 254

Tardiv, succint, evaziv 260

Amici|ie statornica 265

Dat afara pe scara din dos 267

Un scandal bine gandit 274

LEGEA FAPvADELEGII

§mecherii avoca|esti 282
Dupa arestare, lui Eminescu

i-a fost sparta locuin|a 285

Chestiuni si daravere 289

O arestare neconsemnata de autorita|i 293
Diagnostic pus dupa doua luni de izolare silita 300

Ultima manevra 304

De ce Matei Basarab? 307

Capcane 311

Un „raport" ce aduce a intoxicare 314

Lacrimi in bataie de joe 323

Unde a murit, de fapt, Eminescu? 324

Pradatorii 326
Manipulare? Poate. Mediatizare pe alease, sigur! 340

Supozi|ii cu putere de lege 342
Defaimarea - forma degenerata

a dreptului la opinie 348

CUPRINS 353

355

„Cartea de fa\a analizeaza imprejurarile din
acea zi nefasta de 28 iunie 1 883, cand Eminescu este
internat intr-un ospiciu de boli mintale, insa statutul
sau este de definut politic. Autorul intocmeste un
recurs in apararea lui Eminescu si in postura ce si-o
asuma, de avocat, apeleaza la limbajul colorat care
se foloseste in instance judecatoresti. Cititorul are
prilejul sa sepronun$e asupra statutului lui Eminescu
stabilit de contemporanii sai. Orientarea politica
a lui Eminescu si intransigent in apararea
convingerilor sale conduceau la marginalizarea sa
§ila inlaturarea din presa pentru mai mulfi ani a uneia
dintre cele mai autorizate si ascultate voci din
gazetaria romaneasca din secolul trecut. "

ISBN 973-99670-0-0